Importanta:

   Boabele sunt folosite în alimentaţia omului în diferite preparate, la fabricarea unor sortimente de salam şi ciocolată. Făina de linte se poate adăuga în proporţie de 10 – 12% în faina de grâu la prepararea pâinii. Boabele se pot  folosi şi în hrana animalelor, uruite sau întregi (lintea mărunţită se dă la păsări). Paiele şi pleava sunt mai fine ca Ia mazăre şi
conţin 9 – 12% proteină, fiind consumate integral de animale.

Particularitati biologice:

Lintea germinează la 4 – 5°C, având răsărire hipogeic.

   Rădăcina este de tipul II, dar mai puţin dezvoltată decât la mazăre.

   Tulpina este scundă (30 – 60 cm), ramificată, striată şi firavă.

   Frunzele sunt paripenate, terminate cu cârcei, având 3-7 perechi de foliole lungi de l – 2 cm, înguste, iar stipelele înguste şi mici.

   Florile sunt grupate câte 2 – 4 în raceme, sunt de culoare albă, cu stindardul albăstrui, înflorirea începe la circa 50 de zile de la răsărire (2/3 din perioada de vegetaţie), polenizarea este autogamă, alogamia nefiind exclusă.

   Păstaia este rombică sau ovală (10 – 15 mm lungime; 5-10 mm lăţime) şi conţine l – 3 seminţe. Unele păstăi sunt dehiscente sau se desprind uşor de pe plantă, producând pierderi.

   Sămânţa are forma unei lentile biconvexe, mărimea este în funcţie de subspecie (MMB 25 – 70 g) şi are culori diferite. Pe plan mondial mai răspândită este ssp. macrosperma – var. numularia, din care s-au obţinut diverse soiuri.

Cerinte fata de clima si sol:

    Nefiind pretenţioasă la căldură, arealul ei este până la 60° latitudine nordică. Deşi germinează la 4 – 5°C, răsărirea normală se petrece la 7 – 10°C. Plantele suportă -6°C. La înflorire şi fructificare temperatura medie zilnică trebuie să nu depăşească 20°C. Suma de grade este de 1.500 – 1.800°C, din care jumătate pană în faza de înflorire.
Excesul de umiditate duce la creşterea buruienilor cu care lintea nu poate lupta, precum şi la favorizarea bolilor (rugini, făinări etc.)- Ssp. macrosperma are cerinţe mai ridicate la umiditate decât ssp. microsperma.

Tehnologia de cultivare:

Rotaţie
Deoarece în toate ţările (mai puţin India, Turcia), ocupă suprafeţe mici, lintea nu intră în rotaţii. Preferă plantele prăsitoare din zona ei de cultură, care lasă terenul curat de buruieni. Ca succesoare sunt cerealele păioase, în special grâul de toamnă, deoarece lintea eliberează terenul devreme. Lintea nu se autosuportă, însă după ea poate urma orice altă plantă de cultură.

Fertilizare
Pentru fiecare chintal de boabe, plus paiele respective, lintea extrage din sol 6,3 kg azot, 1,0 kg fosfor şi 1,5 kg potasiu. Dacă azotul şi-1 procură în cea mai mare parte pe cale simbiotică, nefiind necesară fertilizarea cu acest element, în schimb fosforul dă sporuri de producţie. Se recomandă aplicarea a 30 – 100 kg P2O5, în funcţie de gradul de aprovizionare a solului în fosfor.

Lucrările solului
Sunt ca cele de la mazăre, urmărindu-se în mod deosebit combaterea buruienilor.

Sămânţa şi semănatul
Sămânţa de linte trebuie să aibă peste 97% puritate, iar germinaţia să fie peste 85%. Inocularea cu bacterii fixatoare de azot aduce sporuri de producţie. Semănatul se face în prima urgenţă, întârzierea semănatului face ca răsărirea plantelor să fie neuniformă, cultura se îmburuienează, iar seceta din vară diminuează legatul. Semănatul cu 10 zile întârziere a micşorat producţia cu 400 -500 kg/ha.
Densitatea la semănat este cuprinsă între 180 – 220 boabe germinabile pe m2 pentru lintea mare (ssp. macrosperma) şi 250 – 300 boabe/m2 pentru lintea măruntă (ssp. microsperma).
Distanţa între rânduri este de 12,5 cm, iar adâncimea de semănat este de 3 – 5cm.
Cantitatea de sămânţă la hectar este de circa 100 kg/ha la lintea mare şi 80 kg/ha la lintea mica.

Lucrările de îngrijire
După semănat se face tăvălugitul, iar după răsărire, când plantele au 6 – 8 cm, se trece cu grapa cu colţi reglabili, care distruge crusta şi buruienile în curs de răsărire. Buruienile se pot combate cu erbicidele folosite la mazăre.
Plivitul biologic se face pentru a înlătura „lintoiul” (Vicia saliva var. lensisperma), care în lan se deosebeşte de linte având un habitus mai mare, foliole mai mari şi mucronate, iar florile colorate , în loturile semincere plivitul biologic este obligatoriu.

Recoltarea
Deşi păstăile se coc treptat, având inflorescenţe mai puţine, eşalonarea coacerii este mai redusă decât la mazăre. Lintea se recoltează când păstăile din treimea de jos a plantei sunt galbene-brune, au seminţe tari, păstăile de mijloc sunt galbene, iar cele superioare încă verzi. De aceea, recoltatul se face în două faze: se taie plantele (cu coasa sau cositori mecanice) şi rămân pentru uscare în brazde sau se adună în poloage; după uscare se treieră direct în câmp cu combina sau se transportă la batoze reglate ca şi pentru alte leguminoase. Lintea are capacitatea de producţie de l O – 15 q/ha. La noi în ţară producţiile au variat între 6-8 q/ha, fiind apropiate de media pe plan mondial.

Importanta:

    Boabele de năut sunt folosite în alimentaţie sub diferite forme: fierte, prăjite, ca surogat de cafea etc. In hrana animalelor boabele (uruite) au utilizări mai restrânse la cabaline şi porcine. Produsele secundare (paiele) au o slabă valoare furajeră, deoarece se l i gn i fi că, iar frunzele se scutură. Planta verde nu se foloseşte în furajare, datorită conţinutului în acid oxalic şi malic. Boabele conţin circa: 20 – 25% proteine, 4 – 6% grăsimi, 53 – 63% substanţe extractive neazotate; 4 – 8% celuloză şi 3 – 5% cenuşă.

Particularitati biologice:

    Năutul  are răsărirea hipogeică. Rădăcina este de tipul II, având putere mare de absorbţie şi solubilizare. Tulpina are 30 – 60 cm înălţime, este muchiată, acoperită cu peri şi erectă până la maturitate. Frunzele sunt imparipenat compuse, cu 7 – 17 foliole dinţate, acoperite cu perişori ce secretă acid oxalic, acid malic etc.
Florile sunt dispuse solitar, având diferite culori şi înflorirea eşalonată (2-3 săptămâni) de la bază spre vârf, iar polenizarea este autogamă. Păstăile sunt scurte, ovale, galbene-deschis şi acoperite cu perişori, conţinând l – 3 seminţe. Seminţele au diferite forme, culori şi mărimi.

Cerinte fata de clima si sol:

    Năutul are cerinţe destul de mari la temperatură, suma de grade fiind de circa 2.000°C. Suportă cel mai uşor seceta dintre leguminoasele pentru boabe. La germinaţie temperatura minimă este 3 – 4°C. La 6 – 8°C răsare în mai puţin de 10 zile. Ca plantulă rezistă la -6°C, iar în perioada de vegetaţie cere temperaturi până la 20 – 21°C.
Solul cel mai potrivit pentru năut trebuie să aibă textura mijlocie, să fie bogat în calciu. Nu reuşeşte pe soluri grele, excesiv de umede, slab aerate. Valorifică, însă, bine solurile nisipoase şi uşor salinizate.

Tehnologia de cultivare:

Rotaţie

    La noi în ţară amplasarea năutului nu constituie o problemă, având în vedere suprafeţele mici cultivate. Se poate cultiva după orice plantă, însă nu se recomandă să revină după el şi alte leguminoase, în zona de cultură de la noi, năutul revine după cereale sau floarea-soarelui. El este o bună  premergătoare pentru grâul de toamnă.

Fertilizare

    La o producţie de 100 kg boabe, plus paiele ce revin, năutul consumă circa 5,5 kg azot, 1,8 kg fosfor şi 4,5 kg potasiu (similar cu mazărea). Prin aplicarea a 300 kg/ha superfosfat s-au obţinut sporuri de 7 – 8 q/ha boabe, faţă de cultura neîngrăşată, în anii secetoşi, care inhibă formarea nodozităţilor, s-a constatat efectul favorabil al azotului. Năutul se fertilizează cu 200 – 300 kg/ha superfosfat, toamna sub arătură, iar la pregătirea patului
germinativ circa 100 kg azotat de amoniu.

Lucrările solului
Sunt cele prezentate la mazăre, dar diferenţiate în funcţie de planta premergătoare.

Sămânţa şi semănatul

Pentru semănat seminţele trebuie să aibă puritatea peste 96%, iar germinaţia peste 90%, Tratamentul cu nitragin are eficacitate bună în anii cu regim hidric favorabil. Prin scarificarea seminţelor de năut s-a redus procentul de seminţe tari de la 54% la 1%, iară a vătăma sămânţa, îmbunătăţind mult germinaţia. Semănatul se face în urgenţa întâi, când solul are circa 4°C. întârzierea semănatului în zona lui de cultură duce la uscarea solului, decalarea răsăririi şi fructificării, respectiv la scăderi de producţie.

   Densitatea de semănat la năut, este de circa 40 boabe germinabile la m2, în zone umede se recomandă 50 boabe/m2. Distanţa între rânduri influenţează mai puţin producţia, putându-se semăna în rânduri simple sau duble, la 60 – 70 cm, pentru a se putea prăşi, în cazul terenurilor curate de buruieni, sau dacă se folosesc erbicide cu selectivitate ridicată şi nu trebuie prăşit, se poate semăna la distanţe relativ apropiate (15 cm), caz în care, la aceeaşi densitate, plantele au o repartiţie mai judicioasă. Se poate semăna şi în benzi (60 – 70 cm între benzi şi 15 cm între rândurile benzii).
Adâncimea de semănat este de 5 – 7 cm, în funcţie de textura şi umiditatea solului. Cantitatea de sămânţă folosită la semănat este de 80 – 120 kg/ha, în funcţie de densitatea stabilită şi de MMB.

Lucrările de îngrijire

    Se face tăvălugitul după semănat, iar înainte de răsărire se execută o lucrare cu grapa care distruge buruienile şi crusta. Când plantele au 4 – 6 cm se face o lucrare cu sapa rotativă, în perioadele în care plantele pierd turgescenţa. La semănatul în rânduri rare se fac 2 – 3 prăşite. Pentru combaterea buruienilor se recomandă folosirea erbicidului
Treflan 24 EC (4-5 l/ha) aplicat la pregătirea terenului.

Recoltarea

Având coacere mai uniformă ca celelalte leguminoase pentru boabe (favorizat şi de temperatura zonei), portul erect şi păstăi indehiscente, năutul se pretează mai bine la recoltatul mecanic. Se recoltează când păstăile sunt galbene şi frunzele scuturate, în două etape sau direct cu combina, întârziind recoltatul rezultă seminţe tari, care fierb greu. La noi în ţară se obţin producţii de 10 – 15 q/ha. Capacitatea de producţie a năutului este, însă, mai mare: 25 q/ha.

Importanţă

Arahidele ocupă locul al 3-lea în producţia mondială de ulei, obţinându-se peste 3 milioane tone ulei anual, cultura situându-se după soia, floarea-soarelui şi înaintea bumbacului. Uleiul de arahide este folosit în alimentaţie, în industria conservelor, a margarinei, iar cel depreciat, la săpunuri etc. Uleiul de arahide are o bună valoare alimentară (are un conţinut bogat în vitamina B1 etc.), însă la o păstrare necorespunzătoare râncezeşte uşor. După extragerea uleiului şrotul şi turtele se folosesc în prepararea halvalei, ciocolatei etc., iar seminţele întregi se consumă prăjite sau în diferite preparate culinare. Ca furaj, se folosesc uneori turtele şi şroturile, fiind bogate în proteină. Tulpinile conţin circa 10% proteine, fiind folosite ca nutreţ grosier.

Răspândire

Pe glob, arahidele se cultivă pe 25,5 milioane ha („Production yearbook”, 2001), suprafaţa cea mai mare fiind în Asia (13,6 milioane ha, din care India 8,2 milioane ha, China 4,6 milioane ha) şi Africa (8,8 milioane ha). Mare exportatoare de ulei de arahide este Senegalul, urmat de Nigeria,  Sudan etc. Europa cultivă circa 11 mii ha, în ţările sudice. La noi în ţară se cultivă pe suprafeţe restrânse în sudul ţării, de-a lungul Dunării.

Particularităţi biologice

Arahidele  sunt plante anuale, cu rădăcină pivotantă de tipul U, tulpină erectă sau culcată, frunze paripenate cu 2 perechi de foliole.

Florile apar la 25 – 30 zile de la răsărire, sunt mici, galbene sau portocalii, solitare sau grupate câte 2 -4 în inflorescenţe. Planta are două  tipuri de flori: unele ce se deschid, cu corola vizibilă la polenizare şi altele ce
nu se deschid, dispuse la baza tulpinii şi pe porţiunea subterană, la care polenizarea se face cu floarea închisă.
Fecundaţia este autogamă. După fecundaţie baza ovarului are o creştere rapidă (5 – 20 cm), formând o prelungire – organ numit ginofor. Acesta poartă ovarul şi pătrunde în sol (circa 10 cm), unde se dezvolta fructul. La florile situate în partea superioarǎ a tulpinii, la care ginoforul nu ajunge cu ovarul până la sol, fructul nu se dezvoltă. Fructul (format în sol) se acoperă cu o micoriză ecototrofǎ, care-l protejează de uscăciune.

Fructul este o păstaie indehiscentă, de forma unei gogoşi de vierme de mătase, cu l – 5 seminţe (reprezentând 65 – 75% din masa fructului). O plantă formează, în condiţiile ţării noastre, până la 250 de flori şi 25 – 30 de fructe (care reprezintă 5 – 15% din numărul florilor); în zonele favorabile de  cultură, poate forma până la 500 – 700 fructe pe plantă.

Cerinţe faţă de climă şi sol

Arahidele au cerinţe foarte ridicate faţă de căldură. Temperatura minimă de germinaţie în sol este de 12 – 13°C. înfloresc Ia 20°C, iar pe perioada de vegetaţie suportă temperaturi de 35 – 40°C. La o temperatură medie zilnică de 12°C încetează depunerea substanţelor în bob. În perioada de vegetaţie (120 zile soiurile extratimpurii şi 200 zile cele târzii), suma de grade este de 3.000 -4.000°C sau chiar mai mult. Cerinţele la umiditate sunt mai mari până la înflorit, în zona subtropicală, cu evaporaţie intensă, se obţin producţii bune numai dacă în primele trei luni de vegetaţie cad circa 500 mm precipitaţii, în condiţiile ţării noastre, cu evaporare mai redusă în mai-iunie, sunt suficiente 250 mm. Ploile abundente reduc regimul termic, scad producţia şi întârzie maturizarea fructelor.
Solurile uşoare sau chiar nisipoase, care permit pătrunderea ginoforilor şi dezvoltarea fructelor, cu reacţie neutră spre alcalină (pH 6,5 – 7,5), sunt cele mai favorabile pentru această plantă. Arahidele se cultivă în zonele tropicale şi subtropicale, însă prin ameliorare s-au creat soiuri timpurii care se maturizează până aproape de paralela 44° latitudine nordică. Mai la nord sau mai la sud de zona tropicală fructele rămân mai mici şi mai sărace în ulei. în ţara noastră arahidele se pot cultiva numai în zonele sudice, cu condiţiile termice cele mai ridicate (Zimnicea, Turnu Măgurele) şi pe nisipurile din Oltenia (în condiţii de irigare).

Tehnologia de cultivare a arahidelor

Rotaţie

Arahidele se pot cultiva după orice plantă, iar ele sunt bune premergătoare pentru culturile (cerealele) de primăvară. Se pot cultiva pe acelaşi teren după 2-3 ani.

Fertilizare

    Se face cu 10 – 15 tone/ha gunoi de grajd (bine descompus), la care se adaugă îngrăşămintele fosfatice şi, eventual, potasice. Se poate face şi fertilizarea numai cu îngrăşăminte minerale, în ţara noastră, se recomandă doze de N50P50 anual.

Lucrările solului

Toamna se face arătura adâncă, iar primăvara pregătirea patului germinativ ca şi pentru alte plante semănate târziu. Ultima lucrare trebuie să nu se facă mai adânc de 8 – 10 cm, pentru ca ginoforii să nu pătrundă la adâncime prea mare, fapt care ar întârzia maturizarea şi ar reduce numărul fructelor formate.

Sămânţa şi semănatul

Se folosesc seminţe din anul precedent, descojite (sau fructe rupte în două), cu 2 – 3 zile înainte de semănat. Semănatul se face când temperatura solului ajunge la 14 – 15°C. Densitatea optimă este de 8 – 12 plante/m2, iar distanţa între rânduri de 50 – 60 cm, iar pe rând Ia 16 – 20 cm. Semănatul se face la adâncimea de 5 – 6 cm. Cantitatea de sămânţă este de 35 – 50 kg/ha laseminţele mici, 60 – 70 kg/ha la seminţele mari şi 100 – 120 kg/ha Ia păstăi.

Lucrările de îngrijire

Obişnuit se fac 3 – 4 prăşile, când se execută rărirea şi 2 – 3 muşuroiri, pentru a favoriza pătrunderea ginoforului. Pentru combaterea buruienilor pe cale chimică se folosesc erbicidele Treflan (4 -5 l/ha) , încorporate în sol înainte de semănat, iar în perioada de vegetaţie Basagran (2-3 l/ha). Viermii albi, care pe nisipurile Olteniei produc pagube mari (consumă rădăcinile şi fructele).

Irigarea pe nisipurile din sudul Olteniei se face prin circa 8 udări cu 300 -350 m3/ha fiecare, iar pe cernoziomuri prin 3-5 udări cu norme de 400 – 500 m3/ha.

Recoltare

Se recoltează la maturitatea deplină, înainte de venirea brumelor, prin smulgere manuală, cu sapa şi prin procedeele folosite la recoltarea cartofilor. Urmează uscarea fructelor pe capre sau suporţi improvizaţi, apoi desprinderea fructelor cu mâna sau cu batoze speciale. În ţările mari cultivatoare se folosesc combine speciale de recoltat. Producţiile sunt foarte variabile, de la 4 – 5 q/ha la 30 – 40 q/ha în zone foarte favorabile. La noi s-au obţinut până la 10-20 q/ha. Păstrarea se face la 14% umiditate. La recoltare păstăile au un conţinut ridicat de apă (circa 40%), astfel că uscarea este obligatorie, la temperaturi de 50 – 60°C pentru arahidele de consum şi sub 50°C pentru cele de sămânţă.

Importanta:

    Apreciate ca şi alte leguminoase, prin conţinutul în proteină, seminţele acestei plante sunt folosite sub diferite forme în alimentaţia omului (supe, piureuri, surogat de cafea, în amestec în faina de grâu etc.) şi furajarea animalelor în anumite proporţii, în combinaţie cu alte nutreţuri. Se mai poate folosi planta întreagă ca nutreţ-siloz sau ca îngrăşământ verde.

    Compoziţia medie a boabelor, este următoarea: 14,4% apă; 25,2% proteine; 47,6% substanţe extractive neazotate; 1,6% grăsimi; 8,5% celuloză şi 2,7% cenuşă.

    Pe plan mondial bobul se cultivă pe 2,32 milioane ha („Production yearbook”, 2001), din care 0,99 milioane ha în Asia (0,9 milioane ha în China), în cele două Americi suprafaţa este de un sfert de milion ha. în Europa se cultivă pe 162 mii ha, din care în Italia 47 mii ha. La noi în ţară bobul a fost introdus de celţi şi slavi; în prezent, se cultivă pe suprafeţe reduse, prin grădini în jud. Suceava, iar în cultura de câmp pe circa 1.000 – 2.000 ha.

Particularitati biologice

Rădăcina este de tipul II, având pivotul principal bine dezvoltat şi multe ramificaţii. Nodozităţile se formează, în proporţie de peste 75%, până la adâncimea de 12 cm .
Tulpina este cu patru muchii, fistuloasă, înaltă de 100 – 150 cm, slab ramificată.
Frunzele sunt paripenate, cu 2 – 3 perechi de foliole mari, eliptice. Stipelele sunt ovoid-lanceolate, mari, adeseori cu secreţii nectarifere extraflorale, fiind căutate de afide.

Florile sunt grupate, gate 3 – 6, în raceme. Pe o plantă se formează 36 – 43 flori la var. minor şi 37 – 49 la var. aequina, dispuse pe primele şapte etaje (peste 70%), în special pe etajele 2-5. Procentul de legare este cuprins între 11 – 20%, fiind dependent, în special, de condiţiile climatice din perioada legării . Polenizarea este autogamă dar alogamia este frecventă mai ales în regiunile sudice.

Fructele (păstăile) sunt de 5 – 10 cm lungime, devenind negre la maturitate, datorită oxidării tirozinei existentă în pericarp. Din păstăile legate, doar 66 – 67% ajung la maturitate; celelalte cad după fecundare, în păstaie sunt:3 -5 seminţe de forme şi mărimi diferite.
Perioada de vegetaţie la bobul mijlociu este de circa 130 zile, din care 50 de zile de la semănat la apariţia florilor, apoi încă 20 zile până la formarea păstăilor şi circa 60 zile de la formarea păstăilor la maturitate, în anii mai secetoşi şi cu temperaturi mai ridicate, perioada de vegetaţie a bobului este mai scurtă.

Cerintele fata de clima si sol

    Bobul necesită un climat umed şi răcoros, suma de grade fiind, după unele date, de circa 1.800°C. Din cercetările de la Cluj-Napoca reiese că, pentru „bobuşor”, suma de grade a fost de 2.140 – 2.616°C, iar pentru bobul mijlociu 2.196 – 2.592°C, fiind variabilă de la an la an. Plantula suporta îngheţuri până Ia −5°C, iar pe parcursul perioadei de vegetaţie cere temperaturi moderate. La înflorire, temperatura optimă este de 15 – 20°C.

    Cerinţele faţă de apă sunt ridicate, bobul fiind sensibil la secetă, în special la înflorire (cad florile). Coeficientul de transpiraţie este de 400-1.100. În zonele secetoase intervine atacul mai accentuat al afidelor, ducând la scăderea simţitoare a producţiei. Solurile favorabile pentru bob sunt cele luto-argiloase, fertile, cu reacţie neutră sau uşor alcalină. La pH sub 6 planta şi sistemul simbiotic suferă, producţiile fiind mai mici. Solurile mai grele, argiloase şi mai umede sunt valorificate de bob dacă sunt structurate, iar pe solurile nisipoase se poate cultiva numai dacă apa freatică este la circa l m, sau într-un regim de ploi bogat.

Tehnologia de cultura:

Rotatia

Bobul se seamănă după orice cultură, cu excepţia leguminoaselor, în zona de cultură de la noi se poate semăna după cereale, in pentru fibre, sfeclă sau cartofi. După bob se pot cultiva toate plantele, cu excepţia leguminoaselor.

Fertilizare
Pentru fiecare chintal de seminţe, plus paiele ce revin, bobul consumă: 6 kg N, 1,5 kg P2O5, 4,4 kg K2O, 2,1 kg CaO etc. Ţinând cont de zona de cultură şi perioada de vegetaţie mai lungă, bobul reacţionează bine şi la aplicarea gunoiului de grajd. Gunoiul se aplică în doze moderate (15 – 20 tone/ha), pe soluri foarte sărace, podzolite. Obişnuit, gunoiul de grajd se aplică numai plantei premergătoare, bobul valorificând efectul îngrăşământului organic în anul al doilea de la aplicare. Prin aplicarea microelementelor (molibden, bor, cupru etc.), ca şi la alte leguminoase, se obţin sporuri de producţie pe soluri cu carenţe în aceste elemente.

Sămânţa şi semănatul

    Pentru semănat, puritatea seminţelor de bob trebuie sa fie peste 97%, iar germinaţia peste 85%. Este indicat să se facă tratamentul seminţelor cu Nitragin. Perioada de semănat este în prima urgenţă, când solul are 4 – 5°C. Astfel, pentru germinaţie se foloseşte mai bine umiditatea din zăpezi; plantele scapă de atacul afidelor şi ajung la maturitate mai devreme. Densitatea la semănat este de 40 – 60 plante pe m2. Distanţa dintre rânduri influenţează mai puţin producţia, putându-se semăna în rânduri apropiate (15 cm) în soluri neîmburuienate sau dacă se erbicidează, iar pe terenuri relativ îmburuienate se vor adopta rânduri simple la 50 – 60 cm sau benzi la 60/15 cm, pentru a se putea prăşi. Mai răspândit este semănatul în rânduri simple la 50 – 60 cm (uneori 70 cm), pentru a se putea prăşi. Adâncimea de semănat este de 6 – 8 cm, în funcţie de textura şi umiditatea solului. Cantitatea de sămânţă este de 180 – 220 kg/ha la bobuşor şi 250 – 300 kg/ha, sau mai mult, la bobul mare.

Lucrările de îngrijire

Constau în distrugerea crustei înainte şi după răsărire, combaterea buruienilor şi dăunătorilor. După ce plantele au 10 cm se fac 2-3 praşile mecanice completate cu praşile manuale.
Buruienile din cultura bobului se pot combate prin aplicarea erbicidelor antigramineice: Treflan (3-4 l/ha), încorporate în sol o dată cu pregătirea terenului.
Pentru combaterea gărgăriţei (Bruchus rufimanus) a păduchelui negru (Aphis fabae) şi a altor dăunători se fac tratamente în faza de ofilire a primelor inflorescenţe.

Recoltare
Maturizarea bobului fiind eşalonată, uneori în peste 20 de zile, recoltarea se face în două faze: când 2/3 din păstăi sunt mature (s-au înnegrit), se taie plantele cu coase sau cu secerători, iar după 2-4 zile (după uscare) se treieră. Recoltatul se poate face şi direct cu combina, când 90% din seminţe au ajuns la maturitate. La combină se fac adaptările necesare recoltării bobului.
La noi în ţară producţiile sunt variabile, în funcţie de condiţiile de cultură: în zonele favorabile se obţin producţii de peste 20 q/ha. Raportul seminţe-paie este de 1:1,5. La păstrare se iau aceleaşi măsuri ca şi la celelalte leguminoase.

Pătlăgelele vinete sunt originare din India si Birmanie unde cresc in stare salbatica. Cultivarea lor ca plante legumicole a inceput spre sfarsitul secolului al XV-lea. In Europa au fost introduse in cultura in secolul al XVII-lea, la inceput in Grecia si Italia, apoi si in alte tari din sudul si rasaritul Europei. La noi in tara, vinetele se cultiva din secolul al XVIII-lea, dar o raspandire mai mare au cunoscut dupa primul razboi mondial. De la vinete se consuma fructele la maturitatea de consum, fiind folosite la prepararea diferitelor mancaruri iar in amestec cu alte legume se folosesc la prepararea conservelor. Fructele contin 92,7% apa, 1,1% proteine, 4,5% substante extractive fara azot, cantitati reduse de vitamina A, B1, C, saruri minerale. Valoarea energetica a vinetelor este de 24 – 28 calorii/100 g. Insusiri terapeutice: sunt diuretice, laxative, antianemice, stimulente hepatice si ale pacreasului, calmante etc.

Principalele boli sunt:

MICOZE:

1. Mana produsa de Phytophthora parasitica

Simptome:

• Primele simptome ale bolii se observa pe frunze incepand cu lunile iunie-iulie, prin aparitia unor pete de culoare galbena, in dreptul carora pe partea inferioara apare un puf albicios.
• In conditii de umiditate petele se maresc putand ocupa intreaga suprafata a foliolelor, care se brunifica, se usuca si se inegresc.
• Pe tulpina apar pete alungite, brun – negricioase, de marimi variabile.
• In cazul cand cuprind tulpina de jur imprejur, aceasta se usuca in intregime.
• Atacul pe fructe se manifesta sub forma unor pete mari brune, in dreptul carora tesuturile se cufunda.
• In conditii de umiditate atmosferica ridicata, petele se extind, se unesc, iar fructele putrezesc.

Metode de prevenire si combatere:

• Rasadurile trebuie obtinute numai din seminte sanatoase, tratate.
• Toamna se aduna si se ard resturile vegetale.
• Tratamente chimice cu: Fungicid Ridomil, Fungicid Equation Pro, Fungicid Curzate Manox, Fungicid Acrobat MZ 90-600 WP.

2. Caderea si putrezirea plantulelor, produsa de Phythium debarianum

Simptome:

• Este una dintre cele mai importante boli ale rasadurilor.
• Se manifesta din stadiul de germinare si rasarire, pana la stadiul de 2-3 frunze adevarate.
• In caz de atac, tesuturile tulpinitelor de la nivelul solului se innegresc, devin apoase si se descompun.
• Aparitia bolii este favorizata de temperaturi intre 18-30ºC si umiditate peste 90%.

Metode de prevenire si combatere:

• Eliminarea plantelor din cultura si dezinfectarea solului din regiunea respectiva.
• Dezinfectia substratului si tratarea semintelor inainte de semanat.
• Evitarea udarii in exces.
• Tratamente cu Fungicid Previcur Energy, Fungicid Merpan 80 WP,  Fungicid Folpan 80 WDG.

3. Antracnoza vinetelor produsa Colletotrichum melongena

Simptome:

• Primele simptome sunt reprezentate de aparitia pe fructe a unor pete circulare de culoare bruna.
• Tesuturile atacate se scufunda si putrezesc.
• Ciuperca ierneaza pe resturile vegetale de la suprafata solului si pe semintele infectate.

Metode de prevenire si combatere:

• Dtrangerea si distrugerea resturilor vegetale dupa recoltare.
• Eliminarea fructelor atacate din cultura.
• Tratamente chimice cu: Fungicid Dithane M45, Fungicid Merpan 80 WP,  Fungicid Melody Compact 48 WG, Fungicid Champ 77WG.

4. Alternarioza produsa de Alternaria dauci

Simptome:

• Pe frunzele plantelor atacate apar pete mari, circulare, de culoare bruna pe suprafata carora apar cerculente concentrice.
• Tesuturile afectate se usuca si se desprind de pe planta.
• Pe fructe pot aparea pete mari, in zona carora tesutul se scufunda.
• Ciuperca ierneaza pe resturile vegetale de la suprafata solului, iar in timpul vegetatie raspandirea se realizeaza prin sporii transportati de vant si apa.
• Ciuperca ierneaza pe resturile vegetale de la suprafata solului si pe semintele infectate.

Metode de prevenire si combatere:

• Strangerea si distrugerea resturilor vegetale dupa recoltare.
• Evitarea irigarii prin aspersiune.
• Tratamente chimice cu: Fungicid Score 250 EC, Fungicid Polyram DF, Fungicid Rovral 500 SC, Fungicid Bravo 500 SC, Fungicid Folpan 80 WDG.

5. Cercosporioza produsa de ciuperca Cercospora melongenae

Simptome:

• Pe frunze apar pete mici, circulare, de culoare cafenie, inconjurate de o bordura fina de culoare bruna.
• Zonele afectate se scufuda usor in tesut.
• Boala se poate confunda cu mana, dar in cazul cercosporiozei nu este prezent puful de pe fata inferioara a frunzelor.
• Ciuperca se raspandeste prin spori.
• Acestia rezista pe resturile vegetale de la suprafata solului si produc infectii in anii urmatori.
• Temperaturile ridicate si prezenta picaturilor de apa pe frunze, favorizeaza aparitia acestei boli.

Metode de prevenire si combatere:

• Rotatia corecta a culturilor.
• Cultivarea soiurilor rezistente.
• Evitarea irigarii prin aspersiune.
• Adunarea resturilor vegetale, dupa recoltare.
• Tratamente chimice cu Fungicid Ortiva 250 SC, Fungicid Bravo 500 SC, Fungicid Topsin 500 SC, Fungicid Score 250 EC.

6.  Ofilirea vinetelor produsa de ciuperca Fusarium oxysporum si de Verticillium albo-atrum

Simptome:

• Primele simptome apar odata cu primele fructe.
• Frunzele de la baza plantei se ingalbenesc si ofilesc, dupa care se usuca si cad.
• Fructele se zbarceasc si nu mai pot fi valorificate.
• Sistemul radicular al plantelor afectate este brunificat si prezinta crapaturi.
• Prin efectuarea unor sectiuni prin tulpina se poate observa brunificarea vaselor conducatoare.
• Ciuperca traieste mult timp pe resturile vegetale ale plantelor afectate si sol.

Metode de prevenire si combatere:

• Rotatie corecta a culturilor (vinetele nu pot sa revina pe acelasi teren decat dupa 4 ani).
• Irigare rationala.
• Fertilizare echilibrata.
• Tratamente chimice aplicate la sol cu Fungicid Topsin 70 WDG si Fungicid Topsin 500 SC. Se prepara o solutie de 0.05 – 0.1 % (5 sau 10 g la 10 l de apa) si se stropeste fiecare planta cu 0.5 l (din solutia respectiva).

7. Putregaiul cenusiu produs de Botrytis cinerea

Simptome:

• Acesta ciuperca ataca vinetele cultivate in camp si in spatiile protejate, numai in conditii de luminozitate scazuta si umiditatea atmosferica ridicata.
• Simptomele acestei boli poti fi observate pe tulpini, petiolul frunzelor, pe flori, pe fructe si pe frunze.
• La baza tulpinilor apar zone de culoare bruna, usor scufundate in tesut.
• Zonele atacate se acopera de un puf cenusiu, iar in final sunt distruse si planta se ofileste.
• Florile atacate putrezesc si se acopera cu un puf cenusiu.
• Daca umiditatea se mentine ridicata, boala ataca fructele aproape coapte in zona coditei (peduncul).
• Apar pete apoase, ce se acopera cu un puf cenusiu.
• In urma atacului, fructele sunt distruse.
• Ciuperca traieste pe resturile vegetale de la suprafata solului, iar sporii acesteia sunt trasportati pe plantele sanatoase de curentii de aer si de picaturile de apa.

Metode de prevenire si combatere:

• Eliminarea plantelor atacate din cultura.
• Strangerea si distrugerea resturilor vegetale dupa recoltare.
• Aerisirea solarului.
• Irigare rationala.
• Tratamente chimice cu: Fungicid Bravo 500 SC, Fungicid Ortiva 250 SC, Fungicid Rovral 500 SC, Fungicid Teldor 500 SC, Fungicid Switch 62.5 WG.

8. Fainarea produsa de Leveillula taurica

Simptome:

• Ciuperca ataca toate organele aeriene ale plantei, dar simptome evidente se obseva pe frunze.
• Atacul incepe pe frunzele bazale care se acopera cu o pasla alba miceliara.
• Tesuturile afectate se brunifica, iar frunzele se usuca in intregime.
• Plantele atacate formeaza un numar mic de fructe, ce ajung la maturitate foarte greu.
• Ciuperca produce pagube insemnate in spatiile protejate.
• Pe timpul iernii, sporii ciupercii rezista pe resturile vegetale de la suprafata solului.
• In timpul vegetatie transmiterea infectiei este asigurata de sporii transportati de picaturile de apa.

Metode de prevenire si combatere:

• Evitarea irigarii prin aspersiune.
• Eliminarea plantelor din cultura.
• Aerisirea solarului.
• Fertilizare echilibrata.
• Cultivarea soiurilor rezistente.
• Tratamente chimice cu: Fungicid Thiovit Jet 80 WG, Fungicid Kumulus DF, Fungicid Ortiva 250 SC, Fungicid Topas 100 EC.

9.  Pătarea brună a frunzelor şi fructelor de vinete – Diplodina lycopersici (Didymella lycopersici) 

Simptome:

• Sunt atacate toate organele aeriene ale plantei, începând cu faza de răsad şi până la plantele mature.
• Răsadul atacat prezintă o brunificare la baza tulpinii, urmată de putrezirea ţesuturilor şi moartea plăntuţelor.
• Pe frunzele bazale ale plantelor mature apar pete măslinii, de 1-24 mm, bine delimitate, ce devin în scurt timp de culoare brună.
• Pe faţa superioară a petelor se observă zonalităţi concentrice, iar pe faţa inferioară a frunzei în dreptul petelor apar puncte mici, negre.
• Ţesuturile afectate se brunifică şi cad, aşa încât frunza apare perforată.
• Atacul pe fructe este rar întâlnit şi se manifestă prin pete brune, circulare sau ovale, dar fără fructificaţii ale ciupercii.
• Pe vreme secetoasă, ţesuturile brunificate se scufundă şi formează pe margini un inel de plută.
• Tulpinile plantelor atacate prezintă la bază pete mici, ovale, brune-cenuşii, în dreptul cărora ţesuturile se adâncesc, crapă longitudinal, iar ca urmare partea superioară a plantei se veştejeşte.
• Ca factori favorizanţi ai apariţiei şi evoluţiei acestei boli se pot enumera: excesul de îngrăşăminte organice, umiditatea şi căldura, temperatura optimă fiind de +28o C.

Metode de prevenire si combatere:

• Folosirea de pământ dezinfectat pentru răsadniţe
• Dezinfectarea termică a solului din sere şi solarii şi folosirea de sămânţă sănătoasă.
• Sămânţa va fi dezinfectată termic, 30 minute la 50o C.
• Produsele  recomandate la tomate pentru stropiri în câmp, sunt bune şi pentru stropirile la vinete.

VIROZE:

1. Marmorarea si piticirea vinetelor produsa de Eggplant mottled dwarf virus

Simptome:

• Pe frunzele plantelor virozate apare o marmorare slabă a ţesuturilor de lângă nervuri.
• Plantele ce prezintă decolorări galbene-verzui,  manifestă o stagnare a creşterii însoţită de răsucirea frunzelor(care sunt ceva mai mici), spre partea inferioară a limbului, ceea ce duce la apariţia de rozete pe frunze.
• Fructele ce se formează sunt mici, deformate, cu pete de arsură, fără valoare comercială.
• Virusul este transmis în natură de vectori (insecte) şi prin contactul direct între frunze.

Metode de prevenire si combatere:

• Eliminarea plantelor atacate din cultura.
• Aplicarea insecticidelor pentru a tine sub control populatia de insecte.

2. Mozaicul castravetilor la vinete (Cucumber mosaic virus in eggplant)

Simptome:

• Pe frunzele plantelor apar mai întâi simptome de mozaicare slabă, care evoluează în arsuri paralele cu nervurile şi ca urmare apar ofiliri.
• Plantele fructifică slab, iar fructele sunt mici, deformate, pătate sau au dungi galbui.
• Transmiterea virusului de la plantă la plantă este făcută de insecte, iar de la un an la altul virusul rezistă în plantele perene.

Metode de prevenire si combatere:

• Eliminarea plantelor atacate din cultura.
• Aplicarea insecticidelor pentru a tine sub control populatia de insecte.
• Distrugerea buruienilor din cultura si din aproprierea parcelelor.

3.  Stolburul vinetelor – Stolbur disease in eggplant

Simptome:

• Plantele atacate manifestă o decolorare rapidă urmată de ofilire.
• Atacul se observă în lunile iulie-august când pe frunze, începând cu marginea lor, apare decolorarea.
• Frunzele se răsucesc spre partea superioară de-a lungul nervurii principale, apoi se usucă şi se începe desfrunzirea plantelor, de jos în sus.
• Pe tot frunzişul se observă şi coloritul maro caracteristic acestei boli.
• Fructele ce rămân pe plante sunt decolorate, mici, cu pulpa lemnoasă şi nu au valoare comercială.
• La plantele fără frunze, chiar şi rădăcinile sunt brunificate şi putrezesc.
• Apariţia micoplasmei în culturi depinde de numărul de generaţii a insectelor ce transmit micoplasma.
• Dacă larvele din sol ale insectei sunt distruse primăvara datorită ploilor şi temperaturilor scăzute, boala nu apare decât rar.

Metode de prevenire si combatere:

• Aplicarea insecticidelor pentru a tine sub control populatia de insecte.
• Amplasarea culturii în terenuri izolate de culturile sau plantele perene infectate.

Principalii daunatori sunt:

1. Coropisnita (Gryllotalpa gryllotalpa) 

Specie polifaga, omnivora, ataca in special speciile legumicole (tomate, ridichi, ardei, morcov, vinete, etc.), specii floricole, cereale, plante tehnice, puietii din pepinierele pomicole, dar se poate hrani si cu cadavre de insecte, rame de ploaie etc.

Atacul se manifesta prin roaderea partilor subterane ale plantelor. Radacinile mai subtiri sunt retezate, iar in radacinile mai groase (cartof, sfecla) roade galerii mari. Rasadurile unor specii legumicole trebuie inlocuite de mai multe ori, la atacuri puternice. Coropisnita disloca semintele sau plantele tinere, atunci cand sapa galerii in rasadnite.

Metode de combatere:

• In sere si rasadnite, se recomanda ca gunoiul, pamantul de telina, folosite pentru prepararea amestecutilor, sa fie controlate in prealabil prin ciuruire, distrugandu–se coropisnitele gasite.
• Tratamente chimice aplicate pe sol cu Moluscocid Corocid Forte

2. Nematozii

Au numeroase generatii pe an si se inmultesc foarte repede. Larvele patrund in sistemul radicular al plantelor si se stabilesc in vasele conducatoare. In timpul hranirii secreta o toxina ce determina hipertrofierea tesuturilor. Plantele atacate stagneaza din crestere, iar in final se usuca.

Metode de combatere:

• Rotatia corecta a culturilor.
• Cultivarea soiurilor rezistente.
• Tratamente la sol cu Basamid Granule sau Insecticid Force 1.5 G.

3. Gandacul de colorado (Leptinotarsa decemlineata)

Cele mai multe pagube sunt produse la cultura de cartof si uneori la cultura de vinete, dar insecta poate ataca diferite genuri are familiei Solanaceae (Datura sp., Solanum nigrum, Hyoscyamus niger, Solanum melogena, Lycopersicum esculentum etc.). Adultii rod frunzele sub forma de perforatii neregulate. Uneori atacul se poate confunda cu cel al unor melci (Limacidae, Arionidae etc.). Larvele perforeaza frunzele sub forma de mici orificii, iar spre finalul stadiului larvar rod frunzele in intregime, uneori si lastarii. In cursul evolutiei, o singura larva, poate consuma 30 – 40 cm² frunze, iar adultii dublu. La atacuri puternice pot fi atacati si tuberculii de la suprafata solului, iar in cazul culturii de vinete, fructele.

Metode de combatere:

• Araturile de toamna se vor executa imediat dupa recoltare, pentru distrugerea unui numaru cat mai mare de adulti hibernanti.
• Se vor executa prasile pentru combaterea buruienilor care pot constitui sursa secundara de hrana si rebilonari care distrug o mare parte din larvele retrase in sol pentru transformare
• Tratamente chimice la aparitie cu Insecticid Decis Mega (0.28 l/ha), Insecticid Fastac (2 ml/ 10 l apa), Insecticid Actara (1.5 gr/10 l apa), Insecticid Karate Zeon (2 ml /10 l apa), etc. 

4. Omida fructificatiilor (Helicoverpa armigera)

Omida fructelor este un dăunător polifag, care atacă peste 120 de specii de plante cultivate si spontane: porumbul, soia, bumbacul, ricinul, tomatele, ardeiul, vinetele, fasolea, mazărea, năutul, bobul, bamele etc. Produce pagube mari la tomate, ardei, fasole si porumb. În primele vârste, omizile rod epiderma si parenchimul frunzelor producând perforatii. Începând cu vârsta a III-a, larvele pătrund în fructe, unde rod galerii mari. În galeriile formate se instalează diferite microorganisme (bacterii, ciuperci) care provoacă putrezirea fructelor. În unii ani, a produs pagube si la tomatele cultivate în spatii protejate. La porumb, stiuletii atacati de acest dăunător sunt puternic depreciati, datorită instalării în răni, a unor ciuperci (fuzarioza – Giberella zeae (Swei.) Petch., tăciunele comun – Ustilago maydis (D.C.) Corda), mai ales în anii, când vremea este umedă la sfârsitul verii si începutul toamnei.

Metode de combatere:

• Efectuarea arăturilor adânci de toamnă, pentru distrugerea pupelor
• Semănatul sau plantatul să se execute cât mai devreme, distrugerea buruienilor, mai ales solanacee, care sunt gazde intermediare pentru dăunător
• Tratamentele chimice, se vor executa la avertizare. Acestea sunt eficiente dacă se aplică înainte de pătrunderea larvelor în fructe. Se pot aplica diferite produse cum ar fi:  Insecticid Decis 2,5 EC – 0,05 %, Insecticid Calypso 480 SC – 0,02 %,  Insecticid Mospilan 20 SP – 0,02 %.
• Rezultate foarte bune se obtin prin aplicarea unor produse sistemice/translaminare (Calypso, Mospilan) în amestec cu produse de contact din grupa piretroizilor (Decis etc).
• Se va respecta cu strictete timpul de pauză între ultimul tratament si prima recoltare a fructelor, mai ales în cazul tomatelor si ardeiului.

5.Musculita alba de sera (Trialeurodes vaporariorum)

Daunator polifag, ataca numeroase specii de plante cultivate si spontate. Plantele gazda sun reprezentate de specii din familiile: Solanaceae, Cucurbitaceae, Brassicaceae, Rosaceae etc. In spatiile protejate, produc cele mai mari pagube la plantele legumicole precum: castraveti, ardei, tomate, vinete etc. dar si plante ornamentale. Paraziteaza partea inferioara a frunzelor, unde inteapa si sug sucul celular. In urma atacului frunzele pier, planta putand fi compromisa in intregime. Frunzele atacate sunt acoperite cu dejectiile insectei, care favorizeaza dezvoltarea unor ciuperci.

Metode de combatere:

• mentinerea igienei culturilor din sere
• distrugerea florei spontane din jurul serelor; efectuarea periodica de dezinfectari
•  tratamente cu produse insecticide precum: Insecticid Movento 100 SC (7.5 ml / 10 l apa), Insecticid Decis Mega (0.05%).

6. Afide 

Apar pe partea inferioara a zonelor de crestere a plantelor, in general, in colonii. In urma atacului, din cauza pierderii excesive a sevei, frunzele plantelor se ingalbenesc, putand ajunge chiar la ofilire. In timp de plantele ierboase pot fi in mare masura afectate de atacul acestor daunatori, arborii si arbustii cu o crestere sanatoasa nu vor fi afectati in mor serios.

Hranirea afidelor pe boboci de flori si fructe poate provoca malformatii ale acestora, iar saliva injectata in plante poate duce la indoirea frunzelr sau la o distorsionare a acestora, undele plante fiind foarte sensibile la atacul anumitor specii de afide.

Metode de combatere:

• tratamente cu Insecticid Decis Mega 50 (0.2 l/ha), Insecticid Confidor Energy (0.6 l/ha), Insecticid Mospilan 20 SG (1.5 gr/12 l apa), Insecricid Actara 25 WG.

Pepenele verde este originar din Africa de Sud si Centrala unde creste spontan. A fost inca din antichitate, cu 1500 ani inaintea erei noastre, de catre chinezi, indieni si arabi. In Europa, cultura este cunoscuta la inceputul secolului al XVI-lea, de unde s-a raspandit in America de Nord (1629 – 1664). In tara noastra se cultiva pe suprafete semnificative, cu o productie medie de 20 t/ha care se valorifica atat pe piata interna cat si externa.  Pepenele verde se cultiva pentru fructele sale ajunse la maturitatea fiziologica, care sunt apreciate de consumatori datorita gustului echilibrat, dulce, fin si placut. Fructele au o valoare energetica de 26 – 29 cal/100 g, un continut de apa de 89 – 94% si un continut de zahar de 7 – 11%. Fructele contin 0,2 g lipide, 0,5g proteine, vitamina A, complex B, vitamina C, vitamina H, vitamina PP, 12 mg fosfor, 2,5 mg potasiu, 0,2 mg Fe si 7 mg calciu la 100 g produs. Fructele au capacitate mare de pastrare, de circa 30 de zile si o buna rezistenta la transport, putand fi valorificate in zonele nordice ale tarii, unde nu se cultiva. Fructele mici, ajunse in toamna in stadiul de parga, se folosesc pentru muraturi.

Principalele boli sunt:

BACTERIOZE:

1. Patarea unghiulara este produsa de bacteria Pseudomonas syringae pv. lachrymans

Simptome:

• Atacul se manifesta pe toate organele aeriene ale plantelor (cotiledoane, frunze, flori si fructe).
• De la inceputul vegetatiei apar pete mici, umede, de culoare bruna si forma circulara neregulata.
• Ulterior aceste pete se brunifica, iar in dreptul lor tesutul se usuca si se desprinde.
• Pe fructe, atacul produce pete mici, circulare, cu aspect umed, iar zona centrala este albicioasa.
• In dreptul acestor pete (pe vreme umeda) apare exudatul bacterian.
• Aparitia bolii este favorizata de umiditate ridicata (peste 90%) si temperaturi intre 18-28º C.
• Boala se transmite prin samanta infectata sau prin vectori (vant, irigatii, ploi, oameni sau uneltele agricole).

Metode de prevenire si combatere:

• Tratarea semintelor inainte de semanat.
• Igiena culturala.
• Evitarea irigarii prin aspersiune.
• Tratamente chimice cu Fungicid Funguran OH 50 WP, Fungicid Dithane M45, Champ 77 WG, Fungicid Melody Compact 49 WG.

2. Ofilirea bacteriana a cucurbitaceelor este produsa de bacteria Erwinia tracheiphila

Simptome:

• Frunzele plantelor atacate se ofilesc sub forma unei umbrele.
• Ulterior, tesuturile mecanice din tulpina sunt distruse, iar planta moare.
• Simptomul de ofilire se datoreaza faptului ca bacteria astupa vasele liberiene ale plantei.
• In urma sectionarii radacinilor si tulpinilor, din vasele liberiene se scurge un lichid bacterian, de culoare alb-cenusie.
• Bacteria rezista pe resturile vegetale decat cateva saptamani, dar este transmisa de catre gandacul dungat (Acalymma vittata) si gandacul patat (Diabrotica undecimpunctata).
• Bacteria rezista o perioada lunga de timp in intestinele acestor specii de insecte.

Metode de prevenire si combatere:

• Tratamente cu insecticid pentru distrugerea insectelor care contribuie la raspandirea bolii: Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Calypso 480 SC, insecticid Kaiso Sorbie 5 WG, insecticid Faster 10 CE

MICOZE:

1. Mana cucurbitaceelor – Pseudoperonospora cubensis

Simptome:

• Mana ataca numai frunzele, sub forma unor pete verzideschis pe fata superioara, pete de forma colturoasa, bine delimitate de nervurile frunzelor.
• Culoarea petelor se schimba în galben, apoi în brun, iar pe fata inferioara, apare un puf cenuiu-violaceu sau bej.
• În conditii favorabile, petele se pot uni si este distrusa o mare parte din frunza, iar plantele vor ramâne repede fara frunzi.
• Infectiile se produc pe vreme umeda, la temperaturi cuprinse între 5- 30ºC (la optim 23ºC) când, apar sporii ce vor germina si vor da filamente de infectie care, patrund prin stomatele (deschideri naturale) frunzelor ce au
  cel putin jumatate din suprafata normala.
• Viabilitatea sporilor depinde de temperatura, de intensitatea luminoasa si de umiditatea atmosferica.
• Pe timp secetos si la temperaturi de peste 32ºC sporii mor. În tesuturile uscate, se formeaza spori de rezistenta
  sferici, galbeni-bruni.

Metode de prevenire si combatere:

• Arderea resturilor de plante atacate sau îngroparea lor în profunzime.
• În asolamentul legumicol, bostanoasele vor reveni dupa cel putin 4 ani pe aceeai sola.
• În câmp, irigarea se va face numai prin brazde pentru a nu raspândi sporii.
• În spatii protejate, se va asigura o buna aerisire a culturii, iar în cazul declanarii atacului se va reduce umiditatea.

2. Fainarea cucurbitaceelor – Erysiphe cichoracearum si Sphaerotheca fuliginea

Simptome:

• Organele aeriene (tulpini, frunze si chiar fructe sunt atacate în toate stadiile de dezvoltare .
• Pe suprafata acestor organe apare un miceliu alb, fainos, sub forma unor pâsle mai mult sau mai putin extinse.
• Pe limbul frunzelor, petele se pot uni si acopera suprafete mari de limb care, în scurt timp se vor usca.
• Sub acest miceliu tesuturile se îngalbenesc si se brunifica.
• În conditii de seceta atmosferica, atacul se extinde pe cozile frunzelor, pe tulpini si chiar pe fructe.
• Conditiile optime de instalare si evolutie a ciupercilor difera.
• Pentru Erysiphe temperatura optima este de 15- 26ºC si nu necesita o umiditate ridicata, în timp ce pentru Sphaerotheca, temperatura optima este de 15-21oC dar, necesita o umiditate ridicata.

Masuri de prevenire si combatere:

• Cultivarea de soiuri rezistente
• Respectarea asolamentului si distrugerea plantelor gazda din flora spontana pentru diminuarea presiunii de infectie
• Tratamente chimice cu Fungicid Topas 100 EC, fungicid Kumulus DF, Fungicid Ortiva 250 SC, fungicid Thiovit Jet 80 WG.

3. Alternarioza produsa de Alternaria cucumerina

Simptome:

• Atacul se manifesta la frunze, petioli, lastari si tulpina.
• La frunze, petele sunt mici la inceput si de culoare galbuie, ulterior petele se extind si usuca planta.
• Petele care apar pe lastari sunt alungite si de culoare bruna

Metode de prevenire si combatere:

• Adunarea si distrugerea resturilor vegetale
• Cultivarea de soiuri si hibrizi rezistenti
• Cultivarea de soiuri rezistente la mana
• Tratament cu Fungicid Dithane M45 (0,2 %), Fungicid Funguran 50 WP (0,4 %), Fungicid Aliette 80 WP (0,2 %)

4. Ofilirea fuzariana este produsa de ciuperca Fusarium oxysporum

Simptome:

• Primele simptome sunt reprezentate de ingalbenirea frunzelor si ofilirea acestora, dupa care boala progreseaza treptat catre varful plantei.
• In sectiune, pe tulpina se observa brunificarea tesutului vascular.
• Boala nu se manifesta daca temperaturile au valori sub 20º si peste 34º C.

Metode de prevenire si combatere:

• Igiena culturala.
• Dezinfectarea substratului din rasadinta si tratarea semintelor inainte de semanat.
• Fertilizare rationala.
• Tratamente chimice in perioada de vegetatie cu Fungicid Topsin 500 SC sau Fungicid Topsin 70 WDG. Se prepara o solutie de 0.05 – 0.1 % (5 sau 10 g la 10 l de apa) si se stropeste fiecare planta cu 0.5 l (din solutia respectiva)

5. Antracnoza cucurbitaceelor este produsa de Colletotrichum lagenarium

Simptome:

• Boala se manifesta pe toate organele aeriene in conditii de umiditate atmosferica si temperturi de 25ºC.
• Pe frunze si pe tulpini apar pete uleioase, apoi brune.
• Tesuturile afectate se scufunda.
• Pe fructe apar pete circulare, de culoare bruna.
• Pulpa fructelor afectate se transforma intr-o masa vascoasa si nu mai poate fi consumata. Pe aceste leziuni se pot instala alti agenti patogeni.

Metode de prevenire si combatere:

• Adunarea si distrugerea resturilor vegetale dupa recoltare.
• Tratamente chimice in perioada de vegetatie cuFungicid Dithane M45,  Fungicid Melody Compact 49 WG, Fungicid Champ 77WG

6. Putregaiul cenusiu este produs de ciuperca Botrytis cinerea

Simptome:

• Atacul se manifesta in sere, solarii, iar in anii cu precipitatii abundente se manifesta si in camp.
• Simptomul cel mai frecvent este ofilirea brusca a tesuturilor suculente (tulpini, fructe).
• Pe fructe, atacul se manifesta prin aparitia unor pete adancite, umede, de culoare bruna, de forme si marimi neregulate.
• Atacul este favorizat de umiditate ridicata (peste 95% mai multe zile la rand), lipsa aerisirii, nebulozitate persistenta, fertilizarea si udarea excesiva.

Metode de prevenire si combatere:

• Tratamente chimice in perioada de vegetatie cu Fungicid Rovral 500 SC, Fungicid Folpan 80 WDG, Fungicid Teldor 500 SC, Fungicid Switch 62.5 WG

7. Putregaiul tulpinilor pepenilor este produsa de Didymella Bryoniae

Simptome:

• Ciuperca patrunde in vasele conducatoare, unde blocheaza circulatia sevei, producand ofilirea plantei.
• Sporii ciupercii se instaleaza rapid pe ranile plantelor.
• Atacul se observa cel mai bine pe tulpina. In zona nodurilor apar leziuni umede, care se transforma intr-un putregai maro.
• Simptomele bolii pot aparea pe frunze si pe fructe sub forma unor pe umede, care capata un aspect negricios.
• Aparitia boli este favorizata de aparitia de temperaturile cuprinse intre 20-25 grade Celsius.

Metode de prevenire si combatere:

• Strangerea si distrugerea resturilor vegetale dupa recoltare.
• Evitarea irigarii prin aspersiune.
• Cultivarea soiurilor rezistente.
• Tratamente chimice cu Fungicid Topsin 500 SC,Fungicid Ortiva 250 SC,Fungicid Bravo 500 SC, Fungicid Rovral 500 SC.

Principalii daunatori sunt:

1. Paianjenul rosu (Tereanycus urticae)

Este localizat la partea inferioara a frunzelor si se recunoaste dupa uscarea tesuturilor dintre nervuri care devin pergamentoase. Atacul are valori maxime in lunile iulie si august. Larvele si adultii au culoarea substratului pe care traiesc.

Metode de combatere:

• Tratamente cu Acaricid Vertimec (1 l/ha), Acaricid Nissorun 10 WP (5 g/12 l apa), Acaricid Envidor 240 SC.

2. Musculita alba (Trialieurodes vaporariorum)

Larvele si adultii se hranesc cu sucul celular pe care il absorb din tesuturile intepate. Atacul este insotit de secretii zaharate pe care secundar se dezvolta fumagina. Musculita este de talie mica pana la 1,5 mm cu corp galbui si aripi albe. Larvele au 0,8 mm lungime, de culoare bruna si corpul turtit.

Metode de combatere:

• Distrugerea resturilor vegetale, dupa desfiintarea culturii.
• Dezinsectia serelor si solariilor inainte de infiintarea unei noi culturi.
• Tratamente cu  Insecticid Decis Mega 50 EC (0.25 l/ ha), Insecticid Actara 25 WG ( 0.2 kg/ha), Insecticid Confidor Energy (1.3 l/ha), Insecticid Mospilan 20 SG (1.5 gr/ 6 l apa).

3. Viermii  radacinilor: Larvele ataca sistemul radicular al plantelor si determina hipertrofierea tesuturilor. Combaterea lui este foarte dificila. Se face prin sterilizarea solului prin vapori fierbinti sau pe cale chimica si masuri de igiena culturala foarte riguroase.

Metode de combatere:

• Tratamente cu Basamid Granule.

Varza de Bruxelles provine dintr-o specie salbatică de varză, din zona de litoral a Mării Mediterane și a Oceanului Atlantic. A fost luată în cultură aproximativ prin secolul al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea. S-a răspândit repede în țările din vestul Europei ( Marea Britanie, Belgia, Olanda, Franța) datorită cererii crescânde a consumatorilor. La noi se cultivă pe suprafețe reduse. Este o planta bienala. In primul an de vegetatie formeaza mugurii (verzisoarele), iar in anul al doilea, din muguri se dezvolta tulpinile florifere. Varza de Bruxelles este foarte rezistenta la frig. Din acest motiv recoltarea verzisoarelor se poate face din toamna pana in primavara. Fiind o specie inrudita cu varza alba, varza de Bruxelles imparte cu aceasta o serie de boli si daunatori.

Principalele boli sunt:

BACTERIOZE:

1. Nervatiunea neagra produsa de Xantomonas camperstris

Simptome:

• Plăntuţele atacate au cotiledoanele decolorate si se usucă în scurtă vreme.
• La plantele dezvoltate, pe frunzele bazale, apar pete mari, clorotice, nervurile se înnegresc, ţesuturile se
  întăresc si devin pergamentoase; frunzele atacate se usucă si cad.
• La tulpini se constată brunificarea vaselor, apariţia de cavităţi.
• Coceanul putrezeste uscat, transformându-se într-un mănunchi de fibre lemnoase.
• Pe vreme umedă se asociază si alte bacterii, care provoacă un putregai moale, cu miros neplăcut.

Metode de prevenire si combatere:

• Adunarea si distrugerea resturilor infectate
• Rotaţia de 3-4 ani
• Folosirea de seminceri sănătosi si sămânţă necontaminată.
• În timpul vegetaţiei se combat buruienile si dăunătorii care produc buruienile si dăunătorii care produc leziuni plantelor.
• Tratamente chimice cu: Fungicid Polyram DF, Fungicid Equation Pro, Fungicid Aliette,  Fungicid Melody Compact 49 WG. 

2. Putregaiul umed al cruciferelor produs de Erwinia carotovora pv. carotovora

Simptome:

• Putrezirea umeda se observa in a doua parte a vegetatiei la culturile de crucifere, in anii ploiosi sau pe solele unde nu are loc scurgerea apei in mod normal.
• La varza atacul se observa la locul de prindere a coditei frunzei de cocean, unde apare mai intai un putregai umed, galbui, apoi cenusiu.
• Daca exista umiditate atmosferica mare, atacul cuprinde in intregime capatana, transformand-o intr-o masa de mucilagiu urat mirositoare, iar capatana in scurt timp cade de pe cocean.
• Atac asemanator are loc si la gulii, iar la conopida se poate observa putrezirea partiala sau totala a inflorescentei.
• In depozite, atacul este cu atat mai grav cu cat temperatura se apropie de 20-25^oC si este asociat cu atacul produs de Botrytis cinerea si Sclerotinia sclerotiorum.
• Bacteria rezista numai in sol si nu se transmite prin seminte, practic, toate terenurile unde s-au cultivat legume au si aceasta bacterie .

Metode de prevenire si combatere:

• In timpul depozitarii, se vor alege semincerii sanatosi, iar in depozite se va asigura o aerare corespunzatoare pentru a se evita ridicarea temperaturii.
• Temperatura optima de pastrare a verzei este de +1^oC.
• In culturile semincere, trebuie sa se respecte epoca de plantare, eliminarea resturilor de frunze vechi, aracirea plantelor si combaterea daunatorilor din sol ce pot produce raniri ale radacinilor.
• La alcatuirea asolamentelor legumicole trebuie sa se tina cont ca sa nu urmeze unele din culturile ce pot fi atacate de bacterie.
• Tratamente chimice cu: Fungicid Rovral 500 SC, Fungicid Aliette WG 80, Zeama Bordeleza, Fungicid Melody Compact

3. Patarea bacteriana a frunzelor este produsa de bacteria Pseudomonas syringae pv. maculicola

Simptome:

• Pe ambele fete ale frunzelor apar pete mici, intunecate si umede.
• Aceste pete raman de obicei mici, dar se pot extinde daca sunt conditii favorabile.
•  Infectiile severe pot duce la caderea prematura a frunzelor.

Metode de prevenire si combatere:

• Evitarea irigarii prin aspersiune
• Utilizarea de seminte sau rasaduri sanatoase
• Tratamente cu Fungicid Champ 77 WG, Fungicid Melody Compact 49 WG, Fungicid Acrobat MZ 90-600 WP, Fungicid Funguran OH 50 WP

MICOZE:

4.  Mana cruciferelor, produsa de ciuperca Peronospora brassicae

Simptome:

• Cele mai sensibile sunt plăntuţele în faza de 3-4 frunze adevărate.
• Pe frunze apar pete mici, de formă neregulată, verzi gălbui, cu puf albicios pe faţa inferioară.
• Frunzele se usucă sau putrezesc.
• Atacul poate să apară si la plantele dezvoltate, continuând si în depozit.
• La plantele semincere sunt atacate frunzele, tulpinile, inflorescenţele, silicvele, sub forma unor pete de culoare
  brună-închis.
• Pe conidioforii ramificaţi dichotomic se formează conidii unicelulare, hialine, ovoide, de 15-31 X 12-26 μ.
• În ţesuturi se formează oospori globulosi, de 30-35 μ, care rezistă peste iarnă.
• Ciuperca mai poate rezista si ca miceliu în rădăcini.

Metode de prevenire si combatere:

• În câmp, vor fi adunate si distruse resturile infectate.
• Se va respecta rotaţia de 3-4 ani.
• Se va folosi sămânţă sănătoasă.
• La apariţia atacului, pe răsaduri sau în câmp, se fac tratamente cu: Fungicid Curzate Manox , fungicid Dithane M 45.

5.  Hernia radacinilor produsa de ciuperca Plasmodiophora brassicae

Simptome:

• La răsaduri se observă îngrosări pe rădăcini.
• În câmp, partea aeriană stagnează în crestere, nu formează căpăţână, se ofileste, apoi se usucă.
• Plantele se smulg usor, prezintă rădăcinile îngrosate, hipertrofiate, datorită măririi exagerate a dimensiunilor celulelor din ţesuturile atacate.
• Aparatul vegetativ – plasmodiul – se dezvoltă intracelular, ducând la formarea de celule gigantice pline cu spori imobili, sferici, de 1,6-4,3 μ, care rezistă până la 8 ani în sol.

Metode de prevenire si combatere:

• Se va aplica o rotaţie de 4-5 ani
• Reacţia solului va fi corectată prin aplicarea de amendamente.
• Amestecul folosit în răsadniţă va fi dezinfectat.
• Se va planta numai răsad sănătos.

6.  Putregaiul uscat produs de Phoma lingam

Simptome:

• Infecţia primară apare în stadiul de 1-6 frunze.
• Pe frunze apar pete gri, cu aspect de hârtie, pe suprafaţa cărora sunt vizibile picnidiile sub formă de puncte negre.
• Plantele infectate toamna devreme pot dezvolta cancere la baza tulpinii, provocând moartea peste iarnă sau căderi masive în primăvară.
• Putregaiul tulpinii se manifestă prin apariţia unor pete de culoare maro deschis cu marginile brun-negricioase.
• Ciuperca infectează apoi frunzele şi silicvele, cauzând desfacerea şi scuturarea prematură.
• Infecţia secundară este favorizată de atacul produs de Ceutorhyncus napi.
• Ciuperca se întinde de la frunze la baza tulpinii prin căderea picăturilor de ploaie.
• Răspândirea se poate face şi pe tijele florilor, respectiv pe silicve.
• Putregaiul uscat apare la baza tulpinii primăvara, extinzându-se sistemic în tulpină şi intrând adânc în ţesutul acesteia.

Metode de prevenire si combatere:

• Respectarea asolamentului pentru a preveni contaminarea cu resturile din mirişte şi reîntoarcerea seminţei infectate în sol.
• Efectuarea arăturii cât mai devreme posibil.
• Tratarea seminţelor cu fungicide pentru a reduce riscul infecţiei primare.
• Phoma se poate dezvolta rapid, cu infectarea plantelor în proporţie de până la 90% în maximum 10 zile.
• Tratamente chimice cu: Fungicid Dithane M 45,  Fungicid Merpan 80 WDG, Fungicid Folpan 80 WDG.

7. Innegrirea si putrezirea bazei plantei– Olpidium  brassicae

Simptome:

• In primele stadii de vegetatie a rasadurilor (2-3 frunze) apare o innegrire urmata de putrezirea rasadurilor si a tulpinitelor in dreptul bazei plantei.
• Plantele putrezesc si cad la pamant, atacul putand fi confundat cu cel produs de Pythium. 
• Ciuperca rezista in sol prin sporii de rezistenta (akinetosporangi), din care iese prima generatie de spori.
• Acestia patrund in radacinile a numeroase specii de plante din grupa verzei, traista ciobanului, ovaz, odos, in, cartof, zarna etc.
• Frecvent atacul este semnalat pe varza, gulie, conopida, tomate si tutun.

Metode de prevenire si combatere:

• Pamantul folosit in rasadnita si sere  se va dezinfecta termic sau chimic.
• La semanat si la repicare, se va asigura o desime a plantelor normala pentru o buna aerisire si o irigare fara excese.  
• Intrucat atacul este mai puternic in solurile acide, se va recomanda  scaderea aciditatii prin amendare cu var.

8.  Alternarioza produsa de  ciuperca Alternaria brassicae

Simptome:

• Simptomele pe cotiledoane sunt pete mici, brune și rotunde (0,5-1 mm).
• Pe frunze se formează pete negre, ascuțite.
• Petele se măresc și sunt adesea înconjurate de un halou de culoare galbenă.
• Zonele de atac la lăstarii principali și secundari și la ramificațiile frunzelor și fructelor sunt lunguiețe (1-5 mm), puternic delimitate, de culoare neagră sau cenușiu deschis, cu bordură neagră.
• Zonele de infecție sporulează și se răspândesc rapid în coronamentul plantei, astfel reduce foarte mult asimilarea substanțelor de sinteza plantei de cultură prin leziunile create.

Metode de prevenire si combatere:

• Rotatia corecta a culturilor (varza poate reveni pe acelasi teren dupa 3-4 ani).
• Dezinfectia semintelor si a substratului pentru rasadnita.
• Tratamente chimice cu: Fungicid Ortiva 250 SC, Fungicid Score 250 EC, Fungicid Bravo 500 SC, Fungicid Polyram DF

9.  Albumeala cruciferelor produsa de Albugo candida

Simptome:

• Boala produce pagube pe frunze, tulpini, pedunculi florali, flori şi silicve.
• Pe organele atacate apar pete de decolorare, apoi acestea devin albe, lucioase, proeminente, de diferite forme şi mărimi (1-5 mm în diametru), izolate sau confluente.
• În dreptul proeminenţelor, epiderma crapă şi petele devin pulverulente.
• Tulpinile şi silicvele atacate suferă malformaţii (hipertrofieri şi îngroşări)
• Tulpinile plantelor atacate sunt contorsionate şi se culcă pe sol.

Metode de prevenire si combatere:

• Măsurile agrotehnice au rol foarte important în prevenirea instalării bolii deoarece prin arăturile adânci, igienă culturală, distrugerea buruienilor şi rotaţia de 3-4 ani, se creează condiţii nefavorabile pentru instalarea agentului patogen.
• Tratamente cu Fungicid Ortiva 250 SC, Fungicid Melody Compact 49 WG, Fungicid Ridomil Gold MZ 68 WG, Fungicid Bravo 500 SC.

10. Putregaiul alb provocat de Sclerotinia sclerotiorum

Simptome:

• Simptomele putregaiului alb survin la sfârşit de mai, început de iunie.
• La 10-14 zile după infectare, pe tulpini apar leziuni decolorate (20-30 cm) unde epiderma se poate exfolia.
• Pe aceste leziuni se dezvoltă o ciupercă albă, pufoasă.
• Tulpinile afectate se usucă şi devin fragile.
• În interiorul acestora se dezvoltă scleroţi, iniţial de culoare albă care apoi devin negri şi duri.
• Putrezirea ţesutului în zona infectată poate duce la aplecare/frângere şi îmbătrânirea prematură a plantei, provocând pierderi de recoltă.

Metode de prevenire si combatere:

• Strangerea si distrugerea resturilor vegetale, dupa recoltare;
• Eliminarea plantelor afectate din cultura;
• Evitarea irigarii prin aspersiune;
• Fertilizarea echilibrata;
• Tratamente chimice cu: Fungicid Topsin, Fungicid Ortiva 250 SC,Fungicid Switch 625 WG, Fungicid Rovral 500 SC, Fungicid Orius 25 EW

11. Ofilirea fuzariana produsa de ciupercile din genul Fusarium

Simptome:

• Ofilirea frunzelor inferioare, de multe ori pe o parte a plantei.
• Frunzele atacate se brunifica si cad, iar cu timpul se poate ofili intreaga planta.
• Plantele atacate capata si un gust amar.

Masuri de prevenire si combatere:

• Folosirea materialului de plantat sanatos;
• Eliminarea plantelor atacate din cultura;
• Tratamente chimice tratamente chimice aplicate la sol cu Fungicid Topsin 70 WDG si Fungicid Topsin 500 SC. Se prepara o solutie de 0.05 – 0.1 % (5 sau 10 g la 10 l de apa) si se stropeste fiecare planta cu 0.5 l (din solutia respectiva).

Principalii daunatori sunt:

1. Brevicoryne brassicae – Paduchele cenusiu al verzei

Ierneaza pe tulpinile si petiolurile de varza, rapita sau alte brasicacee (cultivate si spontane), in stadiu de ou, depus toamna. Larvele apar primavara, la sfarsitul lunii martie – inceputul lunii aprilie, ajung la maturitate dupa 18 – 24 de zile. Daunatorul se inmulteste pe cale partenogenetica, dand nastere formelor nearipate care se inmultesc la randul lor partenogenetic, formand colonii masive pe dosul frunzelor de brassicacee. In luna iunie, se nasc formele aripate (care migreaza si se inmultesc pana in septembrie) si formele nearipate.

Provoaca pagube la legumele din grupa verzei (atat pentru consum cat si pentru samanta) si rapita. Provoaca pagube la legumele din grupa verzei (atat pentru consum cat si pentru samanta) si rapita.

Metode de combatere:

• Rezultate bune se obtin in urma tratamentelor chimice cu Insecticid Actara (0.12 kg/ha), Insecticid Confidor Energy (0.36 l/ha), Insecticid Faster 10 CE (0.03%), Insecticid Karate Zeon (0.09 l/ha), Insecticid Mavrik 2 F (0.05%).

2.  Plosnita rosie a verzei – Eurydema ornata

Iernează în stadiul de adult, în frunzarul din păduri, în resturile vegetale, etc. Adulţii părăsesc locurile de iernare primăvara devreme, prin luna martie. La început se întâlnesc pe cruciferele spontane, apoi trec pe cele cultivate. Ouăle sunt depuse în grupe de 12-14, rareori până la 36, dispuse în două rânduri paralele, pe partea inferioară a frunzelor. Larvele apărute ajung la maturitate prin luna iunie. Prezintă 1-2 generaţii, în funcţie de regiuni.

Atacă în stadiul de adult şi în stadiul de larvă plantele de crucifere, când înţeapă şi sug sucul celular din frunze. La culturile semincere, atacă florile, lujerii seminceri şi seminţele.

Metode de combatere:

• Distrugerea buruienilor;
• Tratamente chimice cu Insecticid Actara 25 WG, Insecticid Faster 10 CE, Insecticid Decis Meg EW 50, Insecticid Pyrinex Quick, Insecticid Kaiso Sorbie.

3.  Plosnita albastra a verzei (Eurydema oleracea)

Insecata are in general 1-2 generatii/an. Ierneaza in octombrie in stadiul de adult in crapaturile din sol, sub frunze, sub pietre, crapaturile  din ritidom (scoarta crapata- exfoliata la pomi, arbori.).  In zonele unde insecta inteapa apar puncte de decolorare -de culoare galbena. Atacul agresiv duce la ingalbenirea completa a frunzelor si pastailor, avortarea florilor.

Metode de combatere:

• Rotatia culturilor.
• Aratura efectuata inca din toamna.
• Tratamente chimice cu Insecticid Actara 25 WG,  Insecticid Faster 10 CE, Insecticid Decis Meg EW 50, Insecticid Pyrinex Quick.

4. Molia verzei (Plutella xilostella): ataca in special culturile de varza si conopida, insa afecteaza puternic si terenurile cultivate cu ridichi. Larvele consuma parenchimul, in final frunzele afectate capata culoare plumburie si se usuca.

Metode de combatere:

• Distrugerea resturilor vegetale, ramase dupa recoltare si  prasile repetat
• • Tratamente cu Insecticid Kaiso Sorbie, Insecticid Fury 10 EC, Insecticid Decis Mega.

5. Puricii cruciferelor (Phyllotreta spp) : Culturile sunt deteriorate  adulti,  rod frunzele in intregime.

Metode de combatere:

• tratamente cu Insecticid Actara, Insecticid Mospilan, Insecticid Kaiso Sorbie, Insecticid Fury 10 EC.

6.  Mamestra brassicae – Buha verzei

Buha verzei este o specie polifaga. Pe langa speciile brassicacee (legumele din grupa verzei, rapita, mustar etc.), ataca frecvent si culturile de sfecla, mazare, tutun, plante medicinale (matraguna) precum si unele specii ornamentale (dalii, crizanteme, etc.). La aparitie larvele rod epiderma inferioara si parenchimul frunzelor, apoi perforeaza limbul, sub forma de orificii neregulate. Cele mai mari pagube produc larvele din ultimele varste, care rod galerii in capatana de varza. In aceste galerii se aduna resturi de hrana, excremente, pe care se localizeaza diferite bacterii si ciuperci, provocand putrezirea capatanilor de varza, sau a inflorescentelor de conopida.

Metode de combatere:

• Executarea araturii de toamna pentru scoaterea la suprafata solului a pupelor
• Distrugerea buruienilor brassicacee, precum si a samulastrei de rapita.
• La semnalarea atacului se vor aplica tratamente chimice cu produse insecticide omologate, precum Insecticid Decis Mega -0.04%, Insecticid Fastac 10 CE -0.02%, Insecticid Karate Zeon – 0.3 l/ha, Insecticid Mospilan 20 SG-0.05%.

7.  Fluturele alb al verzei (Pieris brassicae)

Larvele fluturelui alb produc mari daune la culturile din grupa verzei si a rapitei. In primele stadii, larvele rod epiderma inferioara si parenchimul frunzelor. Mai tarziu, larvele consuma frunzele in totalitate, ramanand doar nervurile principale. In afara de pagubele directe, excrementele omizilor care se aduna intre frunze duc la putrezirea capatanilor de varza.

Metode de combatere:

• Igiena culturala- indepartarea periodica din culturi a plantelor puternic atacate
• Prasile mecanice pentru distrugerea buruienilor care sunt gazde intermediare
• Executarea araturii adanci dupa recoltare, pentru incorporarea resturilor vegetale, distrugerea samulastrei de rapita.
• Tratamente cu Insecticid Decis Mega EW 50, Insecticid Fury 10 CE , Insecticid Pyrinex Quick, Insecticid Affirm,Insecticid Laser 240 SC.

Varza albă este originară din zona Mării Mediterane, provenind din specia sălbatică Brassica oleracea var. silvestris L. A fost cultivată de popoarele antice, în special de către greci și romani. La celelalte popoare din Europa s-a răspândit prin secolele IX – XII, la început în zona occidentală și apoi în cea orientală. Varza albă este răspândită în majoritatea regiunilor de pe glob, cu climă temperată, subtropicală sau chiar tropicală. În România, cultura verzei este răspândită în toate zonele cu excepția regiunilor înalte de munte.  Varza albă se cultivă pentru căpățâni care se utilizează în alimentație în stare proaspătă sau murată sub formă de salate și la prepararea unor mâncăruri. Căpățânile de varză conțin 8 – 10 % substanță uscată, reprezentată în special de glucide (4 – 6,5%), protide (1,5 – 2%) precum și vitamine: C (45 – 75 mg), caroten (0,2 – 2 mg), B1, B2, B6, P, K, H și săruri minerale: potasiu (200-216mg), fosfor (80mg), calciu (33 – 68 mg), magneziu (20 – 24 mg), raportate la 100 g substanță proaspătă, precum și substanțe volatile care au acțiune bacteriostatică.

Principalele boli sunt:

BACTERIOZE:

1. Nervatiunea neagra produsa de Xantomonas camperstris

Simptome:

• Plăntuţele atacate au cotiledoanele decolorate si se usucă în scurtă vreme.
• La plantele dezvoltate, pe frunzele bazale, apar pete mari, clorotice, nervurile se înnegresc, ţesuturile se
  întăresc si devin pergamentoase; frunzele atacate se usucă si cad.
• La tulpini se constată brunificarea vaselor, apariţia de cavităţi.
• Coceanul putrezeste uscat, transformându-se într-un mănunchi de fibre lemnoase.
• Pe vreme umedă se asociază si alte bacterii, care provoacă un putregai moale, cu miros neplăcut.

Metode de prevenire si combatere:

• Adunarea si distrugerea resturilor infectate
• Rotaţia de 3-4 ani
• Folosirea de seminceri sănătosi si sămânţă necontaminată.
• În timpul vegetaţiei se combat buruienile si dăunătorii care produc buruienile si dăunătorii care produc leziuni plantelor.
• Tratamente chimice cu: Fungicid Polyram DF, Fungicid Equation Pro, Fungicid Aliette,  Fungicid Melody Compact 49 WG. 

2. Patarea bacteriana a frunzelor este produsa de bacteria Pseudomonas syringae pv. maculicola

Simptome:

• Pe ambele fete ale frunzelor apar pete mici, intunecate si umede.
• Aceste pete raman de obicei mici, dar se pot extinde daca sunt conditii favorabile.
•  Infectiile severe pot duce la caderea prematura a frunzelor.

Metode de prevenire si combatere:

• Evitarea irigarii prin aspersiune
• Utilizarea de seminte sau rasaduri sanatoase
• Tratamente cu Fungicid Champ 77 WG, Fungicid Melody Compact 49 WG, Fungicid Acrobat MZ 90-600 WP, Fungicid Funguran OH 50 WP

3. Putregaiul umed al cruciferelor produs de Erwinia carotovora pv. carotovora

Simptome:

• Putrezirea umeda se observa in a doua parte a vegetatiei la culturile de crucifere, in anii ploiosi sau pe solele unde nu are loc scurgerea apei in mod normal. L
• a varza atacul se observa la locul de prindere a coditei frunzei de cocean, unde apare mai intai un putregai umed, galbui, apoi cenusiu.
• Daca exista umiditate atmosferica mare, atacul cuprinde in intregime capatana, transformand-o intr-o masa de mucilagiu urat mirositoare, iar capatana in scurt timp cade de pe cocean.
• Atac asemanator are loc si la gulii, iar la conopida se poate observa putrezirea partiala sau totala a inflorescentei.
• In depozite, atacul este cu atat mai grav cu cat temperatura se apropie de 20-25^oC si este asociat cu atacul produs de Botrytis cinerea si Sclerotinia sclerotiorum.
• Bacteria rezista numai in sol si nu se transmite prin seminte, practic, toate terenurile unde s-au cultivat legume au si aceasta bacterie .

Metode de prevenire si combatere:

• In timpul depozitarii, se vor alege semincerii sanatosi, iar in depozite se va asigura o aerare corespunzatoare pentru a se evita ridicarea temperaturii.
• Temperatura optima de pastrare a verzei este de +1^oC.
• In culturile semincere, trebuie sa se respecte epoca de plantare, eliminarea resturilor de frunze vechi, aracirea plantelor si combaterea daunatorilor din sol ce pot produce raniri ale radacinilor.
• La alcatuirea asolamentelor legumicole trebuie sa se tina cont ca sa nu urmeze unele din culturile ce pot fi atacate de bacterie.

• Tratamente chimice cu: Fungicid Rovral 500 SC, Fungicid Aliette WG 80, Zeama Bordeleza, Fungicid Melody Compact

MICOZE:

1.  Hernia radacinilor produsa de ciuperca Plasmodiophora brassicae

Simptome:

• La răsaduri se observă îngrosări pe rădăcini.
• În câmp, partea aeriană stagnează în crestere, nu formează căpăţână, se ofileste, apoi se usucă.
• Plantele se smulg usor, prezintă rădăcinile îngrosate, hipertrofiate, datorită măririi exagerate a dimensiunilor celulelor din ţesuturile atacate.
• Aparatul vegetativ – plasmodiul – se dezvoltă intracelular, ducând la formarea de celule gigantice pline cu spori imobili, sferici, de 1,6-4,3 μ, care rezistă până la 8 ani în sol.

Metode de prevenire si combatere:

• Se va aplica o rotaţie de 4-5 ani
• Reacţia solului va fi corectată prin aplicarea de amendamente.
• Amestecul folosit în răsadniţă va fi dezinfectat.
• Se va planta numai răsad sănătos.

2. Mana cruciferelor, produsa de ciuperca Peronospora brassicae

Simptome:

• Cele mai sensibile sunt plăntuţele în faza de 3-4 frunze adevărate.
• Pe frunze apar pete mici, de formă neregulată, verzi gălbui, cu puf albicios pe faţa inferioară.
• Frunzele se usucă sau putrezesc.
• Atacul poate să apară si la plantele dezvoltate, continuând si în depozit.
• La plantele semincere sunt atacate frunzele, tulpinile, inflorescenţele, silicvele, sub forma unor pete de culoare
  brună-închis.
• Pe conidioforii ramificaţi dichotomic se formează conidii unicelulare, hialine, ovoide, de 15-31 X 12-26 μ.
• În ţesuturi se formează oospori globulosi, de 30-35 μ, care rezistă peste iarnă.
• Ciuperca mai poate rezista si ca miceliu în rădăcini.

Metode de prevenire si combatere:

• În câmp, vor fi adunate si distruse resturile infectate.
• Se va respecta rotaţia de 3-4 ani.
• Se va folosi sămânţă sănătoasă.
• La apariţia atacului, pe răsaduri sau în câmp, se fac tratamente cu: Fungicid Curzate Manox , fungicid Dithane M 45.

3. Innegrirea si putrezirea bazei plantei– Olpidium  brassicae

Simptome:

• In primele stadii de vegetatie a rasadurilor (2-3 frunze) apare o innegrire urmata de putrezirea rasadurilor si a tulpinitelor in dreptul bazei plantei.
• Plantele putrezesc si cad la pamant, atacul putand fi confundat cu cel produs de Pythium. 
• Ciuperca rezista in sol prin sporii de rezistenta (akinetosporangi), din care iese prima generatie de spori.
• Acestia patrund in radacinile a numeroase specii de plante din grupa verzei, traista ciobanului, ovaz, odos, in, cartof, zarna etc.
• Frecvent atacul este semnalat pe varza, gulie, conopida, tomate si tutun.

Metode de prevenire si combatere:

• Pamantul folosit in rasadnita si sere  se va dezinfecta termic sau chimic.
• La semanat si la repicare, se va asigura o desime a plantelor normala pentru o buna aerisire si o irigare fara excese.  
• Intrucat atacul este mai puternic in solurile acide, se va recomanda  scaderea aciditatii prin amendare cu var.

4. Putregaiul uscat produs de Phoma lingam

Simptome:

• Infecţia primară apare în stadiul de 1-6 frunze.
• Pe frunze apar pete gri, cu aspect de hârtie, pe suprafaţa cărora sunt vizibile picnidiile sub formă de puncte negre.
• Plantele infectate toamna devreme pot dezvolta cancere la baza tulpinii, provocând moartea peste iarnă sau căderi masive în primăvară.
• Putregaiul tulpinii se manifestă prin apariţia unor pete de culoare maro deschis cu marginile brun-negricioase.
• Ciuperca infectează apoi frunzele şi silicvele, cauzând desfacerea şi scuturarea prematură.
• Infecţia secundară este favorizată de atacul produs de Ceutorhyncus napi.
• Ciuperca se întinde de la frunze la baza tulpinii prin căderea picăturilor de ploaie.
• Răspândirea se poate face şi pe tijele florilor, respectiv pe silicve.
• Putregaiul uscat apare la baza tulpinii primăvara, extinzându-se sistemic în tulpină şi intrând adânc în ţesutul acesteia.

Metode de prevenire si combatere:

• Respectarea asolamentului pentru a preveni contaminarea cu resturile din mirişte şi reîntoarcerea seminţei infectate în sol.
• Efectuarea arăturii cât mai devreme posibil.
• Tratarea seminţelor cu fungicide pentru a reduce riscul infecţiei primare.
• Phoma se poate dezvolta rapid, cu infectarea plantelor în proporţie de până la 90% în maximum 10 zile.
• Tratamente chimice cu: Fungicid Dithane M 45,  Fungicid Merpan 80 WDG, Fungicid Folpan 80 WDG.

5. Albumeala cruciferelor produsa de Albugo candida

Simptome:

• Boala produce pagube pe frunze, tulpini, pedunculi florali, flori şi silicve.

• Pe organele atacate apar pete de decolorare, apoi acestea devin albe, lucioase, proeminente, de diferite forme şi mărimi (1-5 mm în diametru), izolate sau confluente.
• În dreptul proeminenţelor, epiderma crapă şi petele devin pulverulente.
• Tulpinile şi silicvele atacate suferă malformaţii (hipertrofieri şi îngroşări)
• Tulpinile plantelor atacate sunt contorsionate şi se culcă pe sol.

Metode de prevenire si combatere:

• Măsurile agrotehnice au rol foarte important în prevenirea instalării bolii deoarece prin arăturile adânci, igienă culturală, distrugerea buruienilor şi rotaţia de 3-4 ani, se creează condiţii nefavorabile pentru instalarea agentului patogen.
• Tratamente cu Fungicid Ortiva 250 SC, Fungicid Melody Compact 49 WG, Fungicid Ridomil Gold MZ 68 WG, Fungicid Bravo 500 SC.

6. Alternarioza produsa de  ciuperca Alternaria brassicae

Simptome:

• Simptomele pe cotiledoane sunt pete mici, brune și rotunde (0,5-1 mm).
• Pe frunze se formează pete negre, ascuțite.
• Petele se măresc și sunt adesea înconjurate de un halou de culoare galbenă.
• Zonele de atac la lăstarii principali și secundari și la ramificațiile frunzelor și fructelor sunt lunguiețe (1-5 mm), puternic delimitate, de culoare neagră sau cenușiu deschis, cu bordură neagră.
• Zonele de infecție sporulează și se răspândesc rapid în coronamentul plantei, astfel reduce foarte mult asimilarea substanțelor de sinteza plantei de cultură prin leziunile create.

Metode de prevenire si combatere:

• Rotatia corecta a culturilor (varza poate reveni pe acelasi teren dupa 3-4 ani).
• Dezinfectia semintelor si a substratului pentru rasadnita.
• Tratamente chimice cu: Fungicid Ortiva 250 SC, Fungicid Score 250 EC, Fungicid Bravo 500 SC, Fungicid Polyram DF

7. Putregaiul alb provocat de Sclerotinia sclerotiorum

Simptome:

• Simptomele putregaiului alb survin la sfârşit de mai, început de iunie.
• La 10-14 zile după infectare, pe tulpini apar leziuni decolorate (20-30 cm) unde epiderma se poate exfolia.
• Pe aceste leziuni se dezvoltă o ciupercă albă, pufoasă.
• Tulpinile afectate se usucă şi devin fragile.
• În interiorul acestora se dezvoltă scleroţi, iniţial de culoare albă care apoi devin negri şi duri.
• Putrezirea ţesutului în zona infectată poate duce la aplecare/frângere şi îmbătrânirea prematură a plantei, provocând pierderi de recoltă.

Metode de prevenire si combatere:

• Strangerea si distrugerea resturilor vegetale, dupa recoltare;
• Eliminarea plantelor afectate din cultura;
• Evitarea irigarii prin aspersiune;
• Fertilizarea echilibrata;
• Tratamente chimice cu: Fungicid Topsin, Fungicid Ortiva 250 SC,Fungicid Switch 625 WG, Fungicid Rovral 500 SC, Fungicid Orius 25 EW

Principalii daunatori sunt:

1. Plosnita rosie a verzei (Eurydema ornata)

Iernează în stadiul de adult, în frunzarul din păduri, în resturile vegetale, etc. Adulţii părăsesc locurile de iernare primăvara devreme, prin luna martie. La început se întâlnesc pe cruciferele spontane, apoi trec pe cele cultivate. Ouăle sunt depuse în grupe de 12-14, rareori până la 36, dispuse în două rânduri paralele, pe partea inferioară a frunzelor. Larvele apărute ajung la maturitate prin luna iunie. Prezintă 1-2 generaţii, în funcţie de regiuni.

Atacă în stadiul de adult şi în stadiul de larvă plantele de crucifere, când înţeapă şi sug sucul celular din frunze. La culturile semincere, atacă florile, lujerii seminceri şi seminţele.

Metode de combatere:

• Distrugerea buruienilor;
• Tratamente chimice cu Insecticid Actara 25 WG, Insecticid Faster 10 CE, Insecticid Decis Meg EW 50, Insecticid Pyrinex Quick, Insecticid Kaiso Sorbie.

2. Brevicoryne brassicae – Paduchele cenusiu al verzei

Ierneaza pe tulpinile si petiolurile de varza, rapita sau alte brasicacee (cultivate si spontane), in stadiu de ou, depus toamna. Larvele apar primavara, la sfarsitul lunii martie – inceputul lunii aprilie, ajung la maturitate dupa 18 – 24 de zile. Daunatorul se inmulteste pe cale partenogenetica, dand nastere formelor nearipate care se inmultesc la randul lor partenogenetic, formand colonii masive pe dosul frunzelor de brassicacee. In luna iunie, se nasc formele aripate (care migreaza si se inmultesc pana in septembrie) si formele nearipate.

Provoaca pagube la legumele din grupa verzei (atat pentru consum cat si pentru samanta) si rapita. Provoaca pagube la legumele din grupa verzei (atat pentru consum cat si pentru samanta) si rapita.

Metode de combatere:

• Rezultate bune se obtin in urma tratamentelor chimice cu Insecticid Actara (0.12 kg/ha), Insecticid Confidor Energy (0.36 l/ha), Insecticid Faster 10 CE (0.03%), Insecticid Karate Zeon (0.09 l/ha), Insecticid Mavrik 2 F (0.05%).

3. Plosnita albastra a verzei (Eurydema oleracea)

Insecata are in general 1-2 generatii/an. Ierneaza in octombrie in stadiul de adult in crapaturile din sol, sub frunze, sub pietre, crapaturile  din ritidom (scoarta crapata- exfoliata la pomi, arbori.).  In zonele unde insecta inteapa apar puncte de decolorare -de culoare galbena. Atacul agresiv duce la ingalbenirea completa a frunzelor si pastailor, avortarea florilor.

Metode de combatere:

• Rotatia culturilor.
• Aratura efectuata inca din toamna.
• Tratamente chimice cu Insecticid Actara 25 WG,  Insecticid Faster 10 CE, Insecticid Decis Meg EW 50, Insecticid Pyrinex Quick.

4. Puricii cruciferelor (Phyllotreta spp) : Culturile sunt deteriorate  adulti,  rod frunzele in intregime.

Metode de combatere:

• tratamente cu Insecticid Actara, Insecticid Mospilan, Insecticid Kaiso Sorbie, Insecticid Fury 10 EC.

5.  Molia verzei (Plutella xilostella): ataca in special culturile de varza si conopida, insa afecteaza puternic si terenurile cultivate cu ridichi. Larvele consuma parenchimul, in final frunzele afectate capata culoare plumburie si se usuca.

Metode de combatere:

• Distrugerea resturilor vegetale, ramase dupa recoltare si  prasile repetat
• • Tratamente cu Insecticid Kaiso Sorbie, Insecticid Fury 10 EC, Insecticid Decis Mega.

6. Fluturele alb al verzei (Pieris brassicae)

Larvele fluturelui alb produc mari daune la culturile din grupa verzei si a rapitei. In primele stadii, larvele rod epiderma inferioara si parenchimul frunzelor. Mai tarziu, larvele consuma frunzele in totalitate, ramanand doar nervurile principale. In afara de pagubele directe, excrementele omizilor care se aduna intre frunze duc la putrezirea capatanilor de varza.

Metode de combatere:

• Igiena culturala- indepartarea periodica din culturi a plantelor puternic atacate
• Prasile mecanice pentru distrugerea buruienilor care sunt gazde intermediare
• Executarea araturii adanci dupa recoltare, pentru incorporarea resturilor vegetale, distrugerea samulastrei de rapita.
• Tratamente cu Insecticid Decis Mega EW 50, Insecticid Fury 10 CE , Insecticid Pyrinex Quick, Insecticid Affirm,Insecticid Laser 240 SC.

7. Mamestra brassicae – Buha verzei

Buha verzei este o specie polifaga. Pe langa speciile brassicacee (legumele din grupa verzei, rapita, mustar etc.), ataca frecvent si culturile de sfecla, mazare, tutun, plante medicinale (matraguna) precum si unele specii ornamentale (dalii, crizanteme, etc.). La aparitie larvele rod epiderma inferioara si parenchimul frunzelor, apoi perforeaza limbul, sub forma de orificii neregulate. Cele mai mari pagube produc larvele din ultimele varste, care rod galerii in capatana de varza. In aceste galerii se aduna resturi de hrana, excremente, pe care se localizeaza diferite bacterii si ciuperci, provocand putrezirea capatanilor de varza, sau a inflorescentelor de conopida.

Metode de combatere:

• Executarea araturii de toamna pentru scoaterea la suprafata solului a pupelor
• Distrugerea buruienilor brassicacee, precum si a samulastrei de rapita.
• La semnalarea atacului se vor aplica tratamente chimice cu produse insecticide omologate, precum Insecticid Decis Mega -0.04%, Insecticid Fastac 10 CE -0.02%, Insecticid Karate Zeon – 0.3 l/ha, Insecticid Mospilan 20 SG-0.05%.

8. Musca verzei – Delia brassicae

Musca atacă cruciferele cultivate şi spontane, varza, conopida, rapiţa, muştarul, etc. Larvele apărute pătrund în colet şi în rădăcini, unde formează galerii longitudinale. Plantele atacate au frunzele verde-închis, lăsate pe sol. Acestea stagnează în creştere, rămân pipernicite, se îngălbenesc, se usucă şi se smulg uşor. Larvele transmit şi unele bacterii (Erwinia carotovora), care determină putrezirea rădăcinilor. Producţia poate fi diminuată în unii ani cu până la 60 %.

Metode de combatere:

• Adunarea şi distrugerea resturilor vegetale după recoltare; însămânţarea şi plantarea cepei mult mai timpriu.
• În zonele infestate, culturile se vor amplasa pe soluri cu pH mai ridicat.
• Pentru colectarea pontelor se vor folosi benzi capcană din arpagic semănat de timpuriu.
• Se vor face controale periodice, iar plantele atacate se vor smulge şi distruge.
• În perioada pontei sau la apariţia larvelor, se vor face tratamente cu : Acaricid Novadim Progress, insecticid Confidor Energy, Insecticid Karate Zeon.

9. Gargarita tulpinilor de varza (Ceuthorrhynchus quadridens)

Este o specie oligofaga, care prefera culturile de rapita, varza, conopida, la care produce pagube considerabile. Adultii hibernanti rod perforatii marginale in limbul foliar si varful tulpinilor. Larvele rod galerii descendente ori ascendente in maduva tulpinilor, determinand deformarea si rasucirea longitudinala a acestora. Plantele atacate ramifica bogat, stagneaza in crestere si nu formeaza silicve sau acestea sunt seci si cu seminte de slaba calitate.

Metode de combatere:

• Deoarece atacul apare timpuriu in primavara, se recomanda tratamente la avertizare, preventiv, cu Insecticid Decis Mega– 0,15 l/ha.

Usturoiul este originar din Asia Mică, bazinul Mării Mediterane, Munții Caucaz și Munții Carpați. Cultura a fost cunoscută cu 5000 – 6000 de ani înaintea erei noastre. La noi în țară se cultivă în toate zonele.  Cea mai utilizata parte a usturoiului este bulbul. Acesta este format din mai multi  bulbili, denumiti popular “catei de usturoi”.  Pe langa proprietatiile alimentare, usturoiul are si proprietati terapeutice. Acesta trateaza infectiile fungice, combate viermii intestinali, reduce tensiunea arteriala, ajuta la eliminarea toxinelor, intareste sistemul imunitar si este cel mai puternic antibiotic natural, cunoscut sub forma de aliment pur.

Principalele boli sunt:

VIROZE:

1. Virusul dungarii galbene a prazului (Leek yellow stripe virus)

Simptome:

• Frunzele sunt ondulate si lasate in jos, iar pe suprafata limbului se observa dungi de culoare galbuie, mai evidente in regiunea bazala.
• Dungile clorotice pot fi intrerupte sau se extind pe toata lungimea frunzelor, care devin, adesea, total galbene.
• Tulpinile florifere care se formeaza sunt adesea distruse in cursul iernii.

Metode de prevenire si combatere:

• Materialul de plantat trebuie sa fie sanatos.
• Cultivarea soiurilor rezistente.
• Aplicarea insecticidelor pentru a tine sub control populatia de afide.

BACTERIOZE:

1. Putregaiul bacterian al bulbilor de usturoi produs de bacteria Erwinia carotovora pv. carotovora

Simprome:

• În culturile destinate bulbilor pentru pastrare, atacul bacteriei apare spre sfârsitul vegetatiei când, daca se sectioneaza bulbul se observa ca unele foi carnoase îi schimba culoarea, par umede si se înmoaie.
• La bulbii puternic atacati, la presare, discul bazal se scufunda.
• Bulbii partial atacati pot putrezi în întregime daca sunt pastrati în depozite mai umede sau, se usuca, daca depozitele sunt cu atmosfera uscata.
• Din bulbii atacati se degaja un miros patrunzator, neplacut.

Metode de prevenire si combatere:

• Evitarea cultivarii în soluri umede si reci
• Rotatie de minim 3 ani
• Cultivarea unor soiuri tolerante limiteaza pagubele
• Tratamente imediat dupa aparitia bolii cu Zeama bordeleza, Fungicid Champ 77 WG, Funcid Funguran OH 50 WP, Fungicid Melody Compact 49 WG

MICOZE:

1. Mana produsa de Peronospora destructor

• Frunzele si tijele florale parazitate prezinta pete ovale de decolorare, cu tesuturi îngalbenite, pe suprafata carora apare un puf cenusiu-violaceu.
• Frunzele si tijele plantelor manate se frâng din dreptul zonei afectate,  încât partea lor superioara se usuca.
• Frunzele capata aspectul cifrei 1, iar tijele frânte nu mai produc seminte .
• Tesuturile distruse se usuca sau, daca vremea este ploioasa, sunt acoperite cu micelii brunenegricioase de la alte ciuperci saprofite (Macrosporium etc.).
• Bulbii ramân mici, iar în timpul pastrarii se înmoaie si putrezesc.

Metode de prevenire si combatere:

• Distrugerea resturilor vegetale din culturi pentru micorarea rezervei de oospori (organe de rezistenta).
• Asigurarea unei rotatii de minim trei ani, precum si fertilizarea echilibrata, fara exces de azot.
• Bulbii sau bulbilii folositi la înfiintarea  culturilor, trebuie sa provina din culturi ce au fost tratate pâna la recoltare.
• În timpul vegetatiei se vor face irigari numai prin aspersiune.
•  În culturile semincere se aplica 2-3 tratamente pâna la aparitia tijelor florale, apoi tratamente la acoperire dintre care ultimul cu produse sistemice.
• Tratamente cu Fungicid Polyram DF, Fungicid Dithane M45, Fungicid Acrobat MZ 90/600 WP, Fungicid Aliette 80 WG, fungicid Equation Pro.

2. Alternarioza produsa de Alternaria porri

Simptome:

• Se manifesta pe toate organele plantei.
• In zonele atacate apar pete mici, albicioase, inconjurate de un inel galben.
• Boala evolueaza, iar zona din interiorul petelor devine bruna.
• In caz de atac sever ciuperca ataca si bulbii.
• Boala isi poate continua activitatea si in depozit, daca spatiile sunt prost ventilate, iar umiditatea si temperaturile sunt ridicate.
• Ciuperca se raspandeste prin sporii transportati de picaturile de apa si de vant, iar pe timpul iernii aceasta traieste pe resturile vegetale de la suprafata solului.

Metode de prevenire si combatere:

• Rotatia culturilor
• Strangerea si distrugerea resturilor vegetale
• Tratamente cu Fungicid Polyram DF, Fungicid Dithane M45, Fungicid Acrobat MZ 90/600 WP, Fungicid Aliette 80 WG, fungicid Equation Pro.

3. Putregaiul cenusiu al usturoiului este produs de ciuperca Botrytis allii

Simptome:

• Pe frunze,  apar pete albe, mici (1-3 mm), dispuse spre vârf, care se usucă.
• Spre sfârsitul vegetaţiei atacul apare la colet, acesta se înmoaie si putrezeste.
• Infecţia trece si la vârful bulbilor, pe foile cărnoase periferice, care se acoperă un mucegai cenusiu, abundent.
• În cursul păstrării putregaiul avansează, uneori, la suprafaţă, formându-se scleroţi negri, de 2-5 mm.

Metode de prevenire si combatere:

• Rotaţia (3-4 ani).
• Igiena culturală, fertilizarea echilibrată cu azot
• Irigarea moderată
• Folosirea de sămânţă si bulbi sănătosi
• În cursul vegetaţiei se recomandă două tratamente, cu 6 si 3 săptămâni înainte de recoltare
• Recoltarea trebuie să se facă pe timp uscat.
• Bulbii se expun la soare 10-12 zile si se sortează.
• În depozit se va menţine temperatura de 0-3oC, umiditatea 50-80%, asigurându-se o bună ventilaţie.
• Tratamente in perioada de vegetatie cu Fungicid Bravo 500 SC, fungicid Rovral 500 SC, fungicid Teldor 500 SC, fungicid Switch 625 WG.

4. Helminthosporioza (Helminthosporium alii)

Simptome:

• atacă plantele imediat după răsărire când în zona coletului, la nivelul solului și pe frunzele care învelesc bulbul apare o pubescență (puf) de culoare închisă
• La exteriorul cățeilor de usturoi apar leziuni (răni) specifice, adâncite în miez, de forme diferite.
• Plantele nu sunt comestibile.

Metode de prevenire si combatere:

• Tratamente chimice  cu fungicid Dithane M 45 PU – 0,2 %

5. Rugina (Puccinia porri)

Simptome:

• Se recunoaște prin prezența pe frunzele usturoiului de pustule de culoare ruginie care sunt conidioforii și conidiile acestei ciuperci.
• Astfel este redusă suprafața foliară de asimilație, iar plantele stagnează în creștere.
• Bulbii acestor plante sunt mici, de calitate inferioară.

• Evitarea excesiva a ingrasamintelor pe baza de azot
• Adunarea si distrugerea resturilor vegetale
• Tratamente la apariția bolii fungicid Acrobat MZ 69 WP

6. Putregaiul alb (Sclerotinia cepivorum)

Simptome:

• Frunzele se ingalbenesc si se usuca incepand cu cele de la varful plantei.
• Plantele au radacinile si bulbi putreziti si acoperite de un miceliul alb pufos in care se formeaza sclerotii mici, sferi si negri.

Metode de prevenire si combatere:

• Strangerea si distrugerea resturilor vegetale .
• Rotatie corecta a culturilor (usturoiul poate reveni pe acelasi teren dupa minim 4 ani);
• Tratamente chimice cu fungicid Rovral 500 SC, fungicid Orius 25 EW, fungicid Switch 625 WG, fungicid Ortiva 250 SC.

Principalii daunatori sunt:

1. Tripsul californian – Frankliniella occidentalis

Prezinta o singura generatie pe an. Poate ierna in sol, in stadiul de adult, sau in bobocii si mugurii florali, in stadiul de larva. Pe organele atacate se pot remarca nuante argintii, ca urmare a deformarii tesuturilor.

Metode de combatere:

• Tratamente cu insecticid  Mospilan 20 SG (1.5 gr/ 6 l apa), insecticid Actara 25 WG (0.2 kg/ha), insecticid  Confidor Energy (1.3 l/ha), insecticid Faster 10 CE (2 ml in 6.6 l apa),  insecticid Karate Zeon 50 CS.

2. Musca cepei (Delia antiqua Meig.)

Ataca si usturoiul. Este un daunator specific producand insemnate pagube. Specie cu doua generatii de adulti pe an, larvele din prima generatie ataca frunzele si bulbii in formare, iar cele din a doua genertie numai bulbii.

Metode de combatere:

• Se recomanda respectarea rotatiei culturilor
• Strangerea resturilor vegetale ramase in camp dupa recoltare
• Efectuarea araturilor adanci de toamna
• Tratamente in timpul vegetatie cu :  insecticid Decis Mega 50, insecticid Confidor Energy, insecticid Calypso 480 SC, insecticid Karate Zeon 50 CS.

3. Nematodul bulbilor (Ditylenchus dipsaci).

Plantele atacate raman mici, infratesc puternic si se deformeaza. Frunzele sunt ingrosate, decolorate si cu timpul se usuca. Bulbii atacati prezinta crapaturi si au aspect mucilaginos, albi, apoi se brunifica.

Metode de prevenire si combatere:

• Rotatia culturilor
• Material semincer sanatos
• Cultivare de soiuri rezistente.
• Tratamente la sol cu insecticid Force 1.5 G (15 kg/ha) sau Basamid Granule

Țelina cultivată provine dintr-o formă spontană ce crește în zona Mării Mediterane și vestul Europei. În antichitate a fost cultivată ca plantă medicinală și decorativă, iar în secolul XVI a început să fie cultivată pentru scopuri alimentare. La noi în țară se cultivă în toate regiunile. Din punct de vedere alimentar, telina ne poate oferi o masa sanatoasa, bogata in vitamine si minerale, dar saraca in calorii. Radacina contine fosfor, potasiu, calciu, fier, vitamine (C, E, A, B1, B2) si substante volatile. Pe langa proprietatile alimentare, telina se poate folosi si pe post de medicament. Aceasta poate trata insomnia, durerile de dinti, reumatismul, si bolile inflamatorii.

Principalele boli sunt:

BACTERIOZE:

1. Putregaiul umed al rădăcinilor – Erwinia carotovora var. carotovora

Simptome:

• La rădăcini, mai frecvent în zona coletului, apar pete galbene-brune, umede.
• Atacul avansează spre vârf, în interiorul rădăcinii formându-se caverne pline cu o masă mucilaginoasă.
• Întreaga cantitate de rădăcini poate putrezi.
• În câmp, la plantele semincere, cu rădăcina infectată, se produce îngălbenirea, vestejirea si uscarea părţii aeriene.

Metode de prevenire si combatere:

• Vor fi evitate terenurile grele, cu exces de apă.
• Se va aplica rotaţia de 3-4 ani, fără plante sensibile.
• La depozitare se vor alege rădăcinile fără leziuni.
• În depozit se va menţine temperatura de 1-4ºC si umiditatea sub 80% (în depozitele frigorifice parametrii indicaţi sunt: 0,5 – 1ºC.
• Tratamente imediat dupa aparitia bolii cu Champ 77 WG, Copernico Hi-Bio, Fungicid Melody Compact 49 WG, Fungicid Funguran OH 50 WP, Zeama Bordeleza.

MICOZE:

1. Putregaiul alb produs de ciuperca Sclerotinia sclerotiorum

Simptome:

• În câmp, boala apare mai ales la culturile semincere.
• Pe rădăcinile depozitate apar pete umede, usor decolorate, care se acoperă cu un mucegai alb, dens, în care apar aglomerări strălucitoare de miceliu, care se transformă în scleroţi negri, tari, de 3-10 mm; rădăcinile putrezesc.
• Ciuperca se extinde rapid de la o rădăcină la alta.
• Putrezirea se deosebeste de cea produsa de bacteria Erwinia carotovora, care da o masa vâscoasa de tesuturi degradate.

Metode de prevenire si combatere:

• Rotaţia fără plante sensibile.
• În depozit se iau aceleasi măsuri ca si la putregaiul bacterian
• Se recomanda araturi adânci, pentru îngroparea resturilor vegetale cu scleroti
• Evitarea excesului de umiditate
• Sortarea atenta a materialului de depozitare
• Tratamente chimice cu: Topsin, Fungicid Ortiva 250 SC, Fungicid Switch 62.5 WG, Fungicid Rovral 500 SC, Fungicid Orius 25 EW

2. Fainarea produsa de ciuperca Erysiphe umbeliferarum

Simptome:

• Atacul apare frecvent pe frunze si tulpini si uneori pe fructe.
• Pe ambele fete ale frunzelor, para pete neregulate ca forma, albe acoperite cu un invelis paslos-miceliul ciupercii. Mai tarziu, acest invelis devine pulverulent datorita formarii fructificatiilor asexuate ale ciupercii- conidioforii si conidiile acesteia..
• Atacul pe tulpini se manifesta mai ales in culturile semincere, unde miceliul ciupercii poate afecta portiuni de 10-20 cm.
• Spre sfarsitul perioade de vegetatie, apar in pasla mceliana de pe tesuturile atacate, puncte mici, galbene la inceput, apoi negre- fructificatiile sexuate ale ciupercii-cleistoteciile.

Metode de prevenire si combatere: 

• Strangerea si distrugerea resturilor vegetale
• Aratura adanca
• Rotatie de 3 ani
• Tratamente chimice cu: Fungicid Topas 100 EC, Fungicid Kumulus DF, Fungicid Ortiva 250 SC, Fungicid Thiovit Jet 80 WG, Systhane Plus 24 E

3.  Patarea alba (septorioza) produsa de Septoria apiicola

Simptome:

• Boala poate afecta frunzele, inflorescentele si fructele.
• Pe limbul frunzelor, apar pete galben-brune, colturoase, marginite de o bordura roscat5a.
• In conditii favorabile bolii (timp umed si moderat de cald), petele se extind, putand ocupa portiuni mari din limbul frunzelor.
• Mai traziu la suprafata petlor apar puncte mici negre – picnidiile ciupercii.
• Pete usor alungite, brun -negricioase, pot aparea si pe petiolul frunzelor, respectiv pe tulpinile florifere, in anul II, la culturile semincere

Metode de prevenire si combatere: 

• Loturile semincere se vor infiinta la distante de izolare de cel putin 200 m fata de culturile comerciale sau cele de planta mama.
• La telina destinata productiei de frunze, se va avea in vedere, timpul de pauza corespunzator produsului fungicid folosit.
• Tratamente chimice cu Fungicid Topas 100 EC, Fungicid Kumulus DF, Fungicid Ortiva 250 SC,  Fungicid Dithane M 45, Zeama Bordeleza.

4, Cercosporioza produsa de ciuperca Cercospora apii

Simptome:

• Pe frunze apar pete mici, circulare, de culoare cafenie, inconjurate de o bordura fina de culoare bruna.
• Zonele afectate se scufuda usor in tesut.
• Temperaturile ridicate si prezenta picaturilor de apa pe frunze, favorizeaza aparitia acestei boli.

Metode de prevenire si combatere:

• Rotatia corecta a culturilor.
• Cultivarea soiurilor rezistente.
• Adunarea resturilor vegetale, dupa recoltare.
• Tratamente chimice cu Fungicid Ortiva 250 SC, Fungicid Bravo 500 SC, Fungicid Topsin 500 SC, Fungicid Score 250 EC.

5. Mana, produsa de Peronospora umbellifarum

Simptome:

• Pe partea superioara a frunzelor apar pete galbene, apoase, ce evolueaza si devin brune, iar pe partea inferioara, apare un puf cenusiu, ce reprezinta fructificatiile ciupercii.
• Aceasta ciuperca  in scurt timp poate produce defolierea plantei.
• Transmiterea se realizeaza prin samanta infectata si prin sporii ce rezista pe resturile vegetale de la suprafata solului.

Metode de prevenire si combatere:

• Rotatia culturilor.
• Cultivarea soiurilor rezistente.
• Adunarea resturilor vegetale, dupa recoltare.
• Utilizarea semintelor sanatoase.
• Ttratamente chimice cu : Fungicid Aliette 80 WG, Fungicid Verita, Fungicid Ridomil Gold MZ 68 WG, Fungicid Antracol 70 WP, Fungicid Polyram DF.

VIROZE:

1. Mozaicul telinei produs de Cerely mosaic virus

Simptome:

• La telina , apare pe frunze o clarifiere a nervurilor, urmata apoi de decolararri in lungul acestora, insotite uneori de pete inelare.
• Plantele atacate au frunzele deformate si talia redusa.
• In forma mai grave ale bolii, frunzele tinere se necrozeaza distrugandu-se in totalitate.

Metode de prevenire si combatere:

• Se vor asigura spatii de izolare de minimum 500 de metri intre culturile de consum si cele semincere.
• Distrugerea buruienilor.
• Aplicarea insecticidelor pentru a tine sub control populatia de afide.

Principalii daunatori sunt:

1. Plosnita vargata a umbeliferelor (Graphosoma Lineatus)

Este un daunator periculos in special pentru culturile semincere. Larvele si adultii ataca plantele determinand distrugerea lastarilor floriferi, avortarea florilor si impiedica dezvoltarea plantelor.

Metode de combatere:

• Aratura efectuata din toamna.
• Metinerea culturilor si a terenurilor din jurul acestora libere de buruieni.
• Tratamente chimice cu Insecticid Actara 25 WG, Insecticid Faster 10 CE, Insecticid Decis Meg EW 50, Insecticid Pyrinex Quick, Insecticid Kaiso Sorbie 5 WG.

2. Musca morcovului (Chamaepsila rosae)

Aceasta specie ataca si telina, in special productia de radacini conducand la pierderi de 20-30 %. Plantele afectate au cresteri reduse; acestea produc galerii care pot fi coloniuzate de ciuperci  ce provoaca putrezirea radacinilor.

Metode de combatere:

• Distrugerea resturilor vegetale dupa recoltare.
• Eliminarea plantelor atacate din cultura.
• Tratamente in timpul vegetatie cu : Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Confidor Energy, Insecticid Calypso 480 SC, Insecticid Karate Zeon 50 CS.

3. Afidele

Sunt specii polifage ce migreaza de la o planta la alta sau de la o specie la alta. Se prezinta sub forma de colonie pe partea inferioara a frunzelor, pe flori sau inflorescente si pe lastarii tineri. Insectele se hranesc cu sucul celular, provocand un stres plantei. In caz de atac sever, determina moartea plantei.

Metode de combatere:

• Tratamente cu Insecticid Decis Mega 50 EW(0.2 l/ha), Insecticid Confidor Energy (0.6 l/ha), Insecticid Mospilan 20 SG (1.5 gr/12 l apa), Insecticid Actara 25 WG.

4. Croitorul pastarnacului (Phytoecia icterica)

Este o specie ce ataca si telina. Are o generatie pe an si ierneaza in stadiul de larva in radacinile umbeliferilor. Radacinile atacate de larva au numeroase galerii  si putrezesc usor .

Metode de combatere:

• Strangerea si distrugerea resturilor vegetale, dupa recoltare.
• Rotatie corecta a culturilor.
• Tratamente chimice la aparitia adultilor cu: Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Faster 10 CE, Insecticid Mavrick 2 F, Insecticid Pyrinex Quick, Insecticid Kaiso Sorbie 5 WG

5. Musca telinei (Philophylla heraclei)

Are  doua generatii pe an si ierneaza ca pupa in sol. Adulti apar in luna mai si depun ponta pe partea inferioara a frunzelor. Dupa eclozare, larvele patrund in frunza unde sapa galerii de hranire. Pe ranile produse de aceasta insecta se pot dezvolta agenti fito-patogeni.

Metode de combatere:

• Strangerea si distrugerea resturilor vegetale, dupa recoltare.
• Rotatie corecta a culturilor.
• Tratamente chimice cu Insecticid Nuprid AL 200 SC, Insecticid Vertimec 1.8 EC, Insecticid Laser 240 SC, Insecticid Actara 25 WG, Insecticid Decis Mega 50 EW .

6. Nematozii

Ssunt viermi microscopici ce ataca majoritatea speciilor legumicole. Au numeroase generatii pe an si se inmultesc foarte repede. Provoaca pagube insemnate in special la culturile din ciclul 2 (de vara) din sere si solarii  (atacul este favorizat de temperaturile ridicate din timpul verii). Larvele patrund in sistemul radicular al plantelor si se stabilesc in vasele conducatoare. In timpul hranirii secreta o toxina ce determina hipertrofierea tesuturilor. Plantele atacate stagneaza din crestere, iar in final se usuca.

Metode combatere:

• Rotatia corecta a culturilor.
• Cultivarea soiurilor rezistente.
• Tratamente la sol cu Basamid Granule sau Insecticid Force 1.5 G.

Tomatele sunt originare din America Centrală și de Sud, Peru și Ecuador și provin din specia Lycopersicum esculentum cerasiforme. În Europa, tomatele s-au cultivat pentru prima dată în Spania și Portugalia sub denumirea de “mere peruviene”. De la tomate se consumă fructele la maturitate fiziologică, dar și cele care nu ajung în această fază (gogonele) pentru prepararea murăturilor. Se pot consuma într-o gamă variată de moduri: salate simple sau în amestec cu alte legume, sau preparate în ciorbe, sosuri ghiveci, roșii umplute etc., prelucrate sub formă de pastă, bulion, conserve, sucuri etc. Au valoare alimentară ridicată datorită conținutului fructelor în vitamine, zaharuri, substanțe minerale, aminoacizi și acizi organici.

Principalele boli sunt:

VIROZE:

1. Mozaicul tomatelor produs de Tabacco mosaic on tomato

Simptome:

•  Mozaicul comun, adesea cu frecvenţă de 100% în sere, apare iniţial pe foliole sub formă de pete verzi-gălbui, difuze, care alternează cu ţesut de culoare verde normală.
• Limbul este, adesea, usor încreţit.
• Petele pot avea culoare galbenă sau aproape albă (mozaicul aucuba).
• Destul de frecvent este fenomenul de „stric” al tomatelor, sub formă de pete si dungi necrotice, brune, adâncite,
  pe fructe, pedunculi, frunze si tulpini, simptomele fiind agravate când se asociază si virusul X al cartofului (stricul dublu).
• Ca urmare a atacului o parte din flori rămân sterile, fie datorită constituţiei defectuoase, fie necrozei stigmatului si polenului, ceea ce duce la o fructificare redusă.
• În perioada maturării pe fructe apar pete decolorate, translucide, care devin brune-cenusii, usor adâncite.
• Uneori apar pete necrotice, inelare, cu diametrul de 0,5-1,5 cm, usor adâncite în pericarp.
• Ţesutul necrozat nu mai creste, motiv pentru care fructele se se deformează puternic.
• Atacul pe fructe poate să apară sub formă de brunificare internă, extinzându-se pe toată grosimea pericarpului sau numai la fasciculele vasculare, fără să apară semne evidente la exterior.

Metode de prevenire si combatere:

• Cultivarea de hibrizi rezistenţi.
• Sămânţa va fi dezinfectată termic (24 ore la 80ºC).
• Pământul va fi dezinfectat termic sau chimic.
• Sevor lua măsuri de igienă culturală: scoaterea si distrugerea plantelor cu simptome, în perioada de la
  repicare până la plantare; dezinfectarea mâinilor muncitorilor cu fosfat trisodic 3% si a uneltelor de
  lucru cu fosfat trisodic 10%; resturile vegetale vor fi adunate si arse.

2. Frunze de feriga produsa de Cucumber mosaic virus in tomato

Simptome:

• Caracteristică este îngustarea mezofilului foliolelor, rămânînd adesea numai nervura principală; formarea de frunze, filiforme („frunze siret”), cu aspect de frunze de ferigă.
• Apar, de asemenea, pete clorotice, precum si dungi necrotice pe nervurile frunzelor apicale, pe tulpini si pe
  fructe, ducând, în final, la uscarea întregii plante.

Metode de prevenire si combatere:

• Eliminarea plantelor atacate din cultura.
• Cultivarea soiurilor rezistente.
• Aplicarea insecticidelor pentru a tine sub control populatia de afide.

BACTERIOZE:

1. Ofilirea bacteriana a tomatelor (cancerul bacterian) produsa de Corynebacterium michiganense pv michiganense

Simptome:

• Sunt atacate atât rădăcinile, cât si partea aeriană a plantei, în toate fazele de dezvoltare.
• La plăntuţe apar pete rotunde, de 1-3 mm, albicioase si ţesuturile se necrozează.
• La plantele mai dezvoltate, în special în timpul înfloritului, ca urmare a infecţiei sistemice, apare ofilirea, care începe cu frunzele bazale si cuprinde, treptat, întreaga plantă.
• La început fenomenul este reversibil, plantele revenindu-si în timpul nopţii, apoi ofilirea devine definitivă, ceea ce duce la declasarea fructelor.
• În secţiune prin tulpini sau peţioluri se constată brunificatea vaselor.
• Pe tulpini, peţioluri si nervuri se observă pete alungite, cenusii-negricioase, corespunzător fasciculelor de vase.
• În dreptul lor apar crăpături (ulceraţii).
• Fructele infectate sistemic prezintă fasciculele de vase brunificate.
• Seminţele sunt mici, brune, cu capacitatea germinativă redusă.
• Fructele respective se coc prematur si au pulpa de consistenţă slabă.
• În urma infecţiilor locale (externe), pe suprafaţa fructelor apar pete circulare, de 1-3 mm, de culoare albă, apoi gălbuie, cu un punct crustos, brun în centru (pete, „ochi de pasăre”), care rămân superficiale, la nivelul pieliţei.
• Acest aspect este frecvent la culturile din câmp.

Metode de prevenire si combatere:

• Dezinfectia semintelor si substratului pentru rasadnita.
• Eliminarea plantelor atacate din cultura.
• Tratamente chimice cu Fungicid Dithane M 45, Fungicid Champ 77 WG, Fungicid Funguran 50 WP, Copernico Hi Bio, Fungicid Bravo 500 SC.

2. Patarea bacteriana a tomatelor – Xanthomonas campestris pv. vesicatoria

Simptome:

• Bacteria paraziteaza toate organele aeriene ale tomatelor.
• Rasadurile prezinta pe primele 2 frunzulite si apoi pe frunze si tulpinita pete galben-verzui pâna la brune, cu o zona centrala bruna din cauza tesuturilor necrozate (arse), de pe care se scurg picaturi de lichid bacterian sub forma de lacrimi.
• Pe frunzele plantelor mature apar pete neregulate ca forma, de 1-2 mm în diametru, cu aspect umed si margini bine delimitate.
• În perioadele umede sau dupa irigarea culturii, în jurul petelor apar inele lucioase datorita lichidului bacterian.
• Initial petele au culoarea verde închis, apoi devin cenuii sau brune si sunt dispuse în special de-a lungul nervurilor, spre marginile frunzelor.
• În cazul unor infectii puternice, zonele brunificate se unesc, iar tesuturile se rup.
• Pe tulpini apar zone suberificate (aspre) si crapaturi variate ca forma si lungimi.
• Florile infectate în primele faze nu leaga si cad.
• Fructele infectate prezinta pete circulare, umede, galben-brunii sau cenuii înconjurate de un inel alb-gri .
• În zonele atacate, tesuturile fructului se scufunda uor, devin crustoase si chiar daca fructul se coace, în jurul ranilor ramâne o zona verde.
• Crustele aparute pot crapa pe parcursul creterii fructului, iar prin crapaturi pot patrunde alti agenti ce depreciaza mai mult fructele.

Metode de prevenire si combatere:

• Se recomanda folosirea de samânta ce provine din lanuri sanatoase.
• Rasadurile vor fi obtinute si repicate numai în sol dezinfectat termic sau chimic.
• Pentru evitarea infectiilor secundare, culturile de tomate vor fi tratate de cel putin 5 ori în timpul vegetatiei.
• Tratamente chimice cu Fungicid Dithane M 45, Fungicid Champ 77 WG, Fungicid Funguran 50 WP, Copernico Hi Bio, Zeama Bordeleza

MICOZE:

1. Putrezirea coletului (bazei tulpinitei) si caderea rasadurilor de legume – Pythium de Baryanum

Simptome:

• Plantulele rasarite din teren infestat, prezinta în zona bazala a tulpinitei o brunificare a tesuturilor, care se extinde atât în sus pe tulpina cât si în jos spre radacina.
• Tulpinitele se subtiaza în zona atacata iar plantula se vetejete si se culca pe pamânt unde va putrezi în întregime.
• Simptomele apar sub forma de vatra de atac ce se extinde repede, în cazul în care temperatura se mentine la 20-30ºC si umiditatea este peste90 %.
• În 2-3 zile întreaga rasadnita sau sera înmultitor poate prezenta toate plantele distruse.
• La suprafata solului se constata prezenta unui strat fin micelian, albicios, care se extinde.
• În cazul unei infestari puternice a solului se observa doar vetre de atac fara plante rasarite, deoarece acestea sunt putrezite pâna la ieirea lor la suprafata.
• Atacul are o evolutie mai lenta dupa repicare, când plantele sunt mai bine aerisite si capata rezistenta prin înverzirea tulpinitelor si formarea tesuturilor mecanice, protectoare.
• Absenta luminii, insuficienta aerare, excesul de umiditate si pH-ul acid, sunt factori favorizanti ai instalarii si
  evolutiei grave a ciupercii.

Metode de prevenire si combatere:

• Producerea rasadurilor se va face numai în soluri dezinfectate termic, fara exces de umiditate.
• Tratamente chimice cu Fungicid Previcur Energy, Fungicid Merpan 80 WDG, Captan 80 WDG, Fungicid Folpan 80 WDG.

2. Mana tomatelor – Phytophthora infestans

Simptome:

• Tomatele pot fi infectate în toate fenofazele, frunzele prezentând pe margini sau spre vârf pete cu aspect umed (verde închis).
• Tesuturile afectate se vetejesc, se brunifica si frunzele se rasucesc spre partea superioara.
• În conditii de umiditate atmosferica pe fata inferioara a frunzelor, în dreptul petelor apare un puf, nu prea dens, de culoare alba.
• Cozile frunzelor, lastarii si tulpinile atacate, prezinta pete alungite brune, superficiale, fara puf albicios.
• Inflorescentele atacate prezinta pe frunzulitele de la baza florilor si pe coditele lor, zone brune, se usuca si cad.
• Atacul semnificativ este cel de pe fructe, acestea putând fi parazitate în toate fazele de dezvoltare.
• Ciuperca patrunde pe la locul de prindere a fructului, produce pete mari brune-olivacei si cu rapiditate distruge tot fructul.

• Tomatele verzi devin tari, aspre iar cele coapte au pete brune-deschise, pe suprafata carora apar zonalitati concentrice; pe fructele cazute pe sol unde este umiditate mare, ciuperca formeaza miceliu cu multi spori.
• În culturile de tomate din sera (ciclul doi), atacul evolueaza rapid, datorita variatiilor de temperatura de zi-noapte, care produc aparitia condensului de apa pe organele vegetative, condens ce urmeaza infectiile.

Metode de prevenire si combatere:

• În fermele legumicole trebuie sa se respecte o izolare spatiala între tarlalele plantate cu cartofi si cele de tomate.
• În sere si solarii se va mentine o temperatura constanta care sa nu scada sub 20ºC si fara oscilatii care produc condens pe plante.
• Tratamente chimice cu: Fungicid Ridomil Gold MZ 68 WG, Fungicid Equation Pro, Fungicid Curzate Manox, Fungicid Acrobat MZ 69 WG, Fungicid Antracol 70 WP.

3. Mana de sol – putrezirea radacinilor, tulpinilor si fructelor – Phytophthora parasitica

Simptome:

• În prima parte a perioadei de vegetatie, ciuperca produce o brunificare a vârfului radacinii principale si a radacinilor secundare, urmata de brunificarea bazei tulpinii, vetejirea si moartea plantelor.
• Tesuturile atacate, brunificate, devin sfarâmiciose datorita putrezirii uscate a lor.
• În conditii de umiditate ridicata, pe baza tulpinii atacate, se formeaza un puf albicios.
• Prezenta ciupercii în tulpina, duce la dezvoltarea de radacini adventive (la suprafata solului), iar frunzele bazale se îngalbenesc, se lasa în jos si cad.
• Plantele care în primele faze manifesta pete verzi închise la baza, urmate de brunificarea zonelor, îngalbenirea si caderea frunzelor, se vor usca foarte repede, imediat dupa plantare.

• Atacul pe fructe este cunoscut sub numele de putrezire în forma de „ochi de iepure”.
• Fructele atacate nu ajung la coacere, cad pe sol si pe ele ciuperca va sporula puternic.

Metode de prevenire si combatere:

• Rasadul de tomate va fi produs numai în sol dezinfectat.
• În spatiile protejate se va face obligatoriu o noua dezinfectie a solului înaintea ciclului doi de productie.
• Tratamente chimice cu Fungicid Previcur Energy, Fungicid Merpan 80 WDG, Captan 80 WDG, Fungicid Folpan 80 WDG., Fungicide Aliette WG 80.

4. Patarea alba a frunzelor de tomate – Septoria lycopersici

Simptome:

• Primele simptome apar pe rasaduri sau pe etajele inferioare de frunze a plantelor, sub forma unor pete circulare de 1-4 mm, de culoare bruna.
• Tesuturile din centrul petelor devin cenuii, cu puncte mici brune-negricioase, dar înconjurate de un inel brun.
• În functie de rezistenta soiului, pe frunze vom întâlni un numar mai mare sau mai mic de pete, cu mai mult sau mai putine puncte brune-negricioase, reprezentate de fructificatiile ciupercii.

Metode de prevenire si combatere:

• Adunarea si arderea resturilor de frunze atacate în rasadnita si câmp
• Dezinfectarea rasadnitelor
• Sortarea rasadurilor la transplantare si îndepartarea frunzelor bazale cu început de atac.
• Tratamente chimice cu: Fungicid Bravo 500 SC, Fungicid Antracol 70 WP, Fungicid Polyram DF, Fungicid Folpan 80 WDG

5. Patarea cafenie a frunzelor (Fulvia fulvum)

Simptome:

• Apare in special in sere si solarii.
• Sunt atacate frunzele, unde se manifesta sub forma de pete mari, de culoare galbuie pe partea superioara, iar pe partea inferioara apare un puf brun-violaceu.

Metode de prevenire si combatere:

• Cultivarea de soiuri si hibrizi rezistenti
• Adunarea si arderea resturilor vegetale infestate
• Asigurarea unei bune ventilatii
• Dezinfectia solului
• Tratamente chimice cu: Fungicid Merpan 80 WDG, Fungicid Bravo 500 SC, Fungicid Ortiva 250 SC,Fungicid Polyram DF, Fungicid Antracol 70 WP

5.  Alternarioza (Alternaria porii f. sp. Solani)

Simptome:

• Frecvent intalnita in camp si in spatii protejate, mai ales pe sfarsitul perioadei de vegetatie.
• Apare pe toate organele plantei, caracterizate de pete circulare concentrice, brune.
• In dreptul lor apare un puf fin brun (conidiofori).
• Pe fructe, cu specific in zona pedunculului, apar pete de forme circulare, usor adancite, brun-negricioase.

Metode de prevenire si combatere:

• Rotatia culturilor
• Asolament rational
• Material saditor sanatos
• Dezinfectarea semintei
• Curatarea resturilor vegetale infestate
• Aratura adanca,
• Tratamente chimice cu Fungicid Bravo 500 SC, Fungicid Rovral 500 SC

6.  Putregaiul cenusiu (Botrytis cinerea)

Simptome:

• Ataca toate partile aeriene pe care apar plagi brune, zonate concentric, acoperite de mucegai cenusiu.
• La baza tulpinilor apar zone de culoare bruna, usor scufundate in tesut.

• Cel mai pagubitor este atacul pe fructe, sub forma de pete cenusii, umede, care se extind din zona pedunculului, afectand pulpa in profunzime.
• Florile atacate putrezesc si se acopera cu un puf cenusiu.
• In camp pe zona insorita apar pete circulare, cu un punct necrotic in centru si cu o pata „fantoma” alba.
• Ciuperca traieste pe resturile vegetale de la suprafata solului, iar sporii acesteia sunt trasportati pe plantele sanatoase de curentii de aer si de picaturile de apa.

Metode de prevenire si combatere:

• Aerisiri in spatii protejate
• Defolieri la baza plantelor
• Indepartarea fructelor atacate si a resturilor vegetale
• Tratamente chimice cu: Fungicid Bravo 500 SC, Fungicid Rovral 500 SC, Fungicid Ortiva 250 Fungicid Teldor 500 SC, Fungicid Switch 62.5 WG

7.  Fainarea  (Leveillula taurica)

Simptome:

• Este frecventa in spatii protejate.
• Pe frunze apar pete galben-aurii, cu puf fin, alb pe fata inferioara.
• Tesuturile atacate se necrozeaza, frunzele se usuca.
• Plantele atacate formeaza un numar mic de fructe, ce ajung la maturitate foarte greu.

Masuri de prevenire si combatere:

• Adunarea si arderea resturilor vegetale
• Aerisire corespunzatoare
• Tratamente chimice cu: Fungicid Thiovit Jet 80 WG, Fungicid Kumulus DF, Fungicid Ortiva 250 SC, Fungicid Topas 100 EC, Karathane M 33 CE

MICOPLASME:

1. Stolburul tomatelor – Stolbur disease mycoplasma

Simptome:

• Micoplasma produce virescenta (înverziri ale organelor, ce în mod normal nu sunt verzi), filodie (transformarea organelor florale în frunze), proliferari (creteri exagerate), malformari (creteri anormale) si aspermii (deformari ale inflorescentelor ce nu vor produce samânta).
• Tomatele atacate prezinta hipertrofieri (creteri exagerate) ale caliciului florilor, lignificari ale vaselor conducatoare din fructele care nu vor ajunge la maturitate sa aiba culoarea roie caracteristica.

Metode de prevenire si combatere:

• Eliminarea buruienile gazda ale micoplasmei.
• Solurile cultivate vor fi mentinute la umiditate corespunzatoare, prin irigare, pentru a se împiedica dezvoltarea
  insectelor care este cu atât mai rapida cu cât este mai cald.
• Se va avea în vedere distrugerea vetrelor de cuscuta.

Principalii daunatori sunt:

1. Musculita alba de sera (Trialeurodes vaporariorum)

Este un dauantor intalnit in spatiile protejate, dezvoltarea lui fiind conditionata de temperaturile ridicate. Cu cat temperatura este mai ridicata, cu atat procesul de dezvoltare se desfasoara mai repede.

Atacul se manifesta prin colonizarea de catre adulti si larve a frunzelor si lastarilor, din care sug continutul celular. Efectul este ingalbenirea frunzelor, uscarea si caderea lor.

Metode de combatere:

• Distrugerea resturilor vegetale, dupa desfiintarea culturii.
• Dezinsectia serelor si solariilor inainte de infiintarea unei noi culturi.
• Tratamente cu Insecticid Decis Mega 50 EW (0.25 l/ ha), Insecticid Actara 25 WG ( 0.2 kg/ha), Insecticid Confidor Energy (1.3 l/ha), Insecticid Mospilan 20 SG (1.5 gr/ 6 l apa), Insecticid Movento 100 SC.

2. Nematodul galicol al radacinilor (Meloidogyne incognita)

Se dezvolta bine in conditii de temperaturi ridicate. Poate avea 4-8 generatii pe an.  Nematodul ataca imediat dupa plantarea rasadurilor. Dupa 3-4 saptamani se si pot observa galele pe radacini. Simptomele atacului constau in ofilirea frunzelor si stagnarea in crestere, urmand usucarea plantei dinspre varf spre baza. Acesta este un daunator periculos deoarece prezenta lui poate conduce la infectii cu Fusarium spp. si Verticillium spp., care grabesc moartea plantei.

Metode de combatere:

• Rotatia corecta a culturilor;
• Cultivarea soiurilor rezistente;
• Tratamente la sol cu Basamid Granule sau Insecticid Force 1.5 G

3.  Musca miniera (Liriomyza Trifolii)

Acesta ataca frunzele plantelor. Pe ranile provocate de aceasta insecta se pot instala agenti fito-patogeni. In conditii de sera pot ajunge pana la 8 generatii/an. Daunele sunt produse atat de adulti cat si de larve. Adultii produc orificii de hranire, favorizand intrarea diferitilor agenti patogeni si astfel imbolnavirea plantei. Larvele mineaza frunzele. Rod galerii in miezul frunzei. Un atac puternic duce la uscarea frunzelor. O cultura de tomate atacata de musca miniera duce la scaderea productiei si  la deprecierea din punct de vedere calitativ.

Metode de combatere:

• Tratamente chimice cu Insecticid Confidor Energy, Insecticid Mospilan 20 SG, Insecticid Actara 25 WG, Insecticid Laser 240 SC, Insecticid Decis Mega 50 EW.

4.  Afide (Macroshiphum euphorbiae)

Sunt specii polifage ce migreaza de la o planta la alta sau de la o specie la alta.  Atacul se manifesta prin colonizarea frunzelor, pe partea interioara, a butonilor florali si uneori chiar a florilor. Simptome ale atacului sunt rasucirea frunzelor, ingalbenirea si uscarea lor. Florile care au fost atacate vor cadea. Un atac puternic va conduce la stagnarea in dezvoltare  plantelor, obtinerea unor productii scazute si depreciate din punct de vedere calitativ. Afidele sunt raspunzatoare pentru transmiterea virusilor la plante.

Metode de combatere:

• Tratamente cu Insecticid Decis Mega 50 EC (0.2 l/ha), Insecticid Confidor Energy (0.6 l/ha), Insecticid Mospilan 20 SG (1.5 gr/12 l apa), Insecticid Actara 25 WG

5. Tripsul tutunului (Thrips tabaci) 

Aceastia colonizeaza varfurile de creste, florile, frunzele, determinand avortarea florilor si piticirea plantelor; transmit o serie de viroze. esturile vegetale, frunzele si stratul superficial al pamantului reprezinta locul ideal de iernare. In camp poate avea 3-6 generatii/an. Il intalnim si in sere, unde in conditii favorabile poate ajunge si pana la 10 generatii pe an. Plantele sunt atacate atat de adulti cat si de larve. Acesta se manifesta prin colonizarea frunzelor, varfurilor vegetative si florilor, din care sug seva. Pe frunzele afectate apar pete galben-cenusii sau castaniu-inchise, in special in zona nervurilor. La plantele mai dezvoltate, consecintele atacului sunt stagnarea in dezvoltare, ingalbenirea, chiar uscarea si moartea plantei.

Metode de combatere:

• Tratamente cu Insecticid Actara 25 WG, Insecticid Mavrick 2 F, Insecticid Karate Zeon 50 CS, Insecticid Decis Mega 50 EW

6. Tripsul californian (Frankliniella occidentalis)

Plantele sunt atacate atat de adulti cat si de larve. Acestia sug seva din frunze, flori si fructe. Pe partile atacate apare pete decolorate, care devin argintii, chiar brune. Daca atacul s-a produs si asupra bobocilor florali, acestia nu se vor mai deschide. Astfel se vor obtine recolte reduse, de calitate slaba. Acest daunator este principalul responsabil pentru transmiterea virusului tomatelor (TSWV).

Metode de combatere:

• Tratamente chimice cu Insecticid Mospilan 20 SG.

7. Molia tomatelor (Tuta absoluta)

Aceasta insecta ataca toate legumele din familia solanaceelor (cartof, vinete, ardei), dar prefera tomatele. n functie de conditiile de mediu, se parcurg 30-40 de zile pana la o dezvoltare completa. Durata ciclului de viata este inversa proportionala cu cresterea temperaturilor. La 30°C va avea un ciclu de 20 de zile. Acest daunator actioneaza de la o temparatura minima de 8°C. Ploile si umiditatea sub 30% afecteaza dezvoltarea populatiei.

 Atacul se manifesta prin formarea de galerii in frunze, tulpini si fructe. Fiind un atac intern, este mai greu de combatut. Daunele se produc indeosebi in stadiul de larva, prin minarea frunzelor si a pielitelor fructelor. La inceput, minele apar precum niste pete mici pe frunze, albe. Pe masura ce larvele se dezvolta, petele se maresc si se coloreaza in alb-verde.

Acest daunator poate prezenta rezistenta la insecticide de aceea se recomanda maxim 2-3 aplicari cu un produs care are acelasi mod de actiune.

Metode de combatere:

• Tratamente chimice cu Insecticid Mospilan 20 SG, Insecticid Affirm, Insecticid Actara 25 WG, Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Coragen 20 SC.

8. Omida fructificatiilor (Helicoverpa armigera)

Este o specie polifaga, ce ataca peste 120 de specii. Larvele ataca frunzel, rod epiderma si miezul; bobocii nu se vor mai deschid, se vor innegri, iar in cele din urma vor cadea. Florile se zbarcesc si devin brune, nu vor mai rodi, iar fructele patrund in pulpa, unde formeaza galerii si se hranesc cu semintele.

Metode de combatere:

• Tratamente chimice cu: Insecticid Confidor Energy, Insecticid Mavrik 2F, Insecticid Affirm, Insecticid Mospilan 20 SG, Insecticid Coragen 20 SC

9. Coropisnita (Gryllotalpa gryllotalpa)

Are un regim de hrana omnivor, hranindu-se cu substrat vegetal, prada vie (rame si diverse larve) sau cu cadavre de insecte. Larvele se hranesc cu radacini subtiri si moi. Acest lucru slabeste plantele, provocand moartea lor. Dupa 1-2 napaliri larvele pareasesc cuibul si incep sa sape singure coridoare subterane. Pana la stadiul de adult, larvele naparlesc de mai multe ori. Cand vine toamna, prin octombrie, se ingroapa in pamant , la 30-100 cm adancime, intrand in hibernare. Daunele produse sunt directe, prin roaderea sistemului radicular al plantelor. Acestea scot la suprafata solului semintele incoltite sau plantele tinere. Plantele atacate se vestejesc si se apleaca pe sol.

Metode de combatere:

• Tratamente chimice aplicate pe sol: Moluscocid Corocid Forte

10. Acarianul rosu comun (Tetranichus urticae)

Are 6-10 generatii pe an, o generatie durand cam 15-28 de zile.  Se raspandeste foarte usor de la o planta la alta, atacul maxim fiind in perioada iulie-august. Atacurile cele mai frecvente au loc in anii cu primaveri si veri timpurii, calde si secetoase. Adultii si larvele se aseaza pe partea inferioara a frunzelor, pe care le inteapa si le sug sucul celular. In urma acestora, celulele tesuturilor se degradeaza, se golesc iar in interiorul frunzei patrunde aer, capatand un aspect de pergament. Frunzele atacate au pete cenusii, lucioase si nu se deformeaza. Daca atacul este puternic frunzele se usuca treptat si cad, iar plantele nu mai fructifica, recolta fiind redusa.

Metode de combatere:

• Tratamente cu Acaricid Nissorun 10 WP.

Spanacul este originar din Asia Centrală. Spanacul sălbatic (Spinacea tetranda Roxb.) crește spontan în Afganistan și Iran, în cultură fiind cunoscut abia în secolul al IV-lea.  Frunzele de spanac se consumă în stare proaspătă sau deshidratate, fierte sau opărite, pregătite sub formă de diferite mâncăruri. Conține: 3 – 4,13 % proteine brute, 3,6% hidrați de carbon, 2,1 – 3,35% cenușă, 80mg% vitamina C, 2 – 8 mg% caroten, 59 mg% calciu, 51 mg% fosfor, 742 mg% potasiu, 31 mg% fier etc. Se recomanda consumarea sucului de spanac. Sub acesta forma, corpul uman asimileaza toate elemente nutrive ale acestei legume. Prin procesare (congelat, fiert) spanacul isi pierde o mare parte din proprietati.

Principalele boli sunt:

VIROZE:

1. Mozaicul spanacului  produs de Cucumber mosaic virus in spinach

Simptome:

• Sunt afectate frunzele de spanac pe care se observa numeroase pete mici cu diametru de sub un mm, avand in centru un punct inchis la culoare.
• Uneori aceste pete conflueaza formand pete mai mari de culoare galbena, insa fara a se generaliza ca in cazul ingalbenirii.
• In timp plantele isi inceteaza cresterea, iar pe frunze incepand de la periferie spre centru apar necroze care in final duc la uscarea frunzelor.

Metode de prevenire si combatere:

• Eliminarea plantelor atacate din cultura.
• Utilizarea semintelor sanatoase provenite din surse sigure.
• Aplicarea insecticidelor pentru a tine sub control populatia de afide.

MICOZE:

1. Albumeala sau rugina alba, produsa de ciuperca Albugo candida.

Simptome:

• Pe partea superioara a frunzelor apar pete galbui de decolorare.
• Boala evolueaza, iar pe fata inferioara apar fructificatiile ciuperci, sub forma unor formatiuni circulare de culoare alba.
• Frunzele puternic atacate se usuca si cad.

Metode de prevenire si combatere:

• Strangerea si distrugerea resturilor vegetale, dupa recoltare.
• Utilizarea semintelor sanatoase.
• Tratamente cu Ortiva 250 SC, Melody Compact 49 WG, Ridomil Gold MZ 68 WG, Bravo 500 SC, Zeama Bordeleza

2. Antracnoza produsa de ciuperca Colletoreichum spinaciae

Simptome:

• Pe frunzele plantelor atacate apar pete galbui sau albicioase.
• Daca conditiile de mediu sunt favorabile, petele se unesc si acopera suprafata frunzelor.
• Frunzele se brunifica si treptat se desprind de pe planta.
• Daca temperatura si umiditatea au valori ridicate, boala poate distruge intreaga cultura.
• Pe timpul iernii, ciuperca traieste pe resturile vegetale de la suprafata solului.

Metode de prevenire si combatere:

• Respectarea asolamentului (spanacul poate reveni pe acelasi teren dupa 1-2 ani).
• Adunarea si distrugerea resturilor vegetale dupa recoltare.
• Utilizarea semintelor sanatoase.
• Tratamente chimice cu produsele recomandate prentru mana. Exemple: Polyram DF, Ridomil, Merpan, Captan, Aliette.

3. Mana spanacului produsa de ciuperca Peronospora spinaciae

Simptome:

• Pe partea superioara a frunzelor apar pete de culoare galbena.
• Pe fata inferioara, in dreptul petelor, se formeaza un puf cenusiu-violaceu.
• Pe vreme umeda si racoroasa, petele se extind si pot acoperi toata frunza.
• Tesuturile atacate, devin sfaramicioase si se desprind de pe planta.
• Aparitia bolii este favorizata de temperaturile sub 24ºC si umiditatea ridicata.

Metode de prevenire si combatere:

• Asolamente corect (spanacul poate reveni pe acelasi teren dupa 3 ani).
• Utilizarea semintelor sanatoase.
• Tratamente chimice cu: Polyram DF, Ridomil, Merpan, Captan, Aliette.

4. Patarea cafenie, produsa de ciuperca Cladosporium variabile

Simptome:

• De obicei, aceasta boala apare doar in spatiile protejate, dar in anii favorabili isi poate face aparitia si in camp. Ciuperca ataca frunzele plantei si poate produce pierderi insemnate (75-100 %).
• Pe fata superioara a frunzelor apar pete galbene neregulate.
• Cu timpul, boala evolueaza, iar pe fata inferioara, in dreptul petelor, apare un puf cenusiu-violaceu.
• Tesuturile afectate se usuca si se desprind de pe planta.
• Aparitia bolii este favorizata de temperaturile ridicate, umiditate atmosferica ridicata si lipsa ventilatiei.

Metode de prevenire si combatere:

• Eliminarea plantelor afectate, din cultura.
• Aerisirea solarului.
• Evitarea irigarii prin aspersiune.
• Tratamente chimice cu Dithane M 45, Bravo 500 SC, Topsin , Ortiva 250 SC.

5. Fuzarioza (Fuzarium oxysporum f sp. spinaciae)

Simptome:

• Primele simptome sunt reprezentate de ingalbenirea frunzelor mature.
• Boala evolueaza si in scurt timp intrega planta se ingalbeneste si moare.
• Daca se realizeaza o sectiune prin radacina, se observa o brunificare a vaselor conducatoare, care sunt astupate de miceliul ciupercii.
• Aparitia bolii este favorizata de temperaturile mai mari de 27ºC si de seceta prelungita.
• Ciuperca rezista in sol, iar cand conditiile meteo permit, ataca plantele de cultura.

Metode de prevenire si combatere:

• Mentinerea unei umiditati constante in sol.
• Rotatie corecta a culturilor (spanacul va reveni pe acelasi teren dupa trei ani).
• Tratamente chimice la sol cu Topsin 500 SC, Topsin 70 WDG. Se prepara o solutie de 0.05 – 0.1 % (5 sau 10 g la 10 l de apa) si se stropeste fiecare planta cu 0.5 l (din solutia respectiva)

Principalii daunatori sunt:

1. Limaxului cenusiu (Agriolimax agreste)

Melcul este polifag, se hraneste cu specii de plante cultivate si spontane, atacul producandu-se la nivelul tuturor organelor plantelor (subterane si supraterane).

Melcii rod cu ajutorul limbii lor zimtate gauri de forma neregulata pe frunze sau alte parti ale plantei.In zonele roase pot aparea infectii secundare, produse de ciuperci sau bacterii.

Metode de combatere:

• Combaterea chimica se poate realiza cu ajutorul moluscocidelor cum ar fi: Mesurol  in cantitate de 5,0 kg/ha, acesta se imprastie pe suprafata solului sau se poate incorporeaza la 2-3 cm adancime in sol. Optimol 4 G 15 kg/ha la fel ca si Mesurolul se imprastie la suprafata solului sau se poate incorpora in sol.

2. Acarienii

 Sunt specii polifage, care ataca foarte multe plante, atat specii cultivate cat si specii spontane. Acestia se hranesc cu sucul celular al plantelor. In urma atacului, funzele au un aspect pergamentos, florile avorteaza, iar planta stagneaza din crestere.

Metode de combatere:

• Tratamente chimice cu Nissorum 10 WP, Envidor 240 SC, Milbeknock, Vertimec 1.8 EC.

3. Musca miniera (Liriomyza spp)

Se dezvolta preponderent in spatiile protejate, dar daca temperaturile permit, aceasta poate ataca culturile din camp. Este o specie polifaga si ataca aproape toate speciile de legume. Larvele produc rosaturi in frunze sub forma unor galeri miniere. Adultii se hranesc cu limbul frunzelor.  Pe “ranile” provocate de aceasta insesecta se pot instala agenti fito-patogeni.

Metode de combatere:

• Tratamente chimice cu Confidor Energy, Mospilan, Actara, Laser 240 SC, Decis Mega EW 50.

4. Afidele

Sunt specii polifage ce migreaza de la o planta la alta sau de la o specie la alta. Apar primavara devreme si se hranesc pe flora spontana, iar apoi se deplaseaza pe speciile cultivate. Se prezinta sub forma de colonie pe partea inferioara a frunzelor, pe flori, inflorescente si pe lastarii tineri. Insectele inteapa si sug sucul celular, provocand un stres plantei. In caz de atac sever, determina moartea plantei.

Metode de combatere:

• Tratamente cu Decis Mega 50 EC (0.2 l/ha), Confidor Energy (0.6 l/ha), Mospilan 20 SG (1.5 gr/ 12 l apa), Actara 25 WG

5. Musculita alba de sera (Trialeurodes vaporariorum)

Daunatorul se dezvolta in conditii de sera tot timpul anului, iar in camp numai in perioada de vara. In sera poate dezvolta 3-6 generatii pe an, atunci cand conditiile sunt favorabile. Adultii si larvele colonizeaza frunzele si lastarii. In urma atacului, frunzele se etioleaza, se usuca si cad.

Metode de combatere:

• Distrugerea resturilor vegetale, dupa desfiintarea culturii.
• Dezinsectia serelor si solariilor inainte de infiintarea unei noi culturi.
• Tratamente cu Decis Mega 50 EC (0.25 l/ ha), Actara 25 WG ( 0.2 kg/ha), Confidor Energy (1.3 l/ha), Mospilan 20 SG (1.5 gr/ 6 l apa).