Anethum graveolens L. ssp. – Mărarul
Origine si raspandire
Mararul originar din sudul Europei si Asia de Sud-Est, a fost cunoscut si cultivat inca din antichitate de catre egipteni, greci si romani. In Grecia Antica mararul se cultiva si pentru infrumusetarea buchetelor de flori. Egiptenii il cultivau ca planta legumicola cat si ca planta medicinal. In present este cultivat pe tot globul. La noi in tara se cultiva in toate judetele, dar pe suprafete mici, mai mult in culture asociate.
Importanta culturii
- Mararul se cultiva pentru frunzele si tulpinile sale tinere care folosesc la condimentarea si aromatizarea diferitelor mancaruri cat si pentru plantele intregi care se recolteaza in faza de inflorire sau cand s-au maturat fructele si se utilizeaza in industria conservelor sau la prepararea muraturilor;
- Prezinta importanta deosebita in alimentatia omului datorita continutului bogat in vitamine, saruri minerale si uleiuri eterice;
- Avand insusiri galgactogoge, stomahice, antivomitive si sedative, este larg intrebuintat in medicina populara.
Sfaturi pentru cultivare si ingrijire
Caldura. Mararul este rezistent la frig de aceea se seamana toamna sau primavara foarte devreme. Semintele germineaza la temperatura de 3˚C, iar temperatura optima de crestere este de 16 – 18˚C. Fata de lumina are cerinte mai reduse, dar lumina insuficienta duce la obtinerea de plante alungite si mai putin aromate. Are pretentii mai ridicate fata de umiditate la germinarea semintelor si la inceputul vegetatiei. Dupa ce plantele cresc si formeaza un sistem radicular bogat devin mai rezistente la insuficienta de umiditate. Nu suporta excesul de umiditate. Este o planta putin pretentioasa fata de sol, dezvoltandu-se bine pe aproape toate tipurile de sol. Da rezultate bune pe soluri fertilizate in anul anterior cu gunoi de grajd.
Cultura in camp. Mararul se cultiva prin semanat direct in cultura pura sau asociata. Cand se cultiva in cultura pura se aleg terenuri usoare (nisipo-lutoase sau luto-nisipoase), plane sau usor inclinate, nivelate cat mai bine, lipsite de buruieni, bogate in humus, cu pH 6 – 7.
Bune premergatoare sunt culturile prasitoare care lasa terenul curat de buruieni, leguminoase si cereale paioase.
Pregatirea terenului. Toamna se discuieste pentru desfiintarea culturilor anterioare si afanarea solului, se niveleaza, se fertilizeaza cu fosfor (din superfosfat) 40 – 60 kg/ha si potasiu (din sare potasica) 30 – 50 kg/ha, dupa care se ara la 28 – 30 cm adancime. Cand se seamana toamna sau in ferestrele din timpul iernii, aratura se grapeaza, se marunteste si se executa modelarea in straturi inaltate cu latimea la coronament de 104 cm. Cand se seamana primavara, aratura se lasa negrapata iar primavara (imediat ce se poate intra pe teren) se executa mobilizarea solului cu combinatorul, la 8 – 10 cm adancime, dupa care se face modelarea acestuia.
Infiintarea culturii se face prin semanat direct in camp toamna tarziu (noiembrie), in ferestrele din timpul iernii, primavara foarte devreme si chiar in timpul verii, in mod esalonat pana la 15 iulie. Se seamana mecanizat, cate 4 randuri pe stratul inaltat la distanta de 28 cm intre randuri si la 2,5 – 3 cm pe rand, rezultand o densitate de 800 – 1000 mii plante/ha. Semintele se introduc la adancimea de 1 – 2 cm, folosind circa 6 kg samanta la ha (cand se seamana toamna, cantitatea de samanta poate ajunge pana la 10 kg/ha).
Lucrarile de ingrijire aplicate culturilor de marar se reduc la afanarea solului, erbicidarea, irigarea, fertilizarea suplimentara (in caz de nevoie) si combaterea bolilor si daunatorilor (la semnalarea atacului). Erbicidarea culturilor se face postemergent, cand plantele au 5 – 6 cm inaltime, cu produse omologate. Pentru a asigura o umiditate in sol de 70 – 75 % din IUA (indicele umiditatii active) la adancimea de 50 – 60 cm, in timpul perioadei de vegetatie, se aplica 2 udari prin aspersiune cu cate 200 – 250 m3 apa la hectar. Solul se afaneaza de 2 – 3 ori la 6 – 8 cm adancime.
Dupa rasarirea plantelor se face o fertilizare cu azot (din azotat de amoniu) 34 kg/ha, iar la semnalarea atacului se fac tratamente pentru combaterea bolilor si a
daunatorilor.
Recoltarea frunzelor verzi incepe cand plantele au atins 10 – 15 cm inaltime iar tulpinile (plantele intregi) dupa 10 – 12 saptamani de la semanat, adica in faza cand incep sa infloreasca.
Frunzele verzi se recolteaza prin taiere in mai multe reprize, fara a distruge mugurele terminal sau prin smulgerea plantelor tinere, livrandu-se pe piata sub forma de legaturi. Tulpinile se recolteaza prin taierea lor de la baza cand plantele incep sa infloreasca sau cand incepe maturarea fructelor, se leaga in snopi, se usuca la umbra si se folosesc in industria conservelor sau la preapararea muraturilor.
Productia este de 6 – 10 t/ha frunze verzi si 12 – 15 t/ha tulpini in faza de inflorire sau a maturarii fructelor.
Pastrarea. In stare proaspata, la temperatura de 0 – 1˚C si o umiditate relativa de 95%, mararul se poate pastra timp de o saptamana. In pungi de polietilena cu capacitatea de 0,5 – 1,0 kg, in incaperi obisnuite, se poate pastra timp de 5 – 6 zile. Mararul uscat sau sarat se poate pastra timp indelungat.
Cultura fortata si protejata. Mararul se cultiva mai ales in ciclul I si in special in rasadnite, mai putin in sere si adaposturile din material plastic. In sere se seamana in zonele de sub registrele de incalzire si la capetele traveelor. Se practica culturi asociate cu alte plante legumicole ca: ridichi de luna, salata si spanac. Indiferent de adapostul in care se practica cultura, acesta nu se pregateste in mod special pentru marar, ci pentru cultura de baza.
Cultura se infiinteaza prin semanat direct, folosindu-se 2 – 4 g seminte/m2. Semanatul se face in mod esalonat din decembrie si pana in aprilie la interval de 2 saptamani.
Dirijarea factorilor de mediu trebuie sa tina cont de faptul ca mararul este destul de pretentios la caldura, necesita pentru crestere o temperatura de 10 – 18˚C. In cazul cultivarii in solarii, temperatura nu trebuie sa scada sub 1˚C. Umiditatea relativa a aerului nu trebuie sa depaseasca valoarea de 70%, motiv pentru care se iriga moderat, evitand excesul de apa la nivelul solului, care favorizeaza bolile coletului plantelor.
Lucrarile de intretinere se limiteaza la plivit, udat, eventual o fertilizare aplicata concomitent cu cea a culturii de baza.
Se recolteaza frunzele dupa 50 – 60 de zile de la semanat, cand au 10 – 15 cm inaltime, prin taiere cat mai aproape de suprafata solului.
Se realizeaza productii de 0,5 – 2 t/ha, care se valorifica sub forma de legaturi sau snopi.