Gennul Hyacinthus reuneste circa 30 specii rustice cu bulbi, originare din Asia Mica si bazinul mediteranean. Dintre acestea, specia cea mai frecvent cultivata, atat in camp cat si in culturi fortate in sera este Hyacinthus orientalis L. (zambila).

   Particularitati biologice. Planta formeaza in sol un bulb tunicat, sferic sau usor turtit, cu circumferinta de 12-20 cm. Acest bulb matern poate da nastere in decurs de 3-4 ani la 1 pana la 4 bulbi de inlocuire, coeficientul de inmultire fiind deci foarte mic.

   Bulbii sunt protejati la exterior de o tunica pergamentoasa, colorata in alb-cenusiu, albastru, violet, roz, rosu sau galben, in acord cu culoarea florilor. Frunzele sunt lineare, carnoase, suculente, usor canaliculate, verzi, dispuse in manunchi la suprafata solului. Dintre frunze porneste tija florala cilindrica inalta de 15-20 cm, suculente si purtand in varf o inflorescenta spiciforma alcatuita din 5-20 flori campanulate simple sau duble, foarte puternic si placut parfumate, colorate in nuante diferite de rosu, roz, albastru, violet, galben, alb.

   Inductia florala are loc vara, in timpul repausului, in conditii de temperaturi ridicate, de 20-22 grade Celsius. Inflorirea are loc primavara, in martie-mai, dupa care, la circa 1,5-2 luni de la inflorire plantele intra in repaus. In culturi de sera inflorirea se dirijeaza in special in sezonul de iarna insa prin respectarea repausului ea este posibila tot anul.

   Exigente ecologice

   Temperatura. Zambila este o planta geophyta rustica, rezistenta la frigul din timpul iernii. Pentru inradacinarea bulbilor este nevoie ca acestia sa treaca printr-o perioada de temperaturi scazute, de 4-5 grade Celsius timp de 8-12 saptamani, in functie de soi si perioada fortarii. In timpul repausului bulbii se mentin la temperaturi constante de 20-22 grade Celsius sau in functie de posibilitatile de dirijare a temperaturii, se aplica diferite scheme de tratamente termice, in raport cu perioada cand se doreste inflorirea. In timpul cresterii si infloririi temperatura optima este de 16-18 grade Celsius, o temperatura mai ridicata determinand scurtarea semnificativa a perioadei de inflorire.

   Lumina. Atat in camp cat si in culturile fortate zambila are nevoie de multa lumina, mai ales in timpul cresterii si colorarii florilor. Pentru loturile destinate producerii florilor taiate in culturi fortate, lumina in primele zile de la inceperea fortarii propriu-zise va fi difuza pentru a permite o usoara alungire a tijelor florale.

   Apa. In substrat apa se va administra in cantitati moderate dar constant in timp ce in atmosfera este nevoie de o umiditate relativa ridicata, de 70-80 %.

   Aerul. Pentru culturile realizate in sera sunt necesare aerisiri regulate atat pentru mentinerea echilibrului dintre componentele aerului cat si pentru reglarea temperaturii.

   Substratul de cultura. Zambila prefera solurile si substraturile de cultura usoare, bogate in humus, foarte bine drenate, fertile, cu pH usor acid.

   Producerea materialului saditor. Materialul saditor destinat infiintarii culturilor florifere este reprezentat de bulbi cu circumferinta de minim 18 cm. Acestia se preiau din culturi realizate in camp, fiind necesara o perioada de 2-4 ani de cultura pentru atingerea dimensiunilor de bulbi floriferi. Lucrarile de ingrijire aplicate culturilor producatoare de bulbi floriferi constau in: afanarea solului, combatarea buruienilor, udatul in primaverile secetoase, fertilizarea faziala la intensificarea vegetatiei primavara, tratamentele sanitare. La acestea se adauga si lucrarea de eliminarea eventualelor flori. Coeficientul de inmultire este mic, de numai 1-3 bulbi noi la un bulb matern.

   De aceea, pe langa producerea prin culturi de tesuturi in vitro a materialului saditor se mai pot aplica si diferite tratamente de incizare a bulbilor materni. Astfel vara, dupa scoaterea bulbilor se aleg bulbii cei mai mari, se curata de pamant, se zvanta si se dezinfecteaza intr-o solutie de pergament de potasiu 1 % timp de 15-20 minute dupa care se zvanta bine la temperaturi de 20-30 grade Celsius, timp de 2-3 zile.

   In continuare, discul bulbilor fie se cresteaza in cruce, indepartandu-se in aceasta forma un segment de 2-3 mm de tesut fie se scobeste central in forma de con, in dreptul mugurelui florifer. Odata cu eliminarea mugurelui florifer se indeparteaza si dominanta apicala pe care acesta o exercita asupra mugurilor adventivi fapt ce va determina cresterea acestora si formarea unui numar superior de bulbi comparativ cu inmultirea traditionala. Bulbii pregatiti prin cresterea sau excavarea discului se planteaza apoi cu varful in jos, in ladite, in turba sau in nisip, pe 2/3 din volum lor. Asezarea bulbilor cu varful in jos se mai poate face si in placi alveolare sau pe plasa Rabitz cu ochiurile mici. Indiferent de varianta de sustinere a bulbilor acestia se introduc in spatii intunecoase, calde si umede.

   In aceste conditii, calusarea ranilor se realizeaza in 3-4 saptamani iar in decurs de 2-3 luni mugurii adventivi situati la punctul de insertie a tunicilor pe fragmentele de disc ramase in urma cresterii sau excavarii dau nastere la numerosi bulbili.

   Bulbilii formati in urma acestor interventii se planteaza in luna octombrie pe brazde in pepiniera, la distantele de circa 10 cm si adancimea de 5 cm. Dupa plantare solul se acopera  cu un strat de circa 5 cm materiale organice pentru a asigura o mai buna protectie a bulbilor impotriva frigului din timpul iernii, acestia fiind mai sensibili la frig comparativ cu bulbii maturi. Dupa 2-4 ani de cultura in pepiniera bulbii devin capabili sa infloreasca; ei se scot din teren vara, in timpul perioadei de repaus si ce trateaza ca si bulbii obtinuti prin inmultirea obisnuita.

   Unele soiuri pot fi inmultite si prin butasi de fragmente de inflorescente prelevati dupa ofilirea florilor sau prin butasi de frunze, formarea bulbilor floriferi in cazul acestor variane de inmultire realizandu-se in pepiniera, in decurs de 3-4 ani.

   Dupa scoaterea din  teren, vara, bulbii destinati culturilor fortate se supun in tehnologiile moderne, diferitelor scheme de tratamente termice, in functie de perioada cand se doreste obtinerea infloririi.

    Infiintarea culturii. Pentru culturile realizate in camp deschis plantarea bulbilor se va face toamna, in septembrie-octombrie, intr-un sol reavan, bine afanat si fertilizat cu gunoi de grajd la cultura premergatoare.

    Recoltarea florilor. Tijele florale se recolteaza, prin taiere, de la punctul de insertie pe bulb, impreuna cu frunzele, in momentul cand bobocii bazali sunt colorati si deschisi.Dupa recoltare se pun cu baza in apa rece si se duc in spatii racoroase cu temperatura de 2-3 grade Celsius, unde se pot stoca timp de 4-5 zile inainte de a fi livrate.

   Recoltarea bulbilor. De regula, bulbii rezultati de la culturile fortate nu se mai recupereaza; unii producatori insa planteaza acesti bulbi dupa recoltarea florilor in camp unde pot inflori din nou dupa 2-3 ani de cultura. Pentru culturile realizate in camp, bulbii se scot vara, in timpul perioadei de repaus, odata la 3-4 ani. Dupa scoaterea din teren, bulbii se sorteaza pe categorii de marime, se zvanta bine si se introduc la pastrare in spatii calde, uscate si bine aerisite pana toamna in septembrie-octombrie, cand pot fi replantati la locul de cultura, in functie de marime si destinatie.