Calathea (Calathea zebrina)
Genul Calathea are circa 300 de specii permanent verzi, perene, rizomatoase, originare din regiunile subtropicale ale Americii de Sud. Se cultiva pentru frumusetea lor si pentru efectul decorativ caracteristic conferit de frunzele ovale; acestea prezinta pe fata superioara desene in nuante de verde si galben, carora le corespund pe fata inferioara frumoase desene purpurii; contrastul de culori obtinut, formele si distributia desenelor de pe frunze amintesc intr-un fel de penele de paun. Cateva specii produc si flori gratioase. Aceste flori poarta uneori numele de „maranta”; multe dintre speciile de Calathea au fost incluse in genul Maranta, fiind foarte asemanatoare cu plantele acestui gen.
Cultivare
Calathea creste bine intr-un ambient umed, la umbra si la temperaturi nu mai mici de 18 grade Celsius. Daca radacinile au ocupat ghiveciul, replantarea se efectueaza in martie, in perioada de repaus vegetal; pentru aceasta operatie folositi un compost dens, imbogatit cu elemente nutritive. Din aprilie pana in septembrie udati-o abundent zilnic; pentru a produce mai multa umiditate stropiti planta cu apa sau asezati-o pe o tava plina cu pietris ud; in aceasta perioada administrati-i ingrasamant lichide la fiecare 2-3 zile. Chiar si toamna si iarna, umbra si umiditatea aerului sunt fundamentale; in aceste anotimpuri planta nu trebuie udata abundent ci doar atat cat sa se mentina pamantul umed.
Reproducere
Inmultirea se face prin divizarea plantelor care au crescut suficient; la sfarsitul lui martie sau in aprilie puteti diviza planta si transfera segmentele de rizomi in acelasi compost ca cel indicat pentru plantele adulte; tineti-le la umbra, intr-un ambient foarte umed si udati-le cu grija.
Pericole si precautii
Asemanator tuturor plantelor originare din padurile tropicale, Calathea pretinde un ambient umed si lumina „filtrata”. Daca frunzele devin palide sau prezinta „arsuri”, acestea indica faptul ca planta a fost expusa prea mult direct la soare si de aceea trebuie asezata intr-un loc mai aparat. Daca marginile frunzelor se rasucesc si devin brune inseamna ca aerul este prea uscat si este necesar prin urmare sa pulverizati apa pe frunze si sa asezati ghiveciul pe o tava cu pietris ud. Parazitul cel mai periculos este paianjenul rosu, care poate infesta fata inferioara a frunzelor; se combate cu acaricide specifice.
Specii si varietati horticole
Calathea grandiflora are frunze incretite, de culoare verde stralucitor, lungi de circa 30 cm; produce uneori flori galbene grupate in forma de spice tubulare.
Calathea insignis este o planta cu aspect de tufa, inalta de 30-40 cm; prezinta frunze lungi si inguste, cu marginea ondulata; fata superioara este verde-galbena, cu pete verde inchis, diferite ca dimensiuni, ce se intind de la nervura centrala spre margini; in schimb, fata inferioara este maron-purpurie.
Calathea makoyana se deosebeste prin frunzele ovale, lungi de pana la 15 cm, purtate de pedunculi lungi si subtiri care se ramifica din tulpinile principale; fata superioara a frunzelor este verde-argintie cu pete ovale verde inchis si situate de-a lungul nervurilor, iar cea inferioara are pete purpurii.
Calathea ornata prezinta frunze subtiri si fragile, purtate de petioli lungi; frunzele tinere sunt complet albe sau au striatii albe, dar cu timpul pot deveni verzi-aramii cu fata inferioara rosietica. Varietatea „Sanderiana” are frunze late, brune-verzi si strabatute de dungi subtiri, albe sau roz, care se ramifica in 2-3 directii de la centru spre margini. Varietatea „Roseolineata” are, in schimb, dungi roz inchis.
Calathea veitchiana se recunoaste prin frunzele dure, pergamentoase, ovale, lungi de circa 30 cm, cu desene in diferite nuante de verde. Inalta chiar si de 60 cm, Calathea zebrina, prezinta frunze verde-smarald, cu dungi mai inchise care pornesc de la nervura centrala intr-o directie aproximativ orizontala.