Stejar (Quercus robur)
Caracteristici generale
Cuprinde numeroase specii, majoritatea raspandite in zona temperata a emisferei nordice. In tara noastra se afla in stare spontana si in cultura circa 65 de specii de stejar, dintre care 22 sunt hibride, cu numeroase varietati si forme, din care unele prezinta interes ornamental deosebit.
Caracterele cele mai importante ale genului sunt: plante arborescente, in general mari, existand si specii reprezentate prin plante mai scunde. Spre deosebire de fag, care are scoarta lipsita de ritidom, la stejar, majoritatea speciilor au ritidom variat cu grosime si desen, altele au pluta si mai rar se intalnesc specii cu scoarta neteda.
Mugurii sunt asezati spiralat pe lujer si mai ingramaditi spre varful lor. Frunzele, sinuat lobate. Florile sunt monoice, cele mascule sunt in amenti lungi si pendenti, cele femele, fie solitare, fie cate 2-3. Fructul, o achena, variat ca forma, elipsoidal, cilindric sau globulos, este prins intr-o cupa, mai mult sau mai putin inalta, cu solzii liberi sau concrescuti. Majoritatea speciilor de stejar, pe langa utilizarea lor forestiera, prezinta si interes horticol, pentru plantatiile masive, de grup si ca arbori de aliniament.
Quercus cerris L.- Cerul
Caracterizare morfologica
Este un arbore de 25-30 m inaltime, cu ritidom gros, negricios, cu fundul crapaturilor caramiziu.
Lastarii tineri sunt cenusiu- tomentosi, cu muguri parosi. Frunzele sunt pieloase, eliptice sau oblong- lanceolate, de 5-10 cm lungime, cu 4-8 perechi de lobi triunghiulari si mucronati, pe partea superioara verzi- intunecate, in tinerete stelat- paroase, pe cea inferioara mate, verzi- deschis si paroase.
Fructele (ghindele) sunt prinse cate 1-4, sesile sau scurt pedunculate, de 2-4 cm lungime, oblong- ovoide, prinse 1-2 de o cupa emisferica cu solzi alungiti, liniar subulati, indreptati inapoi, varful ghindei fiind trunchiat.
Particularitati biologice si ecologice. Este raspandit in regiunile de campie si de coline ale tarii, cu exceptia Moldovei. Se foloseste rar in spatiile verzi.
Quercus frainetto Ten- Garnita
Caracterizare morfologica
Este un arbore de 30-40 m, cu ritidom adanc brazdat, lastari la inceput parosi apoi glabri, frunze de 10-20 cm lungime si 6-12 cm latime, la baza ingustate si auriculate, ingramadite spre varful ramurilor, obovat- eliptice, cu 8-9 perechi de lobi, patent- divergenti, la maturitate glabre pe fata, iar dorsal paroase, cenusii.
Ghindele stau cate 2-5, ajung la 1,8-2,5 cm lungime si sunt prinse in cupe de 0,6-1,2 cm inaltime, cu solzi liniar- lanceolati.
Particularitati biologice si ecologice
Este raspandit in silvostepa, in regiunile de coline din Transilvania de Vest, in Banat, Oltenia si Moldova, mai rar in Muntenia si Dobrogea. Datorita frunzelor sale mari este un frumos arbore ornamental.
Quercus pedunculifora K.Koch.- Stejarul brumariu
Caracterizare morfologica
Este un arbore de 25-30 m inaltime, cu ritidom crapat adanc, lastari bruni-verzui, glabri, frunze obovat- alungite sau eliptice de 6-26 cm lungime, adanc sinuat- lobate, cu 5-7 perechi de lobi rotunjiti, intregi, sinuati sau lobati. Fata frunzei este verde, mata, dorsal verde- cenusiu, pubescenta.
Ghindele sunt grupate cate 1-4, lung pedunculate (specific), de 2,5-4 cm lungime, ovoide si sunt prinse in cupe de 1,5-2,2 cm inaltime, de forma turtita emisferica, solzii fiind cu marginile concrescute (la varf sunt ingustati, cei inferiori si mijlocii sunt ghebosi).
Particularitati biologice si ecologice
Este raspandit in silvostepa, fiind rezistent la uscaciune si arsita, in stepa vegeteaza satisfacator, daca apa freatica nu este la peste 10 m adancime, mai ales pe cernoziomurile loessoide.
Quercus pubescens Wild- Stejarul pufos
Caracterizare morfologica
Este de talie mai redusa (10-15 m), ritidom adanc crapat, lujeri tomentosi, coroana larga, uneori mai lata decat inalta.
Frunzele sunt relativ mici, de 4,5-8 cm lungime, pieloase, oblongi sau ovate, cu 3-6 perechi de lobi, la varf rotunjite iar la baza cordat- emarginate, la inceput pe ambele parti tomentoase, apoi pe fata devin glabre.
Ghindele sunt sesile sau scurt pedunculate, inguste, ovoide, de 0,6-1,8 cm lungime, in cupe de 0,8-1,5 cm, prevazute cu solzi mici, oval- lanceolati, strans imbricati, cenusiu pubescenti.
Particularitati biologice si ecologice
Formeaza paduri rare in silvostepa si stepa. Este o specie xerofita si heliofila, rezistenta la geruri, putin pretentioasa fata de soluri; vegeteaza bine in statiuni calde si uscate, pe calcare.
Quercus robur L.- Stejarul
Caracterizare morfologica
Sunt arbori de 40-50 m inaltime cu coroane largi, neregulate iar ritidomul este brun- negricios, adanc brazdat.
Frunzele, ingramadite spre varful lastarilor, sunt de 6-20 cm lungime, obovate, cu 6-8 perechi de lobi obtuzi sau rotunjiti.
Consistenta frunzelor este pieloasa, pe fata sunt verzi- inchis, glabre, dorsal glabre sau usor pubescente in lungul nervurilor.
Ghindele sunt dispuse cate 2-5, au pedunculi de 5-12 cm lungime, sunt ovoide, alungite, elipsoidele, sau cilindrice, lungi de 2-4 cm, in cupe emisferice de 0,8-1,2 cm inaltime, cu solzi mici, ovat- triunghiulari, alipiti ( niciodata ghebosi), cenusiu- pubescenti.
Alcatuieste paduri pure sau in amestec in regiunile de campie si de coline mai joase.
Dupa variatia frunzelor exista diferite forme (varietati, cultivaruri):
- fastigiata- are ramuri erecte, coroana ingusta, conica fiind apreciat pentru aliniamente;
- „Concordia”- talie mica (chiar arbustiva), cu frunze galbene- aurii.
- „Heterophylla”- are frunze foarte variate ca forma, de la normele pana la adanc incizate.
- „Thomasii”- are lujerii tineri fin parosi, frunze obovate cu 3-5 lobi si ghinde solitare.
- „Puberula”- are frunzele dorsal, in lungul nervurilor, puberule.
Folosire
Pentru parcuri si gradini se recomanda frecvent urmatoarele forme: fastigiata, pretioasa si pentru faptul ca are o crestere si dezvoltare mai rapida decat a celorlalte, precum si „Concordia”, de talie mai mica, frunze galbene-aurii sau galben- verzui.
Quercus petraea Liebl- Gronul
Caracterizare morfologica
Este un arbore de 35-40 m cu ritidom subtire. Frunzele sunt ingramadite spre varful lastarilor au 8,5-12 cm lungime, sunt lat- ovate pana la eliptic- lanceolate, cu 5-8 perechi de lobi rotunjiti, la baza sunt trunchiate cu petiol de 1-2,5 cm. ghindele, cate 1-5, sesile, de 1,6-2,5 cm lungime, ovoide, in cupe conic- emisferice cu solzi mici, ovat- lanceolati, imbricati, alipiti, plati.
Particularitati biologice si ecologice
Formeaza paduri (arborele pure sau in amestec) in regiunea de dealuri si submontana inferioara, mai rar in campie, pe cand quercus robur cere soluri mai profunde si revene, Quercus petraea este mai putin exigent, vegetand bine pe cele brun- roscate sau slab podzolite, sau chiar pe soluri brun cenusii, cu conditia sa nu fie prea compacte.
Quercus polycarpa Schur- Gorunul transilvanean
Caracterizare morfologica
Este mai redus ca talie decat precedentul (20-25 m), cu lujeri glabri, are frunze neingramadite la varful lujerilor, de 7-12 cm lungime, obovate, ovat- oblongi, cu lobi rotunjiti, avand pe fata culoarea verde intunecata, lucitoare iar pe dos aspect dispers- stelat pubescent.
Ghindele, dispuse cate 2-6, sunt sesile sau scurt pedunculate, de 1,8-2,5 cm, ovoide, prinse in cupe emisferice, inalte de 1,5-2 cm, cu solzii ghebosi, pubescente numai la varf.
Particularitati biologice si ecologice
Este o specie recomandata pentru parcuri, fiind ornamentala prin port, frunze si abundenta fructelor.
Quercus rubra Michx.- Stejarul rosu american
Caracterizare morfologica
Este originar din America de Nord, cu talie de 20-25 m, cu scoarta neteda, acoperita numai la baza de ritidom, are coroana globuloasa si lastari rosii- bruni, lucitori.
Frunzele sunt de 10-16 cm, obovate, cu cate 5 perechi de lobi scurti, triunghiulari pana la ovati, divergenti si mucronati, la inceput pubescente pe ambele fete, apoi glabre.
Nuanta frunzelor este pe fata verde- inchis lucitoare iar dorsal albastrui sau galben- verzui iar toamna devin rosii. Florile mascule sunt dispuse in amenti pubescenti, lungi de 10-20 cm, iar cele femele, pe pedunculi glabri. Ghindele, asezate cate 1-2, ovoide, de 1,5-2,5 cm, scurt pedunculate, in cupe de 1,5-2,3 cm, cu solzi alipiti.
Particularitati biologice si ecologice
Este o specie mult apreciata pentru frumusetea portului si pentru coloratia de toamna a frunzisului, in nuante de rosu- portocaliu si aramiu. Datorita faptului ca are o crestere mai inceata si sufera de arsura scoartei, stejarul rosu este mai putin recomandat pentru strazi, fiind preferat pentru aceasta Quercus coccinea.
Alti stejari americani care mai pot fi intalniti in parcurile de la noi sunt:
Quercus coccinea Muen.
Caracterizare morfologica
Arbore de maxim 25 m, cu coroana rotunjita, laxa, lujerii sunt glabri, bruni- galbui, frunzele au 9-15 cm, sunt alungit eliptice, pana la obovate, sinuos-penat- partite, cu lobi departati si putin dintati, la baza trunchiate sau lat cuneate, pe partea superioara verde- crud, lucitor iar pe cea inferioara verde deschis, glabru iar toamna se coloreaza in rosu stacojiu.
Ghindele sunt solitare, scurt pedunculate, ovate, inconjurate de o cupa cu solzii alipiti.
Quercus palustris L.- Stejarul de balta
Caracterizare morfologica
Arbore exotic, de 20-40 m inaltime, cu tulpina dreapta, coroana lat- piramidala, frunze lat- alungite, pana la 15 cm lungime, cu lobi ingusti si foarte adanci, ascutiti, pe partea inferioara verzi- palid cu smocuri de peri la intersectia nervurilor, pe cea superioara verzi, toamna devin rosii.
Fructele au un peduncul scurt, ghinda fiind aproape rotunda, mica, cu varful acut si cupa latita.
Quercus imbricaria Michx.
Caracterizare morfologica
Este arbore de maxim 20 m inaltime, cu scoarta neteda, frunze alungit- eliptice, intregi, de pana la 18 cm lungime si 2-5 cm latime, cu varful ascutit, scurt, pe partea inferioara pubescente iar fructele scurt- pedunculate, cu ghinda emisferica, mica.
Particularitati biologice si ecologice
Stejarii sunt, in general, specii longevive, care lastaresc bine, cu inflorire unisexuat-monoica iar maturatia ghindelor are loc in anul aparitiei lor, exceptie facand cerul si stejarii americani care matureaza ghindele in anul al II- lea.
Inmultire
Stejarii se inmultesc usor prin seminte semanate toamna sau primavara, dupa stratificare, sau prin altoire, in sera prin metodele placaj, tri-angulatie sau oculatie, precum si prin butasi, in luna martie- aprilie, in sere sau „tunele cu ceata artificiala”.
Folosire
Majoritatea stejarilor sunt arbori decorativi atat prin port, frunzele frumoase care decoreaza mult timp, dar si prin amentii masculi si ghindele care apar spre toamna.
Se utilizeaza pentru plantatii masive, grupari dar si ca exemplare izolate. Pentru aleile stradale se recomanda stejarii rosii americani, care rezista mai bine la poluare.