Cultura parului(Pyrus Communis)
Cerintele fata de factorii de mediu
Parul are cerinte fata de caldura mai mari decat marul, prunul si visinul, reusind bine in zone cu temperaturi medii anuale de 9,5-11 grade Celsius, cu conditia ca in perioada de vegetatie temperatura medie sa fie de 16-18 grade Celsius. Temperaturile orare optime ale speciei se situeaza intre 20 si 35 grade Celsius, iar cele absolute minime sunt de 10 grade Celsius si maxime de 37 grade Celsius. In zonele cu veri mai racoroase, parul rodeste slab. Si rezistenta la ger este mai mica decat a marului, limita fiind considerata a fi -28 grade Celsius, iar necesarul orelor de frig din sezonul de repaus oscileaza, in functie de soi, intre 600 si 800 ore. Mugurii de rod degera la temperaturi sub -23..-26 grade celsius, iar ramurile anuale la -26..-28 grade Celsius.
Cerintele parului fata de umiditate se situeaza dupa mar si prun, soiurile de toamna si de iarna reusind bine in zonele cu 650-900 mm precipitatii anuale, iar cele de vara in localitatile cu 500-600 mm, cu conditia ca acestea sa fie distribuite proportional cu deficitul pluviometric lunar.
Fata de lumina, parul are cerinte mai mari, comparativ cu marul, avand nevoie de expozitii insorite.
Cerintele fata de sol ale parului sunt mari. Altoit pe franc necesita soluri profunde, calde, cu textura mijlocie, suficient de afanate si revene, cu apa freatica sub adancimea de 2-2,5 m. Nu suporta solurile grele si reci. Altoit pe gutui, parul reuseste si in soluri mai subtiri, dar suficient de fertile, revene si mai calde, cu apa freatica sub 1-1,5 m adancime. Altoit pe franc, parul suporta pana la 10 % calciu activ in sol, in timp ce pe gutui apar simptome de cloroza pe frunze la peste 8 % calciu activ. In ceea ce priveste reactia solurilor, parul necesita un pH in jur de 7.
Particularitati privind organizarea si pregatirea terenului
La alegerea locului pentru infiintarea unei plantatii de par trebuie avute in vedere cerintele acestuia fata de factorii de mediu. Cerintele fata de sol ale parului fiind mari, se va evita amplasarea pe soluri cu continut ridicat de argila, reci, cu peste 10 % calciu activ in sol la altoirea pe franc si peste 8% in cazul altoirii pe gutui.
Sisteme de cultura
In functie de vigoarea soiurilor si zona de cultura se pot infiinta:
-plantatii semiintensive;
-plantatii intensive, cu soiuri si portaltoi de vigoare mijlocie;
-plantatii superintensive, cu pomi altoiti pe gutui cu sau fara intermediar.
Epoca cea mai potrivita pentru plantarea pomilor este, in general, toamna, asigurand astfel refacerea sistemului radicular si pornirea in vegetatie primavara mai timpuriu.
Intretinerea solului trebuie sa combine cerintele agronomice cu cele biologice. Se practica mentinerea inierbata a intervalului dintre randuri si erbicidat pe rand.
Tehnica formarii coroanelor
Alegerea formei este dependenta de particularitatile de crestere si fructificare ale soiului, de vigoarea combinatiei soi-portaltoi.
Soiurile de par altoite pe portaltoi franc, au o crestere viguroasa si realizeaza coroane mari de 10-15 m inaltime si 8-9 m in diametru. Acelasi soiuri altoite pe portaltoi de vigoare slaba manifesta o crestere moderata, formeaza coroane mici restranse, care nu depasesc inaltimea de 3-4 m. Coroana pomului in perioada de rodire poate fi, in functie de soi, piramida, ingust-piramidala, larg-piramidala, globuloasa.
Datorita dominatiei apicale cele mai accentuate la multe soiuri de par, se recomanda o atentie deosebita in ceea ce priveste mentinerea formei conice a coroanei prin taieri mai severe in treimea superioasa a coroanei, prin eliminarea ramurilor cu pozitie verticala si prin mentinerea ramurilor cu pozitie oblica. La unele soiuri, dominanta apicala este moderata, raportul de crestere dintre ax si sarpante este mai echilibrat, iar mai rar la soiurile de tip Passe Crassane putem spune ca fenomenul lipseste. Pentru temperarea dominantei apicale, ramurile de prelungire a axului se scurteaza mai tare comparativ cu sarpantele, etajele superioare se formeaza numai dupa consolidarea celor inferioare, prelungirea axului se transfera pe o ramura laterala de vigoare mai slaba.
In general, soiurile de par formeaza in mod natural lastari anticipati pe ax.
Comparativ cu marul, parul atinge inaltimi mai mari, motiv pentru care trebuie asigurate distantele de plantare care sa evite umbrirea reciproca.
In functie de particularitatile de crestere si fructificare si de sistemul de cultura, parul se preteaza urmatoarelor forme de coroana: piramida etajata si piramida neetajata pentru livezile clasice, formele aplatizate pentru livezile intensive si, respectiv, coroanele conice tip fus subtire si ax vertical pentru livezile superintensive. Dintre acestea cele mai des utilizate sunt formele de coroana cu ax dezvoltat ca: palmeta etajata cu brate oblice, fusul subtire etc.
Sisteme de intretinere a solului
In plantatiile comerciale, intervalul dintre randuri poate fi inierbat sau lucrat. Inierbarea se face in zonele unde cantitatea de precipitatii este suficienta sau este posibila irigarea. Pe rand, solul se mobilizeaza periodic sau numai primavara, dupa care se munceste cu iarba de pe interval. Adancimea de mobilizare a solului depinde de portaltoi: 18-20 cm altoire pe franc, 10-15 cm pe gutui.
Tehnica fertilizarii plantatiilor
Si specia par raspunde favorabil la fertilizarea periodica ( o data la 2-3 ani) cu gunoi de grajd. In plantatiile de par, in functie de recolta scontata, continutul solului in macroelemente si diagnoza foliara, se aplica cantitati orientative de ingrasaminte chimice.
Tehnica irigarii plantatiilor
Consumul de apa al parului este putin mai scazut decat al marului, iar umiditatea atmosferica mare, in special in partea a doua a sezonului de vegetatie, poate favoriza dezvoltarea unor boli specifice deosebit de grave. Din acest motiv este mai putin recomandata microaspersiunea deasupra coroanei in cultura parului.
Adancimea de dezvoltare a sistemului radicular activ al parului este de 50-60 cm pentru portaltoi mai vigurosi si de 30-50 cm pentru portaltoi mai putin vigurosi, din specia gutui. Asigurarea unui potential optim al apei in sol pe aceste nivele de adancime se poate realiza cu ajutorul instalatiilor fixe de irigare prin picurare. Se folosesc de obicei picuratoare cu debite cuprinse intre 2-6 l/h, distantele intre ele in functie de textura solului si de distantele dintre pomi/rand.
Particularitati privind taierile de intretinere si fructificare
Taierea de productie se executa in functie de soi, varsta pomilor si forma de coroana folosita. Intensitatea taierilor creste odata cu varsta pomilor pe masura ce lungimea scade sub 30-40 cm, intervenindu-se prin taieri de stimulare a cresterii.
Dupa formarea coroanelor, principalul element asupra caruia se intervine este semischeletul. Intretinerea ramurilor de semischelet se realizeaza prin reductie, simplificare sau prin transferarea cresterii pe ramuri laterale tinere.
Recoltarea fructelor
Datorita perisabilitatii, soiurile de vara se recolteaza cu 7-10 zile inaintea maturitatii de consum, cand ating dimensiunile caracteristice soiului si culoarea lor devine galben-verzuie.
Soiurile de toamna se recolteaza cu cateva zile inainte de maturitatea de consum daca se valorifica imediat sau cu 8-10 zile mai devreme daca se valorifica peste 1-2 luni.
Soiurile de iarna se recolteaza cat mai tarziu posibil, in functie de zona de cultura si acumularea unei cantitati mari de glucide. Recoltate devreme perele de iarna ajung la calitatea corespunzatoare, se deshidrateaza in depozit. Operatiunea de recoltare se face manual, pastrandu-se pedunculul intreg.