Aglaonema (Aglaonema)
Originara din Sud- Estul Asiei, Aglaonema apartine unei familii de o frumusete extraordinara; se cultiva pentru frunzele lor, adesea vargate, si pentru inflorescentele varatice caracteristice, care prezinta bractee. Sunt plante usor de cultivat, dar necesita caldura si umiditate intregul an; se amplaseaza in plina lumina chiar daca sunt capabile sa suporte bine si umbra. Cresc foarte lent.
Cultivare
Plantele adulte se transvazeaza la fiecare 2-3 ani, in luna aprilie, la o temperatura constanta nu mai mica de 18-21 grade Celsius; amestecul compus din pamant, nisip, turba si muschi trebuie sa fie bine drenat. Trebuie sa fiti atenti sa nu il comprimati deoarece aceasta ar putea incetini cresterea plantei.
Aglaonema pretinde caldura atat vara, cat si iarna, necesitand temperaturi in jurul a 18 grade Celsius vara si nu mai mici de 15 grade Celsius iarna. Aceste plante se uda regulat si abundent; furnizati-le un ingrasamant lichid o data la 2 saptamani. Toamna si iarna amplasati-le la umbra sau in plina lumina (dar niciodata direct la soare), intr-un loc ferit de curenti de aer; udati-le atat cat sa mentineti amestecul din ghiveci umed.
Reproducere
Aglaonema se reproduce in aprilie plantand mladitele bazale care prezinta 3 sau 4 frunze noi si radacini bune. Fiti atenti ca temperatura sa fie mentinuta in jurul a 21 grade Celsius pana cand vlastarele vor „prinde”. Vara, in jurul partii inferioare a plantei se formeaza lastari tineri: puteti sa ii prelevati in primavara urmatoare lasandu-le atasate cateva radacini, iar apoi sa-i plantati in ghiveci. Semintele de Aglaonema nu se pot gasi cu usurinta; in orice caz, se insamanteaza in luna martie intr-o ladita, la adancimea de 6 mm, in pamant umed, la temperatura de 21 grade Celsius. Tufele mari de plante batrane se pot divide si replanta in timpul verii.
Pericole si precautii
Paianjenul rosu este unul dintre putinii paraziti care pot contamina aceasta planta; combateti-l prin stropire regulata cu apa si acaricide specifice pentru plantele de apartament. Mucegaiul cenusiu Botrytis si petele frunzelor sunt rare si se combat cu fungicide. Evitati sa lasati planta in plin soare: frunzele se pot arde sau rasuci.
Specii
Aglaonema angustifolium are frunze drepte, lungi, cu varfurile efilate; nervatiunea imprima frunzei un aspect incretit.
Aglaonema commutatum, inalta de doar 5 cm, are frunze lanceolate, verde inchis cu pete gri-argintii; bracteele apar in iulie si sunt succedate de fructe tip baca colorate rosu inchis.
Aglaonema costatum prezinta frunze in forma de inima, verde intens, lucioase, cu pete si cu nervura centrala alba. Un exemplar de Aglaonema crispum poate ajunge la 90 cm inaltime si are frunze late, scortoase, ovale sau ascutite, colorate verde, gri sau argintiu.
Aglaonema modestum creste pana la 90 cm inaltime si are frunze verzi, ceroase, lungi de 15-20 cm cu nervura centrala gri-argintie; cu timpul dezvolta o inflorescenta tip spic avand in centru o bratacee alba-crem.
Foarte decorativa este varietatea „Silver Queen” cu frunze lungi chiar si de 22 cm, ovale- lanceolate, gri- verzi cu spoturi gri- argintii.
Aglaonema oblongifolium este specia cea mai mare. Inalta de pana la 1 m, prezinta inflorescente centrale tip spic, bractee caramiziu aprins si frunze dese, scortoase, verzi- albastre cu mici pete albe- verzi.
Aglaonema pictum are frunze alungite sau eliptice, colorate verde inchis cu pete deschise la culoare si bractee galbene- verzi, care apar in august.
Aglaonema pseudobracteatum are frunze lanceolate, colorate verde intens, cu „pistrui” galbeni- crem si bractee albe.
Specia Aglaonema versicolor a inceput sa se cultive recent: prezinta frunze impestritate in diferite nuante de verde.