Allium sativum, spp. vulgare L. – Usturoiul comun
Origine și răspândire
Usturoiul este originar din Asia Mică, bazinul Mării Mediterane, Munții Caucaz și Munții Carpați. Cultura a fost cunoscută cu 5000 – 6000 de ani înaintea erei noastre. La noi în țară se cultivă în toate zonele.
Importanța culturii
– este folosit în industria conservelor și cea farmaceutică, datorită conținutului ridicat în fitoncide;
– se valorifică la prețuri ridicate, obținându-se venituri importante din unitatea de suprafață;
– ajută la o bună funcționare a sistemului cardiovascular;
– previne diabetul zaharat, ateroscleroza, gripa, cancerul de colon și cancerul gastric, tromboza, infarctul miocardic și multe alte boli, fiind un antibiotic natural.
Sfaturi pentru cultivarea și îngrijirea usturoiului
Usturoiul are pretenții mici față de temperatură. Bine înrădăcinat, poate rezista până la temperaturi de -25°C. Începe să vegeteze la temperaturi de 3 – 5°C. Este foarte pretențios la lumină. Preferă solurile plane, permeabile, ușoare și fertile, care nu formează crustă și au un conținut redus de humus.
Usturoiul nu trebuie cultivat după el însuși mai mulți ani consecutivi și nici la intervale de timp mai mici de 3 – 4 ani, pe același teren întrucât este atacat de nematozi iar producția poate fi compromisă.
Terenul se pregătește, încorporând odată cu arătura, 80 kg P2O5 și 130 kg K2O la hectar, iar premergător însămânțării, primăvara se aplică azotat de amoniu pentru doza de 80 g N/ha. Terenul se modelează în straturi înălțate cu lațimea de 104 cm.
Plantarea de toamna se face în lunile septembrie – octombrie, iar cea de primăvara în a doua jumătate a lunii martie. Se plantează 4 rânduri pe stratul înălțat, la distanțe de 28 cm între rânduri și 3 – 4 cm între plante, pe rând. Adâncimea de plantare este de 4 – 5 cm toamna și de 2 – 3 cm primăvara. Pentru plantarea unui hectar se folosesc 800 – 100o kg bulbili.
După răsărirea plantelor, se aplică prima îngrășare fazială cu doze de aproximativ 170 – 200 kg/ha superfosfat, 100 kg sulfat de potasiu și 100 kg azotat de amoniu la hectar. Dacă plantele au creștere vegetativă slabă, se face a doua fertilizare, când începe formarea bulbilor. Se aplică prașile și irigări de câte ori este nevoie, pentru a menține solul afânat și cu umiditate optimă.
Combaterea agenților patogeni și a dăunătorilor specifici se face cu atenție deosebită. Nematodul bulbilor produce pagube deosebit de mari, până la compromiterea recoltelor, ceea ce explică necesitatea cultivării unor soiuri mai puțin sensibile. Se recomandă folosirea materialului săditor certificat, provenit din culturi neinfestate și păstrat în condiții de temperatură negative și umiditate atmosferică scăzută.
Recoltarea se face în iulie – august, când tulpina se înmoaie la bază, iar frunzele se usucă. Se recoltează cu grijă, pentru a nu exfolia căpățânile, întrucât tunicile protejează usturoiul în timpul păstrării peste iarnă.
Producția este de 6.000 – 12.000 kg / ha.
Cultura usturoiului pentru stufat ( usturoiul verde)
Materialul biologic necesar pentru înființarea culturilor de usturoi de stufat, este reprezentat de bulbili („căței”), desprinși din bulbii normali. Pentru obținerea de plante cât mai uniforme ca vigoare, se recomandă ca înaintea plantării să se facă sortarea bulbililor, pe mai multe categorii de mărime. În cazul înființării de culturi pure, este necesară o cantitate de 60 – 150 g bulbili la m², în funcție de mărimea acestora.
Plantarea se face într-un teren foarte bine afânat. Bulbilii se plantează în poziție verticală, atât de adânc încât partea superioară a acestora să fie la nivelul solului. Se plantează pe rânduri, la distanța de 10 – 20 cm între rânduri și 4 – 5 cm între plante pe rând, asigurând astfel o densitate de 200 – 250 plante/m². La plantare se udă bine, pentru a se asigura prinderea și pornirea în vegetație.
Lucrările de îngrijire constau în afânarea frecventă a solului, plivitul buruienilor, combaterea bolilor și dăunătorilor. În funcție de perioada și locul de cultură, temperatura asigurată și condițiile de lumină, recoltarea usturoiului se poate face după 60 – 80 de zile de la plantare.
Producția ce se obține la cultură pură, poate să ajungă la 2 – 3 kg/m².
Valorificarea se face sub formă de legături.