Ridichiile isi au originea in genocentrele chinez – japonez si hindustan dar se presupune ca provin din ridichea salbatica care creste spontan in zona Marii Mediterane si a Oceanului Atlantic.  Radacinile tuberizate sunt folosite in stare cruda sub forma de salate. Au gust placut, picant, contin glucide, vitamine (C, B1, B2, P), saruri minerale (Ca, P, K, Mg) si substante volatile. Detin numeroase proprietati terapeutice: diuretice, bactericide, viermifuge. Sucul din radacini si frunzele tinere in amestec cu cel de morcov, favorizeaza secretia biliara si are un efect calmant asupra mucoaselor.

Principalele boli sunt:

VIROZE:

1. Mozaicul conopidei (Couliflower mosaic virus)

Simptome:

• Frunzele atacate prezinta o decolorare, o transparenta a nervurilor, urmata de ingalbenirea tesuturilor dintre nervuri
• Frunzele au un aspect gofrat, cu marginile rasucite spre fata superioara.
• Rasadurile afectate raman mici, iar plantele mature au productii scazute.
• Aceasta boala ataca toate plantele din familia Brassicaceae.
• Virusul se transmite de la un an la altul prin seminte infectate
• In perioada de vegetatie transmiterea este realizata de catre insecte.

Metode de prevenire si combatere:

• Folosirea de samanta sanatoasa si certificata
• Scoaterea si distrugerea din cultura a plantelor care prezinta simptomele bolii;
• Aplicarea insecticidelor pentru a tine sub control populatia insectelor

BACTERIOZE:

1. Patarea bacteriana a frunzelor este produsa de bacteria Pseudomonas syringae pv. maculicola

Simptome:

• Frunzele plantelor atacate prezintă pete dedecolorare ce ajung până la alb, cu zone gălbui şi cu aspect umed.
• Pe tulpini, zonele atacate sunt uşor cufundate, de culoare verde inchis apoi brune negricioase.
• Fructele plantelor prezintă pete mici de decolorare, apoi brune inchis.

Metode de prevenire si combatere:

• Utilizarea de seminte sau rasaduri sanatoase.
• Tratamente cu Champ 77 WG, Melody Compact 49 WG, Acrobat MZ 90-600 WP, Funguran OH 50 WP, Compernico Hi Bio.

2. Mana produsa de ciuperca Peronospora brassicae

Simptome:

• Atacul poate sa debuteze inca din faza de rasad sau dupa transplantare cand plantele au 2-3 frunze sub forma simtomelor tipice de mana.
• Puful de pe dosul frunzelor este de culoare albicioasa iar conidioforii si conidiile care il compun vehiculeaza ciuperca in toata perioada de vegetatie.
• Pe radacini apar pete mari, circulare, de culoare neagra. In final, toata planta este distrusa.

Metode de prevenire si combatere:

• Rotatie si asolament 3-4 ani
• Aratura adanca pentru ingroparea surselor de inocul
• Tratament termic sau chimic al substratului nutritiv folosit pentru producerea rasadurilor
• Tratamente cu fungicide in perioada de vegetatie: Acrobat MZ 90-600 WP, Polyram DF; Equation Pro, Ridomil Gold MZ 68 WG, Aliette

3. Ofilirea fuzariana, produsa de ciuperca Fusarium oxysporum

Simptome:

• Primul semn de boala este reprezentata de ingalbenirea frunzelor de la baza plantei si ofilirea acestora, dupa care boala progreseaza treptat catre varful plantelor.
• In sectiune pe tulpina plantelor bolnave, se poate observa brunificarea tesutului vascular.
• Temperaturile situate intre 28-32ºC, umiditatea ridicata, PH-ul solului de 5- 5,6, nivelurile crescute de azot si scazute de potasiu sunt factori care favorizeaza evolutia fuzariozei.
• Sub 20 si peste 34ºC fuzarioza nu se manifesta.

Metode de prevenire si combatere:

• Folosirea de samanta sanatoase si certificata.
• Eliminarea plantelor bolnave din cultura.
• Tratamente chimice cu Topsin 500 SC, Topsin 70 WDG. Se prepara o solutie de 0.05 – 0.1 % (5 sau 10 g la 10 l de apa) si se stropeste fiecare planta cu 0.5 l (din solutia respectiva).

4. Hernia radacinilor produsa de ciuperca Plasmodiophora brassicae

Simptome:

• Boala poate fi întâlnita în toate fazele de vegetatie ale plantelor, fiind usor de semnalat datorita simptomelor aeriene – vetejiri sau îngalbeniri, cât mai ales a simptomelor prezente pe radacini.
• Radacina hipertrofiata (marita) prezinta strangulari astfel încât, denumirea de „hernie” este foarte corecta
• Atacul poate fi partial confundat cu cel al umflaturilor produse de Meloidogyne (nematodul galicol).
• Pe radacina principala, tumorile sunt mai mari decât cele de pe radacinile secundare.
• Atacul ciupercii este intens la culturile de pe terenuri usor acide, cu pHul=6-6,5.
• În solurile alcaline boala nu apare.

Metode de prevenire si combatere:

• Se impune folosirea la plantare de rasad sanatos, alegerea de terenuri cu pH usor alcalin, sau amendarea lor cu var stins 0,5-1,5 kg/m2.
• Solul ce va fi folosit în rasadnite va fi dezinfectat termic, sporii fiind distrusi în 30-60 minute, daca temperatura este de 60ºC.
• În asolamentele legumicole, cruciferele trebuie sa revina pe aceeai sola, dupa 4-5 ani.
• Masurile de igiena culturala prevad distrugerea plantelor atacate în timpul vegetatiei dar si distrugerea prin foc a resturilor ramase dupa recoltare.

5. Albumeala cruciferelor sau rugina alba, produsa de ciuperca Albugo candida

Simptome:

• Boala produce pagube pe frunze, tulpini, pedunculi florali, flori şi silicve.
• Pe organele atacate apar pete de decolorare, apoi acestea devin albe, lucioase, proeminente, de diferite forme şi mărimi (1-5 mm în diametru), izolate sau confluente.
• În dreptul proeminenţelor, epiderma crapă şi petele devin pulverulente.
• Tulpinile şi silicvele atacate suferă malformaţii (hipertrofieri şi îngroşări).
• Sepalele florilor sunt hipertrofiate, petalele atrofiate şi înverzite.
• Tulpinile plantelor atacate sunt contorsionate şi se culcă pe sol.

Metode de prevenire si combatere:

• Arături adânci
• Igienă culturală
• Distrugerea buruienilor
• Rotaţia de 3-4 ani
• Tratamente cu Ortiva 250 SC, Melody Compact 49 WG, Ridomil Gold MZ 68 WG, Bravo 500 SC, Zeama Bordeleza.

Principalii daunatori sunt:

1. Puricii cruciferelor (Phyllotreta spp) : Culturile sunt deteriorate  adulti, care rod frunzele in intregime.

Metode de combatere:

• tratamente cu Actara, Mospilan, Decis Mega EW 50, Kaiso Sorbie, Fury 10 EC.

2. Molia verzei (Plutella xilostella): ataca in special culturile de varza si conopida, insa afecteaza puternic si terenurile cultivate cu ridichi. Larvele consuma parenchimul, in final frunzele afectate capata culoare plumburie si se usuca.

Metode de combatere:

• Distrugerea resturilor vegetale, ramase dupa recoltare si  prasile repetat
• Tratamente chimice cu Fury 10 EC, Laser 240 SC, Kaiso Sorbie 5 WG, Decis Meg EW 50

3. Limaxul cenusiu ierneaza sub forma de ou in gaurile subterane si crapaturile din sol. Melcii eclozati se hranesc cu organele vegetative ale plantelor. Sunt activi ziua, evolutia lor este influentata de gradul de umiditate din sol. Acestia rod diferite parti ale plantei, care apoi sunt infectate cu ciuperci si bacterii.

Metode de comatere:

• Tratamente chimice cu Optimol sau Agrosan

4. Musca ridichiilor (Delia floralis)  Larvele patrund in tesuturile plantelor, unde sapa galerii de hranire. In caz de atac puternic, poate distruge plantele atacate.

Metode de combatere:

• Strangerea resturilor vegetale dupa recoltare.
• Efectuarea corecta a araturii de toamna.
• Tratamente in timpul vegetatie cu : Decis Mega 50, Confidor Energy, Calypso 480 SC, Karate Zeon 50 CS

Origine si raspandire

Ridichiile isi au originea in genocentrele chinez – japonez si hindustan dar se presupune ca provin din ridichea salbatica care creste spontan in zona Marii Mediterane si a Oceanului Atlantic. Cunoscute de toate popoarele antice, astazi se cultiva in Europa, America, Asia, cu raspandire mare in centrul si nordul Europei, Japonia si China. La noi in tara se cultiva in toate regiunile, indeosebi in cele bogate in precipitatii.

Importanta culturii

– Radacinile tuberizate sunt folosite in stare cruda sub forma de salate;

– Au gust placut, picant, contin glucide, vitamine (C, B1, B2, P), saruri minerale (Ca, P, K, Mg) si substante volatile;

– Detin numeroase proprietati terapeutice: diuretice, bactericide, viermifuge;

– Sucul din radacini si frunzele tinere in amestec cu cel de morcov, favorizeaza secretia biliara si are un efect calmant asupra mucoaselor.

Sfaturi pentru cultivare si ingrijire

Temperatura. Ridichiile sunt plante rezistente la frig. Semintele lor germineaza la 2 – 3°C. Suporta temperaturi de pana la -6°C. Temperatura optima  de crestere si depunere a susbtantelor de rezerva este de 15 – 17°C ziua si 10 – 12°C noaptea. Secetea insotita de temperaturi ridicate duce la deprecierea radacinilor prin formarea de tesuturi spongioase sau fribroase si aparitia gustului iute cauzat de acumularea uleiurilor eterice.

Fata de umiditate  ridichea are pretentii foarte ridicate, necesitand irigarea culturii. Lipsa apei duce la stagnarea cresterii radacinilor, lignificarea si accentuarea gustului iute, Alternanta perioadelor secetoase cu cele cu exces de umiditate determina craparea radacinilor.

Fata de lumina cerintele sunt mari. Lipsa luminii mai ales in conditii de temperatura ridicata, impiedica ingrosarea radacinii.

Ridichiile pretind soluri cu textura usoara sau mijlocie, bogate in humus, afanate, cu o reactie neutra si o buna capacitate de retinere a apei. Dau recolte mari daca gunoiul de grajd s-a administrat culturii premergatoare, iar ingrasamintele chimice se aplica inaintea semanatului.

Cultura de primavara

Se practica in cadrul culturilor succesive sub forma de cultura secundara anterioara. Bune premergatoare sunt prasitoarele: tomate, ardei, fertilizate organic in anul anterior.

Lucrari de pregatire a terenului  se efectueaza conform cerintelor culturii de baza.

Semanatul se face in luna martie, esalonat in 3 – 4 etape la interval de 10 – 15 zile pana la sfarsitul lunii aprilir. In functie de marimea suprafetelor cultivate se seamana manual sau mecanizat in benzi de cate 6 randuri lasand intre benzi distante de 45 – 50 c, iar intre randuri 15 cm. Se folosesc 10 – 25 kg samanta la hectar. Adancimea de semanat este de 1,5 – 2 cm, o adancime mai amre ducand la deformarea radacinilor.

Lucrarile de intretinere nu sunt numeroase si constau din: raritul (numai pe suprafete mici) la 3 – 4cm pe rand; plivitul; 1 – 2 prasile pe rigole; 1 – 2 udari cu norme de 200 m³/ha aplicate numai in perioade secetoase. Tratamentele fitosanitare se sisteaza cu 10 – 12 zile inaintea recoltarii.

Recoltarea  se face dupa 4 – 6 saptamani pe alese, esalonat, in momentul in care radacinile au ajuns la maturitatea de consum, smulgandu-se cu mana si rarind totodata plantele. Recoltarea dureaza 8 – 10 zile.

Radacinile se spala, se leaga cate 5 – 10 la un loc fara a li se inlatura frunele, sau se preambaleaza fara frunze, in pungi de polietilena.

Se obtin 8 – 10 t/ha.

Cultura de toamna este o cultura secundara urmatoare, care se poate infiinta dupa mazare, fasole verde, cartof timpuriu, culturi ce elibereaza terenul in iulie-august.

Tehnologia este asemenatoare cu a culturii de primavara, cu diferenta ca semanatul se face la sfarsitul lunii august si inceputul lunii septembrie, in 2 – 3 etape la interval de 4 – 5 zile.

Recoltarea se face manual, esalonat, dupa o luna de la rasarire.