Tutunul (Lobelia inflata)
Importanta
Tutunul este cultivat pentru frunzele sale utilizate in obtinerea produselor de fumat si prizat tigarete, tutun de pipa, tigari de foi, tutun pentru prizat, tutun pentru mestecat.
Compozitia chimica a frunzelor este determinata de calitatea produselor, fiind influentata de insusirile solului, de factori de mediu, varsta plantei, pozitia frunzei pe tulpinasi poate fi imbunatatita pe diferite cai.
Cerintele tutunului fata de clima si sol
Cerintele fata de caldura ale tutunului sunt mari. Tutunul este o planta termofila, care isi petrece o mare parte din perioada de vegetatie in spatii protejate. Samanta germineaza la minimum 12 grade Celsius, temperatura optima de crestere a plantelor este de 27 grade Celsius, temperaturile de 16-17 grade Celsius inrautatesc calitatea tutunului.
Lumina influenteaza productia si calitatea tutunului, prin dezvoltarea unor frunze fine, subtiri, elastic si rezistente, asa cum se cere tipului pentru tigari de foi la lumina mai redusa.
Vanturile puternice nu sunt favorabile tutunului, deoarece ele pot provoca ruperea plantelor, deteriorarea frunzelor si inrautatirea conditiilor pentru uscatul la soare. Vanturile moderate care primenesc continuu atmosfera si o mentin mai uscata, creeaza conditii mai putin favorabile pentru dezvoltarea bolilor criptogamice.
Rotatia culturii
Tutunul suporta monocultura mai multi ani fara sa se inregistreze fenomenul de „oboseala” a solului, dar se distruge structura solului si se inmultesc parazitii specifici. Pe terenuri proaspat defrisate, dupa o pajiste destelenita sau dupa o planta perena, tutunul se poate cultiva 2-3 ani la rand, intrucat aceste suprafete sunt fertile si libere de paraziti specifici in aceste conditii se obtin rezultate bune la soiurile de tutun pentru tigari de foi.
Alegerea plantei premergatoare se face in functie de tipul de tutun cultivat: pentru soiurile din tipul oriental, semioriental si Virginia, cultivate pentru tigarete superioare, cele mai bune premergatoare sunt: graul, orzul, ovazul.
Fertilizarea cu macroelemente cum ar fi: N, P, K, Mg, Ca, microelemente B, Cl, Mn, Fe, Mo si ingrasaminte organice constituie un mijloc important de sporire a productiei si de imbunatatirea calitatii frunzelor.
Tutunul are cerinte mari fata de elementele fertilizante atat cantitativ, cat si a raportului dintre ele, in functie de tipul si soiul cultivat, de sol, precum si de zona ecologica de cultura. La o productie de 1000 Kg frunze uscate tutunul consuma 75,5 Kg N, 16,3 Kg P2O5, 124,2 Kg K2O si 104 Kg CaO.
Lucrarile solului trebuie efectuate cu mare atentie. Solul trebuie sa fie bine afanat, maruntit corespunzator, pentru a acumula si pastra umiditatea si pentru a se combate buruienile. Araturile efectuate la 22-25 cm adancime sunt cele mai eficiente.
In primavara aratura se lucreaza cu grapa cat mai timpuriu, apoi terenul se mentine curat de buruieni cu ajutorul cultivatorului urmat de grapa. Daca solul s-a tasat prea mult in timpul iernii, se executa o aratura superficiala cu plugul fara comana, urmat de grapa. Se efectueaza 1-3 afanari pana la plantare si se evita pulverizarea solului, adancimea de afanat este de 10-12 cm.
Producerea si plantarea rasadului
Tutunul nu se seamana direct in camp, deoarece are o mare sensibilitate la temperaturile joase. Germinatia lui la cel putin 12 grade Celsius si o perioada de vegetatie relativ de lunga durata determina ca tutunul sa se insamanteze si sa creasca cu o anumita perioada de timp in rasadnite. Dupa ce vremea s-a incalzit si a trecut pericolul ingheturilor tarzii de primavara, rasadurile se transplanteaza in camp in terenul bine pregatit.
Cele mai indicate rasadnite pentru producerea plantelor de tutun sunt rasadnitele incalzite cu biocombustibili. In afara de rasadnitele calde rasadul se mai poate obtine in sere, solarii incalzite sau neincalzite, in rasadnite semicalde si in tenele sau brazde reci.
Epoca de semanat se stabileste tinand cont ca un rasad bine dezvoltat se obtine in 40-45 de zile de la data semanatului si ca plantarea in camp are loc pana cel mai tarziu la 15 mai.
Ingrijirea rasadurilor consta din: asigurarea si reglarea temperaturii in rasadnite, aerisirea, udarea, combaterea buruienilor, rarirea, fertilizarea suplimentara, combaterea bolilor si daunatorilor, calitul.
Plantarea tutunului
Rasadul de tutun pentru plantare, fara a se scutura de pamant, se aseaza in cutii si se acopera cu o panza uda, transportandu-se in camp la locul de plantare. Plantatul se face in orele de dimineata si dupa amiaza, iar daca este important, plantatul se face pe parcursul intregii zile. Epoca plantarii se stabileste in functie de conditiile climatice ale zonei si in perioada de vegetatie a soiurilor. Pentru toate soiurile si in toate zonele, plantarea intre 1 si 10 mai a realizat cele mai mari productii. Intarzierea plantarii peste data de 25 mai determina scaderi de productie deosebit de mari.
Densitatea plantatului are o importanta mare pentru realizarea unor productii mari si de calitate.
Tehnica plantarii tutunului este similara cu aceea a plantarii rasadurilor de legume. Terenul se marcheaza la distante stabilite intre randuri si pe rand, dupa care se practica in sol un orificiu cu plantatorul, in care se toarna o cantitate de apa stabilita anterior. Dupa ce apa este absorbita, se introduce cu grija rasadul in pamant la nivelul coletului, astfel ca radacinile sa fie repartizate cat mai uniform. Se strange pamantul langa rasad cu plantatorul, facand o miscare de jos in sus si din afara spre rasad. Se aduna langa rasad un strat de pamant maruntit si uscat pentru a impiedica formarea crustei la suprafata.
Lucrarile de ingrijire consta in: completarea golurilor, combaterea buruienilor, combaterea bolilor si daunatorilor, politul, carnitul, copilitul si irigarea.
Completarea golurilor se realizeaza fara intarziere, la 3-4 zile de la plantare, altfel plantele cu care s-au completat golurile raman in urma cu dezvoltarea, sunt debilitate, constituind in timpul perioadei de vegetatie substraturi de infectie pentru diferite boli. Pentru completarea golurilor sunt utilizate cele mai bune rasaduri.
Prima prasila se efectueaza la 7-8 zile de la plantare, dupa ce s-au prins plantele, la adancimea de 6-8 cm pentru afanarea solului si distrugerea buruienilor. Urmeaza 2-3 prasile la interval de 10-15 zile, in functie de precipitatiile cazute si de gradul de imburuenare.
Musuroitul sau bilonatul, cand plantele au 20-30 cm inaltime, ajuta la formarea radacinilor adventive, marind rezistenta la caderea plantelor.
Irigarea tutunului. Pe solurile nisipoase se iriga de 6-8 ori in functie de precipitatiile inregistrate, prima udare se aplica inainte de plantare, a doua udare dupa ce plantele s-au prins, adica s-au inradacinat si au pornit in crestere. Pana la inflorire, se mai uda de 2-3 ori, iar dupa inflorire de 2-3 ori. Normele de udare sunt de 200-300 m3/ha.
Recoltarea frunzelor de tutun se efectueaza la maturitate tehnica, adica atunci cand frunzele au ajuns la dezvoltarea maxima si au cel mai ridicat continut de substante organice si minerale. Maturitatea frunzelor se face treptat si recoltarea este esalonata, inregistrandu-se o diferenta de 20-23 de zile intre maturarea frunzelor de la baza si a celor din varful plantei. Maturarea tehnica a frunzelor se evidentiaza, din punct de vedere morfologic, prin culoarea verde mai deschisa a lor, prin pierderea luciului, aparitia de pete galbuie spre varf si pe margini, caderea perisorilor, rasfrangerea marginilor limbului, suprafata limbului lipicioasa si uneori basicarea acestuia. La maturitate tehnica frunzele, se rup cu usurinta de tulpina.
Recoltarea se desfasoara in conditii optime numai dupa ce se evapora roua de pe plante, in mai multe etape (5-6), la interval de 6-7 zile. La o singura recoltare se desprind de pe planta 2-7 frunze.