Tetranychus urticae – Paianjenul rosu comun (Acarianul rosu comun)
Paianjenul rosu comun este raspandit pe toate continentele, fiind unul dintre cei mai periculosi daunatori, pentru numeroase specii de plante cultivate. In tara noastra este intalnit in toate zonele, din martie pana in octombrie, iar in sere este prezent tot timpul anului.
Descriere. Femela prezinta corp elipsoidal, lung de 0,4 – 0,5 mm, cu 2 pete mai inchise, simetrice, pe spate si 7 randuri paralele de perisori. Culoarea corpului variaza, de la verde deschis pana la rosu inchis. Corpul masculului este piriform, lung de 0,35 mm, avand culoarea mai deschisa decat cea a femelei.
Oul este sferic, cu aspect sticlos, albicios la depunere, devenind galben – portocaliu, pe masura dezvoltarii embrionului.
Larva este incolora, imediat dupa ecloiune, apoi devine galben – deschis sau verde – galbui, avand o lungime de 0,19 mm.
Biologie si ecologie. Prezinta intre 6 si 10 generatii pe an. Ierneaza pe frunzele ramase in camp dupa recoltare, pe sub scoarta pomilor si a arbustilor sau in frunzarul padurilor, in stadiu de femela fecundata. Paraseste locul de hibernare primavara, cand temperatura aerului este mai mare de 10°C si incepe sa se hraneasca pe diferite plante spontane sau cultivate.
Imediat dupa aparitie, femelele, depun ouale intr-un paienjenis din fire, pe partea inferioara a frunzelor. Inmultirea se poate face sexuat sau partenogenetic. O femela poate depunde 80 – 150 de oua, a caror incubatie dureaza 4 – 18 zile. Durata dezvoltarii unei generatii este de 15 – 28 zile.
Plante atacate si mod de daunare. Daunator polifag, ataca diferite specii de plante cultivate si spontane din diferite familii cum ar fi: Cucurbitaceae, Malvaceae, Moraceae, Rosaceae, Solanaceae etc. La legume, este intalnit in camp, solarii si sere. Ataca mai des tomatele, vinetele, ardeiul, dovleceii, pepenii verzi etc., colonizand partea inferioara a frunzelor, de unde inteapa si sug sucul celular, degradand tesuturile.
Petele mici, punctiforme, albe, vizibile pe partea superioara a frunzei sunt primele semne ale atacului. Plantele atacate stagneaza din crestere si fructifica slab.
Masuri de prevenire si combatere. Impotriva acestui periculos daunator se pot lua o serie de masuri agrotehnice, biologie si chimice.
Masurile agrotehnice constau in: executarea araturii de toamna, pentru incorporarea resturilor vegetale, efectuarea de prasile pentru combaterea buruienilor care pot constitui plante gazda 
intermediare, inlaturarea frunzelor de la baza plantelor (in spatiile protejate), cultivarea de soiuri si hibrizi rezistenti sau toleranti la atacul acarienilor.
Masurile chimice constau in efectuarea de tratamente cu produse oomologate precum: Nissorun 10 WP, Envidor 240 SC, Milbeknock EC.