Usturoiul este originar din Asia Mică, bazinul Mării Mediterane, Munții Caucaz și Munții Carpați. Cultura a fost cunoscută cu 5000 – 6000 de ani înaintea erei noastre. La noi în țară se cultivă în toate zonele.  Cea mai utilizata parte a usturoiului este bulbul. Acesta este format din mai multi  bulbili, denumiti popular “catei de usturoi”.  Pe langa proprietatiile alimentare, usturoiul are si proprietati terapeutice. Acesta trateaza infectiile fungice, combate viermii intestinali, reduce tensiunea arteriala, ajuta la eliminarea toxinelor, intareste sistemul imunitar si este cel mai puternic antibiotic natural, cunoscut sub forma de aliment pur.

Principalele boli sunt:

VIROZE:

1. Virusul dungarii galbene a prazului (Leek yellow stripe virus)

Simptome:

• Frunzele sunt ondulate si lasate in jos, iar pe suprafata limbului se observa dungi de culoare galbuie, mai evidente in regiunea bazala.
• Dungile clorotice pot fi intrerupte sau se extind pe toata lungimea frunzelor, care devin, adesea, total galbene.
• Tulpinile florifere care se formeaza sunt adesea distruse in cursul iernii.

Metode de prevenire si combatere:

• Materialul de plantat trebuie sa fie sanatos.
• Cultivarea soiurilor rezistente.
• Aplicarea insecticidelor pentru a tine sub control populatia de afide.

BACTERIOZE:

1. Putregaiul bacterian al bulbilor de usturoi produs de bacteria Erwinia carotovora pv. carotovora

Simprome:

• În culturile destinate bulbilor pentru pastrare, atacul bacteriei apare spre sfârsitul vegetatiei când, daca se sectioneaza bulbul se observa ca unele foi carnoase îi schimba culoarea, par umede si se înmoaie.
• La bulbii puternic atacati, la presare, discul bazal se scufunda.
• Bulbii partial atacati pot putrezi în întregime daca sunt pastrati în depozite mai umede sau, se usuca, daca depozitele sunt cu atmosfera uscata.
• Din bulbii atacati se degaja un miros patrunzator, neplacut.

Metode de prevenire si combatere:

• Evitarea cultivarii în soluri umede si reci
• Rotatie de minim 3 ani
• Cultivarea unor soiuri tolerante limiteaza pagubele
• Tratamente imediat dupa aparitia bolii cu Zeama bordeleza, Fungicid Champ 77 WG, Funcid Funguran OH 50 WP, Fungicid Melody Compact 49 WG

MICOZE:

1. Mana produsa de Peronospora destructor

• Frunzele si tijele florale parazitate prezinta pete ovale de decolorare, cu tesuturi îngalbenite, pe suprafata carora apare un puf cenusiu-violaceu.
• Frunzele si tijele plantelor manate se frâng din dreptul zonei afectate,  încât partea lor superioara se usuca.
• Frunzele capata aspectul cifrei 1, iar tijele frânte nu mai produc seminte .
• Tesuturile distruse se usuca sau, daca vremea este ploioasa, sunt acoperite cu micelii brunenegricioase de la alte ciuperci saprofite (Macrosporium etc.).
• Bulbii ramân mici, iar în timpul pastrarii se înmoaie si putrezesc.

Metode de prevenire si combatere:

• Distrugerea resturilor vegetale din culturi pentru micorarea rezervei de oospori (organe de rezistenta).
• Asigurarea unei rotatii de minim trei ani, precum si fertilizarea echilibrata, fara exces de azot.
• Bulbii sau bulbilii folositi la înfiintarea  culturilor, trebuie sa provina din culturi ce au fost tratate pâna la recoltare.
• În timpul vegetatiei se vor face irigari numai prin aspersiune.
•  În culturile semincere se aplica 2-3 tratamente pâna la aparitia tijelor florale, apoi tratamente la acoperire dintre care ultimul cu produse sistemice.
• Tratamente cu Fungicid Polyram DF, Fungicid Dithane M45, Fungicid Acrobat MZ 90/600 WP, Fungicid Aliette 80 WG, fungicid Equation Pro.

2. Alternarioza produsa de Alternaria porri

Simptome:

• Se manifesta pe toate organele plantei.
• In zonele atacate apar pete mici, albicioase, inconjurate de un inel galben.
• Boala evolueaza, iar zona din interiorul petelor devine bruna.
• In caz de atac sever ciuperca ataca si bulbii.
• Boala isi poate continua activitatea si in depozit, daca spatiile sunt prost ventilate, iar umiditatea si temperaturile sunt ridicate.
• Ciuperca se raspandeste prin sporii transportati de picaturile de apa si de vant, iar pe timpul iernii aceasta traieste pe resturile vegetale de la suprafata solului.

Metode de prevenire si combatere:

• Rotatia culturilor
• Strangerea si distrugerea resturilor vegetale
• Tratamente cu Fungicid Polyram DF, Fungicid Dithane M45, Fungicid Acrobat MZ 90/600 WP, Fungicid Aliette 80 WG, fungicid Equation Pro.

3. Putregaiul cenusiu al usturoiului este produs de ciuperca Botrytis allii

Simptome:

• Pe frunze,  apar pete albe, mici (1-3 mm), dispuse spre vârf, care se usucă.
• Spre sfârsitul vegetaţiei atacul apare la colet, acesta se înmoaie si putrezeste.
• Infecţia trece si la vârful bulbilor, pe foile cărnoase periferice, care se acoperă un mucegai cenusiu, abundent.
• În cursul păstrării putregaiul avansează, uneori, la suprafaţă, formându-se scleroţi negri, de 2-5 mm.

Metode de prevenire si combatere:

• Rotaţia (3-4 ani).
• Igiena culturală, fertilizarea echilibrată cu azot
• Irigarea moderată
• Folosirea de sămânţă si bulbi sănătosi
• În cursul vegetaţiei se recomandă două tratamente, cu 6 si 3 săptămâni înainte de recoltare
• Recoltarea trebuie să se facă pe timp uscat.
• Bulbii se expun la soare 10-12 zile si se sortează.
• În depozit se va menţine temperatura de 0-3oC, umiditatea 50-80%, asigurându-se o bună ventilaţie.
• Tratamente in perioada de vegetatie cu Fungicid Bravo 500 SC, fungicid Rovral 500 SC, fungicid Teldor 500 SC, fungicid Switch 625 WG.

4. Helminthosporioza (Helminthosporium alii)

Simptome:

• atacă plantele imediat după răsărire când în zona coletului, la nivelul solului și pe frunzele care învelesc bulbul apare o pubescență (puf) de culoare închisă
• La exteriorul cățeilor de usturoi apar leziuni (răni) specifice, adâncite în miez, de forme diferite.
• Plantele nu sunt comestibile.

Metode de prevenire si combatere:

• Tratamente chimice  cu fungicid Dithane M 45 PU – 0,2 %

5. Rugina (Puccinia porri)

Simptome:

• Se recunoaște prin prezența pe frunzele usturoiului de pustule de culoare ruginie care sunt conidioforii și conidiile acestei ciuperci.
• Astfel este redusă suprafața foliară de asimilație, iar plantele stagnează în creștere.
• Bulbii acestor plante sunt mici, de calitate inferioară.

• Evitarea excesiva a ingrasamintelor pe baza de azot
• Adunarea si distrugerea resturilor vegetale
• Tratamente la apariția bolii fungicid Acrobat MZ 69 WP

6. Putregaiul alb (Sclerotinia cepivorum)

Simptome:

• Frunzele se ingalbenesc si se usuca incepand cu cele de la varful plantei.
• Plantele au radacinile si bulbi putreziti si acoperite de un miceliul alb pufos in care se formeaza sclerotii mici, sferi si negri.

Metode de prevenire si combatere:

• Strangerea si distrugerea resturilor vegetale .
• Rotatie corecta a culturilor (usturoiul poate reveni pe acelasi teren dupa minim 4 ani);
• Tratamente chimice cu fungicid Rovral 500 SC, fungicid Orius 25 EW, fungicid Switch 625 WG, fungicid Ortiva 250 SC.

Principalii daunatori sunt:

1. Tripsul californian – Frankliniella occidentalis

Prezinta o singura generatie pe an. Poate ierna in sol, in stadiul de adult, sau in bobocii si mugurii florali, in stadiul de larva. Pe organele atacate se pot remarca nuante argintii, ca urmare a deformarii tesuturilor.

Metode de combatere:

• Tratamente cu insecticid  Mospilan 20 SG (1.5 gr/ 6 l apa), insecticid Actara 25 WG (0.2 kg/ha), insecticid  Confidor Energy (1.3 l/ha), insecticid Faster 10 CE (2 ml in 6.6 l apa),  insecticid Karate Zeon 50 CS.

2. Musca cepei (Delia antiqua Meig.)

Ataca si usturoiul. Este un daunator specific producand insemnate pagube. Specie cu doua generatii de adulti pe an, larvele din prima generatie ataca frunzele si bulbii in formare, iar cele din a doua genertie numai bulbii.

Metode de combatere:

• Se recomanda respectarea rotatiei culturilor
• Strangerea resturilor vegetale ramase in camp dupa recoltare
• Efectuarea araturilor adanci de toamna
• Tratamente in timpul vegetatie cu :  insecticid Decis Mega 50, insecticid Confidor Energy, insecticid Calypso 480 SC, insecticid Karate Zeon 50 CS.

3. Nematodul bulbilor (Ditylenchus dipsaci).

Plantele atacate raman mici, infratesc puternic si se deformeaza. Frunzele sunt ingrosate, decolorate si cu timpul se usuca. Bulbii atacati prezinta crapaturi si au aspect mucilaginos, albi, apoi se brunifica.

Metode de prevenire si combatere:

• Rotatia culturilor
• Material semincer sanatos
• Cultivare de soiuri rezistente.
• Tratamente la sol cu insecticid Force 1.5 G (15 kg/ha) sau Basamid Granule

Origine și răspândire

Usturoiul este originar din Asia Mică, bazinul Mării Mediterane, Munții Caucaz și Munții Carpați. Cultura a fost cunoscută cu 5000 – 6000 de ani înaintea erei noastre. La noi în țară se cultivă în toate zonele.

Importanța culturii

– este folosit în industria conservelor și cea farmaceutică, datorită conținutului ridicat în fitoncide;

– se valorifică la prețuri ridicate, obținându-se venituri importante din unitatea de suprafață;

– ajută la o bună funcționare a sistemului cardiovascular;

– previne diabetul zaharat, ateroscleroza, gripa, cancerul de colon și cancerul gastric, tromboza, infarctul miocardic și multe alte boli, fiind un antibiotic natural.

Sfaturi pentru cultivarea și îngrijirea usturoiului

Usturoiul are pretenții mici față de temperatură. Bine înrădăcinat, poate rezista până la temperaturi de -25°C. Începe să vegeteze la temperaturi de 3 – 5°C. Este foarte pretențios la lumină. Preferă solurile plane, permeabile, ușoare și fertile, care nu formează crustă și au un conținut redus de humus.

Usturoiul nu trebuie cultivat după el însuși mai mulți ani consecutivi și nici la intervale de timp mai mici de 3 – 4 ani, pe același teren întrucât este atacat de nematozi iar producția poate fi compromisă.

Terenul se pregătește, încorporând odată cu arătura, 80 kg P2O5 și 130 kg K2O la hectar, iar premergător însămânțării, primăvara se aplică azotat de amoniu pentru doza de 80 g N/ha. Terenul se modelează în straturi înălțate cu lațimea de 104 cm.

Plantarea de toamna se face în lunile septembrie – octombrie, iar cea de primăvara în a doua jumătate a lunii martie. Se plantează 4 rânduri pe stratul înălțat, la distanțe de 28 cm între rânduri și 3 – 4 cm între plante, pe rând. Adâncimea de plantare este de 4 – 5 cm toamna și de 2 – 3 cm primăvara. Pentru plantarea unui hectar se folosesc 800 – 100o kg bulbili.

După răsărirea plantelor, se aplică prima îngrășare fazială cu doze de aproximativ 170 – 200 kg/ha superfosfat, 100 kg sulfat de potasiu și 100 kg azotat de amoniu la hectar. Dacă plantele au creștere vegetativă slabă, se face a doua fertilizare, când începe formarea bulbilor. Se aplică prașile și irigări de câte ori este nevoie, pentru a menține solul afânat și cu umiditate optimă.

Combaterea agenților patogeni și a dăunătorilor specifici se face cu atenție deosebită. Nematodul bulbilor produce pagube deosebit de mari, până la compromiterea recoltelor, ceea ce explică necesitatea cultivării unor soiuri mai puțin sensibile. Se recomandă folosirea materialului săditor certificat, provenit din culturi neinfestate și păstrat în condiții de temperatură negative și umiditate atmosferică scăzută.

Recoltarea se face în iulie – august, când tulpina se înmoaie la bază, iar frunzele se usucă. Se recoltează cu grijă, pentru a nu exfolia căpățânile, întrucât tunicile protejează usturoiul în timpul păstrării peste iarnă.

Producția este de 6.000 – 12.000 kg / ha.

Cultura usturoiului pentru stufat ( usturoiul verde)

Materialul biologic necesar pentru înființarea culturilor de usturoi de stufat, este reprezentat de bulbili („căței”), desprinși din bulbii normali. Pentru obținerea de plante cât mai uniforme ca vigoare, se recomandă ca înaintea plantării să se facă sortarea bulbililor, pe mai multe categorii de mărime. În cazul înființării de culturi pure, este necesară o cantitate de 60 – 150 g bulbili la m², în funcție de mărimea acestora.

Plantarea se face într-un teren foarte bine afânat. Bulbilii se plantează în poziție verticală, atât de adânc încât partea superioară a acestora să fie la nivelul solului. Se plantează pe rânduri, la distanța de 10 – 20 cm între rânduri și 4 – 5 cm între plante pe rând, asigurând astfel o densitate de 200 – 250 plante/m². La plantare se udă bine, pentru a se asigura prinderea și pornirea în vegetație.

Lucrările de îngrijire constau în afânarea frecventă a solului, plivitul buruienilor, combaterea bolilor și dăunătorilor. În funcție de perioada și locul de cultură, temperatura asigurată și condițiile de lumină, recoltarea usturoiului se poate face după 60 – 80 de zile de la plantare.

Producția ce se obține la cultură pură, poate să ajungă la 2 – 3 kg/m².

Valorificarea se face sub formă de legături.