Gerbera (Gerbera)
Genul Gerbera cuprinde circa 40 specii erbacee originare din Africa de Sud, Asia si America de Sud. Dintre acestea mai cunoscute sunt speciile Gerbera jamesonii Bolus et Hook si Gerbera viridifolia Sch., specii din a caror incrucisare a rezultat specia horticola Gerbera hybrida Hort. Acestei specii ii apartin majoritatea soiurilor cultivate azi in sera pentru producerea de flori taiate si ca plante in ghivece, soiuri caracterizate printr-o mare variabilitate in privinta formei, marimii si coloritului florilor.
Particularitati biologice. Planta formeaza o tufa bogata de frunze, puternic pubescente, adanc crestate si aparent acaule, dispuse pe o tulpina scurta, rizomatoasa, aproape nesesizabila.Radacinile sunt numeroase si foarte lungi, patrunzand pana la 60-80 cm in pamant. Tijele florale, lungi de 30-80 cm, pornesc direct de pe tulpina scuta, rizomatoasa si sunt viguroase, cilindrice, pubescente, purtand in varf inflorescente tip calatidiu, mari, cu ligule si flori tubuloase, variat colorate.
Vara, in luna august, planta se trece printr-un repaus relativ de circa 4 saptamani, fara a-si pierde frunzele, perioada in care se uda doar atat cat sa nu se usuce de tot substratul, se indeparteaza florile si se elimina o parte din frunze. In functie de soi si conditiile de cultura o planta poate produce intre 20 si 40 de flori anual; productia maxima se obtine in anul al doilea de cultura. Este o planta sensibila la boli, motiv pentru care o cultura de gerbera nu se poate mentine mai mult de 3, maxim 4 ani.
Exigente ecologice
Temperatura. Gerbera este o planta pretentioasa in raport cu temperatura, mai ales la nivelul radacinilor, motiv pentru care la baza substratului de cultura se instaleaza registre de incalzire sau materiale organice, generatoare de caldura.
Pragul termic minim este de 8 grade Celsius iar temperatura optima pentru crestere si inflorire este de 18-20 grade Celsius; la temperaturi mai mici de 13 grade Celsius productia de flori si calitatea acestora sunt deja afectate.
Lumina. Este o planta indiferenta in raport cu durata de iluminare dar are nevoie de intensitate luminoasa ridicata.
Aerul. Solicita aerisiri frecvente fara a crea insa curenti de aer si raspunde bine la fertilizarile cu CO2 in concentratie de 0,1-0,15 %.
Apa. Are nevoie de udari consistente si constante ale substratului fara a se exagera intrucat radacinile sunt foarte sensibile la putrezire. Umiditatea din aer trebuie mentinuta constant in timpul vegetatiei la valori de 70-75 %.
Producerea materialului saditor. Materialul saditor pentru infiintarea unei culturi de gerbera poate fi reprezentat de rasaduri, butasi inradacinati, diviziuni de plante.
Obtinerea rasadurilor. Pentru obtinerea semintelor este nevoie de polenizarea artificiala a florilor in perioada mai-iunie. Facultatea germinativa a semintelor dureaza numai 6 saptamani motiv pentru care semintele trebuie semanate cat mai repede dupa recoltare. Semanatul se face in ladite, vara, in randuri distantate la 3 cm, asezand semintele cu varful in sus si acoperindu-le cu un strat de circa 0,5 cm turba fibroasa.
Temperatura optima pentru germinatie este de 20-22 grade Celsius, rasarirea plantelor avand loc dupa 10-15 zile de la semanat.
Se mai poate semana si in placi alveolare, samanta cu samanta, caz in care nu mai este necesara lucrarea de repicat; pentru culturile care urmeaza sa se realizeze in sistem hidroponic semanatul se face in placi alveolare pe substrat de grodan.
Rasadurile se repica dupa 3-4 saptamani de la rasarire, cel mai bine direct in ghivece mici cu diametrul de 4-5 cm sau placi alveolare, intr-un substrat compus din 2/3 turba si 1/3 mranita foarte bine descompusa. Dupa alte 6-8 saptamani plantele se trec in ghivece mai mari, cu diametrul de 7-9 cm, in acelasi tip de substrat, unde se mentin pana la plantarea la locul de cultura, in cursul lunii aprilie. Plantele obtinute din seminte sunt destul de neuniforme iar durata de la semanat la inflorire variaza intre 7 si 14 luni.
Obtinerea butasilor inradacinati. Plantele mama se preiau din cultura pentru flori taiate, alegandu-le doar pe cele perfect sanatoase si cat mai reprezentative pentru soiul respectiv. Dupa scoaterea din pamant acestea se fasoneaza prin ruperea frunzelor, scurtarea radacinilor la circa 20 cm lungime si extirparea mugurelui principal.
Plantele mama astfel pregatite si dezinfectate in prealabil intr-o solutie de fungicid si insecticid se planteaza intr-un substrat bine udat, compus din turba + perlit, la o adancime care sa permita mentinerea tulpinii rizomatoase la 4-5 deasupra solului. Imediat dupa plantare se uda bine prin pulverizare tot substratul dupa care se face un tratament, tot prin pulverizare consistenta, cu un amestec de fungicid sistemic + insecticid. Umiditatea atmosferica trebuie mentinuta la valori ridicate, de 85-90 % pana la stabilizarea plantelor, dupa care se scade la 70-75 %.
Primii butasi se pot recolta dupa 3-4 saptamani, acestia fiind constituiti din 2 frunze lungi de 5-6 cm si o mica portiune din tulpina rizomatoasa. In total se pot recolta 3-4 serii de butasi, ceea ce inseamna un numar de 15-30 butasi/planta mama.
Butasii se pun la inradacinat in ghivece mici de plastic sau placi alveolare, intr-un substrat alcatuit din 10 parti de perlit si o parte turba. Conditiile optime de inradacinare sunt: 20-24 grade Celsius, 90 % umiditatea atmosferica + lumina difuza; inradacinarea are loc dupa 21-24 de zile de plantare.
Obtinerea diviziunilor de plantare. Pentru divizar se folosesc plante in varsta de 2 ani, perfect sanatoase si cat mai reprezentative pentru soiul respectiv. De la o astfel de planta mama se pot obtine 5-6 diviziuni, fiecare dintre ele cu 1-2 frunze si o portiune din tulpina rizomatoasa. Aceste diviziuni se fasoneaza prin scurtarea frunzelor si a radacinilor dupa care se planteaza pe parapete, in ghivece cu placi alveolare intr-un substrat compus din parti egale de turba si perlit, avand grija ca tulpina rizomatoasa sa ramana la suprafata substratului. Dupa plantare se uda abundent prin pulverizare iar plantele se umbresc; temperatura se mentine la 18-20 grade Celsius iar umiditatea atmosferica la 80-85 %. Dupa aparitia noilor frunze plantele servesc la infiintarea culturilor. Diviziunile de plante se pot obtine si prin fragmentarea pe loc a plantelor, urmand ca detasarea noilor plante de pe planta mama sa se faca aparitia noilor frunze.
Ingrijirea culturii
Udatul se face abundent vara si mai rar iarna, direct pe brazda, cu picatura sau prin aspersie, in functie de posibilitati si sistemul de cultura; pulverizarea plantelor dimineata, in sezonul cald, este benefica.
Recoltarea florilor. Poate incepe dupa circa 2 luni de la plantare, momentul optim fiind atunci cand florile sunt bine deschise si 2-3 randuri de stamine isi arata polenul. Recoltarease face dimineata, prin apasarea, invartirea, apasarea in jos si apoi smulgerea tijei florale. Dupa recoltare baza tijei florale se taie oblic iar tijele se pun in apa rece, in spatii racoroase unde se mentin cel putin 6 ore inainte de a fi livrate.