Porumbul(Zea mays)
Importanta
Porumbul oupa al treilea loc, ca importanta, intre plantele cultivate pe glob.
Aceasta pozitie, din punct de vedere agricol, este motivata printr-o serie de particularitati, astfel:
-prezinta o mare capacitate de productie, cu circa 50% mai ridicata fata de celelalte cereale;
-are o mare plasticitate ecologica, care ii permite o larga arie de raspandire, dand recolte mari si relativ constante, mai putin influentate de abaterile climatice;
-este o planta prasitoare, buna premergatoare pentru majoritatea culturilor;
-suporta monocultura mai multi ani;
-are un coeficient mare de inmultire;
-avand o insamantare mai tarzie in primavara, permite o mai buna esalonare a lucrarilor agricole;
-cultura este mecanizabila 100%;
-recoltarea se face fara pericol de scuturare;
-valorifica foarte bine ingrasamintele organice si minerale, cat si apa de irigatie.
Raspandire
Porumbul ocupa al treilea loc intre plantele cultivate pe glob, totalizand, dupa datele statistice din 2005, suprafata de 147 mil ha, cu 3587 Kg/ha.
Particularitati biologice
Sistemul radicular temporar, care asigura planta cu apa si hrana in primele 2-3 saptamani, este format dintr-o singura radacina embrionara si 3-7 radacini seminale care pornesc din mezocotilul embrionului. Numarul de noduri subterane variaza, in functie de perioada de vegetatie, intre 6-10. Din fiecare nod se formeaza 8-16 si chiar 20 de radacini adventive permanente. Din nodurile 2-7 supraterestre, se pot forma radacini adventive cu dublu rol: de ancorare si absorbtie.
Adancimea de patrundere a sistemului radicular la porumb este de pana la 2,5 m, iar lateral de 60-75 cm, astfel ca o planta de porumb „exploreaza” circa 6 m3 de sol. Suprafata de absorbtie a sistemului radicular nu se coreleaza cu volumul de sol explorat, totusi apa o valorifica din volumul total. Aproximativ 60 % din masa totala a radacinilor se gaseste in stratul de sol pana la 30 cm.
Inflorescentele. Porumbul este o planta unisexuat-monoica. Florile mascule sunt grupate, intr-o inflorescenta terminala de tip panicul, iar cele femele sunt grupate in inflorescente de tip spadice, protejate de frunzele modificate situate la subsuoara frunzelor.
Porumbul este o planta protandra, polenul putand aparea cu 5-7 zile inaintea maturarii ovulelor. In conditii de seceta decalajul poate sa depaseasca chiar 10 zile, determinand cresterea procentului de plante sterile.
Polenizarea este alogama anemofila, graunciorii de polen putand fi purtati de vant pana la 1 km distanta.
Fructul este o cariopsa la care pericarpul reprezinta 7-10 %; endospermul 80-87 %, iar embrionul 10-12 %. MMb variaza intre 40-1100 g, frecvent 200-400 g, iar MH este de 72-88 kg.
Cerintele fata de temperatura. Semintele germineaza la 8-10 grade Celsius. La temperaturi mai scazute in sol are loc putrezirea boabelor, datorita atacului ciupercilor saprofite, instalarea lor fiind favorizata si de procesul de exosmoza a produselor de hidroliza a amidonului.
Cerintele fata de umiditate. Porumbul rezista foarte bine la seceta, mai ales in prima parte a perioadei de vegetatie, datorita sistemului radicular puternic dezvoltat, consumului specific redus, caracterului xerofitic al partii aeriene si lucrarilor de intretinere repetate.
Evapotranspiratia creste mult in lunile de vara, astfel ca un lan de porumb poate evapora zilnic, in lunile iulie si august, pana la 18 l/m2 de apa, iar o planta de porumb pana la 2-4 l.
Perioada critica se situeaza intre 10-20 iunie si 10-20 august adica inaintea aparitiei paniculelor si pana la maturitatea in lapte, cand consumul de apa se ridica la 68-74 % din totalul necesar pentru intreaga vegetatie. In aceasta perioada solul trebuie sa aiba 60-80 % apa din capacitatea de camp.
Cerintele fata de sol. Porumbul asigura recolte pe soluri foarte variate, insa rezultatele cele mai bune se obtin pe soluri adanci, fertile, luto-nisipoase, care permit dezvoltarea unui sistem radicular puternic, capabil sa asigure apa si elementele nutritive.
Cele mai bune rezultate se obtin pe solurile lutoase si luto-nisipoase, cu 3-5 % humus, peste 8 mg P2O5, Al peste 20 mg K2OAl/ 100 kg sol, gradul de saturatie 75-90 % si pH=6,5-7,5.
Pe solurile cu pH sub 5,8 este obligatorie aplicarea amendamentelor cu calciu, pentru corectarea reactiei acide.
Cele mai bune rezultate se obtin pe solurile aluviale, fertile, pe cernoziomuri, soluri balane si pe cele brun-roscate si brune de padure.
Pe solurile nisipoase, prin fertilizare si irigare, se pot obtine recolte ridicate. Mai putin favorabile sunt solurile argiloase, care mentin mai multa umiditate, se incalzesc incet primavara, iar vara crapa, rupandu-se radacinile plantelor. Rezultatele modeste se obtin pe solurile tasate si compacte, cat si pe cele cu hardpan, care necesita lucrari de afanare adanca.
Rotatia
Porumbul este mai putin pretentios fata de planta premergatoare. Rezultatele cele mai bune se obtin dupa leguminoasele anuale pentru boabe si furaje, dupa care urmeaza, cereale paioase de toamna, inul, canepa, cartoful, sfecla si floarea-soarelui.
Lucerna, dintre leguminoasele perene, desi asigura importante cantitati de azot (120-160 kg/ha) si contribuie la refacerea structurii, datorita consumului mare de apa, nu este considerata o premergatoare potrivita pentru porumb in zonele mai secetoase, fara conditii de irigare.
Rotatia grau-porumb este obligatorie, din cauza ponderii de circa 60 % a celor doua culturi. In aceasta rotatie porumbul este favorizat, fiind cultivat dupa o premergatoare timpurie. In culturile atacate de fuzarioza, boala comuna ambelor specii, aceasta rotatie se intrerupe dupa 4-5 ani.
Porumbul nu se poate cultiva dupa sorg si iarba de Sudan.
Monocultura, de porumb in tara noastra s-a extins pe solurile fertile, mai joase, cu apa freatica la mica adancime, supuse in primaverile mai ploioase excesului temporar de umiditate-terenuri pe care graul nu le valorifica in aceeasi masura ca porumbul.
Lucrarile solului
Acestea incep imediat dupa eliberarea terenului de planta premergatoare si vizeaza, pe langa mobilizarea solului, incorporarea resturilor vegetale, maruntirea, nivelarea si realizarea in rezerve cat mai mari de apa in sol.
Dupa premergatoare timpurii se executa aratura de baza la 20-25 cm adancime pe terenurile mai usoare si la 25-30 cm pe terenurile mijlocii si grele, cu plugul in agregat cu grapa stelata.
Pana in toamna terenul se mentine afanat si curat de buruieni, prin lucrari cu grapele cu discuri.
Efectuarea a doua araturi, vara la 20 cm adancime, si toamna la 30 cm, nu se justifica prin sporurile de productie obtinute. Dupa plantele recoltate tarziu se executa aratura de toamna la acelasi adancimi ca si aratura de vara, cu plugul in agregat cu grapa stelata.
Samanta. Materialul seminal trebuie sa aiba puritatea minima de 98% si germinatia minima de 90%.
Perioada de semanat. Semanatul porumbului se realizeaza atunci cand, la ora 7, la 10 cm adancime temperatura este de 8 grade Celsius si vremea este in curs de incalzire.
Calendaristic, cele mai bune rezultate se obtin in zona de campie, cand se seamana intre 1-20 aprilie si intre 15-30 aprilie, in celelalte zone.
Semanatul timpuriu, de obicei, asigura umiditatea necesara germinarii, iar incoltirea si rasarirea se produc in timp scurt. Pentru fiecare zi castigata la rasarire se grabeste cu doua zile aparitia paniculelor si a stigmatelor; se reduce deci, perioada de vegetatie. Daca semanatul se face prea timpuriu, se prelungeste durata rasaririi, ceea ce are drept consecinta o stagnare in crestere, existand si pericolul putrezirii boabelor in sol. La fel de mari sunt pagubele si prin intarzierea semanatului, cand se reduce umiditatea solului.
Recoltarea mecanizata a porumbului sub forma de stiuleti. Incepe cand umiditatea boabelor ajunge la 30-32% si se incheie cand aceasta este cuprinsa intre 24-26%. Mai tarziu „recoltarea in stiuleti” se executa manual, pentru a preveni scuturarea boabelor.