Publicat pe

Tratamentele la ovaz, impotriva principalelor boli si daunatori ai acestor cereale

Ovazul -Avena sativa

ovaz

 Importanta principala a ovazului este ca furaj. Boabele reprezinta un furaj concentrat foarte apreciat in alimentatia cabalinelor, a reproducatorilor diferitelor specii, a vacilor pentru lapte, pasarilor etc. Ovazul, singur sau in amestec cu leguminoase, constituie un furaj foarte apreciat sub forma de masa verde, insilozat sau ca fan. In alimentatia omului are utilizari restranse, sub forma de fulgi de ovaz, faina si grisuri. Semintele de ovaz contin calciu, fier, mangan si zinc. Acestea au efect depurativ, tonic, calmant si laxativ. Ovazul contine o cantitate considerabila de fibre alimentare. Acestea stimuleaza digestia si asigura functionarea corecta a sistemului digestiv.

Principalele boli sunt:

BACTERIOZE:

1. Arsura aureolată – Pseudomonas syringae pv. coronafaciens

Simptome:

  • Pe plantele tinere boala se manifestă prin apariţia unor pet ovale, umede, în dreptul cărora ţesuturile se înroşesc şi se usucă.
  • Pe frunzele plantelor mature apar, începând de la vârf şi de la margini, răni mici, brune, lungi de unul sau mai mulţi milimetri .
  • În jurul ţesuturilor afectate apare o zonă de decolorare ce formează inelele, caracteristice acestei boli bacteriene, lungi de 2- 26 mm şi late de 1-5 mm.
  • Prin unirea zonelor decolorate pot să se formeze dungi galbene pe toată lungimea frunzei.
  • Zonele aureolate devin brune şi vor fi în faza finală bine delimitate de restul frunzei prin dungi fine brun-roşcate.
  • Bacteria iernează în sămânţă şi în resturile vegetale în care îşi păstrează viabilitatea până la 4 ani.

Masuri de prevenire si combatere:

  • se vor evita asolamentele cu ovăz şi secară.
  • distrugerea buruienilor din cultura.
  • efectuarea lucrarilor solului specifice.
  • semanatul in epoca optima.

VIROZE:

1. Piticirea si ingalbenirea plantelor produsa Barley yellow dwarf virus.

piticirea-si-ingalbenirea-ovaz

Simptome:

  • Plantele atacate prezinta o culoare mai inchisa, iar apoi se ingalbenesc sau chiar se inrosesc.
  • Viroza ataca plantele si in faza de plantula.
  • Virusul produce o piticire severa insotita de lipsa inspicarii.
  • Daca plantele sunt afectate in faza de infratire, acestea infratesc mai putin, iar varfurile si nervurile frunzelor sunt ingalbenite.
  • Plantele atacate formeaza spice, dar cu un numar mare de spiculete sterile.
  • Virusul este transmis de catre afide.

Masuri de prevenire si combatere:

  • distrugerea buruienilor din cultura.
  • efectuarea lucrarilor solului specifice.
  • semanatul in epoca optima.
  • aplicarea insecticidelor pentru a combate acarienii.
  • cultivarea soiurilor rezistente.

MICOZE:

1. Tăciunele zburător – Ustilago avenae

taciunele-zburator-al-ovazului1

Simptome:

  • Plantele bolnave se pot recunoaşte uşor în lan în momentul premergător apariţiei paniculelor când, burduful este de culoare galbenă-verzuie şi se deschide mai târziu decât la plantele sănătoase.
  • Paniculele bolnave sunt drepte, cu ramificaţii puţin răsfrânte şi cu spiculeţele  distruse, transformate într-o pulbere brunănegricioasă de spori.
  • Glumele pot fi total sau parţial distruse, în acest ultim caz, partea lor superioară persistă şi formează deasupra masei de spori un înveliş fragil, ce se rupe şi sporii sunt împrăştiaţi de vânt.
  • În funcţie de modul de raspândire al masei sporifere ce poate fi mai mult sau mai puţin compactă, se disting două forme ale bolii:
    – forma de tăciune zburător moale, ce apare pe vreme secetoasă şi călduroasă şi se caracterizează prin distrugerea totală a paniculului şi răspândirea rapidă a sporilor;
    – forma de tăciune zburător tare, ce apare pe vreme răcoroasă şi umedă şi se caracterizează prin distrugerea parţială a paniculului (numai spiculeţele inferioare).
  • Masa sporiferă este dură, compactă şi se răspândeşte greu, abia la recoltare.
  • Rareori se poate constata şi atacul ciupercii pe frunze sub formă de dungi negre pulverulente.

Masuri de prevenire si combatere:

 

2. Rugina coronată – Puccinia coronata var. avenae

rugina-coronata

Simptome:

  • Boala se observă după apariţia paniculelor sau în faza de umplere a seminţelor, fiind afectate numai frunzele, pe care se observă pete mici, ovale sau circulare, răspândite neuniform.
  • În aceste pete, pe faţa superioară a frunzelor se deschid grupurile de spori de vară de culoare galbenă-portocalie care sunt iniţial subepidermice, apoi devin prăfoase.
  • În jurul acestora, apar grupurile sporilor de rezistenţă care se deschid tot pe faţa superioară a frunzelor, dar sunt de culoare neagră sau negre-violacei, înconjurate de o zonă galbenă.
  • Ciuperca se răspândeşte pe gazda intermediară prin intermediul sporilor, iar primele infecţii pe ovăz sunt asigurate de sporii formaţi pe gazdă.

Masuri de prevenire si combatere:

  • Pentru loturile semincere există obligativitatea respectării izolărilor spaţiale care să limiteaze ajungerea sporilor de la gazda intermediară (verigariu) pe ovăz.
  • Distrugerea gazdei intermediare, este cea mai sigură metodă de prevenire a atacului la ovăz şi de combatere a agentului patogen.

 

3. Rugina neagră – Puccinia graminis, f.sp. avenae

rugina-neagra-ovaz

Simptome:

  • Apariţia simptomelor produse de rugina neagră are loc foarte târziu, către sfârşitul perioadei de vegetaţie.
  • În ordine, ruginile apar astfel: toamna – rugina brună şi galbenă, primăvara devreme – rugina brună care iernează la noi ca miceliu de rezistenţă în frunze, apoi rugina galbenă şi mai târziu rugina neagră.
  • Pe tulpini, pe tecile frunzelor şi uneori chiar pe ariste, apar crăpături în care se observă la început un praf roşcat, apoi un praf negru.
  • Ciuperca rezistă peste iarnă sub formă de spori de rezistenţă sau sub formă de miceliu de infecţie în mugurii lăstarilor de dracilă.
  • Sporii rezultaţi din germinarea sporilor de rezistenţă asigură infecţiile primare de pe frunzele de dracilă şi mahonie.
  • Chiar dacă sporii de vară dau infecţii pe samulastră sau pe grâul semănat în toamnă, miceliul de infecţie piere iarna.

Masuri de prevenire si combatere:

 

4. Fuzarioza tulpinilor şi arsura spicelor-Gibberella -zeae

fuzarioza-ovaz

 

Simptome:

  • Boala poate fi semnalată pe plantele de ovazmai multe din etapele lor de dezvoltare.
  • Imediat după germinare, tânăra plantulă poate fi atacată iar ca urmare se îngălbeneşte, se răsuceşte în formă de tirbuşon şi piere înainte de răsărire, aşa încât, încă din toamnă putem să remarcăm goluri în cultură.
  • În faza de înfrăţire se observă o brunificare a rădăcinilor şi bazei tulpinilor la plantele infectate care sunt ceva mai mici şi prezintă spice mici, albe.
  • Cea mai periculoasă fază de îmbolnăvire a plantelor este cea de după înspicare, când se observă spiculeţe răzleţe, porţiuni de spic sau chiar spice întregi atacate, ce prin decolorare devin gălbui, apoi uşor roz, mai ales la călcâiele axului sau chiar pe tot spicul, dacă vremea este umedă.
  • Seminţele ce apar sunt şiştave, cu facultatea germinativă şi masa a 1000 boabe mult scăzută.
  • Umiditatea atmosferică ridicată şi temperaturile de 20-26ºC favorizează atacul fuzariozei pe spice şi în acest caz, pierderile pot fi foarte mari.
  • Excesul de azot este şi în acest caz un factor favorizant al apariţiei bolii.

Masuri de prevenire si combatere:

  • Se recomandă arături adânci de vară pentru îngroparea resturilor vegetale şi evitarea apariţiei samulastrei ce poate fi atacată şi va constitui o sursă de infecţie pentru culturile semănate în toamnă.
  • În asolament nu trebuie introduse succesiv culturile de cereale păioase, deoarece va creşte puterea de infectie a ciupercii din sol.
  • Tarlalele se vor fertiliza cu doze echilibrate de azot, fosfor şi potasiu.
  • Condiţionarea şi tratarea seminţelor de grâu este obligatorie înainte desemănat, deoarece pe suprafaţa seminţelor se pot găsi spori de Fusarium.
  • Tratamente chimice aplicate in faza de burduf: Fungicid Bumper, Fungicid Zamir.

 

5. Fainarea produsa de ciuperca Erysiphe graminis

fainare-ovaz

Simptome:

  • Boala isi face aparitia primavara.
  • Pe frunzele bazale si pe tulpini apar pete albe, pasloase.
  • Petele devin prafoase, iar pe acestea apar formatiuni circulare ce reprezinta fructificatiile ciupercii.
  • Atacul se poate extinde rapid si poate ataca chiar si inflorescentele.
  • Tesuturile atacate se ingalbenesc si se usuca.
  • Frunzele se usuca prematur, paniculul nu se dezvolta normal, iar planta produce boabe sistave.
  • Ciuperca ierneaza pe resturile vegetale de la suprafata solului.
  • Vremea umeda din toamna poate determina aparitia unor infectii de toamna.
  • Aparitia bolii este favorizata de fertilizarea excesiva cu azot, monocultura sau semanarea densitatilor mari.

Masuri de prevenire si combatere

 

Principalii daunatori sunt:

1. Tripsul ovazului (Stenothrips graminum)

trips-ovaz

Prezinta o generatie pe an, sau o generatie la 2 ani, in functie de conditiile climatice. Ierneaza in sol, la 30 – 50 cm adancime, in stadiul de adult. Absorb sucul celular, determinand aparitia de pete decolorate pe frunze, teci, tije si paie, putand produce chiar ofilirea acestora.

Metode de combatere:

 

2.  Carabuseii cerealelor (Anisoplia spp)

carabuseii-cerealelor

Dezvolta o generatie la doi ani si ierneaza ca larva. Adultii acesor specii se hranesc cu ovarele florilor si boabele aflate in faza de lapte sau parga. In urma atacului boabele sunt distruse partial sau total. Larvele nu sunt daunatoare.

Metode de combatere:

 

3. Paduchele verde al cerealelor (Schizaphis graminum)

colonie-paduchi-verzi

Ataca frunzele si tulpinile de ovaz, orz, grau, sorg etc., producand pagube mari mai ales in primele faze de dezvoltare ale plantelor. La noi in tara, cea mai atacata planta este sorgul, numarul de indivizi prezenti pe o planta, putand ajunge pana la 8000. La locul intepaturii apar pete decolorate, care devin apoi rosii, extinzandu-se pe tot limbul frunzei. Frunzele atacate se rasucesc treptat de la varf spre baza apoi se usuca. Frecvent pot fi atacate si spicele. Plantele atacate intarzie in dezvoltare sau chiar pot pieri.

Metode de combatere:

 

4. Gandacul ghebos (Zabrus tenebrioides)

gandacul-ghebos

 

Larvele gandacului ghebos sunt oligofage, hranindu-se cu diferite graminee cultivate si spontane. Hrana adultilor o constituie boabele de grau, secara, iar pagubele produse de ei sunt mai mici decat cele produse de larve.

Larvele gandacului ghebos se hranesc numai cu partile aeriene ale plantelor si niciodata cu radacini. Ele trag frunzele in galerii, consuma parenchimul, ramanand doar nervurile care uscandu-se iau aspectul unor ghemotoace fibroase.

Plantele atacate sunt distruse treptat in intregime. Atacul se poate prezenta sub forma de vetre sau generalizat. In conditiile unei monoculturi pronuntate, a unui regim de precipitatii favorabil speciei si in lipsa tratamentelor chimice s-au semnalat pana la 90 % plante distruse.

Metode de combatere:

 

5. Gandacul balos (Lema melanopa)

Prezinta o generatie pe an. Ierneaza ca insecta adulta sub ierburi, gunoaie, in frunzarul padurilor. Apar in primavara, cand temperatura medie zilnica este de 9-10º C, in aprilie. La aparitie insectele se hranesc perforand frunzele sub forma de dungi longitudinale. Adultii rod frunzele plantelor tinere, perforandu-le sub forma unor dungi longitudinale scurte, paralele cu nervurile. Larvele rod epiderma superioara si parenchimul frunzelor, tot sub forma de dungi longitudinale, iar epiderma inferioara se usuca, albindu-se. Atacul se produce in vetre si se observa de la distanta. Ataca de obicei ovazul dar si orzul si alte graminee.

Metode de combatere:

 

6. Plosnitele cerealelor (Eurygaster sp.)
eurygaster-plosnita-cerealelor

Plosnitele cerealelor ataca cerealele paioase, indeosebi graul, precum si diferite graminee spontane. Adultii, pentru a se hrani, ca si larvele inteapa toate organele aeriene ale plantei (frunze, tulpini, spice, boabe). Vatamate, tesuturile plantei din zona atacata se distrug. Din cauza atacului, planta intreaga poate pieri sau infrati abundent. Atacul pe tulpina, cand spicul este in burduf produce avortarea spicului.Ovarele intepate inainte sau la scurt timp dupa fecundare se usuca, iar boabele nu se mai formeaza, Boabele intepate in faza avansata de coacere prezinta un punct mic negru in centru unei pete de decolorare.

Degradarea boabelor de catre plosnite are ca urmare reducerea greutatii hectolitrice si a celei absolute, a energiei si a facultatii germinative, precum si a calitatii de panificatie.

Metode de combatere:

 

7. Musca suedeză – Oscinella frit L.

musca-suedeza

 

În conditiile din tara noastră musca suedeză are 2 – 3 generatii. Prima generatie se dezvoltă în lunile mai – iunie, a doua în iulie – august, iar a treia în septembrie – mai. Iernează în stadiul de pupă, mai rar în stadiul de larvă. Adultii generatiei de primăvară (care provin din pupele/larvele hibernante), apar în la noi la sfârsitul lunii aprilie, începutul lunii mai.

Musca suedeză atacă cerealele de toamnă si de primăvară (grâu, orz, secară, ovăz, porumb etc), precum si diferite specii de graminee spotane (Agropyrum, Poa, Lolium etc.). Daunele diferă după faza de vegetatie si faza de dezvoltare a plantei, cele mai mari fiind provocate de generatia de primăvară, la culturile de ovăz si orz.  Astfel, când plantele sunt în primele faze de vegetatie, larva abia apărută alunecă pe frunze, spre regiunea centrală, până la mugurele terminal.

Metode de combatere:

  • Împotriva mustei suedeze se recomandă în general aceleasi măsuri care sunt indicate si în cazul mustei de Hessa.
  • Se recomandă ca cerealele de primăvară să fie semănate cât mai de timpuriu, astfel încât la aparitia adultilor generatiei hibernante, plantele să aibă dezvoltate mai mult de 4 – 5 frunze. La cerealele de primăvară se recomandă  folosirea de soiuri mai precoce, care sunt mai rezistente la atacul dăunătorului.
  • De asemenea, respectarea asolamentelor, efectuarea la timp a arăturilor de vară si aplicarea îngrăsămintelor, contribuie la reducerea atacului mustei suedeze.

 

8. Viermele rosu al paiului (Haplodiplosis marginata)

viermele-rosu-al-paiului

Plantele atacate prezinta teaca frunzelor umflata la locul de fixare a larvelor, observandu-se umflaturi alungite cu mijlocul puternic adancit, in care se hranesc larvele. In zonele atacate paiul are vasele conducatoare distruse. Acest lucru determina franarea cresterii si inspicarii, coacerea prematura, reducerea numarului de boabe în spic.

Metode de combatere:

 

Discutii despre articol
0 Comentarii
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *