Cucumis melo L. – Pepenele galben
Origine si raspandire
Se considera ca pepenele galben este originar din Asia (Iran sau India), sau din Africa Centrala, Africa Tropicala sau Afganistan, zone in care este cunoscut de circa 2000 de ani. In Europa s-a raspandit in secolul al XV-lea, mai intai in Italia, apoi in Franta si Belgia. In America a fost introdus in cultura la inceputul secolului al XVI-lea, iar in Romania in secolul al XVII-lea. In Romania, zonele favorabile de cultura sunt in Campia de Sud, Sud-Est si Vest in special in conditii de cultura in camp neprotejat, dar cu tendinta de crestere in cadrul culturilor fortate si protejate.
Importanta culturii
– Pepenele galben se cultiva pentru fructele sale care se consuma la maturitatea fiziologica, in stare proaspata sau ca fructe glasate, dulceata, marmelada, sucuri, salata de fructe, fiind apreciate pentru gustul, aroma si parfumul lor;
– Valoarea energetica a fructelor este de 30 cal/100g;
– Este benefic in tratarea multor afectiuni precum: hipertensiune arteriala, aritmii, boli de piele, afectiuni autoimune, cataracta, oboseala oculara etc.
Sfaturi pentru cultivare si ingrijire
Temperatura optima de germinare a semintelor este de 25 – 30°C, cea minima de 14 – 15°C, iar cea maxima de 35°C. Plantele cresc si se dezvolta bine numai la temperaturi peste 15°C. La 12 – 15°C plantele isi reduc ritmul de crestere iar la temperaturi peste 40°C cresterea se opreste complet. O buna vegetatie a plantelor are loc cand in sol temperatura este de 24 – 28°C. La 18°C absorbtia prin radacini este foarte slaba in comparatie cu cea realizata la 27°C. Oscilatiile de temperatura provoaca avortarea florilor.
Temperatura, in corelatie cu umiditatea aerului, influenteaza fecundarea florilor, in sensul ca in verile cu temperaturi moderate si ploi abundente florile leaga mai bine decat in conditii de temperaturi ridicate si umiditate relativa a aerului redusa.
Pepenele galben este o planta de zi scurta. Lipsa de lumina determina alungirea rasadurilor si a plantelor in cultura. Este necesara o corelare intre intensitatea luminoasa si nivelul temperaturilor, in special in sere, raportul intre valori fiind direct proportional. Lumina intensa influenteaza favorabil acumularea de zahar in fructe, iar lipsa ei, intarzie coacerea fructelor.
Cerinte moderate fata de apa se datoreaza structurii sistemului radicular ce ii imprima o rezistenta mai mare la seceta. In perioada de crestere necesita in sol 65 – 70% din intervalul umiditatii active, iar in cea de fructificare 70 – 75% din intervalul umiditatii active. Excesul de apa determina scaderea continutului in zahar a fructelor, iar la maturare, craparea acestora.
Prefera soluri usoare, mijlocii, cu o buna structura, fertile si cu un pH de 6 – 7,2. Necesita un regim de nutritie echilibrat, o cultura de pepeni galbeni, pe suprafata de 1 ha extrage din sol: 105 kg substanta activa N; 15 kg substanta activa P2O5; 211 kg substanta activa K2O. Raportul optim N:P:K trebuie sa fie de 2:0,5:3, iar intre K:Mg de 3:1. O fertilizare in exces cu azot, pe fondul unei insuficiente de potasiu, duce la obtinerea unor fructe de slaba calitate.
Pepenii galbeni se cultiva in principal in camp, dar datorita calitatilor organoleptice deosebite ale fructelor si cerintelor permanente pentru consum, s-a impus necesitatea cultivarii lor in cadrul unor culturi protejate si fortate.
Pregatirea terenului si solului incepe toamna prin efectuarea urmatoarelor lucrari: nivelarea de intretinere, discuirea, fertilizarea de baza cu ingrasaminte organice, 30 – 60 t/ha gunoi de grajd, de preferat semidescompus, si chimice, 50 -70 kg substanta activa/ha P2O5, 70 – 90 kg s.a. /ha K2O, incorporandu-se in sol odata cu aratura adanca (25 – 28 cm).
Cultura se infiinteaza prin semanat direct (mai rar prin rasad), intre 25 aprilie si 10 mai (in functie de zona), cand in sol, la adancimea de 5 – 6 cm, se realizeaza, constant, temperatura de 12 – 14°C.
Se seamana mecanizat, la adancimea de 3 – 4 cm folosindu-se 3 – 5 kg de seminte la hectar. Pe stratul inaltat se seamana un rand la 15 – 20 cm pe marginea sau la mijlocul acestuia.
In zonele cu precipitatii in luna mai, pentru a realiza productii mai timpurii, se practica semanatul in cuiburi, pe musuroaie amenajate peste un substrat de incalzire cu gunoi de grajd care a fost introdus in gropi la adancimea de 30 cm, distanta intre cuiburi fiind de 40 – 50 cm.
Lucrarile de intretinere. Rarit in faza de 1 – 2 frunze adevarate, lasandu-se 2 plante la cuib; Irigarea la limita normei de 1800 – 3000 m³ apa/ha, repartizata in 5 – 7 udari, cu frecventa mai mare la fructificarea masiva a plantelor dar evitarea in perioada coacerii fructelor pentru evitarea craparii acestora; prasilele manuale si mecanice se efectueaza superficial, dar numai pana cand cresterile vegetative permit, astfel incat sa nu fie deranjati vrejii; la prasila a doua plantele se musuroiesc usor la baza iar din loc in loc tulpinile se acopera cu pamant pentru a favoriza emiterea de radacini adventive; 2 – 3 fertilizari suplimentare cu ingrasaminte chimice ( in doze de 80 – 100 – 50 kg NPK/ha, pe un sol mijlociu aprovizionat).
Recoltarea fructelor are loc la maturizarea fiziologica deplina, sau cu cateva zile mai devreme pentru soiurile cu postmaturare. Momentul optim de recoltare este semnalat de intensitatea parfumului, schimbarea culorii, aparitia unor usoare crapaturi la nivelul pedunculului, fructele sunt grele iar prin lovirea cu degetul nu trebuie sa sune a gol.
Se recolteaza esalonat, incepand din mijlocul lunii iulie si pana la sfarsitul lui august, iar la soiurile tarzii lucrarea se prelungeste pana in septembrie si maturarea fructelor se poate continua in depozit.
Productiile obtinute se incadreaza intre 20 – 30 t/ha.
Tehnologia cultivarii pepenilor galbeni in adaposturi joase
Se pot efectua culturi in adaposturi joase tip tunel sau in adaposturi individuale. Se practica, in principal, protejarea individuala cu adaposturi tip clopot sau trepied, pentru a realiza economie de folie, putandu-se folosi si folie uzata in vederea realizarii de „mansoane” pentru acoperirea plantelor.
Elementele tehnologice sunt asemanatoare culturii in camp, iar pentru o mai buna amplasare a adaposturilor, distantele intre plante pe rand sunt de 40 – 50 cm. Se planteaza rasaduri cu varsta de 40 – 45 zile sau se seamana direct intre 20 aprilie si 1 mai.
Lucrarile de intretinere sunt asemanatoare culturii din camp, in plus se efectueaza aerisiri pana in momentul desfiintarii adaposturilor, atunci cand temperatura exterioara se ridica la parametri optimi.