Hedera (Hedera)
Aceste plante decorative cataratoare, permanent verzi, cresc rapid si pot fi foarte longevive. Genul Hedera nu cuprinde multe specii, insa acestea au dat nastere la nenumarate varietati cu frunze diferite ca forme si dimensiuni: de la frunze romboide minuscule la frunze mari in forma de stea, cu varfurile alungite; chiar si culoarea variaza de la verde la auriu, argintiu, galben, crem si gri. Tulpinile produc radacini aeriene care adera la suprafete aspre, permitand plantei sa se dezvolte rapid de-a lungul peretilor sau gardurilor de lemn; in casa este posibil sa o faceti sa creasca pe tulpini de trestie sau pe mici spaliere sau chiar puteti sa o lasati sa se extinda pe suprafata unei putine sau sa atarne de cosulete suspendate. Pentru a obtine un aspect de tufa compacta taiati cu regularitate varfurile vegetale.
Cultivare
La inceputul primaverii, la fiecare 2-3 ani, replantati iedera folosind ghivece de 10-15 cm si un pamant bun; in anii in care nu o replantati, inlocuiti un strat superficial cu grosimea de 4-5 cm din pamantul respectiv; in aceasta perioada scurtati tulpinile daca au tendinta de a se alungi, iar daca planta este prea extinsa taiati-le la jumatate din lungime. Vara suporta bine variatiile de la temperatura maxima la cea minima, dar temperatura ideala este de 15-18 grade Celsius; sufera atunci cand este cald sau uscaciune, motiv pentru care, daca temperatura creste, este necesar sa-i asigurati umiditatea; in orice caz stropiti frunzele de 2 ori pe saptamana. Plasarea intr-un loc luminos favorizeaza in special varietatile cu frunze pestrit colorat; totusi, vara este bine sa evitati expunerea direct la soare. Udati-o moderat, mentinand pamantul putin umed; la fiecare 2-3 saptamani adaugati in apa jumatate din doza recomandata de ingrasamant.
Toamna si iarna poate fi expusa la temperaturi joase. Este recomandabil sa mentineti o temperatura de 10 grade Celsius si o iluminare adecvata pentru a favoriza dezvoltarea plantei si colorarea frunzelor. Udati-o putin, in special daca temperatura scade, dar nu lasati pamantul uscat; mentineti planta intr-un mediu bine aerisit, dar nu uscat; daca locul este incalzit, stropiti planta cu apa.
Reproducere
Iederea se inmulteste prin butasi. Vara prelevati butasii de la extremitatea ramurilor taindu-i lungi de 10 cm imediat deasupra unor muguri foliari; plantati-i in grupuri de 3-4 in ghivece de 8 cm, intr-un amestec de pamant si nisip in parti egale. Utilizati o ladita pentru multiplicare, mentinuta la 15-18 grade Celsius, intr-un mediu umed si la lumina indirecta. Dupa 2 saptamani ar trebui sa apara radacinile; in acest moment transferati plantele si udati-le moderat, adaugand in apa un ingrasamant lichid o data pe luna. Cand radacinile ies afara din pamant, transplantati fiecare planta in ghivece diferite de dimensiuni mai mari, pline cu un pamant bun si tratati-le ca pe plantele adulte. Puteti sa asezati butasii intr-un pahar cu apa la temperatura camerei; daca ii expuneti la lumina indirecta radacinile se vor ivi rapid.
Pericole si precautii
Aerul prea uscat sau soarele excesiv determina vestejirea frunzelor; planta trebuie udata mai mult pana cand isi revine. Udarea insuficienta sau lipsa elementelor nutritive cauzeaza pierderea coloritului, alterarea dezvoltarii si vestejirea frunzelor tinere; daca observati aparitia de pete negricioase, lasati pamantul sa se zvante si apoi tratati planta cu un fungicid. Intr-un mediu uscat si cald se dezvolta paianjenul rosu, care se combate imediat cu un acaricid specific si stropind de sus apa asupra plantei o data sau de doua ori pe saptamana. Tripsidele produc pe frunzele tinere pete cenusii; stropiti-le cu un insecticid specific si indepartati frunzele afectate daca infestarea este extinsa. Afidele, care contamineaza vlastarele tinere, se combat stropind planta cu un insecticid pe baza de pojarnita, in timp ce cosenilele se elimina cu o carpa de bumbac inmuiata in alcool denaturat. Mai puteti stopa infestarea cu acesti paraziti si administrand plantei un insecticid cu actiune sistemica la sfarsitul lui martie, in iunie si septembrie.
Specii si varietati horticole
Hedera canariensis prezinta frunze mari si scortoase, lungi de 13-15 cm, usor lobate, lucioase, cu dungi verde-pal; tulpinile si petiolii sunt rosietici. Este originara din insulele Canare si este mai sensibila la frig comparativ cu alte specii, motiv pentru care se adapteaza bine ca planta de apartament. Foarte decorativa, „Gloire de Marengo” are frunze mai mici, colorate in nuante diferite care variaza de la verde inchis in centru la gri-argintiu si, mai departe la crem intens la nivelul marginilor. „Variegata” prezinta frunze mai mari cu acelasi tip de colorit ca si varietatea anterioara.
Hedera colchica este o specie foarte rezistenta, originara din Caucaz si Iran; creste rapid si se catara la inaltimi mari; frunzele sunt in forma de inima si sunt cele mai mari ale genului Hedera: sunt lungi de 25 cm si late de 15-20 cm.
Hedera helix este specia cea mai intalnita: raspandita in zonele impadurite ale Europei, creste pana la inaltimi de 15-30 cm.
Plantele au forma de tufa, sunt dense si cu frunze lucioase, verde inchis, cu puncte dese, argintii de-a lungul nervurilor; frunzele au 4-5 lobi si circa 10 cm lungime.
Exista multe varietati cu frunze mai mici, ideale ca plante de apartament. Una dintre plantele cele mai cunoscute si mai robuste este „Chicago” care are frunze verzi; in cazul varietatii „Chicago Variegata” marginile frunzelor sunt galbene crem; semnificativa este varietatea „Glacier”, cu frunze mici impestritate in gri-argintiu cu margini albe-crem; pentru a obtine o tufa trebuie sa ii scurtati ramurile de 2-3 ori pe an; „Sagittaefolia” este frapanta datorita frunzelor sale mici, scortoase, cenusii-verzi, in forma de varf de sageata, care au un lob central triunghiular lung; exista si un tip de planta taratoare cu frunze baltate in verde-pal si galben la care forma de tufa se conserva prin ajustarea regulata a tulpinilor. „Goldheart” are frunze foarte dens impestritate cu galben sau crem pe fond verde inchis. „Little Diamond” are frunze gri-verzi cu nuante de alb-rosu.