Simptome

Atacul acestei ciuperci se manifesta pe frunze, prin aparitia unor pete galbene pe fata superioara a acestora, iar pe partea inferioara in dreptul petelor apar pustule pulverulente, cafenii. Lagarele de teliospori, brune-negricioase, pulverulente apar la sfarsitul  verii, uneori  toamna.

Atacurile repetate conduc la epuizarea progresiva a vigorii pomilor, reducerea rezistentei la ger, iar frunzele puternic atacate se ingalbenesc si cad.

Agentul patogen Tranzschelia pruni-spinosae

Ciuperca ierneaza sub forma de miceliu de rezistenta in rizomii unor specii din genul Anemone si sub forma de teliospori.

Plantele de Anemone contaminate, prezinta frunze zbarcite, verzi-galbui, puternic  ingrosate.

Prevenire si combatere

• se recomanda igiena culturala;
• distrugerea plantelor de Anemone;
• produsele fungicide folosite la combaterea moniliozei sunt eficiente in combaterea acestei ciuperci;
• tratamente chimice : Bravo 500 SC, Topas 100 EC, Score 250 EC, Falcon 460 EC;
• in livezile unde se executa regulat tratamente impotriva moniliozei, aceasta boala nu creeaza probleme.

      Pesticidele pot fi clasificate după mai multe criterii: după grupa de organisme dăunătoare pe care le combat, după grupele de dăunători combătuţi, după modul de acţiune asupra organismului combătut, după modul în care protejează planta, după starea fizică, după toxicitate, după grupa chimică din care face parte etc. La alegerea unui produs care se va utiliza într-o strategie de combatere, obligatoriu se va ţine cont de modul cum acţiunează produsul ales şi de structura organismelor care trebuie combătute.

Zoocidele după grupele de dăunători pe care le combat se împart în: insecticide (utilizate în combaterea insectelor), acaricide (folosite în combaterea acarienilor), nematocide (pentru combaterea nematozilor), moluscocide (produse utilizate în combaterea melcilor), rodenticide (utilizate în acţiunile de combatere a rozătoarelor). Şi din acest punct de vedere unele produse pot avea acţiune mixtă: insecto-acaricide, insecto-nematocide etc.

     Moluscocidele sunt destinate combaterii unor specii de gasteropode dăunătoare cum ar fi:  substanţe active metiocarb (Mesurol 4 G), metaldehida (Optimol ).  Acum, cel mai utilizat moluscocid este Mesurol. În câmp, populaţia de melci poate fi redusă şi prin aplicarea la suprafaţa solului a superfosfatului.

   Rozătoarele, mai ales speciile de şoareci şi şobolani, produc mari pierderi de producţie atât în câmp cât mai ales în depozite. Pentru combaterea chimică a acestor dăunători se utilizează o gamă bogată de rodenticide. Aceste produse pot fi: anorganice, de origine vegetală sau de sinteză.

   Raticidele anorganice au ca bază activă: fosfura de zinc, sulfatul de taliu, fosforul alb, acetatul de taliu, fluosilicatul de bariu, fosfura de aluminiu etc. Aceste produse se utilizează la prepararea diferitelor tipuri de momeli alimentare, însă datorită marii lor toxicităţi faţă de om, sunt pe cale de a fi scoase din uz. DL 50 la multe raticide anorganice este cuprinsă între 15 şi 25 mg/kg. Raticidele de origine vegetală au ca principiu activ de acţiune substanţe extrase din diferite specii de plante. Astfel, din seminţele unor arbori din genul Strychnos, care trăiesc în Asia şi Australia, se extrage stricnina. Stricnina se utilizează la pregătirea momelilor toxice pentru şoareci, popândăi şi hârciogi (şobolanii evită momelile care au stricnină din cauza gustului amar). Din bulbii cepei de mare, Scilla maritima, specie care creşte în Africa de Nord şi în unele ţări din sudul Europei, se extrage o substanţă utilizată, de asemenea la prepararea momelilor toxice pentru rozătoare. Această substanţă prezintă o toxicitate moderată faţă de om (DL 50 = 500-600 mg/kg). Raticidele de sinteză, produse cu o largă utilizare, au în general acţiune anticuagulantă. Consumarea lor determină apariţia unor hemoragii interne, iar moartea survine prin asfixiere. Majoritatea produselor anticuagulante sunt cumulative, doza letală se atinge după mai multe ingerări ale momelii. Producând moartea lentă a individului, prezintă avantajul că nu introduce panica în populaţia de şoareci şi şobolani, astfel încât rozătoarele din biotopul în care s-au amplasat momeli continuă să se hrănească cu momelile toxice.

     De asemenea, este necesară combaterea permanentă a acestora în spaţiile de depozitare a produselor agricole. În grupa produselor raticide avem o serie de substanţe active cum ar fi: fosfura de Al  brodifacom, brodifacoum, flocumafen.

]]> ../raticide-cum-functioneaza-si-detalii-compozitie/feed/index.bin 0 ../fungicide-cum-functioneaza-si-detalii-compozitie/index.html ../fungicide-cum-functioneaza-si-detalii-compozitie/index.html#respond Fri, 08 Sep 2017 08:30:13 +0000 http://www.petala.ro/?p=94201 Fungicide – Cum functioneaza si detalii compozitie

     În decursul timpului metodele de protecţie au evoluat, posibilităţile de luptă chimică împotriva agenţilor patogeni, dăunătorilor şi buruienilor au devenit mai eficiente. În acelaşi timp s-au mărit şi exigenţele comerţului intern şi internaţional faţă de calitatea produselor agricole. S-a făcut trecerea de la agricultura extensivă, în cadrul căreia se menţineau parţial echilibrele biologice, la agricultura intensivă care a dus la creşterea producţiei dar şi la creşterea atacului agenţilor patogeni. În acelaşi timp soiurile autohtone cu rezistenţă genetică ridicată, au fost înlocuite cu soiuri, linii sau hibrizi de mare productivitate dar care sunt în general mai sensibile. De asemenea folosirea unor doze mai mari de îngrăşăminte chimice, uneori administrate, neechilibrat, a creat condiţii favorabile pentru instalarea unor agenţi patogeni tradiţionali cât şi a altora, nou introduşi în culturi.

   Din totalul pesticidelor folosite în agricultură se constată că în ultimii 20 de ani fungicidele au scăzut de la 23 % la 17,5 %, insecticidele de la 55 % la 34,5 % dar iau crescut erbicidele de la 15 % la 43,5 %.

   Cu toate că, în ultimile decenii cantitatea de fungicide a scăzut considerabil, pe plan mondial, datorită conceptului modern de luptă integrată totuşi, măsurile profilactice nu vor putea asigura o protecţie satisfăcătoare culturilor, fără aplicarea de produse chimice.

Proprietăţile fungicidelor:

– fungicidele trebuie să aibă un anumit grad de toxicitate pentru un anumit agent patogen sau un grup de agenţi patogeni şi o fitotoxicitate redusă. Se calculează pentru fiecare produs indicele chimioterapeutic (raportul între doza de eficacitate optimă şi doza fitotoxică) care trebuie obligatoriu să fie mai mic de 1;

– fungicidul trebuie să aibă o toxicitate redusă pentru om şi animalele cu sânge cald, peşti, amfibieni şi reptile. Fungicidele omologate trebuie să aibă o cât mai mică influenţă asupra florei faunei existente în agroecosisteme;

– pulberile muiabile au particule cu dimensiuni între 2-20 μm şi conţin de regulă 20-25 % s.a.;

– emulsiile, la care substanţa activă se găseşte sub formă de particule fine în lichidul de stropit;

– pulberile, au particule mai mari (10-40 μm). Acestea necesită condiţii speciale de depozitare şi se aplică mai greu. În general s-a renunţat la aplicarea lor;

– granulele, sunt sub forma de prezentare obişnuită a unor insecticide dar există şi combinaţii insecto-fungicide sub formă granulată. Acestea se administrează numai la sol la baza plantelor;

– substanţele chimice utilizate pentru drajare, se folosesc pentru învelirea seminţelor într-o peliculă de substanţe (fungicide, insecticide, îngrăşăminte).

După modul lor de acţiune asupra agenţilor patogeni, fungicidele se clasifică în: fungicide de contact şi fungicide sistemice.

    Fungicidele de contact se distribuie pe suprafaţa organelor plantei şi trebuie să acopere cât mai mult din suprafaţa organelor tratate, asigurând distrugerea germenilor infecţioşi după contaminare. Pe măsură ce apar noi zone netratate, aceste tratamentele trebuie repetate(tratamente preventive). Acest lucru poate duce în final la un cost mai ridicat pe unitatea de suprafaţă. Totuşi acestea au un spectru larg şi sunt inhibitori ai unui număr mare de sisteme enzimatice celulare şi respiratorii.

    Fungicidele sistemice se absorb prin frunze sau rădăcini şi sunt transportate prin xylem în mod acropetal, de la rădăcini spre frunze. În schimb, utilizarea lor excesivă a dus la apariţia de noi rase fiziologice ale agenţilor patogeni. De exemplu utilizarea pe scară largă a produsului Ridomil, a condus la apariţia de rase rezistente  la metalaxyl (componenta sistemică a produsului), în cazul ciupercii Pseudoperonospora cubensis. Aceste fungicide au un mod diferit de acţiune – unele inhibă procesele biosinteză, altele respiraţia celulelor patogenilor, diviziunea nucleilor, formarea membranei, sinteza sterolilor etc.

     Din punct de vedere chimic, fungicidele se împart în: fungicide anorganice, fungicide organo-metalice şi fungicide organice de sinteză.

Fungicidele anorganice

   Sulful şi compuşii săi, se folosesc în combaterea ciupercilor din fam. Erysiphaceae prin stropire şi prăfuire. El acţionează sub formă de dioxid de sulf în contact cu aerul sau acid sulfuric în contact cu apa şi prezintă eficacitate maximă când tratamentul se execută la 25-30 ^oC. La temperaturi mai mici de 18 ^oC, acţiunea sa este slabă iar la temperaturi mai mari de 30 ^oC poate produce arsuri pe plante.

   În prezent sulful se foloseşte frecvent sub formă de sulf muiabil sau coloidal pentru stropire în concentraţie de 0,2-1% în doze de 500-1500 l suspensie la ha. Pentru dezinfectarea serelor, magaziilor, vaselor de preparare şi depozitare a vinului, se arde sulf bulgări.

   Sulful mai poate fi utilzat sub formă de compuşi cum ar fi poliosulfura de bariu ( sulfat de bariu 40 – 45 % + sulf măcinat 20-25 %), şi polisulfura de calciu-zeama sulfocalcică (Ca S₃ + Ca S₂O₃).

   Zeama sulfocalcică se prepară din 2,8 kg sulf măcinat şi 1,5 kg oxid de calciu(var nestins). Într-un vas emailat de 15-20 l se amestecă substanţele şi se toarnă puţin câte puţin 3 l  apă fierbinte, amestecând cu o lopată de lemn. Se completează cu cu 7 l apă clocotită până la 10 l, apoi vasul se pune la foc timp de 45 de minute menţinând nivelul de 10 l constant prin adăugarea de apă clocotită. Zeama obţinută este de culoare vişinie cu puternic miros de hidrogen sulfurat şi se foloseşte prin diluare cu apă în concentraţii de 20 %, 10 % sau 1-3 % în funcţie de stadiul de vegetaţie.

   Cuprul este utilizat sub formă de sulfat de cupru oxiclorură de cupru şi hidroxid de cupru.

  Din sulfatul de cupru se poate prepara zeama albastră (piatra vânătă îm apă) 2-4 %, ce se poate utiliza la tratamente numai în perioada repaosului vegetativ, deoarece fiind acidă afectează foliajul.

    Zeama bordoleză (sulfat de Cu neutralizat cu var) 1 % se prepară din 1 kg sulfat de Cu şi 0,5 kg oxid de Ca sau 1 kg hidroxid de Ca (var stins-pastă). Sulfatul de Cu se dizolvă în 5-6 litri de apă, după care se completează cu apă până la 90 de litri. Varul nestins (de bună calitate) se stinge separat în apă, încet, până la formarea unei paste de consistenţa smâmtânii apoi se completează până la 10 litri. Laptele de var se toarnă încet, prin amestecare continuă peste soluţia de piatră vânătă. La final zeama trebuie să aibă un pH neutru sau slab alcalin (7-8). Dacă este acidă (pH-5) sau alcalină(pH-10) poate produce arsuri la plante. Prepararea soluţiei se va face numai în vase de lemn sau beton. Zeama este corozivă pentru metale cu excepţia cuprului sau alamei. Se găseşte şi gata preparată sub formă uscată. Are spectru larg de acţiune. Acţionează prin contact şi nu pătrunde în ţesuturile plantei. Se poate folosi în concetraţii de 0,5 – 0, 75 – 1,0 %.

   Oxiclorura de Cu este condiţionată sub formă de pulbere muiabilă, de culoare verde, cu 50 % Cu metalic se foloseşte în concentraţii de 0,2-0,8% având un spectru de acţiune asemănător zemei bordoleze.

   Hidroxidul de Cu se prezintă ca o pulbere albăstruie, cu o bună dispersie în apă. Este eficient împotriva manelor şi bacteriozelor. Ca produse comerciale avem Kocide 2000, Champion 50 WP, Funguran OH 50 WP.

Fungicidele organice

Aceste produse se caracterizează prin eficacitatea ridicată faţă de agenţii patogeni şi o toxicitate relativ scăzută faţă de om şi animale, unele dintre acestea având şi efect stimulator asupra plantelor. Fungicidele organice sunt împărţite în mai multe grupe în funcţie de componenţa chimică a substanţelor lor active.

1-Grupa carbamaţilor  

Ditiocarbamaţii sunt săruri ale acizilor dimetil-ditio-carbamic şi etilen-bis-ditiocarbamic. Acţiunea fungicidă a acestor produse se datoreşte inhibării activităţii enzimatice, ca urmare a formării unor  substanţe complexe alcătuite din enzime şi  componenţii metalici ai produsului. Sunt eficace contra ciupercilor care produc mane şi alte boli foliare şi pot înlocui cu succes produsele cuprice.

Mancozeb, este un complex de etilenbisditiocarbamat de zinc şi de mangan, fiind baza toxică a unei game foarte largi de produse comerciale cum ar fi: Dithane M-45, care sunt folosite împotriva bolilor foliare micotice şi bacteriene în concentraţii de 0,2-0,3 %. Mancozebul este folosit foarte mult, împreună cu unele substanţe active sistemice sau translaminare, în obţinerea unor produse fungicide cu bază chimică mixtă (de contact + sistemică).

Propineb, se regăseşte în produsul comercial Antracol 70 şi este folosit în concentraţii de 0,2-0,3 % pentru prevenirea atacului ciupercilor care provoacă mane, septorioze, alternarioze etc.

Metiram, în concentraţie de 70-80 % intră în compoziţia produsului Polyram DF. Este folosit în concentaţie de 0,2-0,3% împotriva ciupercilor care produc mane, alternarioze, septorioze etc.

Derivaţi ai acidului carbamic şi benzimidazoli. Sunt substanţe cu acţiune sistemică folosite în concentraţii foarte mici, absorbite în plantă şi vehiculate de seva brută. În urma reacţiilor chimice cu metaboliţii celulari dau compuşi stabili, având o acţiune endoterapeutică.

Tiofanatul de metil, stă la baza preparării fungicidelor Topsin 70. Topsin 70 are un mod de acţiune şi o eficacitate asemănătoare carbendazimului (împotriva unor boli foliare şi vasculare).

2-Derivaţi ai benzenului şi fenolului.

Clorotalonil, stă la baza produsulor Bravo 500 SC, Rover 500 SC şi este activ împotriva unui spectru larg de agenţi patogeni. Este frecvent folosit în legumicultură.

3-Grupa chinonelor este un grup mai vechi de fungicide. În prezent a revenit prin substanţa activă ditianon care stă la baza produsului Delan Pro folosit la combaterea rapănului la măr. Produsul este selectiv faţă de zoofagi fiind indicat în lupta integrată.

4-Grupa dicarboximidelor (ftalmidelor). Au avut şi au încă un rol important în protecţia plantelor. Acţiunea fungicidă se datoreşte atât grupării S-CCl₃, cât şi moleculei de bază.

Captanul, are acţiune de contact şi un spectru larg de combatere. Este folosit frecvent în legumicultură. Are o acţiune bună şi împotriva manei la viţa de vie. Are efect secundar împotriva putregaiului cenuşiu. Totuşi la soiurile de vin, se recomandă 40 de zile timp de pauză de la ultimul tratament până la recoltare deoarece, împiedică fermentarea mustului, fiind toxic pentru drojdia vinului Saccharomyces ellipsoideus. Se regăseşte în produse comerciale cum ar fi:  Merpam 80, Captan 80.

Folpet, este o substanţă activă, înrudită cu precedenta, având un spectru de acţiune asemănător. Se poate aplica şi la viţa de vie cu precauţiile menţuionate la captan. Este condiţionată sub forma unor produse comerciale ca  Folpan 80 WDG.

Iprodione, constiuie baza toxică a produsului Rovral 500 SC. Are o acţiune antibotritică şi poate fi utilizat la viţa de vie în combaterea putregaiului cenuşiu. Este eficient şi în legumicultură şi pomicultură.

5-Compuşi heterociclici pe bază de amine şi amide.

Carboxina, se găseşte în produsele  Vitavax 200 ce pot fi utilizate la tratarea seminţelor de cereale contra tăciunilor şi mălurilor.

Triforine, este baza chimcă a produsului Saprol ce poate fi folosit la tratamente curative împotriva ciupercilor Erysiphaceae la cereale, legume, pomi.

Cimoxanil, este o substanţă activă sistemică cu acţiune specifică împotriva ciupercilor care produc mane. În combinaţie cu mancozeb şi oxiclorurura de Cu întră în componenţa produsului Curzate Manox.

Benalaxil, are o acţiune sistemică asemănătoare cimoxanilului şi se foloseşte în amestec cu mancozeb în formularea unor produse cum ar fi: Galben M sau în amestec cu oxiclorurura de Cu în formularea produsului Galben M, ambele produse comerciale fiind omologate în combaterea ciupercilor care produc mane la tomate, cartof, viţă de vie.

Metalaxil, are o acțiune similară cimoxanilului și benalaxilului: Intră, în amestec cu oxiclorura de Cu sau mancozeb, în compoziția unor preparate din grupa produselor comerciale denumite Ridomil Gold MZ 68 WG. Singur se folosește sub denumirea de Apron, produs folosit la tratarea materialui semincer la Floarea Soarelui, împotriva manei (Plasmopara helianthi).

6-Diazine şi heterociclice diverse

Fenarimol, este eficient în combaterea unor boli specifice pomilor şi legumelor, în special rapăn şi făinări

Imazalil, este folosit în combaterea făinărilor la pomi, la tratamentul merelor depozitate şi a seminţelor de floarea soarelui împotriva putregaiurilor alb şi cenuşiu.

7-Produşi heterociclici cu sulf.

Dazomet,  are acţiune fungicidă, insecticidă, erbicidă şi nematocidă, fiind folosit la dezinfectarea generală a solului în sere.

8-Triazoli şi imidazoli constiuie o grupă foarte importantă de produse ce au un caracter sistemic şi un spectru larg în combaterea unor agenţi patogeni foliari şi care se transmit prin sămînţă la cereale. De asemenea, o serie de substanţe active din această grupă au o acţiune foarte bună împotriva ciupercilor Erysiphaceae la specii legumicole, pomicole şi viţă de vie. Multe din substanţele active din această grupă, sunt mai noi, fiind sintetizate după 1990.

Propiconazol, este prima substanţă activă omologată in această grupă (1982).sub forma produsului Tilt. Are acţiune foarte bună împotriva complexului de boli foliare la cerealele păioase şi împotriva făinăilor la speciile legumicole, pomicole şi viţă de vie. Se regăseşte şi în produsele Bumper 250 EC.

Metoconazol, are acţiune foarte bună împotriva complexului de boli foliare la cerealele păioase, şi este formulat ca produs comercial, sub denumirea de Caramba Turbo.

Difenoconazol, este baza chimică a produsului comercial Dividend 030 FS, şi este omologat ca produs pentru tratarea seminţelor la grâu, fasole şi soia.

Tebuconazol, este baza chimică a produsului comercial Folicur Solo 250 EW şi este omologat în combaterea făinărilor la viţă de vie şi pomi, a rapănului şi moniliozei la pomi şi la o serie de boli ale rapiţei (putregai alb, alternarioză şi făinare). Se găseşte de asemenea formulat şi sub numele de Orius 25 EW cu aceleaşi omologări ca şi Folicur Solo + boli foliare la cerealele păioase. Sub denumirea de Orius 6 FS, Orius ST WS, este formulat ca produs pentru tratamentul seminţelor la cerealele păioase.

Flutriafol este baza chimică a produsului comercial Impact 25 EC  omologat pentru combaterea complexului de boli foliare la cerealele păioase şi cercosporioză + făinare la sfeclă.

Procloraz este folosit în combaterea complexului de boli foliare la cerealele păioase, frângerea tulpinilor şi putregaiul alb la floarea soarelui. Se găseşte şi sub denumirea comercială de Mirage 45 EC : o serie boli ale rapiţei(putregai alb şi cenuşiu, alternarioză), făinarea şi rugina trandafirului, şi o serie de patogeni ai ciupercilor comestibile.

Epoxiconazol este folosit împotriva complexului de boli foliare la cerealele păioase.

Difeconazol este substanţa activă a produsului Score 250 EC omologat împotriva cercosporiozei la sfeclă, făinării şi rapănului merilor şi complexului de boli foliare la cerealele păioase.

9-Grupa produselor cu bază chimică diversă. Cuprinde produse ce conţin substanţe active de natură foarte diferită şi care nu pot fi încadrate într-o anumită grupă.

Fosetil de aluminiu este baza chimică a produselor Aliette 80 WG  fiind foarte eficient împotriva manelor. Acţionează prin creşterea rezistenţei plantelor la boală. Este recomandat şi impotriva focului bacterian al rosaceelor (tratamente la înflorit).

Fluazinam  este substanţa activă folosita în combaterea manei şi alternariozei la cartof.

Keroxim-metil este substanţa activă folosita în combaterea făinării şi rapănului la măr şi făinării la viţa de vie.

Ciprodinil este substanţa activă ce stă la baza produsului Chorus 50 WG, omologat în combaterea făinării mărului şi rapănului merilor şi perilor.

Quinoxifen este substanţa activă folosita in în combaterea făinării la viţa de vie.

Dodine este substanţa activă ce stă la baza  produsului Syllit 400 SC cu omologare pentru pătarea roşie a frunzelor de prun.

Fenhexamid este substanţa activă ce stă la baza produsului Teldor 500 SC, ce are acţiune foarte bună atibotritică la viţa de vie, căpşun şi legume în spaţii protejate.

     10-Amestecuri. Constituie o grupă de produse comerciale în a căror compoziţie intră frecvent două mai rar trei substanţe active din grupele anterioare. De regulă amestecul este compus dintr-o substanţă activă de contact şi una sistemică sau două de contact şi una sistemică. Mai rar sunt combinate şi două substanţe active sistemice. Se obţin astfel produse comerciale cu bază chimică diversă, care de regulă sunt mult mai eficace, având de multe ori şi un spectru mai larg, decât cele cu bază chimică simplă, formulate dintr-o singură substanţă activă. Este deosebit de important de subliniat că, prin utilizarea unor astfel de produse, se reduce mult riscul apariţiei de rase rezistente de agenţi patogeni. Sortimentul, de astfel de produse, este foarte bogat şi cuprinde, atât produse destinate tratamentelor foliare la toate speciile cultivate, cât şi produse destinate tratamentelor seminţei. De exemplu, la legume şi viţă de vie, avem produsul Curzate Manox ce conţine: cimoxanil 5 %, mancozeb 18 % şi oxiclorură de Cu 50 %, la cereale păioase este omologat produsul Artea 330 EC ce conţine două substanţe active sistemice ciproconazol 80 g/l şi propiconazol 250 g/l.

    11-Produse auxiliare. Substanţele, folosite ca auxilare, nu au acţiune directă asupra agenţilor patogeni dar, administrate concomitent cu fungicidele, contribuie la mărirea eficacităţii acestora. În anumite cazuri, cum ar fi ceapa, la care frunzele sunt acoperite cu pruină, adăugarea unor astfel de produse este absolut obligatorie, pentru ca soluţia de fungicid să adere de frunze. Asemănător, stau lucrurile şi la viţa de vie, unde strugurii sunt de asemenea acoperiţi de pruină. Aceste produse uşurează aderenţa fungicidului şi la suprafaţa unor fructe lucioase ca în cazul tomatelor, ardeiului şi vinetelor.

Deosebit de utilizat a fost Aracetul (acetat de polivinil), fiind şi în prezent preferat de unii cultivatori de legume şi viţă de vie.

]]> ../fungicide-cum-functioneaza-si-detalii-compozitie/feed/index.bin 0 ../insecticide-agricole-cum-functioneaza-si-detalii-compozitie/index.html ../insecticide-agricole-cum-functioneaza-si-detalii-compozitie/index.html#respond Wed, 06 Sep 2017 08:03:35 +0000 http://www.petala.ro/?p=94192 Insecticide Agricole – Cum functioneaza si detalii compozitie

      Produsele chimice pentru protecţia plantelor, sunt substanţe şi amestecuri, folosite pentru distrugerea dăunătorilor şi agenţilor patogeni, fiind alcătuite de regulă din una sau mai multe substanţe active. Clasificarea produselor se poate face după mai multe criterii şi anume: după grupele de dăunători împotriva cărora se utilizează, după grupa chimică din care fac parte, după modul de acţiune, după starea lor fizică etc.

          Din punct de vedere al grupei dăunătorilor care se combat, avem următoarele grupe de insecticide:

• insecticide, folosite în combaterea insectelor;
• acaricide, folosite în combaterea acarienilor;
• nematocide, folosite în combaterea nematozilor;
• moluscocide, folosite în comabterea melcilor (gasteropodelor);
• raticide (rodenticide), folosite pentru combaterea rozătoarelor;
• substanţe repelente, folosite pentru îndepărtarea unor specii dăunătoare, pentru care este interzisă folosirea de produse toxice (ciori, iepuri, etc.);

După grupa chimică din care fac parte avem:

• insecticide anorganice;
• Insecticide de origine vegetală;
• insecticide organice de sinteză;
• insecticide biologice;

După modul de acţiune, insecticidele se clasifică în:

• insecticide de ingestie, care pătrund în organism pe cale bucală, o dată cu hrana, acţionând prin intermediul tubului digestiv;
• insecticide de contact, care acţionează prin atingerea directă a insectei cu produsul respectiv;
• insecticide gazoase (fumigante), care pătrund în organismul insectei prin căile respiratorii, sub formă de gaze, vapori sau aerosoli.În funcţie de toxicitate, pesticidele se împart în:

• T⁺  – foarte toxic,

• T   – toxic;
• X_n – iritante;
• X_i  – fără clasificare de periculozitate.

Insecticide anorganice

    Compuşii arsenului: arseniatul de Ca, arseniatul de Pb, acetoarseniatul de Cu (verde de Paris), arsenitul de Na, sunt produse deosebit de toxice. Au fost folosite frecvent în trecut, pentru cimbaterea rozătoarelor, coropişniţei, în prezent fiind interzisă utilizarea lor.

    Polisulfura de bariu este un amestec de sulfură de Ba cu sulf măcinat, care se prezintă sub formă de pulbere de culoare cenuşie – verzuie, cu un miros neplăcut. Are atât efect insecto – acaricid cât şi efect fungicid. Se folseşte iarna, la tratamentele în livezi (6 – 8%) şi în cursul perioadei de vegetaţie (0,8 – 1%), împotriva păduchilor ţestoşi, afidelor, purecilor meliferi (Psylla), acarienilor precum şi împotriva unor agenţi patogeni specifici: făinare (genurile Podosphaera, Sphaerotheca), rapăn (Venturia sp.) etc.

    Polisulfura de calciu (zeama sulfo – calcică) se prezintă ca un lichid de culoare portocalie, până la roşu – vişiniu, cu un miros puternic de hidrogen sulfurat. Se prepară de regulă la momentul şi locul de utilizare.  Are o bună acţiune fungicidă, insecticidă şi acaricidă, precum şi o toxicitate redusă faţă de om şi animale. Se foloseşte în tratamentele de iarnă (20 – 25 %) şi de vară (2 – 2,5 %), în pomicultură, pentru combaterea speciilor de dăunători şi agenţi patogeni menţionaţi la polisulfura de Ba. Prezintă totuşi dezavantajul că este destul de dificil de preparat, iar păstrarea trebuie făcută în anumite condiţii.

Insecticide de origine vegetală

     Proprietăţile insecticide ale unor specii de plante superioare, ciuperci sunt cunoscute de multă vreme. Unele dintre acestea nu prezintă toxicitate pentru om şi speciile animale folositoare, în aceste cazuri nefiind probleme cu reziduurile. În prezent aceste produse sunt destul de scumpe, dar unii autori consideră că pe viitor acestea vor ocupa un rol major în combaterea dăunătorilor.

Principalii alcaloizi cu acţiune insectcidă sunt:

    Nicotina este un alcaloid din grupa piridinei, care se găseşte în frunzele de tutun (Nicotiana tabacum) şi mahorcă (Nicotiana rustica). Acţiunea insecticidă a nicotinei este cunoscută din anul 1600. Nicotina este foarte toxică pentru insecte, precum şi pentru om şi animalele cu sânge cald. Are o acţiune rapidă, de contact şi de ingestie. La insecte pătrunde prin trahei, apoi ajunge în sistemul nervos central, produce paralizia centrilor nervoşi apoi (locomotori, nutriţie), după care urmează moartea. Nicotina se foloseşte în general în combaterea insectelor care posedă aparat bucal pentru înţepat şu supt (Homoptera, Thysanoptera etc.).

   Anabazina este un alcaloid care se extrage din planta Anabasis aphylla şi se utilizează sub formă de sulfat de anabazină. Se poate folosi împotriva afidelor şi tripşilor. Este foarte toxică pentru om având o utilizare limitată.

   Sabadella este un complex de alacaloizi (veratrina, sabadilina, sabadina şi cevadina), care se găseşte în endospermul, embrionul şi pericarpul seminţelor de Veratrum album.  Se utilizează împotriva muştelor şi a insectelor animalelor de producţie.

   Quassia se extrage din lemnul plantelor Quassia amara şi Pierasma exclesa. Are o toxicitate ridicată faţă de insecte şi este netoxică pentru om, dar fiind foarte scumpă se utilizează limitat.

   Rotenona este un alcaloid care se extrage din rădăcinile plantei Derris eliptica, Lonchocarpus etc.). Are o acţiune puternic insecticidă, fiind practic netoxică pentru om şi animalele cu sânge cald. De asemenea, datorită costului ridicat utilizarea acesteia este limitată.

   Produsele pe bază de piretrină, capătă în prezent o utilizare din ce în ce mai largă. Acestea, se extrag din speciile de plante Chrysanthemum (Pyrethrum) cinerariaefolium, C. Coccineum, C. rosaeum, C. carneum. Proprietăţile insecticide se datoresc existenţei a 4 esteri: piretrina I, piretrina II, cinerina I şi cinerina II.  Insecticidul are o acţiune rapidă şi o toxicitate redusă pentru om şi animale cu sânge cald.

Insecticide organice de sinteză

   Insecticidele organice de sinteză sunt cele mai folosite în prezent, pentru protejarea, culturilor agricole înmpotriva dăunătorilor. Această mare grupă poate fi împărţită în mai multe subgrupe, în funcţie de natura substanţelor active care stau la baza acestor produse pesticide astfel:

• Insecticide organoclorurate. Cuprind diferite produse, pe bază de hidrocarburi clorurate. Acţionează asupra insectelor prin contact şi ingestie, uneori şi prin respiraţie. Aceste produse prezintă totuşi o serie de dezavantaje majore cum ar fi remanenţa ridicată în sol (peste 6 ani), precum şi posibilitatea de a se acumula în organisme la toate nivelurile trofice, în special la consumatorul final. În prezent, majoritatea substanţelor active din această grupă, au primit interdicţie la utilizare şi comercializare conform normelor UE.
• Insecticide organofosforice. Insecticidele din această grupă, au avut o foarte mare importanţă în combaterea dăunătorilor datorită unor avantaje cum ar fi: posedă o acţiune insecticidă, uneori acaricidă intensă şi rapidă în doze reduse, au un spectru larg de acţiune, unele produse sunt sistemice, în general se descompun rapid în plante rezultând compuşi netoxici sau slab toxici. Totuşi, aceste produse prezintă şi unele inconveniente cum ar fi: majoritatea au o toxicitate foarte mare pentru om şi animalele cu sânge cald, uneori sunt necesare mai multe tratamente, datorită remanenţei reduse, apar destul de uşor forme forme de rezistenţă (la homoptere, diptere etc.). O parte din substanţele active din această grupă au primit sau vor primi interdicţie la utilizare şi comercializare, conform normelor UE. Dintre substanţele active din această grupă amintim: malation,  dimetoat (Novadim Progres), fenitrotion, diazinon  etc.
• Insecticide carbamice, sunt esteri ai acidului carbamic şi prezintă o mare toxicitate asupra diferitelor insecte sugătoare şi rozătoare. Prezintă o acţiune rapidă şi de şoc, acţionând asupra sistemului nervos. Unele au o remanenţă mică. În general substanţele active din această grupă prezintă o toxicitate foarte ridicată pentru om şi animalele cu sânge cald. De aceea şi din această grupă o parte din substanţele active, au primit sau vor primi interdicţie de utilizare şi comercializare. Dintre substanţele active din această grupă amintim: metomil (Lannate 90 WS) etc.
• Piretroizi de sinteză. Sunt produse obţinute sintetic, a căror substanţe active sunt asemănătoare cu a piretroizilor naturali. În general au o remanenţă mai redusă decât alte produse. Acţionează asupra sistemului nervos al insectelor pe cale de contact, ingestie şi respiraţie. Au un spectru larg de acţiune, selectivitate redusă şi pot forma destul de rapid rase rezistente, aşa cum s-a întâmplat cu produsul Decis, în cazul gândacului din Colorado. Unele au şi un efect acaricid (Novadim Progres). Dintre substanţele active din această grupă menţionăm: cipermetrin ( Faster 10 CE), alfacipermetrin ( Fastac 10 EC), lambda cihalotrin ( Karate Zeon ), deltametrin (Decis 25 WG, Decis Expert 100 EC).

   Producerea de sămânţă se desfăşoară după o metodică aparte, care trebuie să asigure menţinerea celor trei caracteristici ale soiului şi să se obţine un procent maxim de sămânţă hibridă în cazul hibrizilor.

Oricât de valoros ar fi un soi/hibrid, atunci când este folosit în procesul de producţie agricolă nu-şi poate exprima la cote maxime toate însuşirile valoroase şi în primul rând capacitatea de producţie, dacă sămânţa respectivă nu se produce şi multiplică după anumite reguli ştiinţifice.

   În România, ca şi pe plan mondial, producerea şi multiplicarea seminţelor şi a materialului săditor reprezintă un sistem bine conturat, instituţionalizat, şi are la baza continuitatea, în sensul că activitatea de ameliorare a plantelor care vizează crearea şi omologarea de noi soiuri/hibrizi se continuă nemijlocit şi cu activitatea de menţinere la
nivel constant a valorii biologice ridicate pe toată durata cât este folosit de cultivatori.

Modificarea structurii genetice în sens negativ, înseamnă promovarea biotipurilor bine adaptate la condiţiile de mediu dar cu o productivitate slabă, în defavoarea biotipurilor mai productive dar mai sensibile la condiţiile de mediu. Aceasta înseamnă că, pe durata producerii şi multiplicării seminţelor, este necesară menţinerea permanentă a unui echilibru între biotipurile ce compun soiul respectiv. Se are în vedere menţinerea echilibrului între presiunea selecţiei naturale, care favorizează biotipurile cu capacitate adaptivă mare, dar sunt slab productive şi între presiunea selecţiei artificiale, care trebuie să favorizeze biotipurile cu capacitate adaptivă slabă, dar sunt foarte productive.

   Producerea şi multiplicarea seminţelor şi a materialului săditor este un proces bine organizat şi trebuie să îndeplinească cel puţin următoarele trei cerinţe:
1. Să furnizeze seminţele şi materialul săditor necesar, cu o valoare biologică şi culturală foarte ridicată;
2. Să asigure cantităţile de sămânţă şi material săditor la nivelul tuturor cerinţelor pentru toată structura soiurilor/hibrizilor zonaţi;
3. Să se realizeze o ritmicitate şi o primenire continuă sub raport cantitativ şi calitativ a tuturor soiurilor şi hibrizilor folosiţi în procesul de producţie agricolă.

   Metodica generală a înmulţirii soiurilor. Producerea de sămânţă a soiurilor este o continouare a procesului de ameliorare prin aplicarea unei selecţii conservative sau stabilizatoare. Se porneşte cu aplicarea unei selecţii individuale cu o singură alegere, care constă în alegerea de plante tipice şi verificarea descendenţelor acestora, după care urmează o selecţie în masă, mai multe generaţii, concretizată prin efectuarea purificărilor biologice. Selecţia individuală se aplică în:

– câmpul de alegere a plantelor tipice
– câmpul de menţinere a purităţii biologice,
după care descendenţele se amestecă şi urmează obţinerea categoriilor biologice
– Prebază I- I (Bază Superelită)-pentru soiurile plantelor autogame;
– Prebază II – II (Superelită)-toate soiurile autogamelor;
– Bază (Elită)-toate soiurile autogamelor şi a plantelor alogame;
– Certificată

Samanata prebaza este sămânţa provenită din Baza Super Elită. Se mai numeşte sămânţă de Super Elită şi este produsă în Staţiunile de Cercetări Agricole, conform schemei autorului sau menţinătorului.

Samanta de baza este sămânţa provenită din linia consangvinizată sau din soiul omologat (autorizat) produsă sub directa responsabilitate a amelioratorului, potrivit schemei oficiale de selecţie conservativă. Această sămânţă constituie sursa principală de producere a seminţelor certificate. Pentru a intra în procesul de înmulţire, această sămânţă are nevoie de actul ce garantează autenticitatea şi starea sanitară (SEMC – 6), eliberat de unitatea de cercetare. Acest act constituie primul act oficial de provenienţă a seminţei de bază.

Samanta certificata este sămânţa care posedă actul de valoare biologică (SEM C1 – SEM C4), sau certificatul de puritate varietală (pentru sămânţa importată) eliberat de inspectorii aprobatori, pe baza controalelor efectuate în câmp, unde s-a urmărit puritatea biologică şi starea fitosanitară. Sămânţa certificată provine din sămânţa de bază.

METODICA GENERALĂ A OBŢINERII SEMINŢEI HIBRIDE

Pentru obţineera seminţei hibride se parcurg două etape. Prima etapă de referă la înmulţirea formelor parentale, linii consangvinizate. Principiul de bază în această etapă este de continuare a consangvinizării şi menţinere a purităţii şi stării de homozigoţie. Pentru aceasta autopolenizarea este însoţită de purificări biologice şi de luarea unor măsuri speciale de izolare a plantelor sau a parcelelor de înmulţire. Etapa a doua constă în organoizarea loturilor de hibridare şi efectuarea hibridărilor. Prima etapă se desfăşoară în următoarele verigi:

– câmp de autopolenizări şi menţinere a purităţii biologice
– câmp de înmulţire sub izolator
– câmp de înmulţire izolat în spaţiu
iar atapa a doua este organizarea loturilor de hibridare:
– lot de hibridare simplă
– lot de hibridare dublă

MULTIPLICAREA SEMINŢELOR ŞI MATERIALULUI SĂDITOR înseamnă obţinerea de categorii biologice inferioare (sămânţa destinată cultivatorilor). Aceste categorii sunt:
– sămânţa certificată-anul I (C1) – provenită din sămânţă bază elită;
– sămânţa certificată-anul II (C2) – provenită din sămânţă C1 (I1);
– sămânţa comercială F1 pentru hibrizii simpli (HS), dubli (HD), triliniari (HT);
– sămânţa soiurilor sintetice (C1, C2 etc.) la plantele furajere perene.

Procesul de producţie agricolă are un caracter permanent, ceea ce impune ca producerea şi multiplicarea seminţelor să se desfăşoare an de an, având nevoie de verigile fiecărei etape în parte. Nu este permisă întreruperea acestui ciclu al producerii şi multiplicării seminţelor întrucât prin această activitate se menţine stabilitatea şi posibilitatea reluării procesului de producţie în fiecare an agricol.

Obiectivele principale în producerea şi multiplicarea seminţelor sunt:
– menţinerea structurii genetice, a capacităţii de producţie şi a însuşirilor de rezistenţă la toate soiurile, la nivelul avut în momentul omologării;
– păstrarea purităţii biologice a formelor parentale şi asigurarea unui grad înalt de hibriditate seminţelor comerciale;
– menţinerea unei bune stări fitosanitare a seminţelor soiului/hibridului existent în cultură;
– asigurarea permanentă şi în totalitate cu cantităţile de seminţe necesare, de valoare biologică ridicată.

Tehnologia specifică loturilor semincere ale plantelor autogame (cereale păioase )

La cerealele păioase, deşi prezintă o mare diversitate biologică, morfofiziologică şi genetică, există totuşi unele particularităţi comune privind tehnologia loturilor semincere. Având în vedere faptul că din această categorie
predomină grâul, vom prezenta în continuare, drept model, tehnologia specifică loturilor semincere cu grâu comun de toamnă, urmând ca unele particularităţi ale celorlalte cereale păioase să fie menţionate la momentul oportun.

a. Amplasarea – loturilor semincere cu cereale păioase va trebui realizată pe terenurile cu textură mijlocie, cu fertilitate ridicată, neîmburuienate, neinfectate de boli şi dăunători, fără exces de umiditate şi cu posibilităţi de irigare. În mod deosebit, se va urmări ca terenul să nu fie infestat cu buruieni greu separabile, care în cazul grâului comun, de toamnă, sunt: Lolium temulentum, Melampyrum spp., Raphanus spp., Rapistrum perene. Pentru evitarea impurificărilor biologice sau mecanice, loturile semincere de grâu vor fi asigurate cu următoarele distanţe minime de izolare:
– grâul comun faţă de:

– alte categorii biologice- 4m;
– grâu comun- 4m;
– grâu durum- 100m;
– alte specii de cereale păioase-4m.

b. Rotaţia – prezintă importanţă în prevenirea impurificărilor prin samulastră, reducerea gradului de îmburuienire etc. Monocultura pe loturile semincere nu trebuie să revină decât după 2–3 ani. În mod excepţional se admite grâu după grâu pentru sămânţă, numai atunci când se foloseşte acelaşi soi, iar categoria biologică este aceeaşi sau inferioară, iar terenul să fie curat de buruieni şi fără infecţie de boli sau dăunători. Bune premergătoare sunt: leguminoasele anuale şi perene, inul pentru ulei sau fibră, rapiţa, cartoful timpuriu şi de vară. Se poate folosi şi porumbul dacă nu s-au folosit erbicidele triazinice, dacă nu a existat atac de fuzarioză şi dacă pe teren nu au rămas resturi vegetale.

Câmpul de alegerea plantelor tipice se organizează pe cel puţin 1000 m², însămânţarea făcându-se cu Sămânţa amelioratorului sau cu sămânţă categoria Prebază I. Semănatul se va efectua cu densitate redusă pentru a se putea individualiza fiecare plată în parte. Alegerea plantelor tipice se face la maturitate fiind reţinute plantele care prezintă caractere specifice soiului şi nu sunt atacate de boli şi dăunători. Tipiciatea se stabileşte în funcţie de descrierea
soiului. Poate fi reţinută planta cu toţi fraţii sau numai spicul principal. Sămânţa fiecărei plante va fi păstrată separat. Dacă soiul este de tip multilinial, plantele tipice trebuie reţinute separat pe biotipuri, numărul lor depinzândde proporţia de participare a fiecărui biotip la realizarea soiului.

Câmpul de menţinere a purităţii biologice. Sămânţa fiecărei plante tipică se va semăna pe un rând cu o lungime de până la 10 m, cu distanţa între rânduri ce cel puţin 30 cm, iar între boabe pe rând 4-5 cm. Compararea descendenţelor se va face cu o variantă martor, semănată cu sămânţa aceluiaşi soi, din categoria Prebază I, care are
puritatea bioligică 100%. Descendenţele neuniforme şi netipice se vor elimina înainte de recoltat. Cele rămase se vor recolta în amestec.
Pentru soiurile multiliniale, câmpurile de menţinere a purităţii biologice se organizează separat pentru fiecare biotip. În acest caz şi recoltarea se va efectua separat, iar amestecul biotipurilor se va realiza în funcţie de proporţia de participare a fiecăruia sau acestea vor fi păstrate separat, iar amestecul să se facă numai după obţinerea categoriei prebază I.

Câmpul de obţinere a categoriei Prebază I. Semănatul se efectuează în benzi, la 12,5 cm între rânduri, cu cărări separatoare de 25 cm, la distanţe de 2 m. Aceste cărări servesc la accesul pesonalului pentru efectuarea purificatului biolgic. Pentru a mări coeficientul de înmulţire, se poate efectua semănatul cu desime redusă ( la jumătate din norma de semănat normală) la distanţa între rânduri de 25-40 cm. Lucrarea specifică este purificatul biologic, care se efectuează în două treceri. Pentru soiurile multiniale, câmpul prebază I se poate organiza separat pentru fiecare biotip în parte, iar după recoltat să se realizeze amestecul biotipurilor.

Câmpul de obţinere a categoriei Prebază II. Acest câmp se organizează cu sămânţă din categoria anterioară, organizarea fiind asemănătoare. Semănatul cu desime redusă pentru această categorie se practică numai în situaţii speciale. Lucrarea specifică este purificatul biologic şi se efectuează ca în cazul verigii anterioare.

Câmpul de obţinere a categoriei Bază. Semănatul se face în benzi, cu distanţa între rânduri de 12,5 cm şi cărări de 25 cm la intervale de 2 m. Purificarea biologică se efectuează la fel ca la categoriile ineterioare.

Câmpul de obţinere a categoriei Certificată. Semănatul se face în benzi sau normal, cu distanţa între rânduri de 12,5 cm iar măsura specială este purificarea biologică.

Tehnologia specifica producerii de samanta hibrida la porumb

La porumb, datorită progreselor realizate de ameliorare se  cultivă în exclusivitate hibrizi (simpli, trliniari sai dublii). Soiurile de porumb se cultivă numai în zonele cu agricultură rudimentară, pe suprafeţe foarte restrânse. Sămânţa hibridă de porumb se produce în loturi de hibridare, existând două metode importante. O metodă se bazează pe folosirea unor linii consangvinizate normale, cealaltă utilizează avantajele androsterilităţii. La porumb se foloseşte androsterilitatea nucleocitoplasmatică cu restaurare a fertilităţii.

Producerea seminţei hibride pe bază de androstrilitate şi restaurare a fertilităţii

Pentru utilizarea androsterilităţii nucleo-citoplasmatice sunt necesare trei tipuri de linii consangvinizate:
– linia androsterilă care se foloseşte ca mamă în realizarea hibrizilor,
– linia analog fertil care se foloseşte ca polenizator a liniei androsterile pentru înmulţirea acesteia,
– linii normale nerestauratoare de fertilitate care se folosesc ca formă tată pentru crearea de hibrizi simpli androsterili utilizaţi ca forme mamă pentru obţinerea hibrizilor dublii,
– linii restauratoare de fertilitate care sunt androfertile şi se folosesc ca formă tată pentru obţinerea de hibrizi comerciali fertili.

Particularităţi tehnologice în loturile de hibridare la porumb.

    Tehnologia de cultură a loturilor de hibridare la porumb prezintă unele particularităţi faţă de o cultură pentru consum. Deosebiri apar în ceea ce priveşte semănatul şi efectuarea unor lucrări de întreţinere specifice.
Semănatul se efectuează diferit de la un hibrid la altul. Dacă între cele două forme parentale există diferenţe în privinţa precocităţii, forma cea mai tardivă se va semăna mai devreme, iar cea mai precoce după răsărirea formei tardive. O altă modalitate, mai greu se realizat, ar fi semănatul formei mai precoce la o adâncime mai mare ceea ce va întârzia răsărirea.

     Paritatea între cele două forme parentale depinde de bogăţia în polen a formei tată. Parităţile care se practică sunt 4:2; 6:2; 8:2; 12.4; 12:6. De regulă parităţi mai reduse se folosesc în cazul hibrizilor simpli, iar cele mai mari la hibrizii dublii. Ca lucrări speciale de îngrijire sunt purificatul biologic, copilitul formei mamă, castrarea sau verificarea formei mamă, polenizarea suplimentară.

Copilitul este o lucrare obligatorie numai la plantele mamă deoarece copilii pot fi surse de polen. Lucrarea se efectuează odată cu purificatul biologic şi constă în eliminarea lăstarilor crescuţi la baza tulpinii.

Purificarea biologică se face prin mai multe treceri şi constă în eliminarea şi scoaterea din lan a plantelor netipice şi a celor atacate de boli şi dăunători. Lucrarea se efectuează atât pe rândurile mamă cât şi pe cele tată şi trebuie încheiată înainte de înflorit. Prima trecere se face în faza de 6-7 frunze. Pe rândurile tată ultima trecere trebuie efectuată înainte de apariţia mătăsii la forma mamă. Pe rândurile mamă purificarea se încheie după apariţia mătăsii.

Castrarea se efectuează manual pe rândurile mamă în cazul liniilor normale. Perioada optimă pentru castrat este la ieşirea paniculului din burduf, prin smulgerea acestuia. Trebuie avută atenţie pentru a nu se rupe mai mult de 1-2 frunze pentru că se vor sensibiliza plantele al atacul de tăciune. Trecerea prin lan pentru castrare se face la intervale de o zi pe o perioadă de două săptămâni. În perioada castrării inspectorii aprobatori efectuează cel puţin 5 controale în care verifică existenţa plantelor mamă înflorite şi necastrate.

    În cazul formelor androsterile se va efectua în perioada înfloritului un control a plantelor mamă pentru a depista plantele care prezintă polen fertil. Acestea se recunosc prin faptul că paniculele sunt mai bine dezvoltate şi prezintă o culoare gălbuie faţă de cele androsterile care sunt mai mici, mai slab ramificate şi de culoare verde.

Polenizarea suplimentară se efectuează în cazul în care forma tată este săracă în polen şi în loturile de hibridare în care parităţile sunt mai mari (8:2 sau 12:4). Lucrarea se efectuează prin atingerea paniculelor cu o frânghie legată de două stinghii care va ajuta scuturarea polenului. Perioada optimă din zi este între orele 9 şi 13.

Recoltarea rândurilor mamă pe care se realizează sămânţa hibridă se face manual sau mecanizat numai după ce rândurile formei tată au fost scoase din lan. După recoltare ştiuleţii se vor sorta manual ocazie cu care se vor elimina cei netipici şi atacaţi de boli.

PRINCIPALELE BOLI ALE PĂRULUI SUNT:

VIROZE:

1.Mozaicul inelar al părului – Pear ring pattern mosaic virus

Simptomele acestei viroze sunt diferite, astfel că, soiurile sensibile de păr prezintă, pe frunze, pete clorotice în formă de benzi, inele neregulate, sau linii de culoare verde deschis sau galben verzui, dar uneori petele pot fi necrotice. Unele soiuri pot prezenta formațiuni inelare sau benzi înguste de culoare verde – deschis sau brun. Soiurile rezistente pot prezenta o ușoară marmorare, care dispare în timpul verii. Temperaturile ridicate și uscăciunea accentuează simptomele. La pomii tineri, simptomele sunt mai evidente decât la cei bătrâni. Virusul se transmite prin altoire.

Prevenire:

• Folosirea de altoi și portaltoi sănătoși;
• Pomii virusați vor fi eliminați din plantație;
• Plantarea de soiuri rezistente.

2.Pietrificarea perelor – Pear stomy pit

Simptomele acestei viroze apar pe fructe, la câteva săptămâni de la căderea petalelor, sub forma unor pete mici, de culoare verde – închis, în dreptul cărora creșterea încetează, determinând apariția unor adâncituri. Dacă simptomele apar mai târziu, forma fructelor este mai puțin afectată, dar fructele sunt improprii consumului deoarece virusul modifică compoziția chimică a acestora. Virusul se transmite prin altoire și comercializare de material vegetal infectat.

Prevenire:

• Folosirea de altoi și portaltoi sănătoși;
• Pomii virusați vor fi eliminați din plantație.

MICOPLASMOZE:

3.Declinul părului – Phytoplassma pyri 

Simptomele acestei boli diferă de la un soi la altul (unele soiuri sunt mai rezistente). În general pomul își pierde frunzele prematur, după ce acestea capătă o culoare roșiatică, urmând ca în primăvara următoare să dezvolte frunze mici și palide. Un simptom caracteristic este reprezentat de apariția unor pete brune, vizibile la examinarea unei secțiune transversale a unei ramuri. În urma atacului producția se diminuează considerabil. Boala se transmite prin altoire și prin atacul diferitelor specii de cicade.

Prevenire:

• Se recomandă aplicarea de insecticide pentru a ţine sub control populaţia de dăunători ce pot transmite boala;
• Folosirea de altoi și portaltoi sănătoși;

BACTERIOZE:

4.Focul bacterian al rozaceelor –  Erwinia amylovora

Primele simptome apar primavara, devreme, la nivelul florilor, care treptat se ofilesc, se brunifică și într-un final se înnegresc. Inflorescențele atacate pot cădea sau pot rămâne în pom. Boala progresează rapid la nivelul frunzelor care se veștejesc se brunifică, dar rămân în pom. Lăstarii și frunzele afectate se prezintă ca și cum ar fi arse de foc. Boala poate afecta doar fructele verzi. Uneori, boala poate încercui ramura în întregime, provocând uscarea părții superioare a acesteia, iar în cazul în care boala atacă trunchiul, întregul copac se usucă. Uscăciunea și razele solare nu afectează bacteria. Peste iarnă, bacteria supraviețuiește în muguri, ramuri și fructe bolnave. Ploile însoțite de vânt reprezintă principala modalitate de transmitere a bacteriei.

Combatere:

• Se recomandă defrișarea și distrugerea prin ardere a pomilor puternic atacați sau adunarea ramurilor atacate în cazul pomilor cu un grad mai redus de atac;
• În apropierea livezilor afectate nu se vor plasa stupi, întrucât polenul reprezintă o modalitate de transmitere a bacteriei;
• Combatere chimică se poate executa cu Fungicid Zeamă Bordeleză – 0.5%, Fungicid Funguran OH 50 WP – 0.2%, Fungicid Kocide – 0.2%, înainte de înflorire, Fungicid Alliette 80 WG, la înflorire și Fungicid Funguran OH 50 WP – 0.2%, Fungicid Kocide – 0.2%, după înflorire.

5.Arsura comună a părului – Pseudomonas syringae pv. syringae

Boala se manifestă la nivelul tuturor organelor aeriene ale plantei. Înnegrirea nervurilor este primul simptom și este urmat de o brunificare a zonelor dintre nervuri. Aceste simptome se extind treptat și cuprind întreaga suprafață foliară producând uscarea frunzelor, care însă nu cad. Florile afectate se brunifică și se ofilesc. Atacul se poate manifesta și la nivelul lăstarilor pe care apar striuri brune, care frecvent încercuiesc lăstarul, aceștia prezentând o delimitare clară între zona bolnavă și cea sănătoasă. Fructele pot fi atacate în toate stadiile, iar atacul se manifestă prin apariția de pete negricioase, umede, ce  conțin picături de exudat. Atacate timpuriu, fructele cad; atacate târziu fructele se depreciază dar rămân în pom, uneori chiar și pe timpul iernii. Boala poate fi întâlnită și sub denumirea de: arsura frunzelor, arsura ramurilor, a mugurilor, în funcție de organul, atacat. De la un an la altul, bacteria se transmite prin intermediul ramurilor bolnave, a frunzelor căzute și a fructelor rămase în pom. În timpul vegetației, insectele și picăturile de apă răspândesc boala.

Combatere:

• Ramurile atacate se vor tăia și se vor distruge prin ardere, iar rănile rezultate în urma tăierilor se vor dezinfecta cu o soluție de Bouille Bordelaise 4 – 5% iar apoi se vor acoperi cu mastic cicatrizant;
• Frunzele și fructele cazute pe sol sau rămase în pom vor fi adunate și distruse prin ardere;
• Tratamente chimice se pot executa cu: Fungicid Champ 77 WG, Fungicid Melody Compact 49 WG, Fungicid Funguran OH 50 WP, Fungicid Dithane M 45, Fungicid Bouillie Bordelaise.

MICOZE:

6.Putregaiul fructelor și coletului (fitoftorioza) – Phytophthora cactorum

Simptomele bolii se manifestă la nivelul fructelor (pete circulare, brune, care se extind și pătrund în profunzimea pulpei) și la baza tulpinii. Atacul poate fi confundat cu cel al ciupercii care produce Monilioza. Uneori atacul poate fi observat și la nivelul frunzelor de la baza tulpinii. Fructele afectate cad prematur. Boala poate evolua și după depozitarea fructelor. Atacul în zona coletului, produce brunificarea urmată de necrozarea totală și în final, pomii pierd în primul sau în al doilea an de infecție. De la un an la altul, ciuperca rezistă în țesuturile atacate.

Prevenire și combatere:

• Nu se recomandă înființarea plantațiilor pe terenuri grele, joase, predispuse băltirii (condiții favorabile atacului);
• Se recomandă executarea cu atenție a lucrărilor de întreținere, pentru a nu provoca răni (infecția se produce numai prin răni);
• Se vor efectua stropiri preventive, la baza trunchiului, toamna și primăvara, cu produse cuprice (ex: Fungicid Bouillie Bordelaise).

7.Pătarea cafenie a frunzelor, fructelor de păr şi rapănul perilor – Venturia pirina

Boala se manifestă la nivelul tuturor organelor aeriene, cel mai rar atacate fiind florile. Pe frunze apar pete circulare, verzi negricioase, cu aspect catifelat, care pot fi izolate sau pot conflua, provocând caderea prematură a frunzelor. Pe lăstari, apar pete mici, asemănătoare cu cele de pe frunze, în dreptul cărora, scoarţa se ridică sub forma unor vezicule care vor crăpa la vârf, provocând exfolierea scoarţei. Atacul pe fructe poate apărea în toate fazele de dezvoltare şi se manifestă prin apariţia unor pete mici, măsliniu – negricioase, cu aspect catifelat, care determină înnegrirea şi crăparea ţesuturilor din dreptul acestora. Ciuperca iernează în scoarţa pomilor atacaţi.

Combatere:

• Pentru combaterea acestui agent patogen există sortiment variat de produse fungicide: Fungicid Dithane M45, Fungicid Captan 50 WP, Fungicid Merpan 80 WDG, Fungicid Folpan 80 WDG, Fungicid Alcupral 50 PU, Fungicid Bouillie Bordelaise.

8.Cancerul negru al ramurilor – Physalospora cydoniae

Toate organele aeriene pot fi afectate de această boală. Pe ramurile tinere, boala le poate cuprinde de jur împrejur, provocând uscarea părții situată deasupra locului atacului. La suprafața ramurilor și a tulpinilor, la punctul de inserție a ramurilor pe tulpină apar pete ovale, delimitate, ușor adâncime, de culoare roșu – brun. În dreptul țesuturilor atacate, scoarța se înnegrește, crapă și se exfoliază. Acest tip de cancer nu pătrunde adânc în lemn, dar poate totuși conduce la uscarea ramurilor atacate. Pe frunze apar pete mici, circulare, cu diametrul de 3 – 5 mm, de culoare roșu – violaceu, înconjurate de o bordură brună, treptat se măresc, devin brun – gălbui, sau brun – roșiatice, cu partea centrală cenușie. Atacul de la nivelul florilor conduce la uscarea acestora. Ciuperca se transmite de la un an la altul prin intermediul ramurilor atacate. Atacul este favorizat de umiditatea ridicată din timpul primăverii și de temperaturi de 15 – 20°C.

Prevenire și combatere:

• Se vor aduna fructele atacate (atât cele căzute cât și cele rămase în pom);
• Ramurile atacate se vor tăia și se vor distruge, iar rănile rezultate în urma tăierii se vor dezinfecta;
• Pentru combaterea acestui agent patogen există sortiment variat de produse fungicide: Fungicid Dithane M45, Fungicid Merpan 80 WDG, Fungicid Folpan 80 WDG, Fungicid Alcupral 50 PU, Fungicid Bouillie Bordelaise.

9.Cancerul bacterian – produs de Agrobacterium radiobacter pv. tumefaciens

Boala se manifestă la nivelul rădăcinilor și a tulpinilor, pe care se dezvoltă tumori, la început mici și moi, de dimensiuni și forme diferite care mai târziu se lignifică. Tumorile pot genera formațiuni asemănătoare cu frunzele, mugurii sau lăstarii. Tumorile sunt alcătuite din celule mari și deformate. Bacteria poate pătrunde în pomi prin rănile produse de nematozi, lucrări de îngrijire, grindină. Temperaturile cuprinse între 22 și 30°C și umiditatea atmosferică mai mare de 80% sunt factori favorizanți.

Prevenire și combatere:

• Se recomandă sortarea puieților înainte de plantare;
• În cazul lucrărilor de îngrijire, la trecerea de la un pom la altul, foarfecele și uneltele se vor dezinfecta;
• Ramurile afectate se amputează până la zona sănătoasă și se aplică un tratament cu un produs cupric (ex: Zeama Bordeleză), apoi rana se acoperă cu mastic cicatrizant;
• Înainte de plantare, rădăcinile puieților se vor îmbăia într-o soluție de Fungicid Zeamă Bordeleză – 1% sau Fungicid Topas 100 EC 0.025%;
• În timpul vegetației se pot executa tratamente cu produse pe bază de cupru precum: Fungicid Melody Compact 49 WG, Fungicid Champ 77 WG, sau Fungicid Bouillie Bordelaise.

10.Ulceraţia deschisă a ramurilor (cancerul nectrian) – Nectria galligena

Pe ramuri, boala poate fi observată la unghiul de ramificare, în jurul unei ramuri tăiate sau uscate, în jurul unui mugure nedezvoltat sau a unei răni obişnuite. Simptomele sunt reprezentate de apariţia unei pete brun – roşcată, uşor cufundată, în dreptul căreia scoarţa se brunifică, iar pe măsură ce boala avansează, se sfâşie şi se exfoliază lăsând lemnul neacoperit. Dacă atacul se situează la nivelul ramurilor tinere, leziunea poate fi observată de jur împrejur, iar partea situată deasupra atacului se usucă. Pe ramurile mai groase şi tulpini, apar plăgi, în dreptul cărora ţesuturile reacţionează prin producerea în fiecare primăvară, a unui val de ţesut de acoperire. Când ţesutul de acoperire nu reuşeşte să acopere rana, aceasta va evolua în „cancer deschis”. În cazul în care ţesuturile de acoperire reuşesc să acopere complet rănile, aceasta va evolua în „cancer închis”. Atacul acestui patogen conduce la uscarea ireversibilă a pomului.

Combatere:

• Se recomandă verificarea puieţilor înainte de plantare;
• Uneltele cu care se execută lucrările de îngrijire se vor steriliza cu alcool;
• Rănile mari, rezultate în urma tăierilor de întreţinere se vor dezinfecta cu Fungicid Zeama Bordeleză şi se vor acoperi cu mastic cicatrizant;
• Ramurile afectate se vor tăia;
• Se pot executa tratamente chimice cu: Fungicid Merpan 50 WP, Fungicid Captan 80 WDG, Fungicid Topsin 500 SC, Fungicid Champ 77 WG.

11.Monilioza sau putregaiul brun și mumifierea fructelor – Monilinia fructigena

Atacul acestei ciuperci poate fi întalnit pe flori, lăstari, ramuri și fructe. În anii ploioși și răcoroși, ciuperca infectează toate organele inflorescenței, astfel că, petalele tinere se ofilesc, se brunifică și se usucă. Atacul de la nivelul florilor se aseamănă cu efectul produs de înghețurile târzii. Florile și fructele atacate rămân în pom tot timpul anului. În urma atacului, fructele foarte tinere se brunifică și putrezesc în întregime, iar fructele mature se mumifică și rămân în pom, asigurând transmiterea ciupercii de la un an la altul.

Prevenire și combatere: 

• Se adună pe cât posibil, toate fructele atacate (din pom și de pe sol);
• Ramurile distruse de atacul ciupercii se vor amputa si se vor distruge prin ardere;
• Tratamente chimice se pot executa cu: Fungicid Dithane M 45, Fungicid Merpan 80 WDG, Fungicid Topsin 500 SC. (înainte de recoltare, țineți cont de remanența produsului).

12.Putregaiul amar al fructelor –  Glomerella cingulata

Boala se manifestă la nivelul fructelor (atât cele din pom cât și cele depozitate), ramurilor și uneori pe frunze. Fructele atacate prezintă pete mici, brun deschis la început iar culoarea se accentuează. Treptat petele se măresc, iar sub coaja, țesutul se brunifică și se adâncește în pulpă, luând forma unui con. Simptomele acestui atac se deosebesc de cele ale moniliozei prin faptul că suprafața afectată este cufundată în fruct în cazul de față și netedă în cazul moniliozei. Pe ramuri pot apărea pete necrotice, ovale,  în dreptul cărora scoarța este negricioasă și moartă. De la un an la altul, ciuperca se transmite prin fructele și ramurile atacate. Temperaturile de 15 – 25ºC și vremea umedă, favorizează dezvoltarea ciupercii.

Prevenire și combatere:

• Se recomandă aplicarea măsurilor de igienă culturală (strângerea fructelor atacate care rămân în pomi iarna, tăierea și arderea ramurilor atacate);
• Tratamentele executate împotriva rapănului și a moniliozei sunt eficiente și în cazul acestei boli;
• Fructele se vor depozita la o temperatura de 3 – 4ºC, după o sortare prealabilă.

13.Pătarea albă a frunzelor de păr – Mycosphaerella sentina

În general, boala apare pe frunze şi mai rar pe fructe. Pe frunze apar pete brune, circulare sau neregulate, care produc uscarea ţesuturilor. La unele soiuri. pe partea superioară a limbului, ţesutul din jurul petei se coloreză în roşu violaceu. În condiţii favorabile ciupercii, petele se înmulţesc, confluează, determinând căderea prematură a frunzelor. Ciuperca iernează în frunzele atacate căzute.

Combatere:

• Se recomandă executarea arăturilor adânci de toamnă;
• Strângerea şi arderea frunzelor căzute;
• Se pot executa tratamente chimice cu:  Fungicid Dithane M45, Fungicid Captan 50 WP, Fungicid Merpan 80 WDG, Fungicid Folpan 80 WDG, Fungicid Alcupral 50 PU, Fungicid Bouillie Bordelaise.

14.Mana – produsă de Ciupercile din genul Phytophtora

Ofilirea și brunificarea frunzelor sunt primele simptome ale apariției bolii. Creșterea pomilor încetinește și intervine uscarea prematură a acestora.  În zona bazală a tulpinii, apar leziuni asemănătoare cu cele produse de cancerul bacterian. În caz de umiditate ridicată, leziunile se acoperă cu un lichid lipicios. Apariția acestei boli este influențată de umiditate excesivă la nivelul solului.

Prevenire și combatere:

• Irigarea rațională este principala metodă de prevenire a acestei boli întrucât, momentan, nu există nici un tratament recomandat pentru combatere.

15.Pătarea brună a frunzelor – Diplocarpon maculatum

Simptomele acestei boli pot fi observate pe frunze, sub formă de pete circulare, de culoare gălbui – crem, iar mai târziu petele devin roşiatice. Petele pot fi izolate sau pot conflua, caz în care pot produce defolierea completă a pomilor. Boala se poate manifesta şi la nivelul fructelor şi al lăstarilor, astfel că, pe fructe pot apărea pete asemănătoare celor de pe frunze iar lăstarii se brunifică şi se usucă. Pulpa fructelor atacate crapă, iar pe crăpături se dezvoltă boli ce produc putrezirea fructelor.

Combatere:

• Se recomandă strângerea şi distrugerea prin ardere a frunzelor căzute;
• Lăstarii atacaţi se vor tăia şi se vor distruge prin ardere;
• Se pot executa tratamente chimic cu: Fungicid Score 250 EC, Fungicid Topsin 500 SC, Fungicid Captan 80 WDG, Fungicid Dithane M 45.

PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI PĂRULUI SUNT:

1.Viermele merelor – Cydia pomonella

Dăunătorul dezvoltă 1 – 3 generații pe an. Iernează în stadiul de larvă în interiorul unui cocon mătăsos, în crăpăturile scoarței, pe sub frunzele căzute. Larvele sapă galerii în pulpa fructelor și în zona centrală, unde se găsesc semințele, provocând căderea fructelor. În aceste galerii se instalează diverse microorganisme (ciuperci, bacterii) care determină putrezirea acestora. Pagubele se ridică uneori până la 60 – 80%.

Combatere:

• În timpul iernii și primăvara devreme, se vor răzui mușchii, lichenii și scoarța groasă de pe  trunchiurile și ramurile copacilor, se vor aduna și se vor distruge prin ardere;
• Se vor așeza brâie capcană pentru capturarea larvelor care se retrag pentru împupare, capcane care ulterior vor fi distruse;
• Chimic, acest dăunător poate fi combătut cu: Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Fastac 10 EC, Insecticid Karate Zeon 50 CS, Insecticid Calypso 480 SC, Insecticid Avaunt 150 SC

2.Molia pieliței fructelor – Adoxophyes orana

Este o specie polifagă ale cărei larve se hrănesc cu pulpa fructelor, în care sapă galerii superficiale. Atacă peste 47 de specii de plante erbacee și lemnoase. Rănile realizate sunt porți de intrare a ciupercilor din genul Monilinia.

Combatere:

• Se pot executa tratamente chimice cu: Insecticid Nurelle D, Insecticid Affirm,Insecticid Bactospeine DF.

3.Molia vărgată a piersicului – Anarsia lineatella

Este un dăunător caracteristic piersicului, dar poate ataca și părul. Dezvoltă 3 generații pe an și iernează în stadiul de larvă sub scoarța exfoliată a ramurilor. Părăsesc locul de iernarea primăvara, la apariția mugurilor din care se hrănesc. Larvele rod orificii de pătrundere în lăstarii tineri. Femelele depun ouăle pe muguri, iar larvele pătrund în fructele soiurilor timpurii. Larvele generațiilor următoare pătrund în fructele aflate în faza de coacere, unde sapă galerii adânci.

Combatere:

• Tăierea și distrugerea ramurilor și a lăstarilor afectați;
• Executarea de tratamente chimice cu: Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Karate Zeon 50 CS, Insecticid Affirm, Insecticid Mospilan 20 SG, Insecticid Laser 240 SC.

4.Molia orientală a fructelor –  Cydia molesta

Dăunătorul iernează în stadiul de larvă în interiorul unui cocon mătăsos și crăpături ale scoarței și dezvoltă până la 4 generații pe an. Molia atacă lăstarii și frunzele dar preferă în mod special fructele cu interiorul cărora se hrănesc larvele primelor generații producând pagube semnificative în pepiniere și în livezile tinere. Cea de-a III-a și cea de-a IV-a generație de larve pătrund în fruct prin zona codiței și rod galerii neregulate în jurul sâmburelui, provocând stagnarea creșterii fructelor, putrezirea și în final căderea acestora.

Combatere:

• Se recomandă tăierea și distrugerea fructelor și a lăstarilor atacați;
• Se pot utiliza capcane atractante;
• Tratamente chimice se pot aplica în perioada de zbor masiv cu: Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Affirm, Insecticid Mospilan 20 SG, Insecticid Calypso 480 SC, Insecticid Coragen 20 SC.

5.Minierul marmorat – Phyllonorycter blancardella

Dăunătorul atacă o serie de arbuști ornamentali și pomi fructiferi, printre care și părul. Larvele se hrănesc cu țesuturile aflate între epiderma superioară și cea inferioară a frunzelor. Un atac masiv poate reduce puternic capacitatea de fotosinteză, ceea ce atrage după sine o scădere semnificativă a producției.

Combatere:

• Frunzele căzute pe sol vor fi adunate și distruse prin ardere;
• Chimic, dăunătorul poate fi combatut cu: Insecticid Actara 25 WG, Insecticid Reldan 22 EC, Insecticid Laser 240 SC, Insecticid Coragen 20 SC, Insecticid Kaiso Sorbie 5 WG.

6.Păduchele lânos – Eriosoma lanigerum

Insecta iernează în stadiul de larvă de vârstele a I-a și a II-a, pe rănile canceroase de la nivelul ramurilor, tulpinilor sau ale rădăcinilor. Atacă preferențial mărul și rareori părul și alte specii pomicole. Dăunătorul se localizează pe tulpini, ramuri, lăstari, pedunculii fructelor și pe rădăcina în apropierea coletului. Datorită filamentelor ceroase albe, coloniile sunt ușor de recunoscut. Pe lăstarii tineri, păduchele se fixează la baza, iar pe ramuri și tulpini, în special în crăpăturile scoarței. În urma înțepării și sugerii sevei, țesuturile se hipertrofiază și apar umflături, care treptat se măresc și formează tumori cu aspect canceros. Pomii atacați sunt sensibili la ger, iar la atacuri puternice și repetate se usucă treptat.

Combatere:

• Măsuri preventive: respectarea măsurilor de carantină fitosanitară, tăierea ramurilor și lăstarilor atacați, eliminarea puieților atacați, folosirea la înființare, de material săditor sănătos;
• Tratamentele aplicate in timpul iernii, cu produsul Insecticid Confidor Oil SC 004 – 1,5%, distrug larvele hibernante.
• Pentru tratamente de vară se recomandă tratamente cu Insecticid Actara 25 WG (1.5 g/ 15 l apa), Insecticid Movento 100 SC (7.5 ml/ 10 l apa), Mospilan 20 SG (1.5 gr in 5 l apa), etc.

7.Păduchele țestos – Parthenolecanium corni

Dăunătorul prezintă o generație pe an și iernează în stadiul de larvă de vârsta a II-a, în crăpăturile scoarței tulpinilor și a ramurilor, la baza mugurilor sau pe frunzele căzute. Este un dăunător polifag, care atacă peste 80 de specii de arbori, arbuști și plante ierboase, printre care și părul, la care produce cele mai mari pagube. Femelele și larvele înțeapă și sug seva iar odată cu saliva introduc în plantă enzime care provoacă necrozarea țesuturilor. Frunzele atacate se etiolează și cad prematur. Atacurile puternice, repetate, conduc la debilitarea pomilor, care produc mai puțin și cu timpul se usucă.

Combatere:

• Se va folosi material plantator sănătos ;
• Nu se vor recolta ramuri altoi din livezile unde a fost semnalată prezența dăunătorului;
• In timpul iernii se vor executa 1 – 2 tratamente cu Insecticid Confidor Oil SC 004;
• In vegetație se pot executa tratamente cu Insecticid Calypso 480 SC, Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Actara 25 WG, Insecticid Mospilan 20 SG, Insecticid Movento 100 SC etc.

8.Păduchele din San Jose – Quadraspidiotus perniciosus 

Daunatorul prezinta 2 generatii pe an. Ierneaza in stadiul de larva de varsta I, sub scut, pe scoarta pomilor. Larvele isi incep activitatea la inceputul lunii aprilie, urmand ca adultii sa apara spre sfarsitul lunii aprilie – inceputul lunii mai. Ataca peste 200 de specii de arbori si arbusti. In urma atacului, tesutul se inroseste si se necrozeaza. In cazul ramurilor inrosirea cuprinde toata scoarta si o parte din lemn, pe frunze se localizeaza in jurul nervurilor iar pe fructe apar pete rosii sub forma unor aureole. Pomii atacati au frunzele ingalbenite iar dezvoltarea acestora este intarziata. Plantele atacate se usuca de la baza spre varf.

Combatere: 

• Se va folosi material plantator sanatos;
• Nu se vor recolta ramuri altoi din livezile unde a fost semnalata prezenta daunatorului;
• In timpul iernii se vor executa 1 – 2 tratamente cu Insecticid Confidor Oil SC 004;
• In vegetatie se pot executa tratamente cu Insecticid Calypso 480 SC, Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Actara 25 WG, Insecticid Mospilan 20 SG, Insecticid Movento 100 SC etc.

9.Păduchele verde al mărului – Aphis pomi

Dăunătorul dezvoltă 8 – 12 generații pe an. Iernează în stadiul de ou, depus pe ramurile subțiri ale pomilor. Primăvara, se localizează în vărful lăstarilor și pe frunzele tinere, pe care le înțeapă și le sug sucul celular, provocând o răsucire de la margini spre nervura principală și se la vârf spre pețiol. Treptat, frunzele se îngălbenesc și se usucă. Organele atacate rămân acoperite de dejecțiile dăunătorului, favorizând dezvoltarea Fumaginei (Capnodium salicium).

Combatere:

• Se vor executa tratamente chimice cu: Insecticid Fastac 10 EC, Insecticid Karate Zeon 50 CS, Insecticid Calypso 480 SC, Insecticid Mavrik 2 F, Insecticid Novadim Progress.

10.Păduchele cafeniu al părului – Aphis pyrastri

Dăunătorul atacă agresiv speciile de păr şi este întâlnit pe tot teritoriul România. Primăvara, adulţii colonizează vârfurile de creştere şi frunzele din care se hrănesc cu sucul celular al pomilor. În urma atacului, frunzele se deformează, rezistenţa pomilor la ger scade, pomii realizează creşteri slabe iar mugurii de rod se diferenţiază slab.

Combatere:

• Se pot executa tratamente chimice cu: Insecticid Mospilan 20 SG, Insecticid Actara 25 WG, Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Confidor Energy.

11.Gărgărița mugurilor – Sciaphobus squalidus

Dăunatorul prezintă o generație la 2 ani. Iernează în stadiul de adult, în sol. Adulții își încep activitatea primăvara, când temperaturile depășesc pragul de 10ºC, urcă în coroana pomilor și se hrănește cu muguri, boboci florali, flori, frunze, ramuri tinere, provocând pagube însemnate. Larvele acestei specii nu sunt dăunătoare, întrucât se hrănesc în sol, cu rădăcinile plantelor erbacee spontane.

Combatere:

• Se recomandă mobilizarea solului din plantație, în toamna;
• Executarea de tratamente chimice cu: Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Calypso 480 SC,  Insecticid Actara 25 WG, Insecticid Reldan 22 EC etc.

12.Gărgărița florilor de măr – Anthonomus pomorum

Iernează în stadiul de adult, în scoarța exfoliată a pomilor, pe sub frunze căzute sau în stratul superficial al solului și are o singură generație pe an. Își începe activitatea la sfârșitul lunii martie, începutul lunii aprilie. Se hrănesc cu muguri de măr cultivat sau sălbatic, uneori, dăunătorul poate fi întâlnit pe păr sau păducel. Mugurii floriferi atacați dezvoltă flori sterile. Larvele produc cele mai mari pagube, deoarece se dezvoltă în interiorul bobocilor florari și se hrănesc cu petalaul, staminele și părtile interioare ale petalelor. Bobocii atacați nu se mai dezvoltă, se brunifică și rămân pe pom. Intensitatea atacului produce, în unii ani, pierderi de 80 – 90%.

Combatere:

• Se recomandă tăierea ramurilor atacate, răzuirea tulpinilor mai groase și distrugerea prin ardere a resturilor în care se pot găsi adulți hibernanți;
• Se recomandă aplicarea tratamentelor chimice în perioada de hrănire a dăunătorului cu unul dintre produsele: Insecticid Pyrinex Quick, Insecticid Novadim Progress, Insecticid Reldan 22 EC.

13.Musculiţa frunzelor – Dasineura mali

Dăunătorul dezvoltă 3 – 4 generaţii pe an şi iernează în stratul superficial al solului. Primele semne ale atacului apar în luna mai, când se pot observa frunze rulate şi decolorate. În interiorul acestor frunze se găsesc larve vermiforme, de culoare galben – portocaliu. În cazul unui atac puternic, capacitatea de fotosinteză este redusă, afectând producţia.

• Se pot executa tratamente chimice cu: Insecticid Movento 100 SC, Insecticid Calypso 480 SC, Insecticid Faster 10 CE, Insecticid Nurelle D, Insecticid Affirm.

14.Omida păroasă a dudului – Hyphantria cunea

Dăunător cu 2 generații pe an, iernează în stadiul de pupă, în numeroase locuri (crăpături ale scoarței, pe garduri, pereți, sau în stratul superficial al solului). Adulții apar primăvara, au un zbor crepuscular, nocturn iar ziua stau ascunși. Își depun ouăle pe partea inferioară, iar în stadii incipiente, larvele consumă epiderma inferioasă și parenchimul, iar pe măsură ce se dezvoltă se mută pe ramuri, distrugând în totalitate frunzele. Dacă atacul se repetă 2 – 3 ani consecutiv, pomii se debilitează și se usucă.

Combatere:

• Se pot executa tratamente chimice cu:  Insecticid Aqua K-Othrine , Insecticid Decis Mega 50 EW , insecticid Karate Zeon 50 CS , Insecticid Fastac 10 EC, Insecticid Novadim Progress, Insecticid Laser 240 SC.

15.Fluturele cu abdomenul auriu – Euproctis Chrysorrhoea

Este un dăunător polifag ce atacă o serie de arbori și pomi fructiferi. Dezvoltă o singură generație pe an și iernează în stadiul de larvă într-un cocon poziționat în vârful lăstarilor. Este necesară examinarea atentă a pomilor pentru detectarea acestui dăunător.

Combatere:

• Se vor elimina ramurile pe care sunt prezente larve;
• Chimic, dăunatorul poate fi combătut cu:  insecticid Karate Zeon 50 CS , Insecticid Fastac 10 EC, Insecticid Laser 240 SC,  Insecticid Affirm, Insecticid Calypso 480 SC.

16.Puricele melifer – Psylla mali

În condițiile țării noastre, dăunătorul prezintă o singură generație pe an. Iernează în stadiul de ou, pe scoarța copacilor. Parazitează în special mărul dar poate fi întâlnit și pe păr sau scoruș. Livezile de meri din zonele cu precipitații bogate sunt cele mai expuse atacului acestui dăunător. Adulții și larvele colonizează, la începutul primăverii mugurii vegetativi și floriferi apoi se mută pe frunze și fructe tinere. Frunzele și lăstarii tineri se deformează în urma atacului, butonii florali avortează, se usucă și rămân atârnați pe ramuri. În cazul invaziilor puternice, lăstarii și frunzele se acoperă cu dejecțiile larvelor, ceea ce favorizează dezvoltarea ciupercii Capnodium salicinum.

Combatere:

• Se vor executa tratamente chimice cu: Insecticid Fastac 10 EC, Insecticid Karate Zeon 50 CS, Insecticid Calypso 480 SC, Insecticid Mavrik 2 F, Insecticid Novadim Progress sau Insecticid Juvinal 10 EC (acțiune strict aficidă, fiind slab toxic pentru entomofauna utilă).

17.Acarienii (păianjenii plantelor)– pot fi combătuți cu: Acaricid Nissorun 10 WP, Acaricid Milbeknock EC, Acaricid Envidor 240 SC, Acaricid Vertimec 1.8 EC.

PRINCIPALELE BOLI ALE PRUNULUI SUNT:

VIROZE:

1. Vărsatul prunelor – Plum pox virus

Această boală este considerată a fi una dintre cele mai păgubitoare boli ale prunului. Atacul se manifestă la nivelul frunzelor și a fructelor. Pe frunzele soiurilor sensibile, apar pete sau inele difuze, de culoare verde – deschis sau verde – măsliniu. În unele cazuri, petele își mențin culoarea verde până toamna târziu, chiar dacă frunzele sunt îngălbenite. În general, atacul nu produce schimbarea formei sau a mărimii frunzelor. Fructele mici, tinere nu prezintă simptome. Mai târziu pe fructe apar pete circulare de culoare gălbuie, în dreptul cărora, țesuturile nu mai cresc, producând adâncituri în pulpa fructelor, însoțite adesea de scurgeri de clei. Fructele se coc forțat, cad din pom și au gust neplăcut, datorită excesului de acizi și a conținutului redus de zahăr. Virusul se transmite prin altoire și prin intermediul afidelor.

Prevenire:

• Folosirea de altoi și portaltoi sănătoși;
• Distrugerea pomilor cu simptome de atac (în cazul atacurilor de slabă intensitate);
• Aplicarea de tratamente chimice pentru controlul populațiilor de insecte care pot fi vectori virotici.

BACTERIOZE:

2.Ulcerația și ciuruirea bacteriană a pomilor sâmburoși – Pseudomonas syringae pv. mors-prunorum

Boala se manifestă la nivelul frunzelor, fructelor și lăstarilor tineri, nelignificați. Atacul poate fi uneori confundat cu fenomene de fitotoxicitate cauzate de aplicarea irațională a pesticidelor. Primele simptome sunt vizibile la nivelul frunzelor tinere și sunt reprezentate de pete mici, gălbui, vizibile în transparență. Concomitent cu dezvoltarea fructelor, petele se măresc, se brunifică și formează pete necrotice de 2 – 3 mm, adesea înconjurate de un halou galben – verzui. Ulterior, aceste pete necrotice se detașează și cad iar frunzele capătă un aspect ciuruit. Mugurii afectați se umflă se veștejesc și nu se mai desfac, iar în cazul în care se desfac formează frunze mici, cu tendințe de ofilire.

Combatere:

• Ramurile bolnave se vor tăia (preferabil vara când activitatea bacteriilor este mai redusă) și se vor distruge prin ardere;
• La dezmugurire se vor efectua tratamente chimice cu: Fungicid Zeama Bordeleză, Fungicid Dithane M-45, Fungicid Melody Compact 49 WG, Fungicid Funguran OH 50 WP, Fungicid Champ 77 WG.

3.Cancerul bacterian –  Agrobacterium radiobacter pv. tumefaciens

Boala se manifestă la nivelul rădăcinilor și a tulpinilor, pe care se dezvoltă tumori, la început mici și moi, de dimensiuni și forme diferite care mai târziu se lignifică. Tumorile pot genera formațiuni asemănătoare cu frunzele, mugurii sau lăstarii. Tumorile sunt alcătuite din celule mari și deformate. Bacteria poate pătrunde în pomi prin rănile produse de nematozi, lucrări de îngrijire, grindină. Temperaturile cuprinse între 22 și 30°C și umiditatea atmosferică mai mare de 80% sunt factori favorizanți.

Combatere:

• Se recomandă sortarea puieților înainte de plantare;
• În cazul lucrărilor de îngrijire, la trecerea de la un pom la altul, foarfecele și uneltele se vor dezinfecta;
• Ramurile afectate se amputează până la zona sănătoasă și se aplică un tratament cu un produs cupric (ex: Zeama Bordeleză), apoi rana se acoperă cu mastic cicatrizant;
• Înainte de plantare, rădăcinile puieților se vor îmbăia într-o soluție de Zeamă Bordeleză 1% sau Fungicid Topas 100 EC;
• În timpul vegetației se pot executa tratamente cu produse pe bază de cupru precum: Fungicid Melody Compact 49 WG, Fungicid Champ 77 WG, sau  Fungicid Bouillie Bordelaise.

MICOZE:

4.Monilioza sau putregaiul fructelor –  Monilinia laxa

Boala se manifestă la nivelul tuturor organelor aeriene, ale pomilor de orice vârstă, în general primăvara. În faza de buton floral, ciuperca atacă florile, urmând ca atacul să crească foarte mult în intensitate în timpul înfloritului, provocând o brunificare a florilor, care ulterior se ofiliesc și se usucă, dar rămân prinse pe ramuri, uneori până în primăvara următoare. Infecțiile pot trece din flori în ramuri. Frunzele afectate se ofilesc, se răsucesc și se usucă. Lăstarii se veștejesc, se usucă și se înconvoaie spre vârf. Fructele pot fi atacate la formare iar intensitatea atacului crește rapid, in special la intrarea în pârgă. Simptomele se manifestă prin apariția de pete mici, rotunde, brun – cafenii în dreptul cărora țesuturile sunt puțin adâncite. Petele cresc rapid provocând înmuierea și putrezirea pulpei. Ciuperca iernează în scoarța ramurilor atacate și în fructele mumificate și produce pagube însemnate în anii reci și ploioși.

Combatere:

• Se recomandă strângerea și distrugerea fructelor atacate;
• Ramurile atacate se vor tăia până la zona sănătoasă, se dezinfecta cu o soluție de Fungicid Zeamă Bordeleză 4 – 5% și se vor acoperi cu mastic cicatrizant;
• În perioada de repaus vegetativ se pot aplica tratamente chimice cu produse pe bază de cupru (Ex: Fungicid Zeamă Bordeleză) și tratamente preventive aplicate în vegetație cu Fungicid Switch 62.5 WG, Fungicid Score, 250 EC, Fungicid Topsin 500 SC.

5.Hurlupii – Taphrina pruni

Boala se manifestă la nivelul fructelor tinere, care sunt mult mai mari decât cele sănătoase și capătă o nuanță galben – verzuie. În urma atacului, coaja sâmburelui este distrusă iar fructele sunt deformate. La suprafața fructelor atacate, apare un strat fin, albicios – cenușiu care treptat devine brun – violaceu. După aproximativ o lună de la apariție, fructele atacate se zbârcesc și cad.

Combatere:

• Se recomandă cultivarea de soiuri rezistente;
• Se pot aplica tratamente chimice cu: Fungicid Bravo 500 SC, Fungicid Score 250 EC, Fungicid Polyram DF, Fungicid Merpan 80 WDG etc. (tratamentele se pot aplica în următoarele perioade (dezmugurit, începutul scuturării petalelor, începutul formării fructelor, începutul căderii frunzelor, dacă permit condițiile de mediu).

6.Mături de vrăjitoare – Taphrina institiae

În coroana pomilor, frecvent, se poate observa la vârf, dezvoltarea unor ramuri lungi, subțiri, moi și fragile, grupate în buchete. Acestea sunt bogate și neregulat ramificate, căpătând aspectul unor mături lungi, de aproximativ 1 m și late de 40 cm, care primăvara înfrunzesc înaintea ramurilor sănătoase, dar niciodată nu fructifică. Frunzele situate pe aceste ramuri, sunt mai mici, ușor bășicate, de culoare cenușiu, treptat, acestea se brunifică și cad de timpuriu. Ciuperca se transmite de la un an la altul prin intermediul ramurilor atacate.

Combatere: 

• Se recomandă tăierea și distrugerea prin ardere a ramurilor atacate;
• Rănile rezultate în urma tăierii se vor dezinfecta cu sulfat de cupru 1% și se vor acoperi cu mastic cicatrizant.

7.Făinarea – Podosphaera oxyacanthae ( Podosphaera tridactylla)

Atacul se manifestă la nivelul frunzelor pe care se observă o pâslă albicioasă, fină, cu aspect pulverulent. Frunzele atacate se colorează în galben – brun, apoi se ofilesc și cad. La nivelul lăstarilor verzi, apar pete asemănătoare celor de pe frunze, care capătă aspectul unui manșon pâslos. De la un an la altul, ciuperca se transmite prin formele de rezistență pe care le formează în interiorul organelor atacate.

Combatere:

• Se poate face prin tratemente chimice cu unul din următoarele produse: Fungicid Kumulus DF, Fungicid Bumper 250 EC.

8.Pătarea roșie a frunzelor de prun – Polystigma rubrum

Începând cu luna mai, pe frunze apar pete circulare, de culoare verde – gălbui, cu diametrul de 5 – 20mm, care treptat devin roșu – cărămiziu. În dreptul petelor, țesutul este casant, îngroșat și bombat spre partea inferioară a limbului. Frunzele pot fi complet acoperite de pete roșii în cazul atacurilor puternice. Petele se închid la culoare, spre sfârșitul verii, iar frunzele cad prematur. Ciuperca iernează pe frunzele atacate.

Combatere:

• Se recomandă executarea arăturilor adânci, de toamnă, pentru îngroparea frunzelor căzute și diminuarea sursei de infecție;
• În plantațiile îngrijite, unde se efectuează tratamente împotriva ciupercii Monilinia laxa, această boală nu creează probleme.
• În perioada de repaus vegetativ se pot aplica tratamente chimice cu produse pe bază de cupru (Ex: Fungicid Zeamă Bordeleză) și tratamente preventive aplicate în vegetație cu Fungicid Switch 62.5 WG, Fungicid Score, 250 EC, Fungicid Topsin 500 SC.

9.Rugina – Tranzschelia pruni – spinosae

Simptomele bolii pot fi întalnite pe partea superioară a frunzelor și sunt reprezentate de pete galbene de 1 – 2 mm, în dreptul cărora poate apărea o pâslă pulverulentă de culoare brună, reprezentată de formele de rezistență ale ciupercii. Frunzele puternic atacate se îngălbenesc și cad. Atacurile repetate conduc la epuizarea vigorii pomilor și la reducerea rezistenței la ger. Ciuperca iernează sub formă de miceliu de rezistență în rizomii unor specii din genul Anemone.

• Se recomandă igiena culturală și distrugerea plantelor de Anemone;
• Substanțele chimice recomandate în cazul Moniliozei (prezentate la punctul 4) sunt eficiente și în cazul acestei boli.

PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI PRUNULUI SUNT:

1.Păduchele cenușiu al prunului – Hyalopterus pruni

Este un dăunător migrator, a cărui gazdă primară este prunul iar gazdele secundare sunt reprezentate de diferite genuri de graminee. Iernează în stadiul de ou, pe ramurile și scoarța prunilor. Adulții și larvele colonizează lăstarii și frunzele, care în urma atacului rămân mici iar frunzele prezintă un aspect clorotic și se înconvoaie. Uneori, dăunătorul atacă pedunculul florilor provocând căderea prematură a acestora.

Combatere:

• Se pot executa tratamente chimice cu: Insecticid Calypso 480 SC, Insecticid Novadim Progress, Insecticid Actara 25 WG, Insecticid Mavrik 2F, Insecticid Mospilan 20 SG, Insecticid Pyrinex 25 CS.

2.Păduchele țestos al prunului – Parthenolecanium corni

Dăunătorul prezintă o generație pe an și iernează în stadiul de larvă de vârsta a II-a, în crăpăturile scoarței tulpinilor și a ramurilor, la baza mugurilor sau pe frunzele căzute. Este un dăunător polifag, care atacă peste 80 de specii de arbori, arbuști și plante ierboase, printre care și prunul, la care produce cele mai mari pagube. Femelele și larvele înțeapă și sug seva iar odată cu saliva introduc în plantă enzime care provoacă necrozarea țesuturilor. Frunzele atacate se etiolează și cad prematur. Atacurile puternice, repetate, conduc la debilitarea pomilor, care produc mai puțin și cu timpul se usucă.

Combatere:

• Se va folosi material plantator sănătos ;
• Nu se vor recolta ramuri altoi din livezile unde a fost semnalată prezența dăunătorului;
• In timpul iernii se vor executa 1 – 2 tratamente cu Insecticid Confidor Oil SC 004;
• In vegetație se pot executa tratamente cu Insecticid Calypso 480 SC, Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Actara 25 WG, Insecticid Mospilan 20 SG, Insecticid Movento 100 SC etc.

3.Păduchele sferic al prunului – Sphaerolecanium prunastri

Iernează în stadiul de larvă de vârsta a II-a pe scoarța ramurilor și prezintă o singură generație pe an. Atacă diferite specii de pomi din familia Rosaceae, cu preponderență prunul, la care femelele și larvele înțeapă și sug seva de la nivelul scoarței, provocând debilitarea și uscarea pomilor.

Combatere:

• Se va folosi material plantator sănătos ;
• Nu se vor recolta ramuri altoi din livezile unde a fost semnalată prezența dăunătorului;
• In timpul iernii se vor executa 1 – 2 tratamente cu Insecticid Confidor Oil SC 004;
• In vegetație se pot executa tratamente cu Insecticid Calypso 480 SC, Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Actara 25 WG, Insecticid Mospilan 20 SG, Insecticid Movento 100 SC etc.

4.Viermele prunelor – Cydia funebrana

Dăunătorul prezintă 2 generații pe an și iernează în stadiul de larvă, în interiorul unui cocon mătăsos, la baza pomilor, pe sub frunzele căzute sau în crăpături ale scoarței. Larvele primei generații se hrănesc cu sâmburii fructelor verzi, care, în urma atacului nu se mai dezvoltă și cad. Larvele celei de-a II-a generație se hrănesc cu fructele aflate în faza de coacere, în care sapă galerii în jurul sâmburilor în care lasă resturi de hrană și excremente brun – negricioase. Picăturile de gomă (clei), prezente pe fructe, sunt caracteristice atacului acestui dăunător. A doua generație poate produce pierderi de până la 80%.

Combatere:

• În jurul copacilor se vor instala brâie capcană pentru capturarea larvelor;
• Fructele atacate vor fi adunate și distruse;
• Se pot executa tratamente chimice cu:Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Karate Zeon 50 CS, Insecticid Fastac 10 EC , Insecticid Lamdex 5 EC, Insecticid Insegar 25 WG.

5.Viespea neagră a prunului – Hoplocampa minuta

Iernează în stadiul de larvă,în sol, în coconi de mătase, acoperiți de particule e pământ, la 2 – 10 cm adâncime și prezintă o singură generație pe an. Apariția adulților se eșalonează de la îmbobocirea prunilor până la căderea petalelor. Pe măsură ce prunii înfloresc, femelele depun ouăle în interiorul florilor. După eclozare, larvele pătrund în interiorul fructelor tinere și se hrănesc cu pulpa acestora. La sfârșitul dezvoltării, larvele părăsesc fructele și se retrag în sol pentru hibernare. Fructele atacate nu se mai dezvoltă și cad.

Combatere:

• Se recomandă săparea solului din jurul pomilor, pentru scoaterea la suprafață a coconilor, în vederea expunerii temperaturilor nefavorabile;
• La scuturarea a 90% din flori se recomandă aplicarea unui tratament cu: Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Karate Zeon 50 CS, Insecticid Fastac 10 EC , Insecticid Lamdex 5 EC, Insecticid Insegar 25 WG.

6.Viespea semințelor de prun – Eurytoma schreinerii

Prezintă o singură generație pe an. Iernează în stadiul de larvă, în sâmburii fructelor căzute pe sol, sau în cele rămase în pomi. Adulții apar la sfârșitul lunii aprilie – începutul lunii mai, au un zbor greoi, deplansându-se pe distanțe mici. La 4 – 10 zile, de la apariție, are loc depunerea ouălor, a căror incubație durează 15 – 30 de zile. Larvele se hrănesc cu sămânța din interiorul endocarpului. Fructele de prun atacate se dezvoltă mai slab, au o culoare puțin mai închisă iar în perioada maturizării încep să cadă.

Combatere: 

• Pentru suprafețele mici: se strâng și se distrug fructele atacate;
• Executarea arăturii între rânduri și săparea pe rând a intervalului dintre pomi, reduc rezerva biologică de dăunători;
• Produse omologate pentru combaterea chimică: Insecticid Actara 25 WG, Insecticid Calypso 480 SC, Insecticid Decis Mega 50 EW , Insecticid Fastac Active  , Insecticid Faster 10 CE , Insecticid Karate Zeon 50 CS, Insecticid Laser 240 SC.

7.Viermele merelor – Cydia pomonella

Dăunătorul dezvoltă 1 – 3 generații pe an. Iernează în stadiul de larvă în interiorul unui cocon mătăsos, în crăpăturile scoarței, pe sub frunzele căzute. Larvele sapă galerii în pulpa fructelor și în zona centrală, unde se găsesc semințele, provocând căderea fructelor. În aceste galerii se instalează diverse microorganisme (ciuperci, bacterii) care determină putrezirea acestora. Pagubele se ridică uneori până la 60 – 80%.

Combatere:

• În timpul iernii și primăvara devreme, se vor răzui mușchii, lichenii și scoarța groasă de pe  trunchiurile și ramurile copacilor, se vor aduna și se vor distruge prin ardere;
• Se vor așeza brâie capcană pentru capturarea larvelor care se retrag pentru împupare, capcane care ulterior vor fi distruse;
• Chimic, acest dăunător poate fi combătut cu: Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Fastac 10 EC, Insecticid Karate Zeon 50 CS, Insecticid Calypso 480 SC, Insecticid Avaunt 150 SC.

8.Fluturele cu abdomenul auriu – Euproctis Chrysorrhoea

Este un dăunător polifag ce atacă o serie de arbori și pomi fructiferi. Dezvoltă o singură generație pe an și iernează în stadiul de larvă într-un cocon poziționat în vârful lăstarilor. Este necesară examinarea atentă a pomilor pentru detectarea acestui dăunător.

Combatere:

• Se vor elimina ramurile pe care sunt prezente larve;
• Chimic, dăunatorul poate fi combătut cu:  insecticid Karate Zeon 50 CS , Insecticid Fastac 10 EC, Insecticid Laser 240 SC,  Insecticid Affirm, Insecticid Calypso 480 SC.

9.Omida păroasă a dudului – Hyphantria cunea

Dăunător cu 2 generații pe an, iernează în stadiul de pupă, în numeroase locuri (crăpături ale scoarței, pe garduri, pereți, sau în stratul superficial al solului). Adulții apar primăvara, au un zbor crepuscular, nocturn iar ziua stau ascunși. Își depun ouăle pe partea inferioară, iar în stadii incipiente, larvele consumă epiderma inferioasă și parenchimul, iar pe măsură ce se dezvoltă se mută pe ramuri, distrugând în totalitate frunzele. Dacă atacul se repetă 2 – 3 ani consecutiv, pomii se debilitează și se usucă.

Combatere:

• Se pot executa tratamente chimice cu:  Insecticid Aqua K-Othrine , Insecticid Decis Mega 50 EW , insecticid Karate Zeon 50 CS , Insecticid Fastac 10 EC, Insecticid Novadim Progress, Insecticid Laser 240 SC.

10.Molia orientală a fructelor –  Cydia molesta

Dăunătorul iernează în stadiul de larvă în interiorul unui cocon mătăsos și crăpături ale scoarței și dezvoltă până la 4 generații pe an. Molia atacă lăstarii și frunzele dar preferă în mod special fructele cu interiorul cărora se hrănesc larvele primelor generații producând pagube semnificative în pepiniere și în livezile tinere. Cea de-a III-a și cea de-a IV-a generație de larve pătrund în fruct prin zona codiței și rod galerii neregulate în jurul sâmburelui, provocând stagnarea creșterii fructelor, putrezirea și în final căderea acestora.

Combatere:

• Se recomandă tăierea și distrugerea fructelor și a lăstarilor atacați;
• Se pot utiliza capcane atractante;
• Tratamente chimice se pot aplica în perioada de zbor masiv cu: Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Affirm, Insecticid Mospilan 20 SG, Insecticid Calypso 480 SC, Insecticid Coragen 20 SC.

11. Păduchele din San Jose – Quadraspidiotus perniciosus 

Daunatorul prezinta 2 generatii pe an. Irneaza in stadiul de larva de varsta I, sub scut, pe scoarta pomilor. Larvele isi incep activitatea la inceputul lunii aprilie, urmand ca adultii sa apara spre sfarsitul lunii aprilie – inceputul lunii mai. Ataca peste 200 de specii de arbori si arbusti. In urma atacului, tesutul se inroseste si se necrozeaza. In cazul ramurilor inrosirea cuprinde toata scoarta si o parte din lemn, pe frunze se localizeaza in jurul nervurilor iar pe fructe apar pete rosii sub forma unor aureole. Pomii atacati au frunzele ingalbenite iar dezvoltarea acestora este intarziata. Plantele atacate se usuca de la baza spre varf.

Combatere: 

• Se va folosi material plantator sanatos;
• Nu se vor recolta ramuri altoi din livezile unde a fost semnalata prezenta daunatorului;
• In timpul iernii se vor executa 1 – 2 tratamente cu Insecticid Confidor Oil SC 004;
• In vegetatie se pot executa tratamente cu Insecticid Calypso 480 SC, Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Actara 25 WG, Insecticid Mospilan 20 SG, Insecticid Movento 100 SC etc.

12.Gărgărița mugurilor – Sciaphobus squalidus

Dăunatorul prezintă o generație la 2 ani. Iernează în stadiul de adult, în sol. Adulții își încep activitatea primăvara, când temperaturile depășesc pragul de 10ºC, urcă în coroana pomilor și se hrănește cu muguri, boboci florali, flori, frunze, ramuri tinere, provocând pagube însemnate. Larvele acestei specii nu sunt dăunătoare, întrucât se hrănesc în sol, cu rădăcinile plantelor erbacee spontane.

Combatere:

• Se recomandă mobilizarea solului din plantație, în toamna;
• Executarea de tratamente chimice cu: Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Calypso 480 SC,  Insecticid Actara 25 WG, Insecticid Reldan 22 EC etc.

13.Minierul marmorat – Phyllonorycter blancardella

Dăunătorul atacă o serie de arbuști ornamentali și pomi fructiferi, printre care și mărul. Larvele se hrănesc cu țesuturile aflate între epiderma superioară și cea inferioară a frunzelor. Un atac masiv poate reduce puternic capacitatea de fotosinteză, ceea ce atrage după sine o scădere semnificativă a producției.

Combatere:

• Frunzele căzute pe sol vor fi adunate și distruse prin ardere;
• Chimic, dăunătorul poate fi combatut cu: Insecticid Actara 25 WG, Insecticid Reldan 22 EC, Insecticid Laser 240 SC, Insecticid Coragen 20 SC, Insecticid Kaiso Sorbie 5 WG

14.Acarienii (păianjenii plantelor)– pot fi combătuți cu: Acaricid Nissorun 10 WP, Acaricid Milbeknock EC, Acaricid Envidor 240 SC, Acaricid Vertimec 1.8 EC.

15.Afidele – Aphis spp. se pot combate cu: Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Confidor Energy, Insecticid Mospilan 20 SG, Insecticid Actara 25 WG etc.

La alegerea insecticidelor țineți seama, în mod obligatoriu, de remanența fiecărui produs!!

PRINCIPALELE BOLI ALE PIERSICULUI SUNT:

VIROZE:

1.Mozaicul în formă de benzi al frunzelor sâmburoase – Plum line pattern virus

Simptomele acestei viroze se manifestă, primăvara devreme, la nivelul frunzelor, prin apariția de pete, inele, benzi sau desene gălbui repartizate aproape simetric pe cele două jumătăți ale limbului, iar în unele cazuri poate apărea o clorozare a rețelei de nervuri. Atacul determină căderea prematură a frunzelor, dar nu afectează forma și dimensiunea frunzelor. Pomii atacați vegetează mai slab iar fructele acestora stagnează în creștere, se coc mai devreme și sunt mai sărace în zaharuri. Virusul se transmite prin altoire.

Prevenire:

• Se recomandă utilizarea de portaltoi și altoi sănătoși;
• Puieții se vor verifica înainte de plantare;
• Virusul poate fi eliminat prin menținerea pomilor infectați la temperatura de 37°C, timp de 3 – 4 săptămâni, procedeu urmat de altoirea mugurilor pe portaltoi liber de virus.

2.Pătarea inelară a frunzelor de piersic – Peach necrotic ring spot virus

Atacul se manifestă prin apariția unor pete inelare, mici, de 1 – 3 mm diametru, de culoare verde – gălbui, la nivelul frunzelor, dispuse neregulat în spațiile dintre nervuri, izolat sau confluente, putând acoperi, în unele cazuri, întreg limbul frunzei. În prima perioadă a atacului, simptomele pot fi observate doar pe unele ramuri, apoi treptat, în doi ani, întregul pom va fi infectat. Virusul se poate transmite prin altoire, sămânță și polen.

Prevenire:

• Utilizarea de material săditor liber de virus;
• Virusul poate fi inactivat prin termoterapie (menținerea pomilor infectați la 38°C, timp de 3 săptămâni).

BACTERIOZE:

3.Cancerul bacterian –  Agrobacterium radiobacter pv. tumefaciens

Boala se manifestă la nivelul rădăcinilor și a tulpinilor, pe care se dezvoltă tumori, la început mici și moi, de dimensiuni și forme diferite care mai târziu se lignifică. Tumorile pot genera formațiuni asemănătoare cu frunzele, mugurii sau lăstarii. Tumorile sunt alcătuite din celule mari și deformate. Bacteria poate pătrunde în pomi prin rănile produse de nematozi, lucrări de îngrijire, grindină. Temperaturile cuprinse între 22 și 30°C și umiditatea atmosferică mai mare de 80% sunt factori favorizanți.

Combatere:

• Se recomandă sortarea puieților înainte de plantare;
• În cazul lucrărilor de îngrijire, la trecerea de la un pom la altul, foarfecele și uneltele se vor dezinfecta;
• Ramurile afectate se amputează până la zona sănătoasă și se aplică un tratament cu un produs cupric (ex: Zeama Bordeleză), apoi rana se acoperă cu mastic cicatrizant;
• Înainte de plantare, rădăcinile puieților se vor îmbăia într-o soluție de Zeamă Bordeleză 1% sau Fungicid Topas 100 EC;
• În timpul vegetației se pot executa tratamente cu produse pe bază de cupru precum: Fungicid Melody Compact 49 WG, Fungicid Champ 77 WG, sau  Fungicid Bouillie Bordelaise.

4.Ulcerația și ciuruirea bacteriană a pomilor sâmburoși – Pseudomonas syringae pv. mors-prunorum

Boala se manifestă la nivelul frunzelor, fructelor și lăstarilor tineri, nelignificați. Atacul poate fi uneori confundat cu fenomene de fitotoxicitate cauzate de aplicarea irațională a pesticidelor. Primele simptome sunt vizibile la nivelul frunzelor tinere și sunt reprezentate de pete mici, gălbui, vizibile în transparență. Concomitent cu dezvoltarea fructelor, petele se măresc, se brunifică și formează pete necrotice de 2 – 3 mm, adesea înconjurate de un halou galben – verzui. Ulterior, aceste pete necrotice se detașează și cad iar frunzele capătă un aspect ciuruit. Mugurii afectați se umflă se veștejesc și nu se mai desfac, iar în cazul în care se desfac formează frunze mici, cu tendințe de ofilire.

Combatere:

• Ramurile bolnave se vor tăia (preferabil vara când activitatea bacteriilor este mai redusă) și se vor distruge prin ardere;
• La dezmugurire se vor efectua tratamente chimice cu: Fungicid Zeama Bordeleză, Fungicid Dithane M-45, Fungicid Melody Compact 49 WG, Fungicid Funguran OH 50 WP, Fungicid Champ 77 WG.

MICOZE:

5.Bășicarea frunzelor de piersic – Taphrina deformans

Atacul ciupercii se manifestă la nivelul frunzelor, lăstarilor și într-o măsură mai mică a florilor și a fructelor. Primele simptome sunt vizibile la nivelul frunzelor, sub forma unor umflături neregulate sau a unor bășicări, cărora pe partea inferioară le corespund adâncituri. Treptat, frunzele atacate capătă o colorație galben – brună, apoi brună și cad de timpuriu. În general, după căderea frunzelor, pomul formează altele noi, sănătoase, dar fructele rămân insuficient maturizate. În cazul atacului pe lăstari, aceștia se îngroașă, rămân scurți, se înconvoaie iar frunzele de pe ei sunt îngrămădite. La nivelul fructelor, atacul se manifestă mai rar, prin apariția de pete neregulate, alb – gălbui sau roșu – violacee, cu margini neregulate, care se brunifică și crapă pe măsură ce petele se dezvoltă. De la un an la altul, ciuperca se transmite prin forme de rezistență pe care le dezvoltă în scoarța pomilor atacați. Temperaturile de 15°C și precipitații reprezintă condiții favorabile dezvoltării ciupercii.

Combatere:

• Primăvara, la dezmugurire, se poate executa un tratament cu Fungicid Captan 80 WDG;
• În perioada de vegetație se pot executa 2 – 3 tratamente cu: Fungicid Merpan 80 WDG, Fungicid Dithane M45, Fungicid Folpan 80 WDG.

6.Făinarea – Podosphaera oxyacanthae ( Podosphaera tridactylla)

Atacul se manifestă la nivelul frunzelor pe care se observă o pâslă albicioasă, fină, cu aspect pulverulent. Frunzele atacate se colorează în galben – brun, apoi se ofilesc și cad. La nivelul lăstarilor verzi, apar pete asemănătoare celor de pe frunze, care capătă aspectul unui manșon pâslos. De la un an la altul, ciuperca se transmite prin formele de rezistență pe care le formează în interiorul organelor atacate.

Combatere:

• Se poate face prin tratemente chimice cu unul din următoarele produse: Fungicid Kumulus DF, Fungicid Bumper 250 EC.

7.Ciuruirea frunzelor – Stigmina carpophila

Este o boala des întâlnită în livezile neîngrijite. Se manifestă la nivelul frunzelor, fructelor și lăstarilor, pe care apar, în urma atacului, pete circulare, regulate, brune, cu margine roșie sau violacee. În dreptul petelor de la nivelul frunzelor, țesuturile se desprind dând un aspect ciuruit. Frunzele perforate cad prematur, iar în cazul atacurilor repetate, pomii intră în declin prea devreme. Pe fructe, apar în general pete roșiatice, mici, care în condiții favorabile confluează, devin brune, iar pulpa din dreptul acestora se usucă până la sâmbure. Pe scoarța atacată apar picături de gomă (clei).

Combatere:

• Ramurile atacate vor fi adunate și distruse prin ardere;
• Rănile rezultate în urma tăierilor ramurilor afectate se vor dezinfecta cu o soluție de  Fungicid Zeamă Bordeleză  4 – 5% și se vor acoperi cu mastic cicatrizant;
• În vegetație se pot aplica tratamente cu: Fungicid Score 250 EC, Fungicid Folpan WDG, Fungicid Rovral 500 SC.

8.Monilioza sau putregaiul fructelor –  Monilinia laxa

Boala se manifestă la nivelul tuturor organelor aeriene, ale pomilor de orice vârstă, în general primăvara. În faza de buton floral, ciuperca atacă florile, urmând ca atacul să crească foarte mult în intensitate în timpul înfloritului, provocând o brunificare a florilor, care ulterior se ofiliesc și se usucă, dar rămân prinse pe ramuri, uneori până în primăvara următoare. Infecțiile pot trece din flori în ramuri. Frunzele afectate se ofilesc, se răsucesc și se usucă. Lăstarii se veștejesc, se usucă și se înconvoaie spre vârf. Fructele pot fi atacate la formare iar intensitatea atacului crește rapid, in special la intrarea în pârgă. Simptomele se manifestă prin apariția de pete mici, rotunde, brun – cafenii în dreptul cărora țesuturile sunt puțin adâncite. Petele cresc rapid provocând înmuierea și putrezirea pulpei. Ciuperca iernează în scoarța ramurilor atacate și în fructele mumificate și produce pagube însemnate în anii reci și ploioși.

Combatere:

• Se recomandă strângerea și distrugerea fructelor atacate;
• Ramurile atacate se vor tăia până la zona sănătoasă, se dezinfecta cu o soluție de Fungicid Zeamă Bordeleză 4 – 5% și se vor acoperi cu mastic cicatrizant;
• În perioada de repaus vegetativ se pot aplica tratamente chimice cu produse pe bază de cupru (Ex: Fungicid Zeamă Bordeleză) și tratamente preventive aplicate în vegetație cu Fungicid Switch 62.5 WG, Fungicid Score, 250 EC, Fungicid Topsin 500 SC.

9.Uscarea cenușie a ramurilor – Fusicoccum amygdali

Ramurile de un an, care sunt atacate, se usucă primăvara, la puțin timp dupa dezmugurire. Primele simptome se manifestă sub forma unor pete eliptice, brune, în jurul mugurilor. Boala poate apărea și pe frunze, sub formă de necroze apicale sau marginale sau pe fructe, care putrezesc. Ramurile atacatese usucă rapid, având o culoare cenușiu – argintie. Este un patogen tipic de rană și pătrunde în plantă prin leziuni rezultate de tăieri, grindină sau atac de insecte.

Combatere:

• Se recomandă tăierea și distrugerea prin ardere a ramurilor atacate;
• Se pot aplica tratamente chimice, după recoltare, după căderea frunzelor, la dezmugurit cu unul din următoarele produse: Fungicid Zeama Bordeleză, Fungicid Folpan 80 WDG, Fungicid Captan 80 WDG.

PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI PIERSICULUI SUNT:

1.Viermele merelor – Cydia pomonella

Dăunătorul dezvoltă 1 – 3 generații pe an. Iernează în stadiul de larvă în interiorul unui cocon mătăsos, în crăpăturile scoarței, pe sub frunzele căzute. Larvele sapă galerii în pulpa fructelor și în zona centrală, unde se găsesc semințele, provocând căderea fructelor. În aceste galerii se instalează diverse microorganisme (ciuperci, bacterii) care determină putrezirea acestora. Pagubele se ridică uneori până la 60 – 80%.

Combatere:

• În timpul iernii și primăvara devreme, se vor răzui mușchii, lichenii și scoarța groasă de pe  trunchiurile și ramurile copacilor, se vor aduna și se vor distruge prin ardere;
• Se vor așeza brâie capcană pentru capturarea larvelor care se retrag pentru împupare, capcane care ulterior vor fi distruse;
• Chimic, acest dăunător poate fi combătut cu: Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Fastac 10 EC, Insecticid Karate Zeon 50 CS, Insecticid Calypso 480 SC, Insecticid Avaunt 150 SC

2.Fluturele cu abdomenul auriu – Euproctis Chrysorrhoea

Este un dăunător polifag ce atacă o serie de arbori și pomi fructiferi. Dezvoltă o singură generație pe an și iernează în stadiul de larvă într-un cocon poziționat în vârful lăstarilor. Este necesară examinarea atentă a pomilor pentru detectarea acestui dăunător.

Combatere:

• Se vor elimina ramurile pe care sunt prezente larve;
• Chimic, dăunatorul poate fi combătut cu:  insecticid Karate Zeon 50 CS , Insecticid Fastac 10 EC, Insecticid Laser 240 SC,  Insecticid Affirm, Insecticid Calypso 480 SC.

3.Omida păroasă a dudului – Hyphantria cunea

Dăunător cu 2 generații pe an, iernează în stadiul de pupă, în numeroase locuri (crăpături ale scoarței, pe garduri, pereți, sau în stratul superficial al solului). Adulții apar primăvara, au un zbor crepuscular, nocturn iar ziua stau ascunși. Își depun ouăle pe partea inferioară, iar în stadii incipiente, larvele consumă epiderma inferioasă și parenchimul, iar pe măsură ce se dezvoltă se mută pe ramuri, distrugând în totalitate frunzele. Dacă atacul se repetă 2 – 3 ani consecutiv, pomii se debilitează și se usucă.

Combatere:

• Se pot executa tratamente chimice cu:  Insecticid Aqua K-Othrine , Insecticid Decis Mega 50 EW , insecticid Karate Zeon 50 CS , Insecticid Fastac 10 EC, Insecticid Novadim Progress, Insecticid Laser 240 SC.

4.Molia vărgată a piersicului – Anarsia lineatella

Este un dăunător caracteristic piersicului, dar poate ataca și caisul. Dezvoltă 3 generații pe an și iernează în stadiul de larvă sub scoarța exfoliată a ramurilor. Părăsesc locul de iernarea primăvara, la apariția mugurilor din care se hrănesc. Larvele rod orificii de pătrundere în lăstarii tineri. Femelele depun ouăle pe muguri, iar larvele pătrund în fructele soiurilor timpurii. Larvele generațiilor următoare pătrund în fructele aflate în faza de coacere, unde sapă galerii adânci.

Combatere:

• Tăierea și distrugerea ramurilor și a lăstarilor afectați;
• Executarea de tratamente chimice cu: Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Karate Zeon 50 CS, Insecticid Affirm, Insecticid Mospilan 20 SG, Insecticid Laser 240 SC.

5.Molia orientală a fructelor –  Cydia molesta

Dăunătorul iernează în stadiul de larvă în interiorul unui cocon mătăsos și crăpături ale scoarței și dezvoltă până la 4 generații pe an. Molia atacă lăstarii și frunzele dar preferă în mod special fructele cu interiorul cărora se hrănesc larvele primelor generații producând pagube semnificative în pepiniere și în livezile tinere. Cea de-a III-a și cea de-a IV-a generație de larve pătrund în fruct prin zona codiței și rod galerii neregulate în jurul sâmburelui, provocând stagnarea creșterii fructelor, putrezirea și în final căderea acestora.

Combatere:

• Se recomandă tăierea și distrugerea fructelor și a lăstarilor atacați;
• Se pot utiliza capcane atractante;
• Tratamente chimice se pot aplica în perioada de zbor masiv cu: Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Affirm, Insecticid Mospilan 20 SG, Insecticid Calypso 480 SC, Insecticid Coragen 20 SC.

6.Păduchele din San Jose – Quadraspidiotus perniciosus 

Daunatorul prezinta 2 generatii pe an. Irneaza in stadiul de larva de varsta I, sub scut, pe scoarta pomilor. Larvele isi incep activitatea la inceputul lunii aprilie, urmand ca adultii sa apara spre sfarsitul lunii aprilie – inceputul lunii mai. Ataca peste 200 de specii de arbori si arbusti. In urma atacului, tesutul se inroseste si se necrozeaza. In cazul ramurilor inrosirea cuprinde toata scoarta si o parte din lemn, pe frunze se localizeaza in jurul nervurilor iar pe fructe apar pete rosii sub forma unor aureole. Pomii atacati au frunzele ingalbenite iar dezvoltarea acestora este intarziata. Plantele atacate se usuca de la baza spre varf.

Combatere: 

• Se va folosi material plantator sanatos;
• Nu se vor recolta ramuri altoi din livezile unde a fost semnalata prezenta daunatorului;
• In timpul iernii se vor executa 1 – 2 tratamente cu Insecticid Confidor Oil SC 004;
• In vegetatie se pot executa tratamente cu Insecticid Calypso 480 SC, Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Actara 25 WG, Insecticid Mospilan 20 SG, Insecticid Movento 100 SC etc.

7.Gărgărița mugurilor – Sciaphobus squalidus

Dăunatorul prezintă o generație la 2 ani. Iernează în stadiul de adult, în sol. Adulții își încep activitatea primăvara, când temperaturile depășesc pragul de 10ºC, urcă în coroana pomilor și se hrănește cu muguri, boboci florali, flori, frunze, ramuri tinere, provocând pagube însemnate. Larvele acestei specii nu sunt dăunătoare, întrucât se hrănesc în sol, cu rădăcinile plantelor erbacee spontane.

Combatere:

• Se recomandă mobilizarea solului din plantație, în toamna;
• Executarea de tratamente chimice cu: Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Calypso 480 SC,  Insecticid Actara 25 WG, Insecticid Reldan 22 EC etc.

8.Gărgărița florilor de măr – Anthonomus pomorum

Iernează în stadiul de adult, în scoarța exfoliată a pomilor, pe sub frunze căzute sau în stratul superficial al solului și are o singură generație pe an. Își începe activitatea la sfârșitul lunii martie, începutul lunii aprilie. Se hrănesc cu muguri de măr cultivat sau sălbatic, uneori, dăunătorul poate fi întâlnit pe păr sau păducel. Mugurii floriferi atacați dezvoltă flori sterile. Larvele produc cele mai mari pagube, deoarece se dezvoltă în interiorul bobocilor florari și se hrănesc cu petalaul, staminele și părtile interioare ale petalelor. Bobocii atacați nu se mai dezvoltă, se brunifică și rămân pe pom. Intensitatea atacului produce, în unii ani, pierderi de 80 – 90%.

Combatere:

• Se recomandă tăierea ramurilor atacate, răzuirea tulpinilor mai groase și distrugerea prin ardere a resturilor în care se pot găsi adulți hibernanți;
• Se recomandă aplicarea tratamentelor chimice în perioada de hrănire a dăunătorului cu unul dintre produsele: Insecticid Pyrinex Quick, Insecticid Novadim Progress, Insecticid Reldan 22 EC.

9.Viermele prunelor – Cydia funebrana

Dăunătorul prezintă 2 generații pe an și iernează în stadiul de larvă, în interiorul unui cocon mătăsos, la baza pomilor, pe sub frunzele căzute sau în crăpături ale scoarței. Larvele primei generații se hrănesc cu sâmburii fructelor verzi, care, în urma atacului nu se mai dezvoltă și cad. Larvele celei de-a II-a generație se hrănesc cu fructele aflate în faza de coacere, în care sapă galerii în jurul sâmburilor în care lasă resturi de hrană și excremente brun – negricioase. Picăturile de gomă (clei), prezente pe fructe, sunt caracteristice atacului acestui dăunător. A doua generație poate produce pierderi de până la 80%.

Combatere:

• În jurul copacilor se vor instala brâie capcană pentru capturarea larvelor;
• Fructele atacate vor fi adunate și distruse;
• Se pot executa tratamente chimice cu:Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Karate Zeon 50 CS, Insecticid Fastac 10 EC , Insecticid Lamdex 5 EC, Insecticid Insegar 25 WG.

10.Gândacul arămiu al puieților (Perotis lugubris) și Gândacul negru al puieților (Capnodis tenebrionis). Dăunătorii atacă diferite specii de arbori și pomi fructiferi, dar în special piersicul și caisul. Adulții consumă mugurii, frunzele și lăstarii puieților, iar larvele se hrănesc cu țesuturile din zona coletului și a rădăcinii. Pomii atacați se usucă. Cele mai înregistrate pagube sunt în pepiniere.

Combatere:

• Se execută tratamente chimice cu: Insecticid Actara 25 WG, Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Fury 10 EC, Insecticid Kaiso Sorbie 5 WG, Insecticid Laser 240 EC.

11.Acarienii (păianjenii plantelor)– pot fi combătuți cu: Acaricid Nissorun 10 WP, Acaricid Milbeknock EC, Acaricid Envidor 240 SC, Acaricid Vertimec 1.8 EC.

12.Afidele – Aphis spp. se pot combate cu: Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Confidor Energy, Insecticid Mospilan 20 SG, Insecticid Actara 25 WG etc.

La alegerea insecticidelor țineți seama, în mod obligatoriu, de remanența fiecărui produs!!

Importanta

Desi este foarte apreciat pentru fructele sale, atât pentru consum ca atare (migdalele constituie un aliment aproape
perfect), cât si în diverse industrii (alimentara , farmaceutica, etc ), migdalul nu s-a raspândit în tara noastra în principal datorita faptului ca înfloreste cel mai de timpuriu dintre toate speciile pomicole si poate fi des afectat de îngheturile târzii de primavara .
În plus, toate soiurile de la noi sunt autosterile, fiind nevoie într-o plantatie alaturi de soiul de baza , de cel putin înca un soi polenizator.

Cerintele fata de factorii de mediu 

Migdalul reuseste in zone cu temperatura medie anuala de 10,5 -11ºC, peste 3400ºC suma temperaturii anuale si 1700-1800 ore de lumina. Este sensibil la ger si la temperaturi scazute. Desi la pomii bine îngrijiti ramurile de 2-3 ani si lastarii degera doar la -25-27 C, iar mugurii floriferi în faza de umflare rezista mai bine decât cei ai caisului si piersic este foarte afectat de iernile cu oscilatii mari de temperatura, desi staminele si sacii polinici ramân intacte. Florile pot suporta temperaturi între -3 si -5 C, dar fructele abia legate sunt distruse la -1ºC.
Repausul vegetativ este scurt, iar fenofaza înfloritului se declanseaza când s-au acumulat 45-162 C temperatura activa (pragul biologic este de 5 C). În conditiile climatice de la noi înflorirea se declanăeaza în general începând de la 20 martie (la unele soiuri) în primaverile timpurii sau de la 20 aprilie în cele târzii. Temperatura optima în timpul înfloritului este de 18ºC, iar ceam medie de 11-13ºC. Ceata din timpul înfloritului împiedica polenizarea, iar o umiditate in exces in perioada maturarii fructelor provoaca brunificarea lor.

La migdal, mai mult decât la oricare alta specie pomicola , recolta depinde în mare masura de conditiile meteorologice ale anului respectiv. Migdalul suporta mai bine decat oricare alta specie pomicola solurile calcaroase (50-60% Ca). Cresc bine pe soluri pietroase  cu conditia ca apa freatica sa fie la cel putin 3-4 m adâncime. Cele mai bune soluri pentru migdal sunt solurile adânci, bogate în humus si bine drenate. Se dezvolta bine în regiuni cu 300-500 mm precipitatii anuale. În schimb sunt extrem de sensibile la asfixierea radiculara , iar extinderea pe soluri cu pericol de exces temporar de apa se poate face numai prin folosirea unor portaltoi adecvati, de la alte specii, compatibili la altoire cu soiurile de migdal.

Tehnologia de infiintare si intretinere pana la intrarea pe rod

Amplasamentele pentru plantare trebuie sa aiba o expozitie sudica , daca sunt pe pante, de preferat in a doua treime a dealurilor si chiar pe varful lor.

Pregatirea terenului pentru plantare trebuie facutţ din vara , printr-o aratura la adâncimea de (25-35 cm) se alege în
functie de tipul de sol si grosimea orizontului A, evitându-se scoaterea sterilului la suprafta . Daca este necesar o nivelare uăoara se executa înainte de aratura. Cu putin timp înainte de plantare se executa o discuire în doua sensuri, dupţ care se poate executa pichetarea în vederea plantarii. Plantarea este bine sa se faca primavara devreme, deoarece pomii plantati toamna se deshidrateaza puternic si se refac greu.

Sisteme de cultura

Pentru migdal, fiind vorba de pomi cu crestere viguroasa , iubitori de lumina , recomandam plantarea în sistemul de
cultura clasic, la dnsitatea de 400 de pomi/ha (5×5 m), iar orientarea rândurilor sa fie cât mai apropiata de directia N-S (S-E, S-V) pentru o interceptare cat mai buna a luminii in coroana pomului.

Trebuie tinut cont de faptul ca toatae soiurile cultivate la noi sunt autosterile (autoincompatibile) spre deosebire de
piersic si chiar si de cais si trebuie asigurata polenizarea pentru a rodi. În trecut la plantare s-a folosit o schema de plantare bazata pe 2 soiuri, în care la 3 rânduri cu soiul de baza se planta 1 rând cu soiul polenizator. În prezent, pentru o siguranta mai mare, se recomanda sa se  foloseasca o schema bazata pe 3 soiuri, soiul de baza si doua soiuri polenizatoare, iar la doua rânduri plantate cu soiul de baza se planteaza de o parte si de alta a celor doua rânduri câte un rând cu fiecare polenizator.

Tehnica formarii coroanelor

În cultura clasica a migdalului, formele de coroana recomandate sunt cele cu volum mare si trunchiul pomului de
0,8-1 m. Aceste forme pot fi:

• Piramida etajata, cu 10 etaje la pomii vigurosi, distantate la 30-40 cm între ele, fiecare etaj având câte 5 sarpante
• Piramida etajata modificata, cu doar 2-3 etaje, fiecare etaj având câte 3 sarpante distantate la 7-15 cm între ele iar etajele au intre ele distante de 100-130 cm
• Piramida neetajata, constituita dintr-un ax cu 5-7 sarpante dispuse în spirala , distantate la 20-40 cm între ele.
• Piramida neetajata modificata, la fel ca cea de mai sus, dar la care dupa 4-5 sarpante se suprima axul.
• Piramida mixta intrerupta, are un singur etaj cu 3 sarpante, iar deasupra lui la 70-80 cm înca 3-4 sarpante asezate în spirala, la 35-40 cm între ele, suprimându-se axul deasupra ultimei sarpante.
• Vasul ameliorat, cu 3 sarpante uniform repartizate pe plan orizontal (120º între ele), având o ramificare bilaterala alterna tot in plan orizontal; sarpantele sunt distantate pe ax la 12-15 cm între ele, dupa ultima suprimându-se axul. Vasul clasic nu se prea foloseste la migdal din cauza faptului ca pomul are lemnul fragil iar sarpantele având punctele de insertie pe trunchi prea apropiate se dezbina usor.

Migdalul este  specie precoce si incepe sa dea primele fructe  din anul 3 de plantare, pe buchete de mai si ramuri mixte. Recolta sporeste continuu începând cu anul 5-6 si atinge maximum la 12-18 ani. În foarte favorabile pomii se mentin pana la 35-40 de ani, dar pentru conditiile din tara noastra la la 25-30 de ani. Potentialul productiv al migdalului poate conduce la recolte satisfacatoare la noi, adica în medie între 1000 si 3000 kg fructe si 500–1000 kg miez ha. Procentul de miez din greutatea fructului este în functie de soi, începând de la 22 si pâna la 53 %.

Tehnologii de intretinere a plantatiilor dupa intrarea pe rod

Sisteme de intretinere a solului

Întretinerea solului în plantatiile pe rod din zonele secetoase si fara posibilitati şi de irigare, se face prin mentinere ca
ogor negru pe toata suprafata prin lucrari mecanice completate de prasile manuale pe rând, sau prin erbicidare.

La folosirea erbicidelor sistemice, înainte de erbicidare trebuiesc eliminati drajonii, daca exista. În plantatiile cu sistem de irigare se poate înierba intervalul dintre rânduri si lucra, sau erbicida, o banda pe directia rândului, de o parte si de alta a pomilor.

Tehnica fetilizarii plantatiilor 

Fertilizarea se face în functie de cerintele pomilor reiesite în urma analizelor foliare, cu macro si microelemente,
separat, sau prin folosirea îngrasamintelor solubile odata cu irigarea (fertirigare). Ca principiu de baza pentru aplicarea îngrasamintelor pe baza de azot, fosfor si potasiu (NPK), azotul se da în 3 reprize: 1/3 toamna împreuna cu fosforul si potasiu, a doua repriza de azot (1/3)  înainte de înflorit, iar a treia repriza (1/3) la sfârsit de iunie/început de iulie. Daca exista posibilitati, si o fertilizare cu gunoi de grajd 30-40 t/ha pe toata suprafata, odata la 3 ani este foarte benefica. Tocarea ierbii de pe intervale în plantatiile înierbate, precum si tocarea ramurilor rezultate în urma taierilor, contribuie si ele la îmbogatirea solului în materie organica.

Tehnica irigarii plantatiilor

Irigarea plantatiilor din zonele cu precipitatii sub 400 mm/an, se poate realiza prin aspersiune, sub coroana pomului (aspersoare scurte) dewoarece pomii de migdal  in sistemul clasic se formeaza cu trunchi inalt (80-100 cm); prin microaspersiune cu cate un microaspersor la jumatatea distantei dintre pomii pe rand ; prin picurare cu câte 4-6 picuratoare pentru fiecare pom, pe o singura linie pe directia rândului montând picuratoarele cu debit mai mare mai aproape de trunchi. Sistemele de microaspesiune si picurare pot combina administrarea elementelor nutritive solubile odata cu apa de irigat (fertirigare). Doua momente de irigare sunt esentiale la plantatiile de migdal pe rod de la noi: în perioada întaririi endocarpului si dezvoltarii miezului si la începutul maturarii fructelor (favorizeaza scuturarea), deoarece în perioada de înflorire si fecundare, de regula nu sunt probleme cu rezerva de apa din sol accesibila radacinilor.

Particularitati privind taierile de intretinere si fructificare

Spre deosebire de piersic unde o ramura rodeste numai o singura data, dupa care este suprimata si înlocuita cu alta în vârsta de un an, la migdal nu este cazul. La migdal taierile anuale se rezuma mai mult la tatierile coroanei. De obicei, ramurile de rod se lasa intacte 2-3 ani, iar dupa aceea se întineresc prin scurtare, sau se elimina , dupa caz. Ca si la piersic si la cais, pe ramurile anuale apar ramuri anticipate. Si migdalul, mai întâi înfloreste si dupa aceea înfrunzeste. Mugurii florali, cât si cei vegetativi, dureaza doar un an, iar daca din diverse motive nu pornesc în vegetatie primavara, ei se usuca si cad, ducând la dezgolirea ramurilor la baza si localizarea vegetatiei si a productiei catre periferia coroanei. Migdalul are o capacitate buna de refacere din muguri dorminzi , aspect favorabil in cazurile de regenerare a coroanei pomilor.

Recoltarea fructelor

Recoltarea se face la coacerea completa , când partea verde (mezocarpul) craps si lasa sâmburele sa cada cu usurita . Recoltatul se face pe timp senin, deoarece ploaia si ceata duc la mucegaire. In livezi mici se mai folosesc prajini, dar oricât de atent ar fi manevrate ele rup multe formatiuni fructifere. De aceea este bine ca recoltatul sa se faca manual, de pe scari, nu prin urcare în pomi, deoarece ramurile de migdal se dezbina usor.

În livezile mari, pe terenuri accesibile, recoltatul se face mecanic cu masini vibratoare iar strângerea fructelor cu masini de aspirat puternice.

Fructele decojite se pun la uscare, la soare, timp de 3-4 zile. Migdalele care nu se decojesc se stropesc cu apa si se lasa în gramezi de 30-40 cm grosime timp de 2-3 zile, acoperite cu prelate, dupa care se decojesc usor. Uscarea trebuie facuta bine pentru o pastrare buna , iar miezul de la un fruct bine uscat, prins între degete, nu trebuie sa se îndoaie ci sa se rupa usor, cu un pocnet. Pastrarea fructelor se face în magazii bine uscate si aerisite, ferite de rozatoare, în gramezi de 50-60 cm înaltime, sau în saci de pânza.  Valorificarea se poate face în coaja , sau ca miez, pentru ca miezul sa fie consumat ca atare, prajit si sarat, sau în diferite produse de cofetarie, etc.

PRINCIPALELE BOLI ALE VIȘINULUI:

VIROZE

1. Virusul răsucirii frunzelor de cireș – Cherry leaf roll virus

Pomii infectați cu acest virus au o creștere redusă și o înflorire slabă, iar spre începutul verii, marginile frunzelor acestora se curbează spre partea superioară. Frunzele afectate se adună în rozetă și pierd din vigoare. Unele soiuri pot prezenta pete clorotice la nivelul frunzelor și cancere gomoase la nivelul ramurilor. Pe măsură ce boala se extinde, o parte din coroană se usucă iar distrugerea în întregime a pomului are loc în 4 – 5 ani. Virusul se răspândește prin polen, semințe sau material sădior infectat.

Prevenire:

• Se recomandă utilizarea de material săditor sănătos la înființarea plantațiilor.

2. Pătarea inelară necrotică a frunzelor de cireș – Cherry necrotic ring spot virus

Vișinii infectați timp de mai mulți ani nu manifestă simptome evidente, însă pe frunzele acestora pot apărea pete clorotice, sub formă de inele sau benzi, fine sau mai clare, care se necrozează, cad și conferă frunzelor un aspect zdrențuit. Uneori pot apărea pete verzi – deschis. La început, simptomele se manifestă pe frunzele lăstarilor de 2 ani, devenind apoi evidente și pe frunzele lăstarilor din anul respectiv. Simptomele de perforare produse de această viroză pot fi adesea confundate cu cele ale atucului ciupercii Stigmina carpophila, însă se deosebesc prin forma petelor care este neregulată în cazul virozei și circulară, regulată în cazul atacului produs de ciupercă. În unele cazuri, pomii afectați înfloresc și fructifică normal, dar au un conținut redus de zahăr și acizi ceea ce le conferă o valoare comercială redusă.

Prevenire:

• Pomii atacați se vor elimina din plantație;
• La înființarea plantațiilor se va folosi material săditor sănătos, rezistent la virus;
• Se vor aplica tratamentele corespunzătoare pentru combaterea populațiilor de dăunători (pot transmite virusul).

3. Îngălbenirea vișinului – Sour cherry yellows virus

Primele simptome ale atacului se manifestă la nivelul frunzelor prin apariția unor pete galben – verzui de formă și mărime variabilă. Îngălbenirea progresează rapid, cuprinzând, uneori, toată suprafața frunzei. Un alt simptom este reprezentat de căderea prematură a frunzelor, care uneori poate avea loc chiar înaintea îngălbenirii. În anii cu veri răcoroase, căderea frunzelor se poate produce în procent de până la 60%. Temperaturile mai mari de 24°C pot masca simptomele atacului. Virusul se transmite prin altoire, prin semințe infectate sau prin polen.

Prevenire:

• La înființarea plantațiilor se va folosi material săditor sănătos, rezistent la virus;
• Pomii atacați se vor elimina din plantație;
• Materialul săditor poate fi devirozat prin tratare termică (menținere la 37ºC, timp de 3 – 4 săptămâni), urmată de înmulțire separată și retestarea mugurilor.

BACTERIOZE:

4. Ulcerația și ciuruirea bacteriană a pomilor sâmburoși – Pseudomonas syringae pv. mors-prunorum

Boala se manifestă la nivelul frunzelor, fructelor și lăstarilor tineri, nelignificați. Atacul poate fi uneori confundat cu fenomene de fitotoxicitate cauzate de aplicarea irațională a pesticidelor. Primele simptome sunt vizibile la nivelul frunzelor tinere și sunt reprezentate de pete mici, gălbui, vizibile în transparență. Concomitent cu dezvoltarea fructelor, petele se măresc, se brunifică și formează pete necrotice de 2 – 3 mm, adesea înconjurate de un halou galben – verzui. Ulterior, aceste pete necrotice se detașează și cad iar frunzele capătă un aspect ciuruit. Mugurii afectați se umflă se veștejesc și nu se mai desfac, iar în cazul în care se desfac formează frunze mici, cu tendințe de ofilire.

Combatere:

• Ramurile bolnave se vor tăia (preferabil vara când activitatea bacteriilor este mai redusă) și se vor distruge prin ardere;
• La dezmugurire se vor efectua tratamente chimice cu: Fungicid Zeama Bordeleză, Fungicid Dithane M-45, Fungicid Melody Compact 49 WG, Fungicid Funguran OH 50 WP, Fungicid Champ 77 WG.

5. Cancerul bacterian –  Agrobacterium radiobacter pv. tumefaciens

Boala se manifestă la nivelul rădăcinilor și a tulpinilor, pe care se dezvoltă tumori, la început mici și moi, de dimensiuni și forme diferite care mai târziu se lignifică. Tumorile pot genera formațiuni asemănătoare cu frunzele, mugurii sau lăstarii. Tumorile sunt alcătuite din celule mari și deformate. Bacteria poate pătrunde în pomi prin rănile produse de nematozi, lucrări de îngrijire, grindină. Temperaturile cuprinse între 22 și 30°C și umiditatea atmosferică mai mare de 80% sunt factori favorizanți.

Combatere:

• Se recomandă sortarea puieților înainte de plantare;
• În cazul lucrărilor de îngrijire, la trecerea de la un pom la altul, foarfecele și uneltele se vor dezinfecta;
• Ramurile afectate se amputează până la zona sănătoasă și se aplică un tratament cu un produs cupric (ex: Zeama Bordeleză), apoi rana se acoperă cu mastic cicatrizant;
• Înainte de plantare, rădăcinile puieților se vor îmbăia într-o soluție de Zeamă Bordeleză 1% sau Fungicid Topas 100 EC;
• În timpul vegetației se pot executa tratamente cu produse pe bază de cupru precum: Fungicid Melody Compact 49 WG, Fungicid Champ 77 WG, sau  Fungicid Bouillie Bordelaise.

MICOZE:

6. Monilioza sau putregaiul fructelor de vișin –  Monilinia laxa

Boala se manifestă la nivelul tuturor organelor aeriene, ale pomilor de orice vârstă, în general primăvara. În faza de buton floral, ciuperca atacă florile, urmând ca atacul să crească foarte mult în intensitate în timpul înfloritului, provocând o brunificare a florilor, care ulterior se ofiliesc și se usucă, dar rămân prinse pe ramuri, uneori până în primăvara următoare. Infecțiile pot trece din flori în ramuri. Frunzele afectate se ofilesc, se răsucesc și se usucă. Lăstarii se veștejesc, se usucă și se înconvoaie spre vârf. Fructele pot fi atacate la formare iar intensitatea atacului crește rapid, in special la intrarea în pârgă. Simptomele se manifestă prin apariția de pete mici, rotunde, brun – cafenii în dreptul cărora țesuturile sunt puțin adâncite. Petele cresc rapid provocând înmuierea și putrezirea pulpei. Ciuperca iernează în scoarța ramurilor atacate și în fructele mumificate și produce pagube însemnate în anii reci și ploioși.

Combatere:

• Se recomandă strângerea și distrugerea fructelor atacate;
• Ramurile atacate se vor tăia până la zona sănătoasă, se dezinfecta cu o soluție de Fungicid Zeamă Bordeleză 4 – 5% și se vor acoperi cu mastic cicatrizant;
• În perioada de repaus vegetativ se pot aplica tratamente chimice cu produse pe bază de cupru (Ex: Fungicid Zeamă Bordeleză) și tratamente preventive aplicate în vegetație cu Fungicid Switch 62.5 WG, Fungicid Score 250 EC, Fungicid Topsin 500 SC.

7. Ciuruirea frunzelor de vișin – Stigmina carpophila

Este o boala des întâlnită în livezile neîngrijite. Se manifestă la nivelul frunzelor, fructelor și lăstarilor, pe care apar, în urma atacului, pete circulare, regulate, brune, cu margine roșie sau violacee. În dreptul petelor de la nivelul frunzelor, țesuturile se desprind dând un aspect ciuruit. Frunzele perforate cad prematur, iar în cazul atacurilor repetate, pomii intră în declin prea devreme. Pe fructe, apar în general pete roșiatice, mici, care în condiții favorabile confluează, devin brune, iar pulpa din dreptul acestora se usucă până la sâmbure. Pe scoarța atacată apar picături de gomă (clei).

Combatere:

• Ramurile atacate vor fi adunate și distruse prin ardere;
• Rănile rezultate în urma tăierilor ramurilor afectate se vor dezinfecta cu o soluție de  Fungicid Zeamă Bordeleză  4 – 5% și se vor acoperi cu mastic cicatrizant;
• În vegetație se pot aplica tratamente cu: Fungicid Score 250 EC, Fungicid Folpan WDG, Fungicid Rovral 500 SC.

8. Antracnoza frunzelor de vișin – produsă de ciuperca Coccomyces hiemalis sin. Blumeriella jaapii

Boala se manifestă în general numai la nivelul frunzelor, dar dacă ciuperca găsește condiții favorabile (umiditate și căldură), se poate dezvolta și pe fructe sau lăstari. În cursul lunii mai, pe partea superioară a frunzelor bazale, unde apar numeroase pete mici, purpurii sau roșiatice, izolate, care treptat se unesc și cuprind zone mari din suprafața limbului foliar. În funcție de intensitatea atacului, țesuturile dintre pete se îngălbenesc iar frunzele cad, provocând o diferențiere incompletă a mugurilor, o înflorire abundentă în anul următor dar o fructificare redusă. Ciuperca se transmite de la un an la altul prin intermediul ramurilor atacate sau poate ierna în fructele căzute.

Prevenire și combatere:

• Frunzele sau după caz, organele atacate vor fi adunate și distruse prin ardere;
• Se pot aplica tratamente chimice cu: Fungicid Dithane M 45,Fungicid Topsin 500 SC, Fungicid Score 250 EC + Fungicid Bravo 500 SC, Fungicid Topas 100 EC.

PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI VIȘINULUI:

1. Musca cireșelor (viermele cireșelor) – Rhagoletis cerasi

Dăunatorul prezintă o singură generație pe an și iernează în sol, în stadiul de pupă, la adâncimi de 2 – 5 cm. Primii dăunători apar după ce se înregistrează temperaturi mai mari de 10°C, timp de 30 – 50 de zile. Larvele se hrănesc, în principal, cu fructele cireșului, dar pot fi întâlnite și pe fructele de vișin, care în urma atacului prezintă pete brune, care fac la apăsare pulpa să cedeze.

Combatere:

• Se recomandă efectuarea de arături adânci toamna și săparea solului sub coroana pomilor pentru distrugerea formelor hibernante;
• Chimic, poate fi combătut cu: Insecticid Calypso 480 SC, Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Karate Zeon 50 CS, Insecticid Laser 240 SC.

2. Păduchele negru al cireșului – Myzus cerasi

Este o specie migratoare, iernează în stadiul de ou, pe ramurile tinere de cireș sau vișin. Dezvoltă 3 – 5 generații pe an, care se hrănesc cu sucul celular al frunzelor. În urma atacului, frunzele se răsucesc, se ofilesc și se usucă, lăstarii se curbează iar puterea de fructificare este slăbită și creșterea încetează. Cele mai mari pagube produse de acest dăunător se înregistrează în livezile tinere și în pepinierele pomicole.

Combatere:

• Dăunătorul se poate combate cu: Insecticid Mospilan 20 SG, Insecticid Actara 25 WG, Insecticid Fastac 10 EC, Insecticid Karate Zeon 50 CS, Insecticid Decis Mega 50 EW.

 3. Păduchele din San Jose – Quadraspidiotus perniciosus

Dăunătorul prezintă 2 generații pe an. Iernează în stadiul de larvă de vârsta I, sub scut, pe scoarța pomilor. Larvele îsi încep activitatea la începutul lunii aprilie, urmând ca adulții să apară spre sfârșitul lunii aprilie – începutul lunii mai. Atacă peste 200 de specii de arbori și arbuști. În urma atacului, țesutul se înroșește și se necrozează. În cazul ramurilor înroșirea cuprinde toată scoarța și o parte din lemn, pe frunze se localizează în jurul nervurilor iar pe fructe apar pete roșii sub forma unor aureole. Pomii atacați au frunzele îngălbenite iar dezvoltarea acestora este întârziată. Plantele atacate se usucă de la bază spre vârf.

Prevenire și combatere: 

• Se va folosi material plantator sănătos ;
• Nu se vor recolta ramuri altoi din livezile unde a fost semnalată prezența dăunătorului;
• In timpul iernii se vor executa 1 – 2 tratamente cu Insecticid Confidor Oil SC 004;
• In vegetație se pot executa tratamente cu Insecticid Calypso 480 SC, Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Actara 25 WG, Insecticid Mospilan 20 SG, Insecticid Movento 100 SC etc.

4. Molia vărgată a piersicului – Anarsia lineatella

Este un dăunător caracteristic piersicului, dar poate ataca și vișinul. Dezvoltă 3 generații pe an și iernează în stadiul de larvă sub scoarța exfoliată a ramurilor. Părăsesc locul de iernarea primăvara, la apariția mugurilor din care se hrănesc. Larvele rod orificii de pătrundere în lăstarii tineri. Femelele depun ouăle pe muguri, iar larvele pătrund în fructele soiurilor timpurii. Larvele generațiilor următoare pătrund în fructele aflate în faza de coacere, unde sapă galerii adânci.

Combatere:

• Tăierea și distrugerea ramurilor și a lăstarilor afectați;
• Executarea de tratamente chimice cu: Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Karate Zeon 50 CS, Insecticid Affirm, Insecticid Mospilan 20 SG, Insecticid Laser 240 SC

5. Molia pieliței fructelor – Adoxophyes orana

Este o specie polifagă ale cărei larve se hrănesc cu pulpa fructelor, în care sapă galerii superficiale. Atacă peste 47 de specii de plante erbacee și lemnoase. Rănile realizate sunt porți de intrare a ciupercilor din genul Monilinia.

Combatere:

• Se pot executa tratamente chimice cu: Insecticid Nurelle D, Insecticid Affirm, Insecticid Bactospeine DF.

6. Molia orientală a fructelor – Cydia molesta

Dăunătorul iernează în stadiul de larvă în interiorul unui cocon mătăsos și crăpături ale scoarței și dezvoltă până la 4 generații pe an. Molia atacă lăstarii și frunzele dar preferă în mod special fructele cu interiorul cărora se hrănesc larvele primelor generații producând pagube semnificative în pepiniere și în livezile tinere. Cea de-a III-a și cea de-a IV-a generație de larve pătrund în fruct prin zona codiței și rod galerii neregulate în jurul sâmburelui, provocând stagnarea creșterii fructelor, putrezirea și în final căderea acestora.

Combatere:

• Se recomandă tăierea și distrugerea fructelor și a lăstarilor atacați;
• Se pot utiliza capcane atractante;
• Tratamente chimice se pot aplica în perioada de zbor masiv cu: Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Affirm, Insecticid Mospilan 20 SG, Insecticid Calypso 480 SC, Insecticid Coragen 20 SC.

7. Fluturele cu abdomenul auriu – Euproctis Chrysorrhoea

Este un dăunător polifag ce atacă o serie de arbori și pomi fructiferi. Dezvoltă o singură generație pe an și iernează în stadiul de larvă într-un cocon poziționat în vârful lăstarilor. Este necesară examinarea atentă a pomilor pentru detectarea acestui dăunător.

Combatere:

• Se vor elimina ramurile pe care sunt prezente larve;
• Chimic, dăunatorul poate fi combătut cu:  insecticid Karate Zeon 50 CS , Insecticid Fastac 10 EC, Insecticid Laser 240 SC,  Insecticid Affirm, Insecticid Calypso 480 SC.

8. Viermele prunelor – Cydia funebrana

Dăunătorul prezintă 2 generații pe an și iernează în stadiul de larvă, în interiorul unui cocon mătăsos, la baza pomilor, pe sub frunzele căzute sau în crăpături ale scoarței. Larvele primei generații se hrănesc cu sâmburii fructelor verzi, care, în urma atacului nu se mai dezvoltă și cad. Larvele celei de-a II-a generație se hrănesc cu fructele aflate în faza de coacere, în care sapă galerii în jurul sâmburilor în care lasă resturi de hrană și excremente brun – negricioase. Picăturile de gomă (clei), prezente pe fructe, sunt caracteristice atacului acestui dăunător. A doua generație poate produce pierderi de până la 80%.

Combatere:

• În jurul copacilor se vor instala brâie capcană pentru capturarea larvelor;
• Fructele atacate vor fi adunate și distruse;
• Se pot executa tratamente chimice cu:Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Karate Zeon 50 CS, Insecticid Fastac 10 EC , Insecticid Lamdex 5 EC, Insecticid Insegar 25 WG.

9. Omida păroasă a dudului – Hyphantria cunea

Dăunător cu 2 generații pe an, iernează în stadiul de pupă, în numeroase locuri (crăpături ale scoarței, pe garduri, pereți, sau în stratul superficial al solului). Adulții apar primăvara, au un zbor crepuscular, nocturn iar ziua stau ascunși. Își depun ouăle pe partea inferioară, iar în stadii incipiente, larvele consumă epiderma inferioasă și parenchimul, iar pe măsură ce se dezvoltă se mută pe ramuri, distrugând în totalitate frunzele. Dacă atacul se repetă 2 – 3 ani consecutiv, pomii se debilitează și se usucă.

Combatere:

• Se pot executa tratamente chimice cu:  Insecticid Aqua K-Othrine , Insecticid Decis Mega 50 EW , insecticid Karate Zeon 50 CS , Insecticid Fastac 10 EC, Insecticid Novadim Progress, Insecticid Laser 240 SC.

10. Gărgărița mugurilor – Sciaphobus squalidus

Dăunatorul prezintă o generație la 2 ani. Iernează în stadiul de adult, în sol. Adulții își încep activitatea primăvara, când temperaturile depășesc pragul de 10ºC, urcă în coroana pomilor și se hrănește cu muguri, boboci florali, flori, frunze, ramuri tinere, provocând pagube însemnate. Larvele acestei specii nu sunt dăunătoare, întrucât se hrănesc în sol, cu rădăcinile plantelor erbacee spontane.

Combatere:

• Se recomandă mobilizarea solului din plantație, în toamna;
• Executarea de tratamente chimice cu: Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Calypso 480 SC,  Insecticid Actara 25 WG, Insecticid Reldan 22 EC etc.

12. Afidele – Aphis spp. se pot combate cu: Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Confidor Energy, Insecticid Mospilan 20 SG, Insecticid Actara 25 WG etc.

La alegerea insecticidelor țineți seama, în mod obligatoriu, de remanența fiecărui produs!!

Simptome

Incepand din luna mai si pana la sfarsitul verii, atacul se manifesta prin aparitia pe frunze a unor pete aproximativ circulare la inceput verzi-galbui, apoi rosii-caramizii. Tesutul din dreptul petelor se ingroasa, devine casant si putin bombat spre fata inferioara a limbului si convex spre partea superioara.  Pe fata inferioara a frunzei , in dreptul petelor, se pot observa  puncte mici care reprezinta picnidiile agentului patogen. Picnosporii eliminati de picnidii ,de obicei pe timp umed, apar ca un strat de gelatina de culoare alba. In cazul unui atac puternic,frunzele pot fi  acoperite complet cu pete rosii, tesutul din dreptul petelor se rupe, iar frunzele se usuca si cad timpuriu.

Agentul patogen

In timpul vegetatiei ,agentul patogen Polystigma rubrum produce un numar insemnat de generatii  de picnidii cu picnospori.Atacul se transmite prin resturile ramase pe sol.

Prevenire si combatere

• se recomanda executarea corecta a lucrarilor agrotehnice;
• adunarea si arderea frunzelor cazute toamna,pentru a impiedica raspandirea atacului in anul urmator;
• Se vor extinde in cultura soiurile rezistente la aceasta boala;
• produsele pesticide folosite in cazul moniliozei sunt eficiente si in cazul acestei boli;
• tratamentele chimice aplicate la avertizare:  Bravo (1.5 l/ha), Delan 700 WDG (0.05%), Folpan 80 WDG (2 kg/ha), Topsin 70 WDG (0.7 kg/ha), Zeama bordeleza (0.5%).