Țelina cultivată provine dintr-o formă spontană ce crește în zona Mării Mediterane și vestul Europei. În antichitate a fost cultivată ca plantă medicinală și decorativă, iar în secolul XVI a început să fie cultivată pentru scopuri alimentare. La noi în țară se cultivă în toate regiunile. Din punct de vedere alimentar, telina ne poate oferi o masa sanatoasa, bogata in vitamine si minerale, dar saraca in calorii. Radacina contine fosfor, potasiu, calciu, fier, vitamine (C, E, A, B1, B2) si substante volatile. Pe langa proprietatile alimentare, telina se poate folosi si pe post de medicament. Aceasta poate trata insomnia, durerile de dinti, reumatismul, si bolile inflamatorii.

Principalele boli sunt:

BACTERIOZE:

1. Putregaiul umed al rădăcinilor – Erwinia carotovora var. carotovora

Simptome:

• La rădăcini, mai frecvent în zona coletului, apar pete galbene-brune, umede.
• Atacul avansează spre vârf, în interiorul rădăcinii formându-se caverne pline cu o masă mucilaginoasă.
• Întreaga cantitate de rădăcini poate putrezi.
• În câmp, la plantele semincere, cu rădăcina infectată, se produce îngălbenirea, vestejirea si uscarea părţii aeriene.

Metode de prevenire si combatere:

• Vor fi evitate terenurile grele, cu exces de apă.
• Se va aplica rotaţia de 3-4 ani, fără plante sensibile.
• La depozitare se vor alege rădăcinile fără leziuni.
• În depozit se va menţine temperatura de 1-4ºC si umiditatea sub 80% (în depozitele frigorifice parametrii indicaţi sunt: 0,5 – 1ºC.
• Tratamente imediat dupa aparitia bolii cu Champ 77 WG, Copernico Hi-Bio, Fungicid Melody Compact 49 WG, Fungicid Funguran OH 50 WP, Zeama Bordeleza.

MICOZE:

1. Putregaiul alb produs de ciuperca Sclerotinia sclerotiorum

Simptome:

• În câmp, boala apare mai ales la culturile semincere.
• Pe rădăcinile depozitate apar pete umede, usor decolorate, care se acoperă cu un mucegai alb, dens, în care apar aglomerări strălucitoare de miceliu, care se transformă în scleroţi negri, tari, de 3-10 mm; rădăcinile putrezesc.
• Ciuperca se extinde rapid de la o rădăcină la alta.
• Putrezirea se deosebeste de cea produsa de bacteria Erwinia carotovora, care da o masa vâscoasa de tesuturi degradate.

Metode de prevenire si combatere:

• Rotaţia fără plante sensibile.
• În depozit se iau aceleasi măsuri ca si la putregaiul bacterian
• Se recomanda araturi adânci, pentru îngroparea resturilor vegetale cu scleroti
• Evitarea excesului de umiditate
• Sortarea atenta a materialului de depozitare
• Tratamente chimice cu: Topsin, Fungicid Ortiva 250 SC, Fungicid Switch 62.5 WG, Fungicid Rovral 500 SC, Fungicid Orius 25 EW

2. Fainarea produsa de ciuperca Erysiphe umbeliferarum

Simptome:

• Atacul apare frecvent pe frunze si tulpini si uneori pe fructe.
• Pe ambele fete ale frunzelor, para pete neregulate ca forma, albe acoperite cu un invelis paslos-miceliul ciupercii. Mai tarziu, acest invelis devine pulverulent datorita formarii fructificatiilor asexuate ale ciupercii- conidioforii si conidiile acesteia..
• Atacul pe tulpini se manifesta mai ales in culturile semincere, unde miceliul ciupercii poate afecta portiuni de 10-20 cm.
• Spre sfarsitul perioade de vegetatie, apar in pasla mceliana de pe tesuturile atacate, puncte mici, galbene la inceput, apoi negre- fructificatiile sexuate ale ciupercii-cleistoteciile.

Metode de prevenire si combatere: 

• Strangerea si distrugerea resturilor vegetale
• Aratura adanca
• Rotatie de 3 ani
• Tratamente chimice cu: Fungicid Topas 100 EC, Fungicid Kumulus DF, Fungicid Ortiva 250 SC, Fungicid Thiovit Jet 80 WG, Systhane Plus 24 E

3.  Patarea alba (septorioza) produsa de Septoria apiicola

Simptome:

• Boala poate afecta frunzele, inflorescentele si fructele.
• Pe limbul frunzelor, apar pete galben-brune, colturoase, marginite de o bordura roscat5a.
• In conditii favorabile bolii (timp umed si moderat de cald), petele se extind, putand ocupa portiuni mari din limbul frunzelor.
• Mai traziu la suprafata petlor apar puncte mici negre – picnidiile ciupercii.
• Pete usor alungite, brun -negricioase, pot aparea si pe petiolul frunzelor, respectiv pe tulpinile florifere, in anul II, la culturile semincere

Metode de prevenire si combatere: 

• Loturile semincere se vor infiinta la distante de izolare de cel putin 200 m fata de culturile comerciale sau cele de planta mama.
• La telina destinata productiei de frunze, se va avea in vedere, timpul de pauza corespunzator produsului fungicid folosit.
• Tratamente chimice cu Fungicid Topas 100 EC, Fungicid Kumulus DF, Fungicid Ortiva 250 SC,  Fungicid Dithane M 45, Zeama Bordeleza.

4, Cercosporioza produsa de ciuperca Cercospora apii

Simptome:

• Pe frunze apar pete mici, circulare, de culoare cafenie, inconjurate de o bordura fina de culoare bruna.
• Zonele afectate se scufuda usor in tesut.
• Temperaturile ridicate si prezenta picaturilor de apa pe frunze, favorizeaza aparitia acestei boli.

Metode de prevenire si combatere:

• Rotatia corecta a culturilor.
• Cultivarea soiurilor rezistente.
• Adunarea resturilor vegetale, dupa recoltare.
• Tratamente chimice cu Fungicid Ortiva 250 SC, Fungicid Bravo 500 SC, Fungicid Topsin 500 SC, Fungicid Score 250 EC.

5. Mana, produsa de Peronospora umbellifarum

Simptome:

• Pe partea superioara a frunzelor apar pete galbene, apoase, ce evolueaza si devin brune, iar pe partea inferioara, apare un puf cenusiu, ce reprezinta fructificatiile ciupercii.
• Aceasta ciuperca  in scurt timp poate produce defolierea plantei.
• Transmiterea se realizeaza prin samanta infectata si prin sporii ce rezista pe resturile vegetale de la suprafata solului.

Metode de prevenire si combatere:

• Rotatia culturilor.
• Cultivarea soiurilor rezistente.
• Adunarea resturilor vegetale, dupa recoltare.
• Utilizarea semintelor sanatoase.
• Ttratamente chimice cu : Fungicid Aliette 80 WG, Fungicid Verita, Fungicid Ridomil Gold MZ 68 WG, Fungicid Antracol 70 WP, Fungicid Polyram DF.

VIROZE:

1. Mozaicul telinei produs de Cerely mosaic virus

Simptome:

• La telina , apare pe frunze o clarifiere a nervurilor, urmata apoi de decolararri in lungul acestora, insotite uneori de pete inelare.
• Plantele atacate au frunzele deformate si talia redusa.
• In forma mai grave ale bolii, frunzele tinere se necrozeaza distrugandu-se in totalitate.

Metode de prevenire si combatere:

• Se vor asigura spatii de izolare de minimum 500 de metri intre culturile de consum si cele semincere.
• Distrugerea buruienilor.
• Aplicarea insecticidelor pentru a tine sub control populatia de afide.

Principalii daunatori sunt:

1. Plosnita vargata a umbeliferelor (Graphosoma Lineatus)

Este un daunator periculos in special pentru culturile semincere. Larvele si adultii ataca plantele determinand distrugerea lastarilor floriferi, avortarea florilor si impiedica dezvoltarea plantelor.

Metode de combatere:

• Aratura efectuata din toamna.
• Metinerea culturilor si a terenurilor din jurul acestora libere de buruieni.
• Tratamente chimice cu Insecticid Actara 25 WG, Insecticid Faster 10 CE, Insecticid Decis Meg EW 50, Insecticid Pyrinex Quick, Insecticid Kaiso Sorbie 5 WG.

2. Musca morcovului (Chamaepsila rosae)

Aceasta specie ataca si telina, in special productia de radacini conducand la pierderi de 20-30 %. Plantele afectate au cresteri reduse; acestea produc galerii care pot fi coloniuzate de ciuperci  ce provoaca putrezirea radacinilor.

Metode de combatere:

• Distrugerea resturilor vegetale dupa recoltare.
• Eliminarea plantelor atacate din cultura.
• Tratamente in timpul vegetatie cu : Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Confidor Energy, Insecticid Calypso 480 SC, Insecticid Karate Zeon 50 CS.

3. Afidele

Sunt specii polifage ce migreaza de la o planta la alta sau de la o specie la alta. Se prezinta sub forma de colonie pe partea inferioara a frunzelor, pe flori sau inflorescente si pe lastarii tineri. Insectele se hranesc cu sucul celular, provocand un stres plantei. In caz de atac sever, determina moartea plantei.

Metode de combatere:

• Tratamente cu Insecticid Decis Mega 50 EW(0.2 l/ha), Insecticid Confidor Energy (0.6 l/ha), Insecticid Mospilan 20 SG (1.5 gr/12 l apa), Insecticid Actara 25 WG.

4. Croitorul pastarnacului (Phytoecia icterica)

Este o specie ce ataca si telina. Are o generatie pe an si ierneaza in stadiul de larva in radacinile umbeliferilor. Radacinile atacate de larva au numeroase galerii  si putrezesc usor .

Metode de combatere:

• Strangerea si distrugerea resturilor vegetale, dupa recoltare.
• Rotatie corecta a culturilor.
• Tratamente chimice la aparitia adultilor cu: Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Faster 10 CE, Insecticid Mavrick 2 F, Insecticid Pyrinex Quick, Insecticid Kaiso Sorbie 5 WG

5. Musca telinei (Philophylla heraclei)

Are  doua generatii pe an si ierneaza ca pupa in sol. Adulti apar in luna mai si depun ponta pe partea inferioara a frunzelor. Dupa eclozare, larvele patrund in frunza unde sapa galerii de hranire. Pe ranile produse de aceasta insecta se pot dezvolta agenti fito-patogeni.

Metode de combatere:

• Strangerea si distrugerea resturilor vegetale, dupa recoltare.
• Rotatie corecta a culturilor.
• Tratamente chimice cu Insecticid Nuprid AL 200 SC, Insecticid Vertimec 1.8 EC, Insecticid Laser 240 SC, Insecticid Actara 25 WG, Insecticid Decis Mega 50 EW .

6. Nematozii

Ssunt viermi microscopici ce ataca majoritatea speciilor legumicole. Au numeroase generatii pe an si se inmultesc foarte repede. Provoaca pagube insemnate in special la culturile din ciclul 2 (de vara) din sere si solarii  (atacul este favorizat de temperaturile ridicate din timpul verii). Larvele patrund in sistemul radicular al plantelor si se stabilesc in vasele conducatoare. In timpul hranirii secreta o toxina ce determina hipertrofierea tesuturilor. Plantele atacate stagneaza din crestere, iar in final se usuca.

Metode combatere:

• Rotatia corecta a culturilor.
• Cultivarea soiurilor rezistente.
• Tratamente la sol cu Basamid Granule sau Insecticid Force 1.5 G.

Origine și răspândire

Țelina cultivată provine dintr-o formă spontană ce crește în zona Mării Mediterane și vestul Europei. În antichitate a fost cultivată ca plantă medicinală și decorativă, iar în secolul XVI a început să fie cultivată pentru scopuri alimentare. La noi în țară se cultivă în toate regiunile.

Importanța culturii

– de la țelină se folosesc rădăcina îngroșată și frunzele, pentru prepararea unor salate, mâncăruri, aromatizarea murăturilor și în conservele de legume;

– rădăcina conține: glucide, protide, săruri minerale (Ca, Fe, K, P), vitamine ( A, B1, B2, C, E, PP) și substanțe volatile;

– poate fi utilizată în tratamentul reumatismului, afecțiunilor pulmonare, ale sistemului nervos, anemiei etc.;

– semințele conțin apiol și au utilizări farmaceutice.

Sfaturi pentru cultivare și îngrijire

Temperatura minimă de încolțire este de 2 – 3°C, iar cea optimă de 20 – 30°C. Temperatura optimă de îngroșare a rădăcinilor este de 16 – 20°C.

Lumina nu reprezintă un factor esențial în procesul de creștere, în schimb pretențiile pentru umiditate sunt foarte ridicate în special în faza de răsărire, plantare și depunere a substanțelor de rezervă.

Solurile cele mai indicate sunt cele ușoare sau mijlocii, profunde, fertile, cu un pH neutru. Fiind o plantă halofilă suportă și solurile ușor sărăturate.

Consumul specific de elemente nutritive la o producție de 40 t/ha este de 5 kg azot, 2 kg fosfor, 1 kg potasiu și 1kg magneziu pentru o tonă de produs.

Cultura de vară

Bune premergătoare pentru țelină sunt: castraveții, conopida, varza, tomatele.

Pregătirea terenului începe din toamna anterioară, fertilizarea de bază făcându-se cu 40 – 50 t/ha gunoi de grajd descompus, 300 – 400 kg/ha superfosfat și 100 – 120 kg/ha sulfat de potasiu. Primăvara lucrările de pregătire constau în fertilizarea cu 150 kg/ha azotat de amoniu.

Răsadul se produce în sere sau răsadnițe calde, prin semănat la sfârșitul lunii februarie. Se seamănă la 5 – 6 cm distanță folosind 1,5 – 2 g sămânță/m², respectiv 80 – 100 g sămânță pentru răsadul necesar unui hectar de cultură. În mod obișnuit răsadul nu se repică. Până la plantarea în câmp, răsadul se îngrijește corespunzător, se udă moderat, se aerisește atent, astfel ca temperatura să nu scadă sub 16 °C, se tratează contra bolilor. Vârsta optimă de plantare a răsadului trebuie să fie de 50 – 60 de zile.

Plantarea se face manual, la sfârșitul lunii aprilie, la aceeași adâncime la care a fost produs răsadul, deoarece plantarea mai adâncă împiedică îngroșarea rădăcinilor. Plantarea se face pe teren modelat, în brazde cu lățimea la coronament de 104 cm, câte două rânduri distanțate la 80 cm și la 18 – 20 cm între plante.

Lucrările de întreținere:

• compltarea golurilor la 4 – 5 zile de la plantare;
• 2 – 3 prașile mecanice între rânduri și manual pe rând, până când rozetele de frunze acoperă distanțele dintre rânduri;
• 8 – 10 irigări  cu norme de 350 m³ de apă/ha, menținând nivelul umidității în sol la 75 – 80% în prima parte a vegetației și apoi la 70 – 75%;
• fertilizarea fazială cu azotat de amoniu 80 – 100kg/ha, superfosfat 100 – 150kg/ha și sare potasică 50 – 70 kg/ha se aplică în două etape: la 3 – 4 spătămâni de la plantare și în perioada de creștere intensă a rădăcinilor;
• combaterea agenților patogeni și a dăunătorilor;

Recoltarea se face eșalonat către sfârșitul verii, în august – septembrie în funcție de cerințele pieței. După recoltare, frunzele plantelor nu se vor rupe.

Producția obținută este de 20 – 25 t/ha.

Cultura de toamnă

Se practică în succesiune după: spanac, ceapă, mazăre, salată sau usturoi de stufat.

Lucrările de pregătire a terenului:  se fertilizează cu 300 kg/ha superfosfat și 200 kg/ha sare potasică apoi se execută o arătură la 20 cm, cu plugul în agregat cu o grapă.

Răsadul se produce în răsadnițe semicalde sau reci, prin semănare între 15 și 30 aprilie, iar plantarea se face între 20 mai și 10 iunie.

Îngrijirea culturii se face ca și la cultura timpurie, acordând atenție udărilor, care se vor executa mai des.

Recoltarea se va face în luna octombrie  – noiembrie înainte de înghețarea solului. După adunarea plantelor, se face curățirea lor de pîmânt, îndepărtarea frunzelor și a rădăcinilor secundare. Timp de 1 – 2 zile după recoltare, rădăcinile de țelină se lasă pe câmp pentru a pierde din umiditate apoi se sortează și se depozitează în silozuri sau depozite.

Se obțin producții de 30 – 35 t/ha rădăcini. Frunzele se valorifică separat în snopi sau legături.