Musca de Hessa – Mayetiola destructor
Dintre mustele cerealelor, musca de Hessa este considerată ca fiind cea mai dăunătoare în unele tări din Europa si în SUA. În tara noastră această insectă este citată ca dăunătoare încă din anul 1889, fiind răspândită mai ales în regiunile de stepă si în regiunea pădurilor de stejar.
Descriere. Adultii acestei specii prezintă un dimorfism sexual accentuat. Femela este de culoare neagră, exceptie făcând părtile laterale ale abdomenului si o dungă dorsală care sunt roscate. Lungimea este 3,5 – 4 mm. corpul este acoperit cu peri fini de culoare neagră. Antenele sunt sesile păroase fiind formate din 17 articole. Picioarele sunt lungi, cu tarsele formate din cinci articole, pretarsul având o pereche de gheare. Aripile sunt transparente, la vârf lătite, cu nervuri simple si cu peri fini pe margini. Abdomenul se termină cu un ovipozitor lung, telescopic. Masculul are corpul de 2,0 – 2,5 mm lungime si este de culoare neagră. Articolele antenale sunt pedunculate. Perii de cap sunt negri la femele si roscati la masculi.
Oul este alungit, de culoare roz – închis, cu diametrul longitudinal de 0,6 mm, iar cel transversal de 0,1 mm.
Larva neonată are corpul alungit si turtit, cu lungimea de 0,6 – 0,7 mm. În ultimul stadiu are corpul lătit si de culoare verde palid, capul fiind aproape complet invaginat în torace, lungimea corpului fiind de 4 – 5 mm.
Pupa este de culoare roz – palid si prezintă în regiunea frontală un corn cu vârful ascutit. Aceasta se găseste într-un puparium brun – închis, de formă ovală, care seamănă foarte bine cu o frunză de in.
Biologie si ecologie. Musca de Hessa poate avea în tara noastră, în functie de zona geografică si de conditiile climatice, 2 – 3 generatii pe an. Iernează în stadiul de pupă, în plantele infestate din semănăturile de cereale sau din pajisti. În cursul lunii aprilie, din pupele hibernante apar adultii primei generatii; generatia de primăvară.
Acestia, în timpul zilelor călduroase, zboară sub formă de roiuri deasupra culturilor de cereale. Longevitatea adultilor acestei prime generatii este foarte scurtă (2 – 5 zile), copulatia si ponta având loc imediat după aparitie. Adultii nu se hrănesc. Perioada de incubatie durează 5 – 20 de zile, în functie de conditiile climatice. După ecloziune, larvele migrează pe limbul frunzei în jos, spre nodul de înfrătire. Stadiul de pupă al generatiei de primăvară durează 10 – 15 zile si coincide cu perioada coacerii cerealelor.
Plante atacate si mod de dăunare. Planta preferată de dăunător este grâul, unde produce cele mai mari daune, după care urmează orzul si secara. Musca de Hessa nu se înmulteste pe ovăz. Dintre speciile de graminee spontane sunt atacate mai ales speciile de Agropyrum, Phleum si Elymus. Atacul larvelor este caracteristic. Acestea subtiază 4 – 5 straturi de celule, cu ajutorul secretiei salivare, deasupra primul nod al plantei si seva care se scurge este absorbită prin osmoză. Atacul produce o alterare si slăbire a tesuturilor, formându – se în locurile de atac pete de culoare brună – închis. Plantele atacate se îngălbenesc si treptat se usucă. În cazul plantelor mai dezvoltate se produce o îngrosare a bazei tulpinii si uneori o înfrătire exagerată. Pagubele cele mai mari sunt produse de generatia de toamnă, până când aceasta îsi încheie dezvoltarea. Se consideră că plantele care nu pier în urma atacului, au
productia afectată atât cantitativ cât si calitativ în proportie de 25 – 30 %. În boabele plantelor atacate au loc transformări chimice depreciază calitatea făinii. În culturile irigate desi atacul este mai puternic, găsindu – se până la 1 – 35 insecte/m², deoarece plantele înfrătesc mai bine productivitatea acestora nu se reduce.
Măsuri de prevenire si combatere.
Împotriva acestui dăunător se folosesc mai ales metode agrofitotehnice cum ar fi:
- executarea arăturii imediat după recoltarea cerealelor păioase;
- distrugerea samulastrei, pe care se dezvoltă generatia de vară, prin lucrări cu grapa cu discuri;
- respectarea epocii optime de semănat, în funcŃie de zona pedoclimatică;
- folosirea de soiuri rezistente.
- În cazul unor atacuri puternice se pot folosi si măsuri chimice, cum ar fi executarea de tratamente cu unele produse organofosforice (Acaricid Novadim Proges – 1,5 l/ha).