Orzul(Hordeum vulgare)
Importanta
Orzul este considerat una dintre cele mai vechi plante luate in cultura. Sunt mentiuni ca el s-a cultivat din epoca de piatra, odata cu primele inceputuri ale agriculturii.
Orzul se cultiva de circa 12000 de ani. Cu 7000 de ani inaintea erei noastre se crede ca orzul era cultivat pe scara larga.
In alimentatia omului, orzul detine inca un loc insemnat in zonele unde cultura are o pondere mai mare. Sanse de reusita mai buna o are cultura orzului in unele zone cu conditii de vegetatie extreme, cum sunt cele de dincolo de Cercul Polar cele de la mare altitudine, sau cele din nordul Africii.
Boabele de orz reprezinta un furaj concentrat foarte bun pentru animalele puse la ingrasat, cele producatoare de lapte si animale tinere. El poate intra in ratia de concentrate in proportie de 20-25 % in hrana pasarilor, 25-30 % pentru tineretul diferitelor specii, animale in gestatie si reproducatori masculi, 30-35 % la animale in lactatie, 30-40 % pentru animalele de tractiune si 50-70 % in ratia porcilor pusi la ingrasat.
Raspandire
In 2005 suprafata cultivata cu orz pe glob a fost de 56,47 milioane ha, iar productia medie de 2663 Kg/ha.
Inainte de anul 1940 se cultiva, in principal, orz de primavara. Dupa 1945 s-au extins in cultura „orzurile umblatoare”, putand fi semanate toamna sau primavara. Dupa 1950 a crescut treptat ponderea orzului de toamna, inlocuindu-l pe cel de primavara mai putin productiv. Noile soiuri de orz de toamna sunt foarte productive. Ca forma de primavara a ramas numai orzul cu doua randuri (orzoaica), detinand o pondere mica din suprafata totala cultivata cu orz in tara noastra.
Particularitati biologice
Temperatura minima de germinatie este de 3-4 grade Celsius, optima 20 grade Celsius, maxima 28-30 grade Celsius, iar cantitatea de apa de circa 48 % din masa boabelor. Orzul are germinatie bipolara.
Formarea boabelor incepe dupa fecundare: in primele 12 zile se dezvolta mai mult endospermul, apoi in urmatoarele doua saptamani se formeaza germenele, dupa care are loc depunerea substantelor de rezerva, pana la maturitatea deplina. La baza fructului, in santuletul ventral se dezvolta seta bazala.
Fructul este o cariopsa, imbracata in palee, rar golasa, cu MMB 25-50 g, iar procentul de pleve 7-15 %. Fiind concrescute pe fruct, plevele se desprind numai prin metode chimice.
Perioada de vegetatie activa a orzului de toamna este de 100-120 zile, iar de la semanat 250-270 zile. Orzul si orzoaica de primavara au perioade de vegetatie de 90-120 zile.
Cerintele fata de clima si sol
Orzul are un mare areal de raspandire, din zonele arctice pana la zona ecuatoriala-arida, iar unele forme reusesc si la altitudini foarte mari.
Orzul are o multitudine de forme cultivate, adaptate la diverse conditii pedoclimatice. Orzoaica reuseste bine in zone temperate si umede.
Cerintele climatice ale orzului sunt, in general, mai reduse decat la grau, dar aceste cerinte sunt dependente de forma cultivata. Orzul este mai rezistent la temperaturi ridicate decat graul, secara si ovazul.
Orzul de toamna este mai sensibil la iernare decat graul sau secara de toamna, rezistand pana la -15 grade Celsius la nivelul nodului de infratire. Sub strat de zapada orzul calit si bine inradacinat suporta si temperaturi de -28 grade Celsius.
Cerintele fata de sol. Orzul este mai pretentios decat graul, avand sistemul radicular cu capacitate mai redusa de absorbtie si perioada de vegetatie mai scurta. Orzul „merge bine” pe soluri cu textura mijlocie, permeabile, cu pH- 6,5-7,5 si fertile. Potrivite pentru orz sunt cernoziomurile, si solurile aluviale solificate.
Orzul si orzoaica de toamna. Orzul prefera terenuri plane sau usor ondulate, de tip cernoziom sau aluviuni, cu regim termin si precipitatii favorabile.
Zone favorabile: Campia de Vest, sudul Campiei Romane, Estul Baraganului si S-E Dobrogei, precum si pantele domoale din Campia Jijiei.
In zonele de campie nu temperaturile scazute influenteaza semnificativ nivelul recoltelor; neajunsul cel mai mare il constituie caracterul secetos al toamnelor, care ingreuneaza pregatirea terenului, semanatul, si, deci, rasarirea orzului. Frecventa toamnelor secetoase din intervalul de 10 ani sunt: 2-3 ani in Vest, 3-4 ani in Campia Transilvaniei si 4-6 ani in Sudul si mai ales in S-E tarii.
Rotatie
In stabilirea plantei premergatoare se au in vedere forma de orz cultivata si scopul culturii. Respectarea unei rotatii corespunzatoare la orz, fara cheltuieli suplimentare, asigura sporuri de productie de circa 20 %.
Orzul si orzoaica de toamna au cerinte asemanatoare cu ale graului de toamna fata de planta premergatoare. Pentru a intra in conditii bune de iarna, trebuie sa revina dupa plante care elibereaza terenul timpuriu. Cele mai bune premergatoare pentru orzul de toamna sunt: leguminoasele anuale si perene, borceagurile, rapita, inul pentru fibre si cel de samanta. Pentru orzoaica de toamna, cu exceptia leguminoaselor, sunt indicate acelasi premergatoare ca si pentru orzul de toamna.
Orzoaica de primavara se seamana dupa plante care lasa solul curat de buruieni si intr-o buna stare de fertilitate, insa nu prea bogat in nitrati. Dintre plantele care ocupa suprafete mari in zona de cultura a orzoaicei de primavara, bune premergatoare sunt: cartoful si sfecla pentru zahar.
Dupa orz si orzoaica de toamna, deoarece elibereaza terenul foarte devreme, se pot insamant culturi duble pentru furaj sau pentru boabe. Succesul acestor culturi este asigurat daca se seamana in prima parte a lunii iulie si solul are umiditate suficienta.
In cultura de orz se obisnuieste sa se insamanteze trifoi in „cultura ascunsa”. Nu se recomanda in cultura orzoaicei pentru bere, deoarece trifoiul provoaca greutati la recoltare, determinand caderea plantelor si se depreciaza insusirile tehnologice ale boabelor.
Samanta trebuie sa corespunda indicilor de calitate: puritate peste 98 %, germinatie peste 90 % si MMB specifica.
Epoca de semanat a orzului si orzoaicei de toamna este cu circa 5 zile inaintea graului, pentru ca plantele sa intre in iarna bine inradacinate si calite. Semanatul mai timpuriu determina o dezvoltare prea puternica a plantelor pana la intrarea in iarna, favorizand atacul de fuzarioza, fainare si viroze, iar intarzierea duce la scaderea rezistentei si la ger a plantelor.
In conditii de irigare, epoca optima de semanat a orzului si orzoaicei de toamna se situeaza intre sfarsitul lunii septembrie si prima decada a lui octombrie.
Orzoaica de primavara trebuie semanata in prima urgenta, cand se poate iesi la camp. Intarzierea semanatului orzoaicei de primavara reduce productia si dimensiunea boabelor, scade continutul in amidon si creste continutul in proteina, diminuand calitatea produsului.
Densitatea de semanat a orzului de toamna este de 450-500 boabe germinabile/m2, pentru orzoaica de toamna 450-550 boabe derminabile/m2, iar la orzoaica de primavara 450-500 de boabe germinabile/m2. Desi orzul are o infratire buna, in toamnele secetoase si cand se seamana dupa epoca optima densitatea la orzul de toamna trebuie sa fie de 500 boabe germinabile/m2.
Distanta intre randuri la orz si orzoaica este de 12,5 cm. Reducerea distantei intre randuri este posibila numai pe terenuri curate de resturi vegetale si foarte bine pregatite, caz in care se seamana la 8-10 cm sau chiar 6-8 cm si se asigura o mai uniforma repartizare a spatiului de nutritie.
Lucrarile de ingrijire
La orzul si orzoaica de toamna controlul semanaturilor, toamna si iarna, eliminarea excesului de umiditate in toamna si primavara si celelalte lucrari de intretinere la desprimavarare, in functie de starea culturii, sunt similare cu cele prezentate la graul de toamna.
Recoltarea orzului
Recoltarea orzului se face cu combina reglata pentru aceasta planta. Incepe la coacerea deplina, cand umiditatea boabelor este sub 16-17 %. Intarzierea recoltatului provoaca mari pierderi datorita ruperii spicelor si a scuturarii boabelor. Orzoaica pentru malt nu se recolteaza la umiditate mai ridicata de 15 %, deoarece numai astfel se asigura o mare capacitate germinativa a boabelor, daca recoltatul se face, totusi la umiditatea boabelor peste 15 %, se trece imediat la uscarea acestora pana la umiditatea de pastrare (14%).