Anethum graveolens L. ssp. – Mărarul
Mararul originar din sudul Europei si Asia de Sud-Est, a fost cunoscut si cultivat inca din antichitate de catre egipteni, greci si romani. In Grecia Antica mararul se cultiva si pentru infrumusetarea buchetelor de flori. Egiptenii il cultivau ca planta legumicola cat si ca planta medicinal. In present este cultivat pe tot globul. La noi in tara se cultiva in toate judetele, dar pe suprafete mici, mai mult in culture asociate. Prezinta importanta deosebita in alimentatia omului datorita continutului bogat in vitamine, saruri minerale si uleiuri eterice.
Principalele boli sunt:
1. Făinarea mărarului – Erysiphe umbeliferarum
Simptome:
- Pe frunzele plantelor apare un miceliu alb ce cu timpul devine prăfos.
- Sub acest înveliş, ţesuturile se îngălbenesc şi se usucă.
- În culturile pentru seminţe se observă şi atacul pe tulpini.
- La sfârşitul vegetaţiei miceliul îşi schimbă culoarea devenind cenuşiu datorită unor puncte mici negre reprezentate de fructificaţiile ciupercii.
- Se înregistrează pagube mari, mai ales în culturile din zonele calde şi secetoase ale ţării.
- Ciuperca se răspândeşte în timpul vegetaţiei prin sporii ce germinează uşor pe frunzele ce transpiră abundent, iar de la un an la altul rezistă prin fructificaţiile de rezistenţă ce iernează pe resturile de plante atacate.
Masuri de prevenire si combatere:
- respectarea desimii la semănat
- îngrăşarea cu doze moderate de azot şi igiena culturală, dublată de arături adânci
- asolament de 3-4 ani.