Ovaz(Avena sativa)
Importanta
Ovazul a fost luat in cultura mai tarziu decat orzul si graul.
Se pare ca ovazul a fost cunoscut la inceput ca buruiana in orz, pe care l-a depasit in productie pe solurile sarace si in climatele mai aspre din centrul si nordul Europei, unde apar urme privind cultura lui cam de prin epoca bronzului.
Importanta principala a ovazului este ca furaj. Boabele reprezinta un furaj concentrat foarte apreciat in alimentatia cabalinelor, a reproducatorilor diferitelor specii, a vacilor pentru lapte, pasarilor etc.
Ovazul, singur sau in amestec cu leguminoase, constituie un furaj foarte apreciat sub forma de masa verde, insilozat sau ca fan. In alimentatia omului are utilizari restranse, sub forma de fulgi de ovaz, faina si grisuri.
Raspandire
In 2005 suprafata cultivata cu ovaz, pe glob, a fost de 11,798 milioane ha, cu o productie medie de 2335 Kg/ha. Suprafete mai mari se cultiva in Federatia Rusa, Canada, S.U.A., Polonia, Germania.
Particularitati biologice
Ovazul are germinatie bipolara si formeaza, de regula, trei radacini embrionare, dupa care apar radacinile coronare ce cresc pana la inflorire.
Sistemul radicular al ovazului este bine dezvoltat, profund si cu putere mare de solubilizare a elementelor nutritive. Masa de radacini a ovazului este cu 40 % mai mare decat masa de radacini a orzului. Aceasta face ca ovazul sa fie mai putin pretentios fata de sol, valorificand elementele nutritive si din forme mai greu solubile.
Tulpina este formata din 5-8 internoduri, avand lungimea de 80-150 cm, in functie de soi si conditiile de cultura.
Frunzele au limbul lanceolat, usor ascutit. La plantele tinere, limbul este usor rasucit de la dreapta spre stanga, invers fata de cele de la grau, secara orz.
Inflorescenta este un panicul, cu ramificatiile dispuse pe 3-9 etaje. Ramificatiile pot fi indreptate in toate directiile, formand unghiuri diferite fata de axul principal sau pot fi stranse si indreptate intr-o singura directie. Spiculetele sunt dispuse in varful ramificatiilor si a axului principal, fiind formate din 2-3 flori, din care, de obicei 2 sunt fertile. Aristele la ovaz nu pornesc din varful paleii ci din treimea ei superioara. La formele aristate cultivate numai o parte din flori au ariste, mai scurte decat la grau sau orz. Aristare mai pronuntata apare la formele salbatice.
Cerinte fata de clima si sol
Ovazul este planta regiunilor cu clima umeda si veri racoroase. Cu toate acestea, ovazul suporta mai bine ca alte plante si conditiile mai secetoase. Este, deci, planta care valorifica bine conditiile extreme de cultura, datorita marii sale plasticitati ecologice.
Cerintele fata de apa ale ovazului sunt destul de ridicate, avand coeficientul de transpiratie cel mai mare dintre cereale (400-600). Consumul maxim de apa este in fazele de formare a paiului si la inspicare-inflorire.
Fata de sol, ovazul are cerinte reduse, datorita inradacinarii profunde si puterii mari de solubilizare a a acestora. Prefera soluri cu pH de 5,5-7. Merge bine pe cernoziomuri, pe soluri brune si chiar pe podzoluri. Nu merge pe solurile argiloase, compacte, neaerate, iar pe nisipurile din zona secetoasa sufera de lipsa apei. Pe solurile acide reuseste mai bine decat graul, orzul sau secara.
Zonare
Pe glob da rezultate bune intre paralelele 45 si 65 grade, iar la altitudine, pana la 1800 m.
La noi in tara intalneste conditii foarte favorabile in Campia de Vest, pe vaile Somesului si Oltului.
Rotatie
Ovazul nu este pretentios fata de planta premergatoare, daca solul este bine fertilizat. El da rezultate foarte bune dupa leguminoase anuale sau perene (insa in practica, dupa acestea sunt preferate alte culturi cu pondere mai mare: grau, porumb, sfecla). Ovazul se cultiva de obicei, dupa prasitoare (cartof, porumb, floarea-soarelui). Nu se cultiva dupa el insusi, nici dupa sfecla pentru zahar sau de furaj, decat numai dupa 3-4 ani, pentru a preveni atacul de nematozi, comuni ambelor culturi.
Dupa ovaz pot urma prasitoare, leguminoasele etc. Nu se practica semanarea trifoiului (cultura ascunsa) in ovaz, deoarece este umbrit mult mai puternic si o mai lunga perioada de timp decat in orz sau grau.
Fertilizare
Consumul de elemente nutritive ale ovazului, pentru 100 Kg boabe+ paiele care revin (circa 150 Kg), este in medie de 2,72 Kg N; 1,34 Kg P2O5; 2,74 Kg K2O si 0,65 Kg CaO. Ritmul absorbtiei acestor elemente creste pana la inflorit.
Ovazul reactioneaza bine la ingrasaminte organice si chimice pe toate tipurile de sol. In mod obisnuit, insa, se fertilizeaza cu ingrasaminte chimice.
Dozele de ingrasaminte se stabilesc in functie de fertilitatea solului si planta premergatoare.
Lucrarile solului
In functie de premergatoare, lucrarile solului se executa ca si pentru orzoaica sau graul de primavara, o atentie deosebita trebuind sa se acorde retinerii apei in sol, la care ovazul are cerinte mari.
Samanta si semanatul
Samanta trebuie sa aiba puritatea peste 98 %, germinatia peste 90 %, iar masa semintelor cat mai mare. Din seminte mai rezulta plante mai viguroase si mai productive. Semintele mari, avand procent mai mare de pleve, sunt preferabile pentru semanat, iar cele mici cu procent de pleve mai redus, sunt mai indicate pentru furaj.
Epoca de semanat a ovazului de primavara este in urgenta 1, cand se poate iesi pe camp, pentru a profita de umiditatea din precipitatiile de peste iarna.
Ovazul de toamna se insamanteaza in perioada 1-10 octombrie. Densitatea de semanat este de 450-550 boabe germinabile la m2.
Distanta intre randuri este de 12,5 cm, iar in terenuri bine pregatite la 10 cm sau chiar 6-8 cm intre randuri.
Adancimea de semanat este de 2-4 cm, in functie de textura si umiditatea solului. Ovazul, ca si orzul, are puterea de strabatere a solului relativ redusa; semanatul mai adanc reduce numarul de plante rasarite si infratirea.
Cantitatea de samanta, la densitatea amintita, in functie de valoarea culturala, este cuprinsa intre 120-140 Kg/ha.
Recoltare
Ovazul se coace mai neuniform si este mai sensibil la scuturare decat alte cereale. Pentru a se putea recolta cu combina in conditii bune, ovazul trebuie sa aiba tijele uscate, iar boabele sa fie la inceputul maturitatii depline. In acest caz semintele scuturate pe platforma ajung in combina si nu se pierd. Daca se recolteaza cu combina pana cand tijele plantelor nu sunt uscate, in lanurile imburuienate sau cu roua, toba combinei se infunda, iar randamentul la recoltare este scazut. Daca se intarzie recoltatul ovazului pierderile sunt foarte mari.
Inainte de maturitatea optima, cand nu se poate recolta direct cu combina sau in locurile unde combina nu are acces, ovazul se poate recolta in doua faza: teierea plantelor la coacerea in parga si treierarea lor dupa 4-5 zile.
Productia la ovaz este foarte diferita, in functie de conditiile de cultura. Capacitatea de productie a ovazului este destul de mare, insa productiile realizate sunt mici, deoarece aceasta planta ocupa in cltura terenuri sarace, slab fertilizate. Din productia de boabe la ovaz circa 28 % sunt pleve.
Sunt unitati care obtin peste 2500 Kg/ha, insa productia medie pe tara, in ultimii ani, a fost de 1500-2000 Kg/ha.