Sfecla pentru zahar (Beta vulgaris L.)
Importanta
Pe plan mondial, sfecla este a doua sursa de zahar dupa trestia de zahar, produs indispensabil pentru alimentatia omului, datorita valorii energetice mari.
Sfecla furnizeaza aproximativ 40-45 % din productia mondiala de zahar.
Pe langa alimentatie, zaharul constituie materia prima pentru:
-obtinerea glicerinei si celulozei;
-producerea de alcool etilic;
-obtinerea acizilor lactic si citric;
-obtinerea carburantilor speciali;
-obtinerea lactoprenului si dextranului;
-se foloseste ca mediu de cultura pentru obtinerea penicilinei.
Produsele secundare din procesul de fabricare a zaharului sunt urmatoarele:
-Melasa-care reprezinta 4-5 % din greutatea sfeclei industriale si contine:
-50 % zaharoza;
-10-12 % substante extractive nezaharoase;
-5-10 % proteine, 7-9 % cenusa si 20 % apa.
Se foloseste in industria alcoolului, in industria drojdiei furajare si ca furaj.
Raspandire
Sfecla este cunoscuta si folosita in alimentatia omului inca din Antichitate.
Confirmarea prezentei zaharului in radacina de sfecla a fost facuta de Sigismund Maggraf, in anul 1747.
In 1802 s-a infiintat prima fabrica de zahar in Prusia.
In Romania, sfecla pentru zahar a fost introdusa in cultura in jurul anului 1831. In perioada 1875-1876 s-au construit primele fabrici care obtineau zaharul din sfecla.
Romania a dispus in anul 1990 de cca 33 de fabrici de zahar, in prezent fiind in functionare 4-5 si acelea lucreaza mai mult zahar brut provenit din trestie.
Particularitatile morfologice
Sfecla este o planta bianuala, cu fenofaze specifice fiecarui an de vegetatie.
In primul an, planta de sfecla este formata din radacina tuberizata si epicotilul cu rozeta de frunze.
In anul doi se formeaza tulpina florifera.
Radacina este pivotanta in primele zile dupa germinatie si rasarire, dupa care se ramifica si se adanceste in sol. In faza cotiledonala-prima pereche de frunze-radacina de sfecla depaseste de cateva ori partea aeriana.
Radacina sfeclei patrunde in sol pana la 150-200 cm. In jurul plantei, radacinile secundare se intind pe o raza de 50-60 cm. Sistemul radicular al sfeclei valorifica bine apa din straturile mai profunde ale solului si elementele nutritive necesare.
Intregul ansamblu subteran al sfeclei la sfarsitul anului I poarta denumirea de „corpul” sfeclei si este format din:
–epicotil, care reprezinta 4-8 % din lungime si 18 % din greutatea capului sfeclei; acesta este acoperit cu frunze la baza carora se gasesc muguri vegetativi; are un continut scazut in zahar si se elimina in cazul culturilor destinate industriei zaharului;
–hipocotil, zona dintre epicotil si primele smocuri de radacini secundare din santurile laterale ale radacinii; el reprezinta 5-10 % din lungime si 28 % din greutatea sfeclei si are continut ridicat de zahar.
Radacina propriu-zisa este portiunea dintre hipocotil si radacina al carei diametru este sub 1 cm, reprezinta 90 % din lungime si 55-60 % din greutatea corpului sfeclei si reprezinta partea utila a acestora, bogata in zahar.
Tulpina se formeaza in anul doi de vegetatie.
Formarea tulpinilor florifere in primul an de vegetatie nu este exclusa. Acest lucru se datoreaza conditiilor climatice, soiului, dar si conditiilor de formare a semintelor din anul precedent infiintarii culturii de radacini.
Tulpina este ramificata, iar pe ramificatii se formeaza florile si fructele.
Florile sunt de tipul 5, grupate cate 2-5-7 la soiurile plurigerme si solitare la soiurile monogerme.
Fructul este un glomerul cu aspect ruguros, pluri sau monogerm.
Cerintele in ce priveste factorii de vegetatie
Sfecla pentru zahar are o plasticitate ecologica mare, cu cerinte ridicate in ce priveste factorii pedoclimatici care influenteaza puternic productia, continutul si randamentul la producerea de zahar a radacinilor.
Perioada de vegetatie a sfeclei este de 160-170 de zile in zone umede si reci si 200-210 zile in zonele calde si secetoase.
Cerintele privitoare la temperatura
Sfecla este o planta mezoterma cu temperatura minima de germinare de 3-4 grade Celsius, cand semintele rasar dupa 20-30 de zile, necesitand o suma a temperaturii active de 110-130 grade Celsius.
La 9-10 grade Celsius semintele germineaza si rasar in 9 zile, iar la 15-16 grade Celsius, in 4-7 zile.
Zaharul se acumuleaza bine la o temperatura medie zilnica de 23-26 grade Celsius si de peste 20 grade Celsius noaptea.
Cerintele in ce priveste umiditatea
Sfecla are pretentii ridicate fata de apa. La o productie de 40 t/ha radacini de sfecla, se consuma 4500-6500 m3 apa/ha.
Sfecla da rezultate bune in zonele unde anual cad 500-600 mm precipitatii, esalonate astfel:
-perioada 1.X.-1.IV-240 mm;
-rasarire, formarea rozetei si frunzelor-40 mm;
-cresterea radacinii-50-60 mm;
-formarea frunzelor-70 mm;
-cresterea corpului sfeclei-80 mm in iulie si 70 mm in august;
-acumularea zaharului-40 mm.
Cerintele in ce priveste lumina
Sfecla este o planta de zi lunga, cu cerinte ridicate fata de lumina. Ea valorifica lumina, care favorizeaza asimilatia clorofiliana si acumularea zaharului in radacina.
Durata optima de stralucire a soarelui este de 850 ore.
Lumina intensa, de durata, din august-septembrie, favorizeaza acumularea zaharului.
Densitatea plantelor, orientarea randurilor trebuie astfel alese incat sfecla sa beneficieze de cat mai multa lumina. Continutul de zahar este influentat pozitiv de lipsa buruienilor pe toata perioada de vegetatie.
Cerintele in ceea ce priveste solul
Sfecla este foarte pretentioasa in privinta solului. Cerintele sunt cu atat mai mari, cu cat soiul este mai bogat in zahar.
Sfecla se cultiva pe soluri:
-profunde, bine structurate, cu capacitate mare de retinere a apei;
-permeabile la apa si aer, bogate in elemente nutritive, usor accesibile;
-cu panza freatica la adancimea de 2-4 m si reactie slab alcalina, cu pH-ul 6,5-8.
Cele mai bune soluri sunt cele in care continutul de argila nu depaseste 20 %.
Sfecla nu se cultiva:
-pe soluri compacte, reci;
-pe cele care formeaza usor crusta;
-pe soluri grele, cu apa stagnata;
-pe soluri denivelate;
-pe soluri prea usoare sau podzoluri.
Fertilizarea
Productia si calitatea tehnologica a radacinilor de sfecla sunt corelate direct cu:
-cantitatea de elemente nutritive din sol si accesibilitatea acestora;
-raportul dintre elementele nutritive;
-prezenta microelementelor.
Specificitatea nutritiei sfeclei pentru zahar consta in:
-consumul mare de elemente nutritive-pentru o tona de radacini si productia secundara aferenta se consuma: 6,25 Kg N; 1,5 Kg P2 O5; 6,25 Kg K2O; 2,5 Kg CaO si 1,5 Kg MgO;
-consumul mare de: azot, potasiu, calciu, magneziu;
-elementele nutritive influenteaza continutul de zahar, azotul vatamator, puritatea sucului celular si cenusa;
-nu se exagereaza cu doze mari de ingrasaminte, mai ales cu azot;
-azotul se consuma intens pana in luna iulie.
Lucrarile solului
Sfecla pentru zahar este o planta cu pretentii ridicate in ce priveste calitatea patului germinativ, deoarece acesta poate influenta pozitiv sau negativ;
-calitatea semanatului;
-rasarirea si densitatea culturii;
-eficacitatea erbicidelor aplicate.
Dezmiristirea se executa cu grapa cu discuri mari, imediat dupa recoltarea plantei premergatoare, la adancimea de 8-12 cm. Ea este o lucrare obligatorie pentru cultura sfeclei de zahar.
Aratura de baza se face la 10-12 zile dupa dezmiristire.
Aceasta aratura trebuie sa indeplineasca anumite conditii:
-sa fie facuta pe sol reavan (cu umiditate de 15-25 %);
-sa aiba adancimea prevazuta (28-30 cm), cu fondul brazdei afanat; productia de sfecla este puternic influentata de adancimea araturii;
-brazdele trebuie sa fie bine rasturnate si uniforme;
-resturile vegetale sa fie perfect incorporate sub brazda;
-directia araturii trebuie sa alterneze de la un an la altul.
Lucrarile de ingrijire
Sfecla pentru zahar este una dintre culturile agricole cu cele mai mari pretentii in ceea ce priveste lucrarile de intretinere in perioada de vegetatie, necesitand:
-soluri afanate, care permit patrunderea oxigenului la nivelul radacinii;
-mentinerea umiditatii in sol;
-distrugerea buruienilor;
-mediu adecvat pentru valorificarea apei si a elementelor nutritive.
Raritul plantelor este una din cele mai importante lucrari. Raritul este obligatoriu, daca s-a folosit samanta plurigerma sau plantele au o densitate mai mare decat cea ceruta de tehnologie.
Recoltarea
La recoltarea sfeclei pentru zahar trebuie sa se ia in considerare momentul si organizarea recoltarii.
La organizarea recoltarii trebuie sa se tina seama de:
-momentul maturitatii tehnice;
-capacitatea de prelucrare a fabricilor de zahar;
-capacitatea de transport aflata la dispozitia cultivatorului;
-starea fitosanitara a culturii;
-distanta fata de caile de acces;
-tipul de sol.
Din punct de vedere fenotipic, la maturitate se ajunge atunci cand: raportul radacina-frunza este de 1:1 in culturile irigate si 1,2:0,8 in culturile neirigate.