Spanacul este originar din Asia Centrală. Spanacul sălbatic (Spinacea tetranda Roxb.) crește spontan în Afganistan și Iran, în cultură fiind cunoscut abia în secolul al IV-lea.  Frunzele de spanac se consumă în stare proaspătă sau deshidratate, fierte sau opărite, pregătite sub formă de diferite mâncăruri. Conține: 3 – 4,13 % proteine brute, 3,6% hidrați de carbon, 2,1 – 3,35% cenușă, 80mg% vitamina C, 2 – 8 mg% caroten, 59 mg% calciu, 51 mg% fosfor, 742 mg% potasiu, 31 mg% fier etc. Se recomanda consumarea sucului de spanac. Sub acesta forma, corpul uman asimileaza toate elemente nutrive ale acestei legume. Prin procesare (congelat, fiert) spanacul isi pierde o mare parte din proprietati.

Principalele boli sunt:

VIROZE:

1. Mozaicul spanacului  produs de Cucumber mosaic virus in spinach

Simptome:

• Sunt afectate frunzele de spanac pe care se observa numeroase pete mici cu diametru de sub un mm, avand in centru un punct inchis la culoare.
• Uneori aceste pete conflueaza formand pete mai mari de culoare galbena, insa fara a se generaliza ca in cazul ingalbenirii.
• In timp plantele isi inceteaza cresterea, iar pe frunze incepand de la periferie spre centru apar necroze care in final duc la uscarea frunzelor.

Metode de prevenire si combatere:

• Eliminarea plantelor atacate din cultura.
• Utilizarea semintelor sanatoase provenite din surse sigure.
• Aplicarea insecticidelor pentru a tine sub control populatia de afide.

MICOZE:

1. Albumeala sau rugina alba, produsa de ciuperca Albugo candida.

Simptome:

• Pe partea superioara a frunzelor apar pete galbui de decolorare.
• Boala evolueaza, iar pe fata inferioara apar fructificatiile ciuperci, sub forma unor formatiuni circulare de culoare alba.
• Frunzele puternic atacate se usuca si cad.

Metode de prevenire si combatere:

• Strangerea si distrugerea resturilor vegetale, dupa recoltare.
• Utilizarea semintelor sanatoase.
• Tratamente cu Ortiva 250 SC, Melody Compact 49 WG, Ridomil Gold MZ 68 WG, Bravo 500 SC, Zeama Bordeleza

2. Antracnoza produsa de ciuperca Colletoreichum spinaciae

Simptome:

• Pe frunzele plantelor atacate apar pete galbui sau albicioase.
• Daca conditiile de mediu sunt favorabile, petele se unesc si acopera suprafata frunzelor.
• Frunzele se brunifica si treptat se desprind de pe planta.
• Daca temperatura si umiditatea au valori ridicate, boala poate distruge intreaga cultura.
• Pe timpul iernii, ciuperca traieste pe resturile vegetale de la suprafata solului.

Metode de prevenire si combatere:

• Respectarea asolamentului (spanacul poate reveni pe acelasi teren dupa 1-2 ani).
• Adunarea si distrugerea resturilor vegetale dupa recoltare.
• Utilizarea semintelor sanatoase.
• Tratamente chimice cu produsele recomandate prentru mana. Exemple: Polyram DF, Ridomil, Merpan, Captan, Aliette.

3. Mana spanacului produsa de ciuperca Peronospora spinaciae

Simptome:

• Pe partea superioara a frunzelor apar pete de culoare galbena.
• Pe fata inferioara, in dreptul petelor, se formeaza un puf cenusiu-violaceu.
• Pe vreme umeda si racoroasa, petele se extind si pot acoperi toata frunza.
• Tesuturile atacate, devin sfaramicioase si se desprind de pe planta.
• Aparitia bolii este favorizata de temperaturile sub 24ºC si umiditatea ridicata.

Metode de prevenire si combatere:

• Asolamente corect (spanacul poate reveni pe acelasi teren dupa 3 ani).
• Utilizarea semintelor sanatoase.
• Tratamente chimice cu: Polyram DF, Ridomil, Merpan, Captan, Aliette.

4. Patarea cafenie, produsa de ciuperca Cladosporium variabile

Simptome:

• De obicei, aceasta boala apare doar in spatiile protejate, dar in anii favorabili isi poate face aparitia si in camp. Ciuperca ataca frunzele plantei si poate produce pierderi insemnate (75-100 %).
• Pe fata superioara a frunzelor apar pete galbene neregulate.
• Cu timpul, boala evolueaza, iar pe fata inferioara, in dreptul petelor, apare un puf cenusiu-violaceu.
• Tesuturile afectate se usuca si se desprind de pe planta.
• Aparitia bolii este favorizata de temperaturile ridicate, umiditate atmosferica ridicata si lipsa ventilatiei.

Metode de prevenire si combatere:

• Eliminarea plantelor afectate, din cultura.
• Aerisirea solarului.
• Evitarea irigarii prin aspersiune.
• Tratamente chimice cu Dithane M 45, Bravo 500 SC, Topsin , Ortiva 250 SC.

5. Fuzarioza (Fuzarium oxysporum f sp. spinaciae)

Simptome:

• Primele simptome sunt reprezentate de ingalbenirea frunzelor mature.
• Boala evolueaza si in scurt timp intrega planta se ingalbeneste si moare.
• Daca se realizeaza o sectiune prin radacina, se observa o brunificare a vaselor conducatoare, care sunt astupate de miceliul ciupercii.
• Aparitia bolii este favorizata de temperaturile mai mari de 27ºC si de seceta prelungita.
• Ciuperca rezista in sol, iar cand conditiile meteo permit, ataca plantele de cultura.

Metode de prevenire si combatere:

• Mentinerea unei umiditati constante in sol.
• Rotatie corecta a culturilor (spanacul va reveni pe acelasi teren dupa trei ani).
• Tratamente chimice la sol cu Topsin 500 SC, Topsin 70 WDG. Se prepara o solutie de 0.05 – 0.1 % (5 sau 10 g la 10 l de apa) si se stropeste fiecare planta cu 0.5 l (din solutia respectiva)

Principalii daunatori sunt:

1. Limaxului cenusiu (Agriolimax agreste)

Melcul este polifag, se hraneste cu specii de plante cultivate si spontane, atacul producandu-se la nivelul tuturor organelor plantelor (subterane si supraterane).

Melcii rod cu ajutorul limbii lor zimtate gauri de forma neregulata pe frunze sau alte parti ale plantei.In zonele roase pot aparea infectii secundare, produse de ciuperci sau bacterii.

Metode de combatere:

• Combaterea chimica se poate realiza cu ajutorul moluscocidelor cum ar fi: Mesurol  in cantitate de 5,0 kg/ha, acesta se imprastie pe suprafata solului sau se poate incorporeaza la 2-3 cm adancime in sol. Optimol 4 G 15 kg/ha la fel ca si Mesurolul se imprastie la suprafata solului sau se poate incorpora in sol.

2. Acarienii

 Sunt specii polifage, care ataca foarte multe plante, atat specii cultivate cat si specii spontane. Acestia se hranesc cu sucul celular al plantelor. In urma atacului, funzele au un aspect pergamentos, florile avorteaza, iar planta stagneaza din crestere.

Metode de combatere:

• Tratamente chimice cu Nissorum 10 WP, Envidor 240 SC, Milbeknock, Vertimec 1.8 EC.

3. Musca miniera (Liriomyza spp)

Se dezvolta preponderent in spatiile protejate, dar daca temperaturile permit, aceasta poate ataca culturile din camp. Este o specie polifaga si ataca aproape toate speciile de legume. Larvele produc rosaturi in frunze sub forma unor galeri miniere. Adultii se hranesc cu limbul frunzelor.  Pe “ranile” provocate de aceasta insesecta se pot instala agenti fito-patogeni.

Metode de combatere:

• Tratamente chimice cu Confidor Energy, Mospilan, Actara, Laser 240 SC, Decis Mega EW 50.

4. Afidele

Sunt specii polifage ce migreaza de la o planta la alta sau de la o specie la alta. Apar primavara devreme si se hranesc pe flora spontana, iar apoi se deplaseaza pe speciile cultivate. Se prezinta sub forma de colonie pe partea inferioara a frunzelor, pe flori, inflorescente si pe lastarii tineri. Insectele inteapa si sug sucul celular, provocand un stres plantei. In caz de atac sever, determina moartea plantei.

Metode de combatere:

• Tratamente cu Decis Mega 50 EC (0.2 l/ha), Confidor Energy (0.6 l/ha), Mospilan 20 SG (1.5 gr/ 12 l apa), Actara 25 WG

5. Musculita alba de sera (Trialeurodes vaporariorum)

Daunatorul se dezvolta in conditii de sera tot timpul anului, iar in camp numai in perioada de vara. In sera poate dezvolta 3-6 generatii pe an, atunci cand conditiile sunt favorabile. Adultii si larvele colonizeaza frunzele si lastarii. In urma atacului, frunzele se etioleaza, se usuca si cad.

Metode de combatere:

• Distrugerea resturilor vegetale, dupa desfiintarea culturii.
• Dezinsectia serelor si solariilor inainte de infiintarea unei noi culturi.
• Tratamente cu Decis Mega 50 EC (0.25 l/ ha), Actara 25 WG ( 0.2 kg/ha), Confidor Energy (1.3 l/ha), Mospilan 20 SG (1.5 gr/ 6 l apa).

Origine și răspândire

Spanacul este originar din Asia Centrală. Spanacul sălbatic (Spinacea tetranda Roxb.) crește spontan în Afganistan și Iran, în cultură fiind cunoscut abia în secolul al IV-lea. În Europa, spanacul a fost adus din Persia, de către arabi, în Spania de unde s-a răspândit și în celelalte țări ale continentului. Spanacul poate fi cultivat până la altitudinea de 2000 m. La noi în țară se cultivă în toate județele.

Importanța culturii

– frunzele de spanac se consumă în stare proaspătă sau deshidratate, fierte sau opărite, pregătite sub formă de diferite mâncăruri;

– conține: 3 – 4,13 % proteine brute, 3,6% hidrați de carbon, 2,1 – 3,35% cenușă, 80mg% vitamina C, 2 – 8 mg% caroten, 59 mg% calciu, 51 mg% fosfor, 742 mg% potasiu, 31 mg% fier etc.

– însușiri alimentare și terapeutice. poate fi folosit în pentru prevenirea și combaterea diverselor afecțiuni precum anemia, îmbătrânirea țesuturilor și organismului, rahitism, astenie fizică și nervoasă, arsuri, eczeme etc.;

Sfaturi pentru cultivare și îngrijire

Spanacul este o plantă rezistentă la temperaturi scăzute. Semințele germinează la 2 – 3°C. Temperatura optimă de creștere este de 15 – 17°C. Spanacul semănat de toamnă, cu 3 – 4 frunze la venirea frigului, suportă temperaturi de -8°C până la -10°C. În zonele cu ierni geroase, lipsite de zăpadă, semănăturile efectuate toamna suferă de îngheț. Se recomandă ca în astfel de zone, semănăturile să se execute primăvara devreme. Temperaturile peste 25°C influențează negativ (plantele au frunze mici, fibroase și emit repede tulpini florale).

Primăvara și toamna se obțin producții bune de spanac, deoarece în aceaste perioade, ziua este mai scurtă iar temperatura aerului este moderată. Este preferabil ca spanacul să fie semănat în locuri ferite de prea multă lumina, cum ar fi livezile tinere.

Spanacul are pretenții ridicate față de umiditate, de aceea în condiții de secetă dă producții scăzute și de calitate inferioară. Culturile de spanac trebuie să se irige pentru menținerea unui nivel de 75% din intervalul umidității active la 20 – 25 cm adâncime. Când spanacul este semănat vara (pentru consumul de toamnă), înainte de semănat se va face o irigare cu 300 – 350 m³ apă la ha.

Spanacul manifestă pretenții mari față de sol, având nevoie de soluri cu texutră mijlocie, permeabile, afânate, bogate în humus cu un pH de 6,5 – 7,5.

Este o plantă pretențioasă față de fetilitatea solului; pentru o producție de 20 t/ha spanacul extrage dn sol 77 kg azot, 26 kg P2O5, 105 kg K2O și 29 kg CaO, de aceea, din toamnă trebuie administrate cantități mari de îngrășăminte 40 – 50 tone/ha gunoi de grajd, 90 kg/ha P2O5 și 150 kg/ha K2O. Azotul se va administra primăvara, în cantitate mică (25 kg/ha) deoarece slabește rezistența plantelor la ger.

Cultura în câmp

Terenurile pentru culturile de spanac în câmp trebuie să aibă o ușoară pantă spre sud, să nu băltească apa pe ele, să fie adăpostite, să se încălzească ușor.

Bune premergătoare sunt plantele legumicole, care lasă terenul curat de buruieni și se fertilizează cu cantități mari de îngrășăminte organice și minerale (cartofii, castraveții, mazărea, fasolea, tomatele, rădăcinoasele etc.).

Pregătirea terenului. Pentru cultivarea spanacului  terenul trebuie să fie mărunțit și nivelat. Înaintea executării lucrării de nivelare, se înlătură toate resturile vegetale de la cultura anterioară după care se face fertilizarea de bază, 50 – 60 t/ha gunoi de grajd semidescompus, 100 kg P2O5 și 75 kg K2O (sol cu fetilitate mijlocie). Se încorporează fertilizanții cu o arătură adâncă (28 – 32 cm). Pentru culturile de spanac care urmează să fie recoltate mecanizat nu se efectuează modelarea solului.

Semănatul. Epoca de semănat variază în funcție de destinația culturii astfel:

• Pentru consum primăvara devreme se seamănă în perioada 1 – 20 septembrie, 18 – 20 kg sămânță la hectar, la adâncimea de 3 – 4 cm;
• Pentru consum în a doua jumătate a primăverii se seamănă în perioada 1 – 30 martie, 15 – 20 kg sămânță la hectar, la adâncimea de 2 – 3 cm;
• Pentru consum toamna se seamănă în perioada 15 iulie – 10 august, 15 – 20 kg sămânță la hectar, la adâncimea de 2 – 3 cm.

! Spanacul semănat toamna (pentru consum primăvara devreme), trebuie să formeze o rozetă de 4 – 5 frunze până la venirea înghețului.

Pentru a asigura obținerea de spanac proaspăt, pe o perioadă cât mai îndelungată, se seamănă eșalonat, din 2 în 2 săptămâni în toate perioadele menționate.

Pentru recoltarea manuală se seamănă ca și salata, iar pentru recoltarea mecanizată, însămânțarea se face pe sol nemodelat, în benzi de 5 rânduri, distanțate între ele la 50 de cm iar plantele la 25 cm.

Lucrări de întreținere. Se recomandă instalarea de parazăpezi, distanțate înte ele la 20 – 30 m, pentru o reține zăpada, având rol în protejarea culturii împotriva înghețului. Pe suprafețe mici, cultura poate fi acoperită cu gunoi păios, pleavă, care primăvara se adună pentru ca solul să fie încălzit și plantele să vegeteze normal. În scopul asigurării unei umidități în sol de 70 – 75%, culturile de spanac se irigă de 2 – 3 ori, cu norma de udare de 200 – 300 m³ de apă la hectar.

Recoltarea. Spanacul se recoltează când rozeta de frunze a ajuns la mărimea specifică soiului cultivat. La culturile de primăvară recoltarea se efectuează din aprilie până în prima jumătate a lunii iunie, iar la cele de toamnă începând cu a doua decadă a lunii octombrie până la sfărșitul lunii noiembrie ( în unele zone). Spanacul trebuie recoltat numai pe timp uscat, deoarece pe timp umed plantele se murdăresc și se depreciază ușor. După recoltare, spanacul se sortează, se ambalează în lăzi și se livrează imediat spre consum.

Producția poate ajunge până la 18 – 20 t/ha în funcție de fertilitatea solului și de soi.

Cultura în solarii și adăposturi joase

Spanacul se cultivă în sistemul culturilor succesive, înainte dsau după cultura de bază de tomate, ardei gras, vinete, castraveți etc.

În cazul cultivării spanacului înaintea culturilor de bază, după pregătirea solului, se însămânțează (în solarii sau câmp) la sfârșitul lunii octombrie, se recoltează în cursul lunii martie și astfel se creează posibilitatea pregătirii solului pentru cultura principală. În cazul culturii spanacului în toamnă, se însămânțează la sfârșitul lunii august sau prima jumătate a lunii septembrie și se recoltează în perioada octombrie – noiembrie. Primăvara foarte devreme sau toamna odatp cu venirea frigului, solariile și adăposturile joase se acoperă cu mase plastice și astfel se asigură producții mai timpurii cu 2 – 3 săptămâni decât în cazul culturilor de câmp, iar toamna se prelungește recoltatul până în noiembrie – decembrie în funcție de condițiile climatice anuale.