Raphanus sativus L. – Ridichea de luna
Origine si raspandire
Ridichiile isi au originea in genocentrele chinez – japonez si hindustan dar se presupune ca provin din ridichea salbatica care creste spontan in zona Marii Mediterane si a Oceanului Atlantic. Cunoscute de toate popoarele antice, astazi se cultiva in Europa, America, Asia, cu raspandire mare in centrul si nordul Europei, Japonia si China. La noi in tara se cultiva in toate regiunile, indeosebi in cele bogate in precipitatii.
Importanta culturii
– Radacinile tuberizate sunt folosite in stare cruda sub forma de salate;
– Au gust placut, picant, contin glucide, vitamine (C, B1, B2, P), saruri minerale (Ca, P, K, Mg) si substante volatile;
– Detin numeroase proprietati terapeutice: diuretice, bactericide, viermifuge;
– Sucul din radacini si frunzele tinere in amestec cu cel de morcov, favorizeaza secretia biliara si are un efect calmant asupra mucoaselor.
Sfaturi pentru cultivare si ingrijire
Temperatura. Ridichiile sunt plante rezistente la frig. Semintele lor germineaza la 2 – 3°C. Suporta temperaturi de pana la -6°C. Temperatura optima de crestere si depunere a susbtantelor de rezerva este de 15 – 17°C ziua si 10 – 12°C noaptea. Secetea insotita de temperaturi ridicate duce la deprecierea radacinilor prin formarea de tesuturi spongioase sau fribroase si aparitia gustului iute cauzat de acumularea uleiurilor eterice.
Fata de umiditate ridichea are pretentii foarte ridicate, necesitand irigarea culturii. Lipsa apei duce la stagnarea cresterii radacinilor, lignificarea si accentuarea gustului iute, Alternanta perioadelor secetoase cu cele cu exces de umiditate determina craparea radacinilor.
Fata de lumina cerintele sunt mari. Lipsa luminii mai ales in conditii de temperatura ridicata, impiedica ingrosarea radacinii.
Ridichiile pretind soluri cu textura usoara sau mijlocie, bogate in humus, afanate, cu o reactie neutra si o buna capacitate de retinere a apei. Dau recolte mari daca gunoiul de grajd s-a administrat culturii premergatoare, iar ingrasamintele chimice se aplica inaintea semanatului.
Cultura de primavara
Se practica in cadrul culturilor succesive sub forma de cultura secundara anterioara. Bune premergatoare sunt prasitoarele: tomate, ardei, fertilizate organic in anul anterior.
Lucrari de pregatire a terenului se efectueaza conform cerintelor culturii de baza.
Semanatul se face in luna martie, esalonat in 3 – 4 etape la interval de 10 – 15 zile pana la sfarsitul lunii aprilir. In functie de marimea suprafetelor cultivate se seamana manual sau mecanizat in benzi de cate 6 randuri lasand intre benzi distante de 45 – 50 c, iar intre randuri 15 cm. Se folosesc 10 – 25 kg samanta la hectar. Adancimea de semanat este de 1,5 – 2 cm, o adancime mai amre ducand la deformarea radacinilor.
Lucrarile de intretinere nu sunt numeroase si constau din: raritul (numai pe suprafete mici) la 3 – 4cm pe rand; plivitul; 1 – 2 prasile pe rigole; 1 – 2 udari cu norme de 200 m³/ha aplicate numai in perioade secetoase. Tratamentele fitosanitare se sisteaza cu 10 – 12 zile inaintea recoltarii.
Recoltarea se face dupa 4 – 6 saptamani pe alese, esalonat, in momentul in care radacinile au ajuns la maturitatea de consum, smulgandu-se cu mana si rarind totodata plantele. Recoltarea dureaza 8 – 10 zile.
Radacinile se spala, se leaga cate 5 – 10 la un loc fara a li se inlatura frunele, sau se preambaleaza fara frunze, in pungi de polietilena.
Se obtin 8 – 10 t/ha.
Cultura de toamna este o cultura secundara urmatoare, care se poate infiinta dupa mazare, fasole verde, cartof timpuriu, culturi ce elibereaza terenul in iulie-august.
Tehnologia este asemenatoare cu a culturii de primavara, cu diferenta ca semanatul se face la sfarsitul lunii august si inceputul lunii septembrie, in 2 – 3 etape la interval de 4 – 5 zile.
Recoltarea se face manual, esalonat, dupa o luna de la rasarire.