Passiflora (Passiflora)
Floarea pasiunii este o traducere a expresiei „flos passionis”, numee pe care i l-au dat plantei preotii spanioli misionari, ajunsi in America de Sud in secolul al XVII lea. Cele cinci petale, impreuna cu cele cinci sepale, ii reprezinta pe cei 10 discipoli fideli, fara Iuda tradatorul si fara Petru. Filamentele, in numar de 72, ar corespunde coroanei cu spini purtate de Cristos. Frunzele ascutite amintesc de lancea cu care a fost strapun Isus.
Originea plantei se situeaza in regiunile cu climat tropical din Australia, Asia, America de Sud.
Sunt inventariate peste 400 de specii, toate agatoare, prevazute cu cercei.
Florile sunt albe, galbene, albastre, sau combinatii ale acestor culori.
Cerintele fata de mediu sunt „normale”. Pamantul trebuie sa fie reavan in toata perioada anului. Cea mai buna componenta include pamantul de mranita, sau pamantul de gradina in care se adauga frunze bine putrezite. Se simte foarte bine la o temperatura situata in jurul valorii de 17 grade Celsius, iar minimul pe care-l poate suporta iarna este de 5 grade Celsius. Poate „indura” soarele direct, cu conditia pastrarii umiditatii substratului.
Drept urmare, ingrijirea plantei este destul de simpla. Primavara se taie lastarii laterali, pana la maximum 6 cm. Udarea se face in functie de caldura si soare, de la de doua ori pe saptamana, pana la o data pe zi, urmarindu-se ca pamantul sa nu se usuce excesiv. Atentie la daunatori. E o planta sensibila la musculita alba, paianjenul rosu si paduchi. La cele mai mici semne de infestare, stropiti bine cu un insecticid sistemic, avand grija sa repetati conform schemei oferit de producatorul substantei.
Daca planta creste prea mult, scurtati varfurile.
Inmultirea este vegetativa, cu ajutorul butasilor. Se taie primavara, din tulpinile semi-lemnificate, si se pun intr-un ghiveci cu pamant mereu umed si cald. Sansele ca acestia sa se prinda sunt foarte mari. Inmultirea se mai poate face si prin marcotare, in lunile de vara.