Hortensie (Hydrangea)
Genul Hydrangea este originar din China si Japonia si include circa 80 de specii arbustive. Dintre acestea cea mai cultivata, atat ca planta de gradina cat si ca planta de interior este specia Hydrangea hortensis Sim- hortensia.
Particularitati biologice
Planta creste ca un arbust cu aspect de tufa, avand inaltimea de 60-150 cm in culturi de camp si 20-50 cm in culturi de sera, ca plante la ghivece. Frunzele sunt mari, oval- eliptice, cu varful acuminat si marginea dintata, colorate in verde intens si dispuse opus. Florile, grupate in inflorescente mari, corimbi forme, globuloase, sunt de doua tipuri- fertile, neinsemnate decorativ si sterile reprezentate de sepale petaloide decorative ce inconjoara florile fertile si care sunt colorate in nuante diferite de roz, rosu, alb, albastru. Inflorirea are loc in martie- mai.
Exigente ecologice
Hortensia este o planta prin excelenta acidofila, pH-ul substratului determinand culoarea sepalelor petaloide. Astfel, pentru colorarea in albastru sepalelor petaloide pH-ul substratului trebuie sa fie de 5-5,4 culoarea alba se obtine la un pH de 6,1-6,2. Un pH mai mare de 6,2 determina blocarea potasiului si clorozarea frunzelor. Are nevoie de locuri semiumbrite si aerisite.
Temperatura optima pentru cresterea vegetativa si inflorire este de 15-17 grade Celsius.
Pretentiile fata de apa sunt ridicate, atat in privinta umiditatii din substrat care in timpul vegetatiei trebuie mentinut permanent reavan, cat si in privinta umiditatii atmosferice, care se va mentine in timpul vegetatiei la valori de 75-80%. Hortensia manifesta pretentii deosebite si fata de substratul de cultura. Astfel, acesta trebuie sa fie usor, bine drenat.
Producerea plantelor
Inmultirea se realizeaza prin butasi de varf de lastari, prelevati de la baza plantelor mama. Dimensionarea butasilor se face la 2-3 noduri, respectiv 8-10 cm lungime; la nevoie se pot face si butasi de fragmente de lastari cu un singur nod. Taietura bazala se face la 2-3 mm sub nod iar frunzele se taie transversal la 1/2-2/3 din suprafata pentru a se reduce transpiratia.
Butasii astfel confectionati se pun la inradacinat in substrat de perlit+ turba, asezat fie pe parapete fie in ghivece sau placi alveolare. Perioada optima de butasire este februarie este februarie- mai, plantele obtinute din butasi fiind capabile sa infloreasca dupa un an de la producere. Inradacinarea butasilor dureaza 3-4 saptamani iar conditiile optime pentru inradacinare sunt: 20-22 grade Celsius, 85-90% umiditatea relativa a aerului si lumina difuza. Dupa inradacinare, butasii se planteaza in ghivece cu diamentrul de 10-12 cm, intr-un substrat compus din parti egale de mranita, turba, pamant de telina si nisip.
In tehnologiile moderne substratul este reprezentat in exclusivitate de turba, urmand ca nutritia plantelor sa fie sustinuta printr-un program foarte riguros de fertilizari.
Ingrijirea plantelor
Ghivecele cu butasii inradacinati si plantati se aseaza in spatii umbrite si foarte bine aerisite. In aceste spatii plantele se mentin pana toamna, lucrarea de baza fiinf udatul frecvent al substratului completat cu pulverizari despre frunze.
Pentru formarea tufei plantei se aplica 1-2 ciupiri (1 ciupire pentru plantele obtinute spre sfarsitul intervalului de butasire si 2 ciupiri pentru plantele obtinute la inceputul acestui interval); ciupirea se realizeaza deasupra a 2-3 noduri. Dupa fiecare ciupire, in momentul cand noii lastari au circa 5 cm lungime se aplica stropiri cu retardanti de crestere pentru reducerea taliei plantelor, aceste stropiri se repeta la interval de 2-3 saptamani.
La jumatatea verii plantele se transfera in ghivece cu diametrul 14-16 cm, cu care plantele se si comercializeaza.
Dupa defoliere plantele se introduc pentru parcurgerea repausului in spatii in care temperatura se mentine in intervalul 2-9 grade Celsius; ghivecele cu plante defoliate se aseaza in aceste spatii in pozitie oblica pentru a stimula formarea unui numar mai mare de lastari la reluarea vegetatiei.
Scoaterea plantelor din repaus si fortarea in vederea infloririi se realizeaza incepand din luna decembrie, tinand cont de faptul ca de la inceputul fortarii pana la inflorire sunt necesare 70-100 de zile, in functie de soi si temperatura mediului ambiant. Fortarea se realizeaza prin cresterea treptata a temperaturii diurne de la 10-12 grade Celsius la 16-18 grade Celsius; temperaturile nocturne trebuie sa fie cu 3-4 grade Celsius mai mici decat cele diurne. Din momentul inceputului colorarii sepalelor temperatura se scade la 12 grade Celsius, aceasta asigurand o intensitate mai ridicata a culorii.
Lucrarile de ingrijire aplicate plantelor in aceasta perioada de fortare sunt aceleasi cu cele dinainte repausului, exceptand ciupitul; in ce priveste fertilizarile acestea se fac saptamanal, din momentul cand plantele au infruzit bine, folosind aceleasi solurii si concentratii prezentate mai sus.