Ulm (Ulmus L.)
Cuprinde cca. 18 specii de interes ornamental si forestier din Africa, Asia, America si Europa.
Ulmus minor Mill.-Ulm de camp
Caracterizare morfologica
Este un arbore care ajunge pana la 30 m inaltime. Are lujerii anuali subtiri, mugurii ovoizi, frunzele eliptice, ovate sau obovate, la baza asimetrice, dublu-serate, cu circa 12 perechi de nervuri laterale, pe fata verzi-inchis, iar pe dos verzi-deschis, cu smocuri de peri in axilele nervurilor. Florile sunt hermafrodite, sesile si apar in martie-aprilie, inaintea infrunzirii. Fructele sunt samare, obovate, de 1,5-2 cm, cu nucula asezata in partea superioara a aripii.
Particularitati biologice si ecologice
Dintre varietati citam: var. Dampieri (are coroana ingust piramidala), var. Umbraculifera (coronamentul rotund, mai des), var. Pendula (coronamentul pletos), var. Werdei-aurea (frunze galbui).
Ulmus minor
Particularitati biologice si ecologice. Este o specie ce vegeteaza bine pe soluri bogate, afanate, revene. Este rezistenta la uscaciune si la inundatii scurte, suporta praful si fumul, este insa atacata in masa de grafioza.
Ulmus glabra Huds.- Ulm de munte
Caracterizare morfologica
Este un arbore de 35 m cu scoarta trunchiului neteda, cu frunzele lat eliptice, mari de 8-16 cm, la varf brusc acuminate, la baza asimetrice, pe margine acut dublu-serate, cu flori in fascicule dese si fructul samara, lat eliptica.
Particularitati biologice si ecologice
In parcuri se cultiva mai multe varietati: var. grandifolia (frunze mari, indicat pentru bulevarde), var. Pendula (cu port pendent).
Este mai putin exigent fata de caldura si mai rezistent la grafioza.
Ulmus laevis Pall.- Velnisul
Caracterizare morfologica
Arbore de pana la 30 m, drajonat, cu ramuri nutante si lujerii tineri pubescenti.
Frunzele sunt obovate pana la eliptice, de 6-17 cm lungime, acuminate, la baza evident asimetrice, pe margini ascutit- dublu- serate, pe fata superioara glabre, lucioase, pe dos pubescente.
Florile sunt lung pedunculate iar samarele sunt ciliate pe margini si cu samanta asezata central.
Ulmus pumila L.- Ulmul de Turkestan
Caracterizare morfologica
Arbore cu o crestere la inceput piramidala, are lujerii tineri pubescenti, frunzele relativ mici, eliptice, ovate pana la lanceolate, lung acuminate, simplu sau dublu serate, pe partea inferioara, glabre iar pe cea superioara lucioase, la baza cu o asimetrie putin evidenta.
Particularitati biologice si ecologice
Este rezistent la grafioza, folosit uneori ca arbore de aliniament dar cel mai mult este utilizat pe terenurile degradate, in plantatiile de protectie a campurilor etc.
Ulmus x hollandica Mill.
Caracterizare morfologica
Este un arbore de talia I, cu coroana larga, frunzele ovale, mari (8-12 cm lungime), verzi inchis si pe dos pubescente.
Particularitati biologice si ecologice. Acest hibrid are cateva cultivaruri:
„Commelin”- arbore de talia a II- a, coroana larg- piramidala, deasa, are frunze verzi inchis, lucioase si rezista bine la poluarea urbana;
„Major”- arbore de talie mare, trunchi scurt, coroana larga, frunze usor pubescente pe dos;
„Vegeta”- arbore de talie mare, tulpina bifurcat-ramificata, scurta.
Ulmus americana L.- Ulmul american
Caracterizare morfologica
Arbore de 20-40 m inaltime, cu ramurile nutante, frunze lungi de pana la 15 cm, ovate, la baza evident asimetrice, pe margini dublu-serate, pe partea superioara aspre iar pe dos paroase; florile apar inaintea infrunzirii iar samarele sunt pe margini ciliate si cu aripa incizata pana sub achena.
Particularitati biologice si ecologice ale genului Ulmus
Ulmul de camp si velnisul pretind un climat mai calduros, fiind mai putin rezistenti la ger. Fata de apa cel mai pretentios este velnisul, care in mod normal creste langa ape si chiar pe teren inundabil. In general, ulmii necesita soluri bogate, revene, calcaroase. Ulmul de Turkestan tolereaza conditii variate de sol si are o rezistenta deosebita la seceta suportand chiar saraturarea moderata. Ulmii sunt specii de semiumbra si chiar de lumina.
Inmultire
Puietii de ulm se obtin din samanta, marcote, butasi, iar formele ornamentale si prin altoire. Semanaturile se fac la sfarsitul lunii mai. Se prefera seminte dezaripate, manual sau mecanizat, distribuite apoi in rigole adanci de 1-2 cm, apoi se acopera cu un strat subtire de pamant maruntit sau compost.
Se taseaza usor si se uda abundent, deoarece udate bine semintele rasar in aproximativ o saptamana. Daca nu au umiditate suficienta, rasarirea poate fi intarziata chiar si cu un an. Pana toamna puietii ating 10-20 cm si se pot planta in sole de formare, unde raman 3-5 ani (pentru dirijare cu tija dreapta si altoire) sau 1 an (pentru folosire in masive si amestecuri). Marcotajul se poate aplica prin musuroire, dar el se foloseste destul de rar, ca si butasirea. Pentru butasire se intrebuinteaza butasi de radacina. Altoirea se practica in august, in oculatie, pe portaltoi de Ulmus montana sau Ulmus minor. Altoirea in coroana se face in despicatura sau triangulatie, primavara.
Folosire
Ulmii se pot folosi ca arbori de masiv, grupari sau chiar izolati; unele specii se preteaza si pentru aliniamente (de exemplu ulmul de munte si cel de Turkestan).