PRINCIPALELE BOLI ALE PĂRULUI SUNT:

VIROZE:

1.Mozaicul inelar al părului – Pear ring pattern mosaic virus

Simptomele acestei viroze sunt diferite, astfel că, soiurile sensibile de păr prezintă, pe frunze, pete clorotice în formă de benzi, inele neregulate, sau linii de culoare verde deschis sau galben verzui, dar uneori petele pot fi necrotice. Unele soiuri pot prezenta formațiuni inelare sau benzi înguste de culoare verde – deschis sau brun. Soiurile rezistente pot prezenta o ușoară marmorare, care dispare în timpul verii. Temperaturile ridicate și uscăciunea accentuează simptomele. La pomii tineri, simptomele sunt mai evidente decât la cei bătrâni. Virusul se transmite prin altoire.

Prevenire:

• Folosirea de altoi și portaltoi sănătoși;
• Pomii virusați vor fi eliminați din plantație;
• Plantarea de soiuri rezistente.

2.Pietrificarea perelor – Pear stomy pit

Simptomele acestei viroze apar pe fructe, la câteva săptămâni de la căderea petalelor, sub forma unor pete mici, de culoare verde – închis, în dreptul cărora creșterea încetează, determinând apariția unor adâncituri. Dacă simptomele apar mai târziu, forma fructelor este mai puțin afectată, dar fructele sunt improprii consumului deoarece virusul modifică compoziția chimică a acestora. Virusul se transmite prin altoire și comercializare de material vegetal infectat.

Prevenire:

• Folosirea de altoi și portaltoi sănătoși;
• Pomii virusați vor fi eliminați din plantație.

MICOPLASMOZE:

3.Declinul părului – Phytoplassma pyri 

Simptomele acestei boli diferă de la un soi la altul (unele soiuri sunt mai rezistente). În general pomul își pierde frunzele prematur, după ce acestea capătă o culoare roșiatică, urmând ca în primăvara următoare să dezvolte frunze mici și palide. Un simptom caracteristic este reprezentat de apariția unor pete brune, vizibile la examinarea unei secțiune transversale a unei ramuri. În urma atacului producția se diminuează considerabil. Boala se transmite prin altoire și prin atacul diferitelor specii de cicade.

Prevenire:

• Se recomandă aplicarea de insecticide pentru a ţine sub control populaţia de dăunători ce pot transmite boala;
• Folosirea de altoi și portaltoi sănătoși;

BACTERIOZE:

4.Focul bacterian al rozaceelor –  Erwinia amylovora

Primele simptome apar primavara, devreme, la nivelul florilor, care treptat se ofilesc, se brunifică și într-un final se înnegresc. Inflorescențele atacate pot cădea sau pot rămâne în pom. Boala progresează rapid la nivelul frunzelor care se veștejesc se brunifică, dar rămân în pom. Lăstarii și frunzele afectate se prezintă ca și cum ar fi arse de foc. Boala poate afecta doar fructele verzi. Uneori, boala poate încercui ramura în întregime, provocând uscarea părții superioare a acesteia, iar în cazul în care boala atacă trunchiul, întregul copac se usucă. Uscăciunea și razele solare nu afectează bacteria. Peste iarnă, bacteria supraviețuiește în muguri, ramuri și fructe bolnave. Ploile însoțite de vânt reprezintă principala modalitate de transmitere a bacteriei.

Combatere:

• Se recomandă defrișarea și distrugerea prin ardere a pomilor puternic atacați sau adunarea ramurilor atacate în cazul pomilor cu un grad mai redus de atac;
• În apropierea livezilor afectate nu se vor plasa stupi, întrucât polenul reprezintă o modalitate de transmitere a bacteriei;
• Combatere chimică se poate executa cu Fungicid Zeamă Bordeleză – 0.5%, Fungicid Funguran OH 50 WP – 0.2%, Fungicid Kocide – 0.2%, înainte de înflorire, Fungicid Alliette 80 WG, la înflorire și Fungicid Funguran OH 50 WP – 0.2%, Fungicid Kocide – 0.2%, după înflorire.

5.Arsura comună a părului – Pseudomonas syringae pv. syringae

Boala se manifestă la nivelul tuturor organelor aeriene ale plantei. Înnegrirea nervurilor este primul simptom și este urmat de o brunificare a zonelor dintre nervuri. Aceste simptome se extind treptat și cuprind întreaga suprafață foliară producând uscarea frunzelor, care însă nu cad. Florile afectate se brunifică și se ofilesc. Atacul se poate manifesta și la nivelul lăstarilor pe care apar striuri brune, care frecvent încercuiesc lăstarul, aceștia prezentând o delimitare clară între zona bolnavă și cea sănătoasă. Fructele pot fi atacate în toate stadiile, iar atacul se manifestă prin apariția de pete negricioase, umede, ce  conțin picături de exudat. Atacate timpuriu, fructele cad; atacate târziu fructele se depreciază dar rămân în pom, uneori chiar și pe timpul iernii. Boala poate fi întâlnită și sub denumirea de: arsura frunzelor, arsura ramurilor, a mugurilor, în funcție de organul, atacat. De la un an la altul, bacteria se transmite prin intermediul ramurilor bolnave, a frunzelor căzute și a fructelor rămase în pom. În timpul vegetației, insectele și picăturile de apă răspândesc boala.

Combatere:

• Ramurile atacate se vor tăia și se vor distruge prin ardere, iar rănile rezultate în urma tăierilor se vor dezinfecta cu o soluție de Bouille Bordelaise 4 – 5% iar apoi se vor acoperi cu mastic cicatrizant;
• Frunzele și fructele cazute pe sol sau rămase în pom vor fi adunate și distruse prin ardere;
• Tratamente chimice se pot executa cu: Fungicid Champ 77 WG, Fungicid Melody Compact 49 WG, Fungicid Funguran OH 50 WP, Fungicid Dithane M 45, Fungicid Bouillie Bordelaise.

MICOZE:

6.Putregaiul fructelor și coletului (fitoftorioza) – Phytophthora cactorum

Simptomele bolii se manifestă la nivelul fructelor (pete circulare, brune, care se extind și pătrund în profunzimea pulpei) și la baza tulpinii. Atacul poate fi confundat cu cel al ciupercii care produce Monilioza. Uneori atacul poate fi observat și la nivelul frunzelor de la baza tulpinii. Fructele afectate cad prematur. Boala poate evolua și după depozitarea fructelor. Atacul în zona coletului, produce brunificarea urmată de necrozarea totală și în final, pomii pierd în primul sau în al doilea an de infecție. De la un an la altul, ciuperca rezistă în țesuturile atacate.

Prevenire și combatere:

• Nu se recomandă înființarea plantațiilor pe terenuri grele, joase, predispuse băltirii (condiții favorabile atacului);
• Se recomandă executarea cu atenție a lucrărilor de întreținere, pentru a nu provoca răni (infecția se produce numai prin răni);
• Se vor efectua stropiri preventive, la baza trunchiului, toamna și primăvara, cu produse cuprice (ex: Fungicid Bouillie Bordelaise).

7.Pătarea cafenie a frunzelor, fructelor de păr şi rapănul perilor – Venturia pirina

Boala se manifestă la nivelul tuturor organelor aeriene, cel mai rar atacate fiind florile. Pe frunze apar pete circulare, verzi negricioase, cu aspect catifelat, care pot fi izolate sau pot conflua, provocând caderea prematură a frunzelor. Pe lăstari, apar pete mici, asemănătoare cu cele de pe frunze, în dreptul cărora, scoarţa se ridică sub forma unor vezicule care vor crăpa la vârf, provocând exfolierea scoarţei. Atacul pe fructe poate apărea în toate fazele de dezvoltare şi se manifestă prin apariţia unor pete mici, măsliniu – negricioase, cu aspect catifelat, care determină înnegrirea şi crăparea ţesuturilor din dreptul acestora. Ciuperca iernează în scoarţa pomilor atacaţi.

Combatere:

• Pentru combaterea acestui agent patogen există sortiment variat de produse fungicide: Fungicid Dithane M45, Fungicid Captan 50 WP, Fungicid Merpan 80 WDG, Fungicid Folpan 80 WDG, Fungicid Alcupral 50 PU, Fungicid Bouillie Bordelaise.

8.Cancerul negru al ramurilor – Physalospora cydoniae

Toate organele aeriene pot fi afectate de această boală. Pe ramurile tinere, boala le poate cuprinde de jur împrejur, provocând uscarea părții situată deasupra locului atacului. La suprafața ramurilor și a tulpinilor, la punctul de inserție a ramurilor pe tulpină apar pete ovale, delimitate, ușor adâncime, de culoare roșu – brun. În dreptul țesuturilor atacate, scoarța se înnegrește, crapă și se exfoliază. Acest tip de cancer nu pătrunde adânc în lemn, dar poate totuși conduce la uscarea ramurilor atacate. Pe frunze apar pete mici, circulare, cu diametrul de 3 – 5 mm, de culoare roșu – violaceu, înconjurate de o bordură brună, treptat se măresc, devin brun – gălbui, sau brun – roșiatice, cu partea centrală cenușie. Atacul de la nivelul florilor conduce la uscarea acestora. Ciuperca se transmite de la un an la altul prin intermediul ramurilor atacate. Atacul este favorizat de umiditatea ridicată din timpul primăverii și de temperaturi de 15 – 20°C.

Prevenire și combatere:

• Se vor aduna fructele atacate (atât cele căzute cât și cele rămase în pom);
• Ramurile atacate se vor tăia și se vor distruge, iar rănile rezultate în urma tăierii se vor dezinfecta;
• Pentru combaterea acestui agent patogen există sortiment variat de produse fungicide: Fungicid Dithane M45, Fungicid Merpan 80 WDG, Fungicid Folpan 80 WDG, Fungicid Alcupral 50 PU, Fungicid Bouillie Bordelaise.

9.Cancerul bacterian – produs de Agrobacterium radiobacter pv. tumefaciens

Boala se manifestă la nivelul rădăcinilor și a tulpinilor, pe care se dezvoltă tumori, la început mici și moi, de dimensiuni și forme diferite care mai târziu se lignifică. Tumorile pot genera formațiuni asemănătoare cu frunzele, mugurii sau lăstarii. Tumorile sunt alcătuite din celule mari și deformate. Bacteria poate pătrunde în pomi prin rănile produse de nematozi, lucrări de îngrijire, grindină. Temperaturile cuprinse între 22 și 30°C și umiditatea atmosferică mai mare de 80% sunt factori favorizanți.

Prevenire și combatere:

• Se recomandă sortarea puieților înainte de plantare;
• În cazul lucrărilor de îngrijire, la trecerea de la un pom la altul, foarfecele și uneltele se vor dezinfecta;
• Ramurile afectate se amputează până la zona sănătoasă și se aplică un tratament cu un produs cupric (ex: Zeama Bordeleză), apoi rana se acoperă cu mastic cicatrizant;
• Înainte de plantare, rădăcinile puieților se vor îmbăia într-o soluție de Fungicid Zeamă Bordeleză – 1% sau Fungicid Topas 100 EC 0.025%;
• În timpul vegetației se pot executa tratamente cu produse pe bază de cupru precum: Fungicid Melody Compact 49 WG, Fungicid Champ 77 WG, sau Fungicid Bouillie Bordelaise.

10.Ulceraţia deschisă a ramurilor (cancerul nectrian) – Nectria galligena

Pe ramuri, boala poate fi observată la unghiul de ramificare, în jurul unei ramuri tăiate sau uscate, în jurul unui mugure nedezvoltat sau a unei răni obişnuite. Simptomele sunt reprezentate de apariţia unei pete brun – roşcată, uşor cufundată, în dreptul căreia scoarţa se brunifică, iar pe măsură ce boala avansează, se sfâşie şi se exfoliază lăsând lemnul neacoperit. Dacă atacul se situează la nivelul ramurilor tinere, leziunea poate fi observată de jur împrejur, iar partea situată deasupra atacului se usucă. Pe ramurile mai groase şi tulpini, apar plăgi, în dreptul cărora ţesuturile reacţionează prin producerea în fiecare primăvară, a unui val de ţesut de acoperire. Când ţesutul de acoperire nu reuşeşte să acopere rana, aceasta va evolua în „cancer deschis”. În cazul în care ţesuturile de acoperire reuşesc să acopere complet rănile, aceasta va evolua în „cancer închis”. Atacul acestui patogen conduce la uscarea ireversibilă a pomului.

Combatere:

• Se recomandă verificarea puieţilor înainte de plantare;
• Uneltele cu care se execută lucrările de îngrijire se vor steriliza cu alcool;
• Rănile mari, rezultate în urma tăierilor de întreţinere se vor dezinfecta cu Fungicid Zeama Bordeleză şi se vor acoperi cu mastic cicatrizant;
• Ramurile afectate se vor tăia;
• Se pot executa tratamente chimice cu: Fungicid Merpan 50 WP, Fungicid Captan 80 WDG, Fungicid Topsin 500 SC, Fungicid Champ 77 WG.

11.Monilioza sau putregaiul brun și mumifierea fructelor – Monilinia fructigena

Atacul acestei ciuperci poate fi întalnit pe flori, lăstari, ramuri și fructe. În anii ploioși și răcoroși, ciuperca infectează toate organele inflorescenței, astfel că, petalele tinere se ofilesc, se brunifică și se usucă. Atacul de la nivelul florilor se aseamănă cu efectul produs de înghețurile târzii. Florile și fructele atacate rămân în pom tot timpul anului. În urma atacului, fructele foarte tinere se brunifică și putrezesc în întregime, iar fructele mature se mumifică și rămân în pom, asigurând transmiterea ciupercii de la un an la altul.

Prevenire și combatere: 

• Se adună pe cât posibil, toate fructele atacate (din pom și de pe sol);
• Ramurile distruse de atacul ciupercii se vor amputa si se vor distruge prin ardere;
• Tratamente chimice se pot executa cu: Fungicid Dithane M 45, Fungicid Merpan 80 WDG, Fungicid Topsin 500 SC. (înainte de recoltare, țineți cont de remanența produsului).

12.Putregaiul amar al fructelor –  Glomerella cingulata

Boala se manifestă la nivelul fructelor (atât cele din pom cât și cele depozitate), ramurilor și uneori pe frunze. Fructele atacate prezintă pete mici, brun deschis la început iar culoarea se accentuează. Treptat petele se măresc, iar sub coaja, țesutul se brunifică și se adâncește în pulpă, luând forma unui con. Simptomele acestui atac se deosebesc de cele ale moniliozei prin faptul că suprafața afectată este cufundată în fruct în cazul de față și netedă în cazul moniliozei. Pe ramuri pot apărea pete necrotice, ovale,  în dreptul cărora scoarța este negricioasă și moartă. De la un an la altul, ciuperca se transmite prin fructele și ramurile atacate. Temperaturile de 15 – 25ºC și vremea umedă, favorizează dezvoltarea ciupercii.

Prevenire și combatere:

• Se recomandă aplicarea măsurilor de igienă culturală (strângerea fructelor atacate care rămân în pomi iarna, tăierea și arderea ramurilor atacate);
• Tratamentele executate împotriva rapănului și a moniliozei sunt eficiente și în cazul acestei boli;
• Fructele se vor depozita la o temperatura de 3 – 4ºC, după o sortare prealabilă.

13.Pătarea albă a frunzelor de păr – Mycosphaerella sentina

În general, boala apare pe frunze şi mai rar pe fructe. Pe frunze apar pete brune, circulare sau neregulate, care produc uscarea ţesuturilor. La unele soiuri. pe partea superioară a limbului, ţesutul din jurul petei se coloreză în roşu violaceu. În condiţii favorabile ciupercii, petele se înmulţesc, confluează, determinând căderea prematură a frunzelor. Ciuperca iernează în frunzele atacate căzute.

Combatere:

• Se recomandă executarea arăturilor adânci de toamnă;
• Strângerea şi arderea frunzelor căzute;
• Se pot executa tratamente chimice cu:  Fungicid Dithane M45, Fungicid Captan 50 WP, Fungicid Merpan 80 WDG, Fungicid Folpan 80 WDG, Fungicid Alcupral 50 PU, Fungicid Bouillie Bordelaise.

14.Mana – produsă de Ciupercile din genul Phytophtora

Ofilirea și brunificarea frunzelor sunt primele simptome ale apariției bolii. Creșterea pomilor încetinește și intervine uscarea prematură a acestora.  În zona bazală a tulpinii, apar leziuni asemănătoare cu cele produse de cancerul bacterian. În caz de umiditate ridicată, leziunile se acoperă cu un lichid lipicios. Apariția acestei boli este influențată de umiditate excesivă la nivelul solului.

Prevenire și combatere:

• Irigarea rațională este principala metodă de prevenire a acestei boli întrucât, momentan, nu există nici un tratament recomandat pentru combatere.

15.Pătarea brună a frunzelor – Diplocarpon maculatum

Simptomele acestei boli pot fi observate pe frunze, sub formă de pete circulare, de culoare gălbui – crem, iar mai târziu petele devin roşiatice. Petele pot fi izolate sau pot conflua, caz în care pot produce defolierea completă a pomilor. Boala se poate manifesta şi la nivelul fructelor şi al lăstarilor, astfel că, pe fructe pot apărea pete asemănătoare celor de pe frunze iar lăstarii se brunifică şi se usucă. Pulpa fructelor atacate crapă, iar pe crăpături se dezvoltă boli ce produc putrezirea fructelor.

Combatere:

• Se recomandă strângerea şi distrugerea prin ardere a frunzelor căzute;
• Lăstarii atacaţi se vor tăia şi se vor distruge prin ardere;
• Se pot executa tratamente chimic cu: Fungicid Score 250 EC, Fungicid Topsin 500 SC, Fungicid Captan 80 WDG, Fungicid Dithane M 45.

PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI PĂRULUI SUNT:

1.Viermele merelor – Cydia pomonella

Dăunătorul dezvoltă 1 – 3 generații pe an. Iernează în stadiul de larvă în interiorul unui cocon mătăsos, în crăpăturile scoarței, pe sub frunzele căzute. Larvele sapă galerii în pulpa fructelor și în zona centrală, unde se găsesc semințele, provocând căderea fructelor. În aceste galerii se instalează diverse microorganisme (ciuperci, bacterii) care determină putrezirea acestora. Pagubele se ridică uneori până la 60 – 80%.

Combatere:

• În timpul iernii și primăvara devreme, se vor răzui mușchii, lichenii și scoarța groasă de pe  trunchiurile și ramurile copacilor, se vor aduna și se vor distruge prin ardere;
• Se vor așeza brâie capcană pentru capturarea larvelor care se retrag pentru împupare, capcane care ulterior vor fi distruse;
• Chimic, acest dăunător poate fi combătut cu: Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Fastac 10 EC, Insecticid Karate Zeon 50 CS, Insecticid Calypso 480 SC, Insecticid Avaunt 150 SC

2.Molia pieliței fructelor – Adoxophyes orana

Este o specie polifagă ale cărei larve se hrănesc cu pulpa fructelor, în care sapă galerii superficiale. Atacă peste 47 de specii de plante erbacee și lemnoase. Rănile realizate sunt porți de intrare a ciupercilor din genul Monilinia.

Combatere:

• Se pot executa tratamente chimice cu: Insecticid Nurelle D, Insecticid Affirm,Insecticid Bactospeine DF.

3.Molia vărgată a piersicului – Anarsia lineatella

Este un dăunător caracteristic piersicului, dar poate ataca și părul. Dezvoltă 3 generații pe an și iernează în stadiul de larvă sub scoarța exfoliată a ramurilor. Părăsesc locul de iernarea primăvara, la apariția mugurilor din care se hrănesc. Larvele rod orificii de pătrundere în lăstarii tineri. Femelele depun ouăle pe muguri, iar larvele pătrund în fructele soiurilor timpurii. Larvele generațiilor următoare pătrund în fructele aflate în faza de coacere, unde sapă galerii adânci.

Combatere:

• Tăierea și distrugerea ramurilor și a lăstarilor afectați;
• Executarea de tratamente chimice cu: Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Karate Zeon 50 CS, Insecticid Affirm, Insecticid Mospilan 20 SG, Insecticid Laser 240 SC.

4.Molia orientală a fructelor –  Cydia molesta

Dăunătorul iernează în stadiul de larvă în interiorul unui cocon mătăsos și crăpături ale scoarței și dezvoltă până la 4 generații pe an. Molia atacă lăstarii și frunzele dar preferă în mod special fructele cu interiorul cărora se hrănesc larvele primelor generații producând pagube semnificative în pepiniere și în livezile tinere. Cea de-a III-a și cea de-a IV-a generație de larve pătrund în fruct prin zona codiței și rod galerii neregulate în jurul sâmburelui, provocând stagnarea creșterii fructelor, putrezirea și în final căderea acestora.

Combatere:

• Se recomandă tăierea și distrugerea fructelor și a lăstarilor atacați;
• Se pot utiliza capcane atractante;
• Tratamente chimice se pot aplica în perioada de zbor masiv cu: Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Affirm, Insecticid Mospilan 20 SG, Insecticid Calypso 480 SC, Insecticid Coragen 20 SC.

5.Minierul marmorat – Phyllonorycter blancardella

Dăunătorul atacă o serie de arbuști ornamentali și pomi fructiferi, printre care și părul. Larvele se hrănesc cu țesuturile aflate între epiderma superioară și cea inferioară a frunzelor. Un atac masiv poate reduce puternic capacitatea de fotosinteză, ceea ce atrage după sine o scădere semnificativă a producției.

Combatere:

• Frunzele căzute pe sol vor fi adunate și distruse prin ardere;
• Chimic, dăunătorul poate fi combatut cu: Insecticid Actara 25 WG, Insecticid Reldan 22 EC, Insecticid Laser 240 SC, Insecticid Coragen 20 SC, Insecticid Kaiso Sorbie 5 WG.

6.Păduchele lânos – Eriosoma lanigerum

Insecta iernează în stadiul de larvă de vârstele a I-a și a II-a, pe rănile canceroase de la nivelul ramurilor, tulpinilor sau ale rădăcinilor. Atacă preferențial mărul și rareori părul și alte specii pomicole. Dăunătorul se localizează pe tulpini, ramuri, lăstari, pedunculii fructelor și pe rădăcina în apropierea coletului. Datorită filamentelor ceroase albe, coloniile sunt ușor de recunoscut. Pe lăstarii tineri, păduchele se fixează la baza, iar pe ramuri și tulpini, în special în crăpăturile scoarței. În urma înțepării și sugerii sevei, țesuturile se hipertrofiază și apar umflături, care treptat se măresc și formează tumori cu aspect canceros. Pomii atacați sunt sensibili la ger, iar la atacuri puternice și repetate se usucă treptat.

Combatere:

• Măsuri preventive: respectarea măsurilor de carantină fitosanitară, tăierea ramurilor și lăstarilor atacați, eliminarea puieților atacați, folosirea la înființare, de material săditor sănătos;
• Tratamentele aplicate in timpul iernii, cu produsul Insecticid Confidor Oil SC 004 – 1,5%, distrug larvele hibernante.
• Pentru tratamente de vară se recomandă tratamente cu Insecticid Actara 25 WG (1.5 g/ 15 l apa), Insecticid Movento 100 SC (7.5 ml/ 10 l apa), Mospilan 20 SG (1.5 gr in 5 l apa), etc.

7.Păduchele țestos – Parthenolecanium corni

Dăunătorul prezintă o generație pe an și iernează în stadiul de larvă de vârsta a II-a, în crăpăturile scoarței tulpinilor și a ramurilor, la baza mugurilor sau pe frunzele căzute. Este un dăunător polifag, care atacă peste 80 de specii de arbori, arbuști și plante ierboase, printre care și părul, la care produce cele mai mari pagube. Femelele și larvele înțeapă și sug seva iar odată cu saliva introduc în plantă enzime care provoacă necrozarea țesuturilor. Frunzele atacate se etiolează și cad prematur. Atacurile puternice, repetate, conduc la debilitarea pomilor, care produc mai puțin și cu timpul se usucă.

Combatere:

• Se va folosi material plantator sănătos ;
• Nu se vor recolta ramuri altoi din livezile unde a fost semnalată prezența dăunătorului;
• In timpul iernii se vor executa 1 – 2 tratamente cu Insecticid Confidor Oil SC 004;
• In vegetație se pot executa tratamente cu Insecticid Calypso 480 SC, Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Actara 25 WG, Insecticid Mospilan 20 SG, Insecticid Movento 100 SC etc.

8.Păduchele din San Jose – Quadraspidiotus perniciosus 

Daunatorul prezinta 2 generatii pe an. Ierneaza in stadiul de larva de varsta I, sub scut, pe scoarta pomilor. Larvele isi incep activitatea la inceputul lunii aprilie, urmand ca adultii sa apara spre sfarsitul lunii aprilie – inceputul lunii mai. Ataca peste 200 de specii de arbori si arbusti. In urma atacului, tesutul se inroseste si se necrozeaza. In cazul ramurilor inrosirea cuprinde toata scoarta si o parte din lemn, pe frunze se localizeaza in jurul nervurilor iar pe fructe apar pete rosii sub forma unor aureole. Pomii atacati au frunzele ingalbenite iar dezvoltarea acestora este intarziata. Plantele atacate se usuca de la baza spre varf.

Combatere: 

• Se va folosi material plantator sanatos;
• Nu se vor recolta ramuri altoi din livezile unde a fost semnalata prezenta daunatorului;
• In timpul iernii se vor executa 1 – 2 tratamente cu Insecticid Confidor Oil SC 004;
• In vegetatie se pot executa tratamente cu Insecticid Calypso 480 SC, Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Actara 25 WG, Insecticid Mospilan 20 SG, Insecticid Movento 100 SC etc.

9.Păduchele verde al mărului – Aphis pomi

Dăunătorul dezvoltă 8 – 12 generații pe an. Iernează în stadiul de ou, depus pe ramurile subțiri ale pomilor. Primăvara, se localizează în vărful lăstarilor și pe frunzele tinere, pe care le înțeapă și le sug sucul celular, provocând o răsucire de la margini spre nervura principală și se la vârf spre pețiol. Treptat, frunzele se îngălbenesc și se usucă. Organele atacate rămân acoperite de dejecțiile dăunătorului, favorizând dezvoltarea Fumaginei (Capnodium salicium).

Combatere:

• Se vor executa tratamente chimice cu: Insecticid Fastac 10 EC, Insecticid Karate Zeon 50 CS, Insecticid Calypso 480 SC, Insecticid Mavrik 2 F, Insecticid Novadim Progress.

10.Păduchele cafeniu al părului – Aphis pyrastri

Dăunătorul atacă agresiv speciile de păr şi este întâlnit pe tot teritoriul România. Primăvara, adulţii colonizează vârfurile de creştere şi frunzele din care se hrănesc cu sucul celular al pomilor. În urma atacului, frunzele se deformează, rezistenţa pomilor la ger scade, pomii realizează creşteri slabe iar mugurii de rod se diferenţiază slab.

Combatere:

• Se pot executa tratamente chimice cu: Insecticid Mospilan 20 SG, Insecticid Actara 25 WG, Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Confidor Energy.

11.Gărgărița mugurilor – Sciaphobus squalidus

Dăunatorul prezintă o generație la 2 ani. Iernează în stadiul de adult, în sol. Adulții își încep activitatea primăvara, când temperaturile depășesc pragul de 10ºC, urcă în coroana pomilor și se hrănește cu muguri, boboci florali, flori, frunze, ramuri tinere, provocând pagube însemnate. Larvele acestei specii nu sunt dăunătoare, întrucât se hrănesc în sol, cu rădăcinile plantelor erbacee spontane.

Combatere:

• Se recomandă mobilizarea solului din plantație, în toamna;
• Executarea de tratamente chimice cu: Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Calypso 480 SC,  Insecticid Actara 25 WG, Insecticid Reldan 22 EC etc.

12.Gărgărița florilor de măr – Anthonomus pomorum

Iernează în stadiul de adult, în scoarța exfoliată a pomilor, pe sub frunze căzute sau în stratul superficial al solului și are o singură generație pe an. Își începe activitatea la sfârșitul lunii martie, începutul lunii aprilie. Se hrănesc cu muguri de măr cultivat sau sălbatic, uneori, dăunătorul poate fi întâlnit pe păr sau păducel. Mugurii floriferi atacați dezvoltă flori sterile. Larvele produc cele mai mari pagube, deoarece se dezvoltă în interiorul bobocilor florari și se hrănesc cu petalaul, staminele și părtile interioare ale petalelor. Bobocii atacați nu se mai dezvoltă, se brunifică și rămân pe pom. Intensitatea atacului produce, în unii ani, pierderi de 80 – 90%.

Combatere:

• Se recomandă tăierea ramurilor atacate, răzuirea tulpinilor mai groase și distrugerea prin ardere a resturilor în care se pot găsi adulți hibernanți;
• Se recomandă aplicarea tratamentelor chimice în perioada de hrănire a dăunătorului cu unul dintre produsele: Insecticid Pyrinex Quick, Insecticid Novadim Progress, Insecticid Reldan 22 EC.

13.Musculiţa frunzelor – Dasineura mali

Dăunătorul dezvoltă 3 – 4 generaţii pe an şi iernează în stratul superficial al solului. Primele semne ale atacului apar în luna mai, când se pot observa frunze rulate şi decolorate. În interiorul acestor frunze se găsesc larve vermiforme, de culoare galben – portocaliu. În cazul unui atac puternic, capacitatea de fotosinteză este redusă, afectând producţia.

• Se pot executa tratamente chimice cu: Insecticid Movento 100 SC, Insecticid Calypso 480 SC, Insecticid Faster 10 CE, Insecticid Nurelle D, Insecticid Affirm.

14.Omida păroasă a dudului – Hyphantria cunea

Dăunător cu 2 generații pe an, iernează în stadiul de pupă, în numeroase locuri (crăpături ale scoarței, pe garduri, pereți, sau în stratul superficial al solului). Adulții apar primăvara, au un zbor crepuscular, nocturn iar ziua stau ascunși. Își depun ouăle pe partea inferioară, iar în stadii incipiente, larvele consumă epiderma inferioasă și parenchimul, iar pe măsură ce se dezvoltă se mută pe ramuri, distrugând în totalitate frunzele. Dacă atacul se repetă 2 – 3 ani consecutiv, pomii se debilitează și se usucă.

Combatere:

• Se pot executa tratamente chimice cu:  Insecticid Aqua K-Othrine , Insecticid Decis Mega 50 EW , insecticid Karate Zeon 50 CS , Insecticid Fastac 10 EC, Insecticid Novadim Progress, Insecticid Laser 240 SC.

15.Fluturele cu abdomenul auriu – Euproctis Chrysorrhoea

Este un dăunător polifag ce atacă o serie de arbori și pomi fructiferi. Dezvoltă o singură generație pe an și iernează în stadiul de larvă într-un cocon poziționat în vârful lăstarilor. Este necesară examinarea atentă a pomilor pentru detectarea acestui dăunător.

Combatere:

• Se vor elimina ramurile pe care sunt prezente larve;
• Chimic, dăunatorul poate fi combătut cu:  insecticid Karate Zeon 50 CS , Insecticid Fastac 10 EC, Insecticid Laser 240 SC,  Insecticid Affirm, Insecticid Calypso 480 SC.

16.Puricele melifer – Psylla mali

În condițiile țării noastre, dăunătorul prezintă o singură generație pe an. Iernează în stadiul de ou, pe scoarța copacilor. Parazitează în special mărul dar poate fi întâlnit și pe păr sau scoruș. Livezile de meri din zonele cu precipitații bogate sunt cele mai expuse atacului acestui dăunător. Adulții și larvele colonizează, la începutul primăverii mugurii vegetativi și floriferi apoi se mută pe frunze și fructe tinere. Frunzele și lăstarii tineri se deformează în urma atacului, butonii florali avortează, se usucă și rămân atârnați pe ramuri. În cazul invaziilor puternice, lăstarii și frunzele se acoperă cu dejecțiile larvelor, ceea ce favorizează dezvoltarea ciupercii Capnodium salicinum.

Combatere:

• Se vor executa tratamente chimice cu: Insecticid Fastac 10 EC, Insecticid Karate Zeon 50 CS, Insecticid Calypso 480 SC, Insecticid Mavrik 2 F, Insecticid Novadim Progress sau Insecticid Juvinal 10 EC (acțiune strict aficidă, fiind slab toxic pentru entomofauna utilă).

17.Acarienii (păianjenii plantelor)– pot fi combătuți cu: Acaricid Nissorun 10 WP, Acaricid Milbeknock EC, Acaricid Envidor 240 SC, Acaricid Vertimec 1.8 EC.

PRINCIPALELE BOLI ALE PRUNULUI SUNT:

VIROZE:

1. Vărsatul prunelor – Plum pox virus

Această boală este considerată a fi una dintre cele mai păgubitoare boli ale prunului. Atacul se manifestă la nivelul frunzelor și a fructelor. Pe frunzele soiurilor sensibile, apar pete sau inele difuze, de culoare verde – deschis sau verde – măsliniu. În unele cazuri, petele își mențin culoarea verde până toamna târziu, chiar dacă frunzele sunt îngălbenite. În general, atacul nu produce schimbarea formei sau a mărimii frunzelor. Fructele mici, tinere nu prezintă simptome. Mai târziu pe fructe apar pete circulare de culoare gălbuie, în dreptul cărora, țesuturile nu mai cresc, producând adâncituri în pulpa fructelor, însoțite adesea de scurgeri de clei. Fructele se coc forțat, cad din pom și au gust neplăcut, datorită excesului de acizi și a conținutului redus de zahăr. Virusul se transmite prin altoire și prin intermediul afidelor.

Prevenire:

• Folosirea de altoi și portaltoi sănătoși;
• Distrugerea pomilor cu simptome de atac (în cazul atacurilor de slabă intensitate);
• Aplicarea de tratamente chimice pentru controlul populațiilor de insecte care pot fi vectori virotici.

BACTERIOZE:

2.Ulcerația și ciuruirea bacteriană a pomilor sâmburoși – Pseudomonas syringae pv. mors-prunorum

Boala se manifestă la nivelul frunzelor, fructelor și lăstarilor tineri, nelignificați. Atacul poate fi uneori confundat cu fenomene de fitotoxicitate cauzate de aplicarea irațională a pesticidelor. Primele simptome sunt vizibile la nivelul frunzelor tinere și sunt reprezentate de pete mici, gălbui, vizibile în transparență. Concomitent cu dezvoltarea fructelor, petele se măresc, se brunifică și formează pete necrotice de 2 – 3 mm, adesea înconjurate de un halou galben – verzui. Ulterior, aceste pete necrotice se detașează și cad iar frunzele capătă un aspect ciuruit. Mugurii afectați se umflă se veștejesc și nu se mai desfac, iar în cazul în care se desfac formează frunze mici, cu tendințe de ofilire.

Combatere:

• Ramurile bolnave se vor tăia (preferabil vara când activitatea bacteriilor este mai redusă) și se vor distruge prin ardere;
• La dezmugurire se vor efectua tratamente chimice cu: Fungicid Zeama Bordeleză, Fungicid Dithane M-45, Fungicid Melody Compact 49 WG, Fungicid Funguran OH 50 WP, Fungicid Champ 77 WG.

3.Cancerul bacterian –  Agrobacterium radiobacter pv. tumefaciens

Boala se manifestă la nivelul rădăcinilor și a tulpinilor, pe care se dezvoltă tumori, la început mici și moi, de dimensiuni și forme diferite care mai târziu se lignifică. Tumorile pot genera formațiuni asemănătoare cu frunzele, mugurii sau lăstarii. Tumorile sunt alcătuite din celule mari și deformate. Bacteria poate pătrunde în pomi prin rănile produse de nematozi, lucrări de îngrijire, grindină. Temperaturile cuprinse între 22 și 30°C și umiditatea atmosferică mai mare de 80% sunt factori favorizanți.

Combatere:

• Se recomandă sortarea puieților înainte de plantare;
• În cazul lucrărilor de îngrijire, la trecerea de la un pom la altul, foarfecele și uneltele se vor dezinfecta;
• Ramurile afectate se amputează până la zona sănătoasă și se aplică un tratament cu un produs cupric (ex: Zeama Bordeleză), apoi rana se acoperă cu mastic cicatrizant;
• Înainte de plantare, rădăcinile puieților se vor îmbăia într-o soluție de Zeamă Bordeleză 1% sau Fungicid Topas 100 EC;
• În timpul vegetației se pot executa tratamente cu produse pe bază de cupru precum: Fungicid Melody Compact 49 WG, Fungicid Champ 77 WG, sau  Fungicid Bouillie Bordelaise.

MICOZE:

4.Monilioza sau putregaiul fructelor –  Monilinia laxa

Boala se manifestă la nivelul tuturor organelor aeriene, ale pomilor de orice vârstă, în general primăvara. În faza de buton floral, ciuperca atacă florile, urmând ca atacul să crească foarte mult în intensitate în timpul înfloritului, provocând o brunificare a florilor, care ulterior se ofiliesc și se usucă, dar rămân prinse pe ramuri, uneori până în primăvara următoare. Infecțiile pot trece din flori în ramuri. Frunzele afectate se ofilesc, se răsucesc și se usucă. Lăstarii se veștejesc, se usucă și se înconvoaie spre vârf. Fructele pot fi atacate la formare iar intensitatea atacului crește rapid, in special la intrarea în pârgă. Simptomele se manifestă prin apariția de pete mici, rotunde, brun – cafenii în dreptul cărora țesuturile sunt puțin adâncite. Petele cresc rapid provocând înmuierea și putrezirea pulpei. Ciuperca iernează în scoarța ramurilor atacate și în fructele mumificate și produce pagube însemnate în anii reci și ploioși.

Combatere:

• Se recomandă strângerea și distrugerea fructelor atacate;
• Ramurile atacate se vor tăia până la zona sănătoasă, se dezinfecta cu o soluție de Fungicid Zeamă Bordeleză 4 – 5% și se vor acoperi cu mastic cicatrizant;
• În perioada de repaus vegetativ se pot aplica tratamente chimice cu produse pe bază de cupru (Ex: Fungicid Zeamă Bordeleză) și tratamente preventive aplicate în vegetație cu Fungicid Switch 62.5 WG, Fungicid Score, 250 EC, Fungicid Topsin 500 SC.

5.Hurlupii – Taphrina pruni

Boala se manifestă la nivelul fructelor tinere, care sunt mult mai mari decât cele sănătoase și capătă o nuanță galben – verzuie. În urma atacului, coaja sâmburelui este distrusă iar fructele sunt deformate. La suprafața fructelor atacate, apare un strat fin, albicios – cenușiu care treptat devine brun – violaceu. După aproximativ o lună de la apariție, fructele atacate se zbârcesc și cad.

Combatere:

• Se recomandă cultivarea de soiuri rezistente;
• Se pot aplica tratamente chimice cu: Fungicid Bravo 500 SC, Fungicid Score 250 EC, Fungicid Polyram DF, Fungicid Merpan 80 WDG etc. (tratamentele se pot aplica în următoarele perioade (dezmugurit, începutul scuturării petalelor, începutul formării fructelor, începutul căderii frunzelor, dacă permit condițiile de mediu).

6.Mături de vrăjitoare – Taphrina institiae

În coroana pomilor, frecvent, se poate observa la vârf, dezvoltarea unor ramuri lungi, subțiri, moi și fragile, grupate în buchete. Acestea sunt bogate și neregulat ramificate, căpătând aspectul unor mături lungi, de aproximativ 1 m și late de 40 cm, care primăvara înfrunzesc înaintea ramurilor sănătoase, dar niciodată nu fructifică. Frunzele situate pe aceste ramuri, sunt mai mici, ușor bășicate, de culoare cenușiu, treptat, acestea se brunifică și cad de timpuriu. Ciuperca se transmite de la un an la altul prin intermediul ramurilor atacate.

Combatere: 

• Se recomandă tăierea și distrugerea prin ardere a ramurilor atacate;
• Rănile rezultate în urma tăierii se vor dezinfecta cu sulfat de cupru 1% și se vor acoperi cu mastic cicatrizant.

7.Făinarea – Podosphaera oxyacanthae ( Podosphaera tridactylla)

Atacul se manifestă la nivelul frunzelor pe care se observă o pâslă albicioasă, fină, cu aspect pulverulent. Frunzele atacate se colorează în galben – brun, apoi se ofilesc și cad. La nivelul lăstarilor verzi, apar pete asemănătoare celor de pe frunze, care capătă aspectul unui manșon pâslos. De la un an la altul, ciuperca se transmite prin formele de rezistență pe care le formează în interiorul organelor atacate.

Combatere:

• Se poate face prin tratemente chimice cu unul din următoarele produse: Fungicid Kumulus DF, Fungicid Bumper 250 EC.

8.Pătarea roșie a frunzelor de prun – Polystigma rubrum

Începând cu luna mai, pe frunze apar pete circulare, de culoare verde – gălbui, cu diametrul de 5 – 20mm, care treptat devin roșu – cărămiziu. În dreptul petelor, țesutul este casant, îngroșat și bombat spre partea inferioară a limbului. Frunzele pot fi complet acoperite de pete roșii în cazul atacurilor puternice. Petele se închid la culoare, spre sfârșitul verii, iar frunzele cad prematur. Ciuperca iernează pe frunzele atacate.

Combatere:

• Se recomandă executarea arăturilor adânci, de toamnă, pentru îngroparea frunzelor căzute și diminuarea sursei de infecție;
• În plantațiile îngrijite, unde se efectuează tratamente împotriva ciupercii Monilinia laxa, această boală nu creează probleme.
• În perioada de repaus vegetativ se pot aplica tratamente chimice cu produse pe bază de cupru (Ex: Fungicid Zeamă Bordeleză) și tratamente preventive aplicate în vegetație cu Fungicid Switch 62.5 WG, Fungicid Score, 250 EC, Fungicid Topsin 500 SC.

9.Rugina – Tranzschelia pruni – spinosae

Simptomele bolii pot fi întalnite pe partea superioară a frunzelor și sunt reprezentate de pete galbene de 1 – 2 mm, în dreptul cărora poate apărea o pâslă pulverulentă de culoare brună, reprezentată de formele de rezistență ale ciupercii. Frunzele puternic atacate se îngălbenesc și cad. Atacurile repetate conduc la epuizarea vigorii pomilor și la reducerea rezistenței la ger. Ciuperca iernează sub formă de miceliu de rezistență în rizomii unor specii din genul Anemone.

• Se recomandă igiena culturală și distrugerea plantelor de Anemone;
• Substanțele chimice recomandate în cazul Moniliozei (prezentate la punctul 4) sunt eficiente și în cazul acestei boli.

PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI PRUNULUI SUNT:

1.Păduchele cenușiu al prunului – Hyalopterus pruni

Este un dăunător migrator, a cărui gazdă primară este prunul iar gazdele secundare sunt reprezentate de diferite genuri de graminee. Iernează în stadiul de ou, pe ramurile și scoarța prunilor. Adulții și larvele colonizează lăstarii și frunzele, care în urma atacului rămân mici iar frunzele prezintă un aspect clorotic și se înconvoaie. Uneori, dăunătorul atacă pedunculul florilor provocând căderea prematură a acestora.

Combatere:

• Se pot executa tratamente chimice cu: Insecticid Calypso 480 SC, Insecticid Novadim Progress, Insecticid Actara 25 WG, Insecticid Mavrik 2F, Insecticid Mospilan 20 SG, Insecticid Pyrinex 25 CS.

2.Păduchele țestos al prunului – Parthenolecanium corni

Dăunătorul prezintă o generație pe an și iernează în stadiul de larvă de vârsta a II-a, în crăpăturile scoarței tulpinilor și a ramurilor, la baza mugurilor sau pe frunzele căzute. Este un dăunător polifag, care atacă peste 80 de specii de arbori, arbuști și plante ierboase, printre care și prunul, la care produce cele mai mari pagube. Femelele și larvele înțeapă și sug seva iar odată cu saliva introduc în plantă enzime care provoacă necrozarea țesuturilor. Frunzele atacate se etiolează și cad prematur. Atacurile puternice, repetate, conduc la debilitarea pomilor, care produc mai puțin și cu timpul se usucă.

Combatere:

• Se va folosi material plantator sănătos ;
• Nu se vor recolta ramuri altoi din livezile unde a fost semnalată prezența dăunătorului;
• In timpul iernii se vor executa 1 – 2 tratamente cu Insecticid Confidor Oil SC 004;
• In vegetație se pot executa tratamente cu Insecticid Calypso 480 SC, Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Actara 25 WG, Insecticid Mospilan 20 SG, Insecticid Movento 100 SC etc.

3.Păduchele sferic al prunului – Sphaerolecanium prunastri

Iernează în stadiul de larvă de vârsta a II-a pe scoarța ramurilor și prezintă o singură generație pe an. Atacă diferite specii de pomi din familia Rosaceae, cu preponderență prunul, la care femelele și larvele înțeapă și sug seva de la nivelul scoarței, provocând debilitarea și uscarea pomilor.

Combatere:

• Se va folosi material plantator sănătos ;
• Nu se vor recolta ramuri altoi din livezile unde a fost semnalată prezența dăunătorului;
• In timpul iernii se vor executa 1 – 2 tratamente cu Insecticid Confidor Oil SC 004;
• In vegetație se pot executa tratamente cu Insecticid Calypso 480 SC, Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Actara 25 WG, Insecticid Mospilan 20 SG, Insecticid Movento 100 SC etc.

4.Viermele prunelor – Cydia funebrana

Dăunătorul prezintă 2 generații pe an și iernează în stadiul de larvă, în interiorul unui cocon mătăsos, la baza pomilor, pe sub frunzele căzute sau în crăpături ale scoarței. Larvele primei generații se hrănesc cu sâmburii fructelor verzi, care, în urma atacului nu se mai dezvoltă și cad. Larvele celei de-a II-a generație se hrănesc cu fructele aflate în faza de coacere, în care sapă galerii în jurul sâmburilor în care lasă resturi de hrană și excremente brun – negricioase. Picăturile de gomă (clei), prezente pe fructe, sunt caracteristice atacului acestui dăunător. A doua generație poate produce pierderi de până la 80%.

Combatere:

• În jurul copacilor se vor instala brâie capcană pentru capturarea larvelor;
• Fructele atacate vor fi adunate și distruse;
• Se pot executa tratamente chimice cu:Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Karate Zeon 50 CS, Insecticid Fastac 10 EC , Insecticid Lamdex 5 EC, Insecticid Insegar 25 WG.

5.Viespea neagră a prunului – Hoplocampa minuta

Iernează în stadiul de larvă,în sol, în coconi de mătase, acoperiți de particule e pământ, la 2 – 10 cm adâncime și prezintă o singură generație pe an. Apariția adulților se eșalonează de la îmbobocirea prunilor până la căderea petalelor. Pe măsură ce prunii înfloresc, femelele depun ouăle în interiorul florilor. După eclozare, larvele pătrund în interiorul fructelor tinere și se hrănesc cu pulpa acestora. La sfârșitul dezvoltării, larvele părăsesc fructele și se retrag în sol pentru hibernare. Fructele atacate nu se mai dezvoltă și cad.

Combatere:

• Se recomandă săparea solului din jurul pomilor, pentru scoaterea la suprafață a coconilor, în vederea expunerii temperaturilor nefavorabile;
• La scuturarea a 90% din flori se recomandă aplicarea unui tratament cu: Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Karate Zeon 50 CS, Insecticid Fastac 10 EC , Insecticid Lamdex 5 EC, Insecticid Insegar 25 WG.

6.Viespea semințelor de prun – Eurytoma schreinerii

Prezintă o singură generație pe an. Iernează în stadiul de larvă, în sâmburii fructelor căzute pe sol, sau în cele rămase în pomi. Adulții apar la sfârșitul lunii aprilie – începutul lunii mai, au un zbor greoi, deplansându-se pe distanțe mici. La 4 – 10 zile, de la apariție, are loc depunerea ouălor, a căror incubație durează 15 – 30 de zile. Larvele se hrănesc cu sămânța din interiorul endocarpului. Fructele de prun atacate se dezvoltă mai slab, au o culoare puțin mai închisă iar în perioada maturizării încep să cadă.

Combatere: 

• Pentru suprafețele mici: se strâng și se distrug fructele atacate;
• Executarea arăturii între rânduri și săparea pe rând a intervalului dintre pomi, reduc rezerva biologică de dăunători;
• Produse omologate pentru combaterea chimică: Insecticid Actara 25 WG, Insecticid Calypso 480 SC, Insecticid Decis Mega 50 EW , Insecticid Fastac Active  , Insecticid Faster 10 CE , Insecticid Karate Zeon 50 CS, Insecticid Laser 240 SC.

7.Viermele merelor – Cydia pomonella

Dăunătorul dezvoltă 1 – 3 generații pe an. Iernează în stadiul de larvă în interiorul unui cocon mătăsos, în crăpăturile scoarței, pe sub frunzele căzute. Larvele sapă galerii în pulpa fructelor și în zona centrală, unde se găsesc semințele, provocând căderea fructelor. În aceste galerii se instalează diverse microorganisme (ciuperci, bacterii) care determină putrezirea acestora. Pagubele se ridică uneori până la 60 – 80%.

Combatere:

• În timpul iernii și primăvara devreme, se vor răzui mușchii, lichenii și scoarța groasă de pe  trunchiurile și ramurile copacilor, se vor aduna și se vor distruge prin ardere;
• Se vor așeza brâie capcană pentru capturarea larvelor care se retrag pentru împupare, capcane care ulterior vor fi distruse;
• Chimic, acest dăunător poate fi combătut cu: Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Fastac 10 EC, Insecticid Karate Zeon 50 CS, Insecticid Calypso 480 SC, Insecticid Avaunt 150 SC.

8.Fluturele cu abdomenul auriu – Euproctis Chrysorrhoea

Este un dăunător polifag ce atacă o serie de arbori și pomi fructiferi. Dezvoltă o singură generație pe an și iernează în stadiul de larvă într-un cocon poziționat în vârful lăstarilor. Este necesară examinarea atentă a pomilor pentru detectarea acestui dăunător.

Combatere:

• Se vor elimina ramurile pe care sunt prezente larve;
• Chimic, dăunatorul poate fi combătut cu:  insecticid Karate Zeon 50 CS , Insecticid Fastac 10 EC, Insecticid Laser 240 SC,  Insecticid Affirm, Insecticid Calypso 480 SC.

9.Omida păroasă a dudului – Hyphantria cunea

Dăunător cu 2 generații pe an, iernează în stadiul de pupă, în numeroase locuri (crăpături ale scoarței, pe garduri, pereți, sau în stratul superficial al solului). Adulții apar primăvara, au un zbor crepuscular, nocturn iar ziua stau ascunși. Își depun ouăle pe partea inferioară, iar în stadii incipiente, larvele consumă epiderma inferioasă și parenchimul, iar pe măsură ce se dezvoltă se mută pe ramuri, distrugând în totalitate frunzele. Dacă atacul se repetă 2 – 3 ani consecutiv, pomii se debilitează și se usucă.

Combatere:

• Se pot executa tratamente chimice cu:  Insecticid Aqua K-Othrine , Insecticid Decis Mega 50 EW , insecticid Karate Zeon 50 CS , Insecticid Fastac 10 EC, Insecticid Novadim Progress, Insecticid Laser 240 SC.

10.Molia orientală a fructelor –  Cydia molesta

Dăunătorul iernează în stadiul de larvă în interiorul unui cocon mătăsos și crăpături ale scoarței și dezvoltă până la 4 generații pe an. Molia atacă lăstarii și frunzele dar preferă în mod special fructele cu interiorul cărora se hrănesc larvele primelor generații producând pagube semnificative în pepiniere și în livezile tinere. Cea de-a III-a și cea de-a IV-a generație de larve pătrund în fruct prin zona codiței și rod galerii neregulate în jurul sâmburelui, provocând stagnarea creșterii fructelor, putrezirea și în final căderea acestora.

Combatere:

• Se recomandă tăierea și distrugerea fructelor și a lăstarilor atacați;
• Se pot utiliza capcane atractante;
• Tratamente chimice se pot aplica în perioada de zbor masiv cu: Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Affirm, Insecticid Mospilan 20 SG, Insecticid Calypso 480 SC, Insecticid Coragen 20 SC.

11. Păduchele din San Jose – Quadraspidiotus perniciosus 

Daunatorul prezinta 2 generatii pe an. Irneaza in stadiul de larva de varsta I, sub scut, pe scoarta pomilor. Larvele isi incep activitatea la inceputul lunii aprilie, urmand ca adultii sa apara spre sfarsitul lunii aprilie – inceputul lunii mai. Ataca peste 200 de specii de arbori si arbusti. In urma atacului, tesutul se inroseste si se necrozeaza. In cazul ramurilor inrosirea cuprinde toata scoarta si o parte din lemn, pe frunze se localizeaza in jurul nervurilor iar pe fructe apar pete rosii sub forma unor aureole. Pomii atacati au frunzele ingalbenite iar dezvoltarea acestora este intarziata. Plantele atacate se usuca de la baza spre varf.

Combatere: 

• Se va folosi material plantator sanatos;
• Nu se vor recolta ramuri altoi din livezile unde a fost semnalata prezenta daunatorului;
• In timpul iernii se vor executa 1 – 2 tratamente cu Insecticid Confidor Oil SC 004;
• In vegetatie se pot executa tratamente cu Insecticid Calypso 480 SC, Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Actara 25 WG, Insecticid Mospilan 20 SG, Insecticid Movento 100 SC etc.

12.Gărgărița mugurilor – Sciaphobus squalidus

Dăunatorul prezintă o generație la 2 ani. Iernează în stadiul de adult, în sol. Adulții își încep activitatea primăvara, când temperaturile depășesc pragul de 10ºC, urcă în coroana pomilor și se hrănește cu muguri, boboci florali, flori, frunze, ramuri tinere, provocând pagube însemnate. Larvele acestei specii nu sunt dăunătoare, întrucât se hrănesc în sol, cu rădăcinile plantelor erbacee spontane.

Combatere:

• Se recomandă mobilizarea solului din plantație, în toamna;
• Executarea de tratamente chimice cu: Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Calypso 480 SC,  Insecticid Actara 25 WG, Insecticid Reldan 22 EC etc.

13.Minierul marmorat – Phyllonorycter blancardella

Dăunătorul atacă o serie de arbuști ornamentali și pomi fructiferi, printre care și mărul. Larvele se hrănesc cu țesuturile aflate între epiderma superioară și cea inferioară a frunzelor. Un atac masiv poate reduce puternic capacitatea de fotosinteză, ceea ce atrage după sine o scădere semnificativă a producției.

Combatere:

• Frunzele căzute pe sol vor fi adunate și distruse prin ardere;
• Chimic, dăunătorul poate fi combatut cu: Insecticid Actara 25 WG, Insecticid Reldan 22 EC, Insecticid Laser 240 SC, Insecticid Coragen 20 SC, Insecticid Kaiso Sorbie 5 WG

14.Acarienii (păianjenii plantelor)– pot fi combătuți cu: Acaricid Nissorun 10 WP, Acaricid Milbeknock EC, Acaricid Envidor 240 SC, Acaricid Vertimec 1.8 EC.

15.Afidele – Aphis spp. se pot combate cu: Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Confidor Energy, Insecticid Mospilan 20 SG, Insecticid Actara 25 WG etc.

La alegerea insecticidelor țineți seama, în mod obligatoriu, de remanența fiecărui produs!!

PRINCIPALELE BOLI ALE PIERSICULUI SUNT:

VIROZE:

1.Mozaicul în formă de benzi al frunzelor sâmburoase – Plum line pattern virus

Simptomele acestei viroze se manifestă, primăvara devreme, la nivelul frunzelor, prin apariția de pete, inele, benzi sau desene gălbui repartizate aproape simetric pe cele două jumătăți ale limbului, iar în unele cazuri poate apărea o clorozare a rețelei de nervuri. Atacul determină căderea prematură a frunzelor, dar nu afectează forma și dimensiunea frunzelor. Pomii atacați vegetează mai slab iar fructele acestora stagnează în creștere, se coc mai devreme și sunt mai sărace în zaharuri. Virusul se transmite prin altoire.

Prevenire:

• Se recomandă utilizarea de portaltoi și altoi sănătoși;
• Puieții se vor verifica înainte de plantare;
• Virusul poate fi eliminat prin menținerea pomilor infectați la temperatura de 37°C, timp de 3 – 4 săptămâni, procedeu urmat de altoirea mugurilor pe portaltoi liber de virus.

2.Pătarea inelară a frunzelor de piersic – Peach necrotic ring spot virus

Atacul se manifestă prin apariția unor pete inelare, mici, de 1 – 3 mm diametru, de culoare verde – gălbui, la nivelul frunzelor, dispuse neregulat în spațiile dintre nervuri, izolat sau confluente, putând acoperi, în unele cazuri, întreg limbul frunzei. În prima perioadă a atacului, simptomele pot fi observate doar pe unele ramuri, apoi treptat, în doi ani, întregul pom va fi infectat. Virusul se poate transmite prin altoire, sămânță și polen.

Prevenire:

• Utilizarea de material săditor liber de virus;
• Virusul poate fi inactivat prin termoterapie (menținerea pomilor infectați la 38°C, timp de 3 săptămâni).

BACTERIOZE:

3.Cancerul bacterian –  Agrobacterium radiobacter pv. tumefaciens

Boala se manifestă la nivelul rădăcinilor și a tulpinilor, pe care se dezvoltă tumori, la început mici și moi, de dimensiuni și forme diferite care mai târziu se lignifică. Tumorile pot genera formațiuni asemănătoare cu frunzele, mugurii sau lăstarii. Tumorile sunt alcătuite din celule mari și deformate. Bacteria poate pătrunde în pomi prin rănile produse de nematozi, lucrări de îngrijire, grindină. Temperaturile cuprinse între 22 și 30°C și umiditatea atmosferică mai mare de 80% sunt factori favorizanți.

Combatere:

• Se recomandă sortarea puieților înainte de plantare;
• În cazul lucrărilor de îngrijire, la trecerea de la un pom la altul, foarfecele și uneltele se vor dezinfecta;
• Ramurile afectate se amputează până la zona sănătoasă și se aplică un tratament cu un produs cupric (ex: Zeama Bordeleză), apoi rana se acoperă cu mastic cicatrizant;
• Înainte de plantare, rădăcinile puieților se vor îmbăia într-o soluție de Zeamă Bordeleză 1% sau Fungicid Topas 100 EC;
• În timpul vegetației se pot executa tratamente cu produse pe bază de cupru precum: Fungicid Melody Compact 49 WG, Fungicid Champ 77 WG, sau  Fungicid Bouillie Bordelaise.

4.Ulcerația și ciuruirea bacteriană a pomilor sâmburoși – Pseudomonas syringae pv. mors-prunorum

Boala se manifestă la nivelul frunzelor, fructelor și lăstarilor tineri, nelignificați. Atacul poate fi uneori confundat cu fenomene de fitotoxicitate cauzate de aplicarea irațională a pesticidelor. Primele simptome sunt vizibile la nivelul frunzelor tinere și sunt reprezentate de pete mici, gălbui, vizibile în transparență. Concomitent cu dezvoltarea fructelor, petele se măresc, se brunifică și formează pete necrotice de 2 – 3 mm, adesea înconjurate de un halou galben – verzui. Ulterior, aceste pete necrotice se detașează și cad iar frunzele capătă un aspect ciuruit. Mugurii afectați se umflă se veștejesc și nu se mai desfac, iar în cazul în care se desfac formează frunze mici, cu tendințe de ofilire.

Combatere:

• Ramurile bolnave se vor tăia (preferabil vara când activitatea bacteriilor este mai redusă) și se vor distruge prin ardere;
• La dezmugurire se vor efectua tratamente chimice cu: Fungicid Zeama Bordeleză, Fungicid Dithane M-45, Fungicid Melody Compact 49 WG, Fungicid Funguran OH 50 WP, Fungicid Champ 77 WG.

MICOZE:

5.Bășicarea frunzelor de piersic – Taphrina deformans

Atacul ciupercii se manifestă la nivelul frunzelor, lăstarilor și într-o măsură mai mică a florilor și a fructelor. Primele simptome sunt vizibile la nivelul frunzelor, sub forma unor umflături neregulate sau a unor bășicări, cărora pe partea inferioară le corespund adâncituri. Treptat, frunzele atacate capătă o colorație galben – brună, apoi brună și cad de timpuriu. În general, după căderea frunzelor, pomul formează altele noi, sănătoase, dar fructele rămân insuficient maturizate. În cazul atacului pe lăstari, aceștia se îngroașă, rămân scurți, se înconvoaie iar frunzele de pe ei sunt îngrămădite. La nivelul fructelor, atacul se manifestă mai rar, prin apariția de pete neregulate, alb – gălbui sau roșu – violacee, cu margini neregulate, care se brunifică și crapă pe măsură ce petele se dezvoltă. De la un an la altul, ciuperca se transmite prin forme de rezistență pe care le dezvoltă în scoarța pomilor atacați. Temperaturile de 15°C și precipitații reprezintă condiții favorabile dezvoltării ciupercii.

Combatere:

• Primăvara, la dezmugurire, se poate executa un tratament cu Fungicid Captan 80 WDG;
• În perioada de vegetație se pot executa 2 – 3 tratamente cu: Fungicid Merpan 80 WDG, Fungicid Dithane M45, Fungicid Folpan 80 WDG.

6.Făinarea – Podosphaera oxyacanthae ( Podosphaera tridactylla)

Atacul se manifestă la nivelul frunzelor pe care se observă o pâslă albicioasă, fină, cu aspect pulverulent. Frunzele atacate se colorează în galben – brun, apoi se ofilesc și cad. La nivelul lăstarilor verzi, apar pete asemănătoare celor de pe frunze, care capătă aspectul unui manșon pâslos. De la un an la altul, ciuperca se transmite prin formele de rezistență pe care le formează în interiorul organelor atacate.

Combatere:

• Se poate face prin tratemente chimice cu unul din următoarele produse: Fungicid Kumulus DF, Fungicid Bumper 250 EC.

7.Ciuruirea frunzelor – Stigmina carpophila

Este o boala des întâlnită în livezile neîngrijite. Se manifestă la nivelul frunzelor, fructelor și lăstarilor, pe care apar, în urma atacului, pete circulare, regulate, brune, cu margine roșie sau violacee. În dreptul petelor de la nivelul frunzelor, țesuturile se desprind dând un aspect ciuruit. Frunzele perforate cad prematur, iar în cazul atacurilor repetate, pomii intră în declin prea devreme. Pe fructe, apar în general pete roșiatice, mici, care în condiții favorabile confluează, devin brune, iar pulpa din dreptul acestora se usucă până la sâmbure. Pe scoarța atacată apar picături de gomă (clei).

Combatere:

• Ramurile atacate vor fi adunate și distruse prin ardere;
• Rănile rezultate în urma tăierilor ramurilor afectate se vor dezinfecta cu o soluție de  Fungicid Zeamă Bordeleză  4 – 5% și se vor acoperi cu mastic cicatrizant;
• În vegetație se pot aplica tratamente cu: Fungicid Score 250 EC, Fungicid Folpan WDG, Fungicid Rovral 500 SC.

8.Monilioza sau putregaiul fructelor –  Monilinia laxa

Boala se manifestă la nivelul tuturor organelor aeriene, ale pomilor de orice vârstă, în general primăvara. În faza de buton floral, ciuperca atacă florile, urmând ca atacul să crească foarte mult în intensitate în timpul înfloritului, provocând o brunificare a florilor, care ulterior se ofiliesc și se usucă, dar rămân prinse pe ramuri, uneori până în primăvara următoare. Infecțiile pot trece din flori în ramuri. Frunzele afectate se ofilesc, se răsucesc și se usucă. Lăstarii se veștejesc, se usucă și se înconvoaie spre vârf. Fructele pot fi atacate la formare iar intensitatea atacului crește rapid, in special la intrarea în pârgă. Simptomele se manifestă prin apariția de pete mici, rotunde, brun – cafenii în dreptul cărora țesuturile sunt puțin adâncite. Petele cresc rapid provocând înmuierea și putrezirea pulpei. Ciuperca iernează în scoarța ramurilor atacate și în fructele mumificate și produce pagube însemnate în anii reci și ploioși.

Combatere:

• Se recomandă strângerea și distrugerea fructelor atacate;
• Ramurile atacate se vor tăia până la zona sănătoasă, se dezinfecta cu o soluție de Fungicid Zeamă Bordeleză 4 – 5% și se vor acoperi cu mastic cicatrizant;
• În perioada de repaus vegetativ se pot aplica tratamente chimice cu produse pe bază de cupru (Ex: Fungicid Zeamă Bordeleză) și tratamente preventive aplicate în vegetație cu Fungicid Switch 62.5 WG, Fungicid Score, 250 EC, Fungicid Topsin 500 SC.

9.Uscarea cenușie a ramurilor – Fusicoccum amygdali

Ramurile de un an, care sunt atacate, se usucă primăvara, la puțin timp dupa dezmugurire. Primele simptome se manifestă sub forma unor pete eliptice, brune, în jurul mugurilor. Boala poate apărea și pe frunze, sub formă de necroze apicale sau marginale sau pe fructe, care putrezesc. Ramurile atacatese usucă rapid, având o culoare cenușiu – argintie. Este un patogen tipic de rană și pătrunde în plantă prin leziuni rezultate de tăieri, grindină sau atac de insecte.

Combatere:

• Se recomandă tăierea și distrugerea prin ardere a ramurilor atacate;
• Se pot aplica tratamente chimice, după recoltare, după căderea frunzelor, la dezmugurit cu unul din următoarele produse: Fungicid Zeama Bordeleză, Fungicid Folpan 80 WDG, Fungicid Captan 80 WDG.

PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI PIERSICULUI SUNT:

1.Viermele merelor – Cydia pomonella

Dăunătorul dezvoltă 1 – 3 generații pe an. Iernează în stadiul de larvă în interiorul unui cocon mătăsos, în crăpăturile scoarței, pe sub frunzele căzute. Larvele sapă galerii în pulpa fructelor și în zona centrală, unde se găsesc semințele, provocând căderea fructelor. În aceste galerii se instalează diverse microorganisme (ciuperci, bacterii) care determină putrezirea acestora. Pagubele se ridică uneori până la 60 – 80%.

Combatere:

• În timpul iernii și primăvara devreme, se vor răzui mușchii, lichenii și scoarța groasă de pe  trunchiurile și ramurile copacilor, se vor aduna și se vor distruge prin ardere;
• Se vor așeza brâie capcană pentru capturarea larvelor care se retrag pentru împupare, capcane care ulterior vor fi distruse;
• Chimic, acest dăunător poate fi combătut cu: Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Fastac 10 EC, Insecticid Karate Zeon 50 CS, Insecticid Calypso 480 SC, Insecticid Avaunt 150 SC

2.Fluturele cu abdomenul auriu – Euproctis Chrysorrhoea

Este un dăunător polifag ce atacă o serie de arbori și pomi fructiferi. Dezvoltă o singură generație pe an și iernează în stadiul de larvă într-un cocon poziționat în vârful lăstarilor. Este necesară examinarea atentă a pomilor pentru detectarea acestui dăunător.

Combatere:

• Se vor elimina ramurile pe care sunt prezente larve;
• Chimic, dăunatorul poate fi combătut cu:  insecticid Karate Zeon 50 CS , Insecticid Fastac 10 EC, Insecticid Laser 240 SC,  Insecticid Affirm, Insecticid Calypso 480 SC.

3.Omida păroasă a dudului – Hyphantria cunea

Dăunător cu 2 generații pe an, iernează în stadiul de pupă, în numeroase locuri (crăpături ale scoarței, pe garduri, pereți, sau în stratul superficial al solului). Adulții apar primăvara, au un zbor crepuscular, nocturn iar ziua stau ascunși. Își depun ouăle pe partea inferioară, iar în stadii incipiente, larvele consumă epiderma inferioasă și parenchimul, iar pe măsură ce se dezvoltă se mută pe ramuri, distrugând în totalitate frunzele. Dacă atacul se repetă 2 – 3 ani consecutiv, pomii se debilitează și se usucă.

Combatere:

• Se pot executa tratamente chimice cu:  Insecticid Aqua K-Othrine , Insecticid Decis Mega 50 EW , insecticid Karate Zeon 50 CS , Insecticid Fastac 10 EC, Insecticid Novadim Progress, Insecticid Laser 240 SC.

4.Molia vărgată a piersicului – Anarsia lineatella

Este un dăunător caracteristic piersicului, dar poate ataca și caisul. Dezvoltă 3 generații pe an și iernează în stadiul de larvă sub scoarța exfoliată a ramurilor. Părăsesc locul de iernarea primăvara, la apariția mugurilor din care se hrănesc. Larvele rod orificii de pătrundere în lăstarii tineri. Femelele depun ouăle pe muguri, iar larvele pătrund în fructele soiurilor timpurii. Larvele generațiilor următoare pătrund în fructele aflate în faza de coacere, unde sapă galerii adânci.

Combatere:

• Tăierea și distrugerea ramurilor și a lăstarilor afectați;
• Executarea de tratamente chimice cu: Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Karate Zeon 50 CS, Insecticid Affirm, Insecticid Mospilan 20 SG, Insecticid Laser 240 SC.

5.Molia orientală a fructelor –  Cydia molesta

Dăunătorul iernează în stadiul de larvă în interiorul unui cocon mătăsos și crăpături ale scoarței și dezvoltă până la 4 generații pe an. Molia atacă lăstarii și frunzele dar preferă în mod special fructele cu interiorul cărora se hrănesc larvele primelor generații producând pagube semnificative în pepiniere și în livezile tinere. Cea de-a III-a și cea de-a IV-a generație de larve pătrund în fruct prin zona codiței și rod galerii neregulate în jurul sâmburelui, provocând stagnarea creșterii fructelor, putrezirea și în final căderea acestora.

Combatere:

• Se recomandă tăierea și distrugerea fructelor și a lăstarilor atacați;
• Se pot utiliza capcane atractante;
• Tratamente chimice se pot aplica în perioada de zbor masiv cu: Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Affirm, Insecticid Mospilan 20 SG, Insecticid Calypso 480 SC, Insecticid Coragen 20 SC.

6.Păduchele din San Jose – Quadraspidiotus perniciosus 

Daunatorul prezinta 2 generatii pe an. Irneaza in stadiul de larva de varsta I, sub scut, pe scoarta pomilor. Larvele isi incep activitatea la inceputul lunii aprilie, urmand ca adultii sa apara spre sfarsitul lunii aprilie – inceputul lunii mai. Ataca peste 200 de specii de arbori si arbusti. In urma atacului, tesutul se inroseste si se necrozeaza. In cazul ramurilor inrosirea cuprinde toata scoarta si o parte din lemn, pe frunze se localizeaza in jurul nervurilor iar pe fructe apar pete rosii sub forma unor aureole. Pomii atacati au frunzele ingalbenite iar dezvoltarea acestora este intarziata. Plantele atacate se usuca de la baza spre varf.

Combatere: 

• Se va folosi material plantator sanatos;
• Nu se vor recolta ramuri altoi din livezile unde a fost semnalata prezenta daunatorului;
• In timpul iernii se vor executa 1 – 2 tratamente cu Insecticid Confidor Oil SC 004;
• In vegetatie se pot executa tratamente cu Insecticid Calypso 480 SC, Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Actara 25 WG, Insecticid Mospilan 20 SG, Insecticid Movento 100 SC etc.

7.Gărgărița mugurilor – Sciaphobus squalidus

Dăunatorul prezintă o generație la 2 ani. Iernează în stadiul de adult, în sol. Adulții își încep activitatea primăvara, când temperaturile depășesc pragul de 10ºC, urcă în coroana pomilor și se hrănește cu muguri, boboci florali, flori, frunze, ramuri tinere, provocând pagube însemnate. Larvele acestei specii nu sunt dăunătoare, întrucât se hrănesc în sol, cu rădăcinile plantelor erbacee spontane.

Combatere:

• Se recomandă mobilizarea solului din plantație, în toamna;
• Executarea de tratamente chimice cu: Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Calypso 480 SC,  Insecticid Actara 25 WG, Insecticid Reldan 22 EC etc.

8.Gărgărița florilor de măr – Anthonomus pomorum

Iernează în stadiul de adult, în scoarța exfoliată a pomilor, pe sub frunze căzute sau în stratul superficial al solului și are o singură generație pe an. Își începe activitatea la sfârșitul lunii martie, începutul lunii aprilie. Se hrănesc cu muguri de măr cultivat sau sălbatic, uneori, dăunătorul poate fi întâlnit pe păr sau păducel. Mugurii floriferi atacați dezvoltă flori sterile. Larvele produc cele mai mari pagube, deoarece se dezvoltă în interiorul bobocilor florari și se hrănesc cu petalaul, staminele și părtile interioare ale petalelor. Bobocii atacați nu se mai dezvoltă, se brunifică și rămân pe pom. Intensitatea atacului produce, în unii ani, pierderi de 80 – 90%.

Combatere:

• Se recomandă tăierea ramurilor atacate, răzuirea tulpinilor mai groase și distrugerea prin ardere a resturilor în care se pot găsi adulți hibernanți;
• Se recomandă aplicarea tratamentelor chimice în perioada de hrănire a dăunătorului cu unul dintre produsele: Insecticid Pyrinex Quick, Insecticid Novadim Progress, Insecticid Reldan 22 EC.

9.Viermele prunelor – Cydia funebrana

Dăunătorul prezintă 2 generații pe an și iernează în stadiul de larvă, în interiorul unui cocon mătăsos, la baza pomilor, pe sub frunzele căzute sau în crăpături ale scoarței. Larvele primei generații se hrănesc cu sâmburii fructelor verzi, care, în urma atacului nu se mai dezvoltă și cad. Larvele celei de-a II-a generație se hrănesc cu fructele aflate în faza de coacere, în care sapă galerii în jurul sâmburilor în care lasă resturi de hrană și excremente brun – negricioase. Picăturile de gomă (clei), prezente pe fructe, sunt caracteristice atacului acestui dăunător. A doua generație poate produce pierderi de până la 80%.

Combatere:

• În jurul copacilor se vor instala brâie capcană pentru capturarea larvelor;
• Fructele atacate vor fi adunate și distruse;
• Se pot executa tratamente chimice cu:Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Karate Zeon 50 CS, Insecticid Fastac 10 EC , Insecticid Lamdex 5 EC, Insecticid Insegar 25 WG.

10.Gândacul arămiu al puieților (Perotis lugubris) și Gândacul negru al puieților (Capnodis tenebrionis). Dăunătorii atacă diferite specii de arbori și pomi fructiferi, dar în special piersicul și caisul. Adulții consumă mugurii, frunzele și lăstarii puieților, iar larvele se hrănesc cu țesuturile din zona coletului și a rădăcinii. Pomii atacați se usucă. Cele mai înregistrate pagube sunt în pepiniere.

Combatere:

• Se execută tratamente chimice cu: Insecticid Actara 25 WG, Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Fury 10 EC, Insecticid Kaiso Sorbie 5 WG, Insecticid Laser 240 EC.

11.Acarienii (păianjenii plantelor)– pot fi combătuți cu: Acaricid Nissorun 10 WP, Acaricid Milbeknock EC, Acaricid Envidor 240 SC, Acaricid Vertimec 1.8 EC.

12.Afidele – Aphis spp. se pot combate cu: Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Confidor Energy, Insecticid Mospilan 20 SG, Insecticid Actara 25 WG etc.

La alegerea insecticidelor țineți seama, în mod obligatoriu, de remanența fiecărui produs!!

Importanta

Desi este foarte apreciat pentru fructele sale, atât pentru consum ca atare (migdalele constituie un aliment aproape
perfect), cât si în diverse industrii (alimentara , farmaceutica, etc ), migdalul nu s-a raspândit în tara noastra în principal datorita faptului ca înfloreste cel mai de timpuriu dintre toate speciile pomicole si poate fi des afectat de îngheturile târzii de primavara .
În plus, toate soiurile de la noi sunt autosterile, fiind nevoie într-o plantatie alaturi de soiul de baza , de cel putin înca un soi polenizator.

Cerintele fata de factorii de mediu 

Migdalul reuseste in zone cu temperatura medie anuala de 10,5 -11ºC, peste 3400ºC suma temperaturii anuale si 1700-1800 ore de lumina. Este sensibil la ger si la temperaturi scazute. Desi la pomii bine îngrijiti ramurile de 2-3 ani si lastarii degera doar la -25-27 C, iar mugurii floriferi în faza de umflare rezista mai bine decât cei ai caisului si piersic este foarte afectat de iernile cu oscilatii mari de temperatura, desi staminele si sacii polinici ramân intacte. Florile pot suporta temperaturi între -3 si -5 C, dar fructele abia legate sunt distruse la -1ºC.
Repausul vegetativ este scurt, iar fenofaza înfloritului se declanseaza când s-au acumulat 45-162 C temperatura activa (pragul biologic este de 5 C). În conditiile climatice de la noi înflorirea se declanăeaza în general începând de la 20 martie (la unele soiuri) în primaverile timpurii sau de la 20 aprilie în cele târzii. Temperatura optima în timpul înfloritului este de 18ºC, iar ceam medie de 11-13ºC. Ceata din timpul înfloritului împiedica polenizarea, iar o umiditate in exces in perioada maturarii fructelor provoaca brunificarea lor.

La migdal, mai mult decât la oricare alta specie pomicola , recolta depinde în mare masura de conditiile meteorologice ale anului respectiv. Migdalul suporta mai bine decat oricare alta specie pomicola solurile calcaroase (50-60% Ca). Cresc bine pe soluri pietroase  cu conditia ca apa freatica sa fie la cel putin 3-4 m adâncime. Cele mai bune soluri pentru migdal sunt solurile adânci, bogate în humus si bine drenate. Se dezvolta bine în regiuni cu 300-500 mm precipitatii anuale. În schimb sunt extrem de sensibile la asfixierea radiculara , iar extinderea pe soluri cu pericol de exces temporar de apa se poate face numai prin folosirea unor portaltoi adecvati, de la alte specii, compatibili la altoire cu soiurile de migdal.

Tehnologia de infiintare si intretinere pana la intrarea pe rod

Amplasamentele pentru plantare trebuie sa aiba o expozitie sudica , daca sunt pe pante, de preferat in a doua treime a dealurilor si chiar pe varful lor.

Pregatirea terenului pentru plantare trebuie facutţ din vara , printr-o aratura la adâncimea de (25-35 cm) se alege în
functie de tipul de sol si grosimea orizontului A, evitându-se scoaterea sterilului la suprafta . Daca este necesar o nivelare uăoara se executa înainte de aratura. Cu putin timp înainte de plantare se executa o discuire în doua sensuri, dupţ care se poate executa pichetarea în vederea plantarii. Plantarea este bine sa se faca primavara devreme, deoarece pomii plantati toamna se deshidrateaza puternic si se refac greu.

Sisteme de cultura

Pentru migdal, fiind vorba de pomi cu crestere viguroasa , iubitori de lumina , recomandam plantarea în sistemul de
cultura clasic, la dnsitatea de 400 de pomi/ha (5×5 m), iar orientarea rândurilor sa fie cât mai apropiata de directia N-S (S-E, S-V) pentru o interceptare cat mai buna a luminii in coroana pomului.

Trebuie tinut cont de faptul ca toatae soiurile cultivate la noi sunt autosterile (autoincompatibile) spre deosebire de
piersic si chiar si de cais si trebuie asigurata polenizarea pentru a rodi. În trecut la plantare s-a folosit o schema de plantare bazata pe 2 soiuri, în care la 3 rânduri cu soiul de baza se planta 1 rând cu soiul polenizator. În prezent, pentru o siguranta mai mare, se recomanda sa se  foloseasca o schema bazata pe 3 soiuri, soiul de baza si doua soiuri polenizatoare, iar la doua rânduri plantate cu soiul de baza se planteaza de o parte si de alta a celor doua rânduri câte un rând cu fiecare polenizator.

Tehnica formarii coroanelor

În cultura clasica a migdalului, formele de coroana recomandate sunt cele cu volum mare si trunchiul pomului de
0,8-1 m. Aceste forme pot fi:

• Piramida etajata, cu 10 etaje la pomii vigurosi, distantate la 30-40 cm între ele, fiecare etaj având câte 5 sarpante
• Piramida etajata modificata, cu doar 2-3 etaje, fiecare etaj având câte 3 sarpante distantate la 7-15 cm între ele iar etajele au intre ele distante de 100-130 cm
• Piramida neetajata, constituita dintr-un ax cu 5-7 sarpante dispuse în spirala , distantate la 20-40 cm între ele.
• Piramida neetajata modificata, la fel ca cea de mai sus, dar la care dupa 4-5 sarpante se suprima axul.
• Piramida mixta intrerupta, are un singur etaj cu 3 sarpante, iar deasupra lui la 70-80 cm înca 3-4 sarpante asezate în spirala, la 35-40 cm între ele, suprimându-se axul deasupra ultimei sarpante.
• Vasul ameliorat, cu 3 sarpante uniform repartizate pe plan orizontal (120º între ele), având o ramificare bilaterala alterna tot in plan orizontal; sarpantele sunt distantate pe ax la 12-15 cm între ele, dupa ultima suprimându-se axul. Vasul clasic nu se prea foloseste la migdal din cauza faptului ca pomul are lemnul fragil iar sarpantele având punctele de insertie pe trunchi prea apropiate se dezbina usor.

Migdalul este  specie precoce si incepe sa dea primele fructe  din anul 3 de plantare, pe buchete de mai si ramuri mixte. Recolta sporeste continuu începând cu anul 5-6 si atinge maximum la 12-18 ani. În foarte favorabile pomii se mentin pana la 35-40 de ani, dar pentru conditiile din tara noastra la la 25-30 de ani. Potentialul productiv al migdalului poate conduce la recolte satisfacatoare la noi, adica în medie între 1000 si 3000 kg fructe si 500–1000 kg miez ha. Procentul de miez din greutatea fructului este în functie de soi, începând de la 22 si pâna la 53 %.

Tehnologii de intretinere a plantatiilor dupa intrarea pe rod

Sisteme de intretinere a solului

Întretinerea solului în plantatiile pe rod din zonele secetoase si fara posibilitati şi de irigare, se face prin mentinere ca
ogor negru pe toata suprafata prin lucrari mecanice completate de prasile manuale pe rând, sau prin erbicidare.

La folosirea erbicidelor sistemice, înainte de erbicidare trebuiesc eliminati drajonii, daca exista. În plantatiile cu sistem de irigare se poate înierba intervalul dintre rânduri si lucra, sau erbicida, o banda pe directia rândului, de o parte si de alta a pomilor.

Tehnica fetilizarii plantatiilor 

Fertilizarea se face în functie de cerintele pomilor reiesite în urma analizelor foliare, cu macro si microelemente,
separat, sau prin folosirea îngrasamintelor solubile odata cu irigarea (fertirigare). Ca principiu de baza pentru aplicarea îngrasamintelor pe baza de azot, fosfor si potasiu (NPK), azotul se da în 3 reprize: 1/3 toamna împreuna cu fosforul si potasiu, a doua repriza de azot (1/3)  înainte de înflorit, iar a treia repriza (1/3) la sfârsit de iunie/început de iulie. Daca exista posibilitati, si o fertilizare cu gunoi de grajd 30-40 t/ha pe toata suprafata, odata la 3 ani este foarte benefica. Tocarea ierbii de pe intervale în plantatiile înierbate, precum si tocarea ramurilor rezultate în urma taierilor, contribuie si ele la îmbogatirea solului în materie organica.

Tehnica irigarii plantatiilor

Irigarea plantatiilor din zonele cu precipitatii sub 400 mm/an, se poate realiza prin aspersiune, sub coroana pomului (aspersoare scurte) dewoarece pomii de migdal  in sistemul clasic se formeaza cu trunchi inalt (80-100 cm); prin microaspersiune cu cate un microaspersor la jumatatea distantei dintre pomii pe rand ; prin picurare cu câte 4-6 picuratoare pentru fiecare pom, pe o singura linie pe directia rândului montând picuratoarele cu debit mai mare mai aproape de trunchi. Sistemele de microaspesiune si picurare pot combina administrarea elementelor nutritive solubile odata cu apa de irigat (fertirigare). Doua momente de irigare sunt esentiale la plantatiile de migdal pe rod de la noi: în perioada întaririi endocarpului si dezvoltarii miezului si la începutul maturarii fructelor (favorizeaza scuturarea), deoarece în perioada de înflorire si fecundare, de regula nu sunt probleme cu rezerva de apa din sol accesibila radacinilor.

Particularitati privind taierile de intretinere si fructificare

Spre deosebire de piersic unde o ramura rodeste numai o singura data, dupa care este suprimata si înlocuita cu alta în vârsta de un an, la migdal nu este cazul. La migdal taierile anuale se rezuma mai mult la tatierile coroanei. De obicei, ramurile de rod se lasa intacte 2-3 ani, iar dupa aceea se întineresc prin scurtare, sau se elimina , dupa caz. Ca si la piersic si la cais, pe ramurile anuale apar ramuri anticipate. Si migdalul, mai întâi înfloreste si dupa aceea înfrunzeste. Mugurii florali, cât si cei vegetativi, dureaza doar un an, iar daca din diverse motive nu pornesc în vegetatie primavara, ei se usuca si cad, ducând la dezgolirea ramurilor la baza si localizarea vegetatiei si a productiei catre periferia coroanei. Migdalul are o capacitate buna de refacere din muguri dorminzi , aspect favorabil in cazurile de regenerare a coroanei pomilor.

Recoltarea fructelor

Recoltarea se face la coacerea completa , când partea verde (mezocarpul) craps si lasa sâmburele sa cada cu usurita . Recoltatul se face pe timp senin, deoarece ploaia si ceata duc la mucegaire. In livezi mici se mai folosesc prajini, dar oricât de atent ar fi manevrate ele rup multe formatiuni fructifere. De aceea este bine ca recoltatul sa se faca manual, de pe scari, nu prin urcare în pomi, deoarece ramurile de migdal se dezbina usor.

În livezile mari, pe terenuri accesibile, recoltatul se face mecanic cu masini vibratoare iar strângerea fructelor cu masini de aspirat puternice.

Fructele decojite se pun la uscare, la soare, timp de 3-4 zile. Migdalele care nu se decojesc se stropesc cu apa si se lasa în gramezi de 30-40 cm grosime timp de 2-3 zile, acoperite cu prelate, dupa care se decojesc usor. Uscarea trebuie facuta bine pentru o pastrare buna , iar miezul de la un fruct bine uscat, prins între degete, nu trebuie sa se îndoaie ci sa se rupa usor, cu un pocnet. Pastrarea fructelor se face în magazii bine uscate si aerisite, ferite de rozatoare, în gramezi de 50-60 cm înaltime, sau în saci de pânza.  Valorificarea se poate face în coaja , sau ca miez, pentru ca miezul sa fie consumat ca atare, prajit si sarat, sau în diferite produse de cofetarie, etc.

PRINCIPALELE BOLI ALE VIȘINULUI:

VIROZE

1. Virusul răsucirii frunzelor de cireș – Cherry leaf roll virus

Pomii infectați cu acest virus au o creștere redusă și o înflorire slabă, iar spre începutul verii, marginile frunzelor acestora se curbează spre partea superioară. Frunzele afectate se adună în rozetă și pierd din vigoare. Unele soiuri pot prezenta pete clorotice la nivelul frunzelor și cancere gomoase la nivelul ramurilor. Pe măsură ce boala se extinde, o parte din coroană se usucă iar distrugerea în întregime a pomului are loc în 4 – 5 ani. Virusul se răspândește prin polen, semințe sau material sădior infectat.

Prevenire:

• Se recomandă utilizarea de material săditor sănătos la înființarea plantațiilor.

2. Pătarea inelară necrotică a frunzelor de cireș – Cherry necrotic ring spot virus

Vișinii infectați timp de mai mulți ani nu manifestă simptome evidente, însă pe frunzele acestora pot apărea pete clorotice, sub formă de inele sau benzi, fine sau mai clare, care se necrozează, cad și conferă frunzelor un aspect zdrențuit. Uneori pot apărea pete verzi – deschis. La început, simptomele se manifestă pe frunzele lăstarilor de 2 ani, devenind apoi evidente și pe frunzele lăstarilor din anul respectiv. Simptomele de perforare produse de această viroză pot fi adesea confundate cu cele ale atucului ciupercii Stigmina carpophila, însă se deosebesc prin forma petelor care este neregulată în cazul virozei și circulară, regulată în cazul atacului produs de ciupercă. În unele cazuri, pomii afectați înfloresc și fructifică normal, dar au un conținut redus de zahăr și acizi ceea ce le conferă o valoare comercială redusă.

Prevenire:

• Pomii atacați se vor elimina din plantație;
• La înființarea plantațiilor se va folosi material săditor sănătos, rezistent la virus;
• Se vor aplica tratamentele corespunzătoare pentru combaterea populațiilor de dăunători (pot transmite virusul).

3. Îngălbenirea vișinului – Sour cherry yellows virus

Primele simptome ale atacului se manifestă la nivelul frunzelor prin apariția unor pete galben – verzui de formă și mărime variabilă. Îngălbenirea progresează rapid, cuprinzând, uneori, toată suprafața frunzei. Un alt simptom este reprezentat de căderea prematură a frunzelor, care uneori poate avea loc chiar înaintea îngălbenirii. În anii cu veri răcoroase, căderea frunzelor se poate produce în procent de până la 60%. Temperaturile mai mari de 24°C pot masca simptomele atacului. Virusul se transmite prin altoire, prin semințe infectate sau prin polen.

Prevenire:

• La înființarea plantațiilor se va folosi material săditor sănătos, rezistent la virus;
• Pomii atacați se vor elimina din plantație;
• Materialul săditor poate fi devirozat prin tratare termică (menținere la 37ºC, timp de 3 – 4 săptămâni), urmată de înmulțire separată și retestarea mugurilor.

BACTERIOZE:

4. Ulcerația și ciuruirea bacteriană a pomilor sâmburoși – Pseudomonas syringae pv. mors-prunorum

Boala se manifestă la nivelul frunzelor, fructelor și lăstarilor tineri, nelignificați. Atacul poate fi uneori confundat cu fenomene de fitotoxicitate cauzate de aplicarea irațională a pesticidelor. Primele simptome sunt vizibile la nivelul frunzelor tinere și sunt reprezentate de pete mici, gălbui, vizibile în transparență. Concomitent cu dezvoltarea fructelor, petele se măresc, se brunifică și formează pete necrotice de 2 – 3 mm, adesea înconjurate de un halou galben – verzui. Ulterior, aceste pete necrotice se detașează și cad iar frunzele capătă un aspect ciuruit. Mugurii afectați se umflă se veștejesc și nu se mai desfac, iar în cazul în care se desfac formează frunze mici, cu tendințe de ofilire.

Combatere:

• Ramurile bolnave se vor tăia (preferabil vara când activitatea bacteriilor este mai redusă) și se vor distruge prin ardere;
• La dezmugurire se vor efectua tratamente chimice cu: Fungicid Zeama Bordeleză, Fungicid Dithane M-45, Fungicid Melody Compact 49 WG, Fungicid Funguran OH 50 WP, Fungicid Champ 77 WG.

5. Cancerul bacterian –  Agrobacterium radiobacter pv. tumefaciens

Boala se manifestă la nivelul rădăcinilor și a tulpinilor, pe care se dezvoltă tumori, la început mici și moi, de dimensiuni și forme diferite care mai târziu se lignifică. Tumorile pot genera formațiuni asemănătoare cu frunzele, mugurii sau lăstarii. Tumorile sunt alcătuite din celule mari și deformate. Bacteria poate pătrunde în pomi prin rănile produse de nematozi, lucrări de îngrijire, grindină. Temperaturile cuprinse între 22 și 30°C și umiditatea atmosferică mai mare de 80% sunt factori favorizanți.

Combatere:

• Se recomandă sortarea puieților înainte de plantare;
• În cazul lucrărilor de îngrijire, la trecerea de la un pom la altul, foarfecele și uneltele se vor dezinfecta;
• Ramurile afectate se amputează până la zona sănătoasă și se aplică un tratament cu un produs cupric (ex: Zeama Bordeleză), apoi rana se acoperă cu mastic cicatrizant;
• Înainte de plantare, rădăcinile puieților se vor îmbăia într-o soluție de Zeamă Bordeleză 1% sau Fungicid Topas 100 EC;
• În timpul vegetației se pot executa tratamente cu produse pe bază de cupru precum: Fungicid Melody Compact 49 WG, Fungicid Champ 77 WG, sau  Fungicid Bouillie Bordelaise.

MICOZE:

6. Monilioza sau putregaiul fructelor de vișin –  Monilinia laxa

Boala se manifestă la nivelul tuturor organelor aeriene, ale pomilor de orice vârstă, în general primăvara. În faza de buton floral, ciuperca atacă florile, urmând ca atacul să crească foarte mult în intensitate în timpul înfloritului, provocând o brunificare a florilor, care ulterior se ofiliesc și se usucă, dar rămân prinse pe ramuri, uneori până în primăvara următoare. Infecțiile pot trece din flori în ramuri. Frunzele afectate se ofilesc, se răsucesc și se usucă. Lăstarii se veștejesc, se usucă și se înconvoaie spre vârf. Fructele pot fi atacate la formare iar intensitatea atacului crește rapid, in special la intrarea în pârgă. Simptomele se manifestă prin apariția de pete mici, rotunde, brun – cafenii în dreptul cărora țesuturile sunt puțin adâncite. Petele cresc rapid provocând înmuierea și putrezirea pulpei. Ciuperca iernează în scoarța ramurilor atacate și în fructele mumificate și produce pagube însemnate în anii reci și ploioși.

Combatere:

• Se recomandă strângerea și distrugerea fructelor atacate;
• Ramurile atacate se vor tăia până la zona sănătoasă, se dezinfecta cu o soluție de Fungicid Zeamă Bordeleză 4 – 5% și se vor acoperi cu mastic cicatrizant;
• În perioada de repaus vegetativ se pot aplica tratamente chimice cu produse pe bază de cupru (Ex: Fungicid Zeamă Bordeleză) și tratamente preventive aplicate în vegetație cu Fungicid Switch 62.5 WG, Fungicid Score 250 EC, Fungicid Topsin 500 SC.

7. Ciuruirea frunzelor de vișin – Stigmina carpophila

Este o boala des întâlnită în livezile neîngrijite. Se manifestă la nivelul frunzelor, fructelor și lăstarilor, pe care apar, în urma atacului, pete circulare, regulate, brune, cu margine roșie sau violacee. În dreptul petelor de la nivelul frunzelor, țesuturile se desprind dând un aspect ciuruit. Frunzele perforate cad prematur, iar în cazul atacurilor repetate, pomii intră în declin prea devreme. Pe fructe, apar în general pete roșiatice, mici, care în condiții favorabile confluează, devin brune, iar pulpa din dreptul acestora se usucă până la sâmbure. Pe scoarța atacată apar picături de gomă (clei).

Combatere:

• Ramurile atacate vor fi adunate și distruse prin ardere;
• Rănile rezultate în urma tăierilor ramurilor afectate se vor dezinfecta cu o soluție de  Fungicid Zeamă Bordeleză  4 – 5% și se vor acoperi cu mastic cicatrizant;
• În vegetație se pot aplica tratamente cu: Fungicid Score 250 EC, Fungicid Folpan WDG, Fungicid Rovral 500 SC.

8. Antracnoza frunzelor de vișin – produsă de ciuperca Coccomyces hiemalis sin. Blumeriella jaapii

Boala se manifestă în general numai la nivelul frunzelor, dar dacă ciuperca găsește condiții favorabile (umiditate și căldură), se poate dezvolta și pe fructe sau lăstari. În cursul lunii mai, pe partea superioară a frunzelor bazale, unde apar numeroase pete mici, purpurii sau roșiatice, izolate, care treptat se unesc și cuprind zone mari din suprafața limbului foliar. În funcție de intensitatea atacului, țesuturile dintre pete se îngălbenesc iar frunzele cad, provocând o diferențiere incompletă a mugurilor, o înflorire abundentă în anul următor dar o fructificare redusă. Ciuperca se transmite de la un an la altul prin intermediul ramurilor atacate sau poate ierna în fructele căzute.

Prevenire și combatere:

• Frunzele sau după caz, organele atacate vor fi adunate și distruse prin ardere;
• Se pot aplica tratamente chimice cu: Fungicid Dithane M 45,Fungicid Topsin 500 SC, Fungicid Score 250 EC + Fungicid Bravo 500 SC, Fungicid Topas 100 EC.

PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI VIȘINULUI:

1. Musca cireșelor (viermele cireșelor) – Rhagoletis cerasi

Dăunatorul prezintă o singură generație pe an și iernează în sol, în stadiul de pupă, la adâncimi de 2 – 5 cm. Primii dăunători apar după ce se înregistrează temperaturi mai mari de 10°C, timp de 30 – 50 de zile. Larvele se hrănesc, în principal, cu fructele cireșului, dar pot fi întâlnite și pe fructele de vișin, care în urma atacului prezintă pete brune, care fac la apăsare pulpa să cedeze.

Combatere:

• Se recomandă efectuarea de arături adânci toamna și săparea solului sub coroana pomilor pentru distrugerea formelor hibernante;
• Chimic, poate fi combătut cu: Insecticid Calypso 480 SC, Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Karate Zeon 50 CS, Insecticid Laser 240 SC.

2. Păduchele negru al cireșului – Myzus cerasi

Este o specie migratoare, iernează în stadiul de ou, pe ramurile tinere de cireș sau vișin. Dezvoltă 3 – 5 generații pe an, care se hrănesc cu sucul celular al frunzelor. În urma atacului, frunzele se răsucesc, se ofilesc și se usucă, lăstarii se curbează iar puterea de fructificare este slăbită și creșterea încetează. Cele mai mari pagube produse de acest dăunător se înregistrează în livezile tinere și în pepinierele pomicole.

Combatere:

• Dăunătorul se poate combate cu: Insecticid Mospilan 20 SG, Insecticid Actara 25 WG, Insecticid Fastac 10 EC, Insecticid Karate Zeon 50 CS, Insecticid Decis Mega 50 EW.

 3. Păduchele din San Jose – Quadraspidiotus perniciosus

Dăunătorul prezintă 2 generații pe an. Iernează în stadiul de larvă de vârsta I, sub scut, pe scoarța pomilor. Larvele îsi încep activitatea la începutul lunii aprilie, urmând ca adulții să apară spre sfârșitul lunii aprilie – începutul lunii mai. Atacă peste 200 de specii de arbori și arbuști. În urma atacului, țesutul se înroșește și se necrozează. În cazul ramurilor înroșirea cuprinde toată scoarța și o parte din lemn, pe frunze se localizează în jurul nervurilor iar pe fructe apar pete roșii sub forma unor aureole. Pomii atacați au frunzele îngălbenite iar dezvoltarea acestora este întârziată. Plantele atacate se usucă de la bază spre vârf.

Prevenire și combatere: 

• Se va folosi material plantator sănătos ;
• Nu se vor recolta ramuri altoi din livezile unde a fost semnalată prezența dăunătorului;
• In timpul iernii se vor executa 1 – 2 tratamente cu Insecticid Confidor Oil SC 004;
• In vegetație se pot executa tratamente cu Insecticid Calypso 480 SC, Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Actara 25 WG, Insecticid Mospilan 20 SG, Insecticid Movento 100 SC etc.

4. Molia vărgată a piersicului – Anarsia lineatella

Este un dăunător caracteristic piersicului, dar poate ataca și vișinul. Dezvoltă 3 generații pe an și iernează în stadiul de larvă sub scoarța exfoliată a ramurilor. Părăsesc locul de iernarea primăvara, la apariția mugurilor din care se hrănesc. Larvele rod orificii de pătrundere în lăstarii tineri. Femelele depun ouăle pe muguri, iar larvele pătrund în fructele soiurilor timpurii. Larvele generațiilor următoare pătrund în fructele aflate în faza de coacere, unde sapă galerii adânci.

Combatere:

• Tăierea și distrugerea ramurilor și a lăstarilor afectați;
• Executarea de tratamente chimice cu: Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Karate Zeon 50 CS, Insecticid Affirm, Insecticid Mospilan 20 SG, Insecticid Laser 240 SC

5. Molia pieliței fructelor – Adoxophyes orana

Este o specie polifagă ale cărei larve se hrănesc cu pulpa fructelor, în care sapă galerii superficiale. Atacă peste 47 de specii de plante erbacee și lemnoase. Rănile realizate sunt porți de intrare a ciupercilor din genul Monilinia.

Combatere:

• Se pot executa tratamente chimice cu: Insecticid Nurelle D, Insecticid Affirm, Insecticid Bactospeine DF.

6. Molia orientală a fructelor – Cydia molesta

Dăunătorul iernează în stadiul de larvă în interiorul unui cocon mătăsos și crăpături ale scoarței și dezvoltă până la 4 generații pe an. Molia atacă lăstarii și frunzele dar preferă în mod special fructele cu interiorul cărora se hrănesc larvele primelor generații producând pagube semnificative în pepiniere și în livezile tinere. Cea de-a III-a și cea de-a IV-a generație de larve pătrund în fruct prin zona codiței și rod galerii neregulate în jurul sâmburelui, provocând stagnarea creșterii fructelor, putrezirea și în final căderea acestora.

Combatere:

• Se recomandă tăierea și distrugerea fructelor și a lăstarilor atacați;
• Se pot utiliza capcane atractante;
• Tratamente chimice se pot aplica în perioada de zbor masiv cu: Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Affirm, Insecticid Mospilan 20 SG, Insecticid Calypso 480 SC, Insecticid Coragen 20 SC.

7. Fluturele cu abdomenul auriu – Euproctis Chrysorrhoea

Este un dăunător polifag ce atacă o serie de arbori și pomi fructiferi. Dezvoltă o singură generație pe an și iernează în stadiul de larvă într-un cocon poziționat în vârful lăstarilor. Este necesară examinarea atentă a pomilor pentru detectarea acestui dăunător.

Combatere:

• Se vor elimina ramurile pe care sunt prezente larve;
• Chimic, dăunatorul poate fi combătut cu:  insecticid Karate Zeon 50 CS , Insecticid Fastac 10 EC, Insecticid Laser 240 SC,  Insecticid Affirm, Insecticid Calypso 480 SC.

8. Viermele prunelor – Cydia funebrana

Dăunătorul prezintă 2 generații pe an și iernează în stadiul de larvă, în interiorul unui cocon mătăsos, la baza pomilor, pe sub frunzele căzute sau în crăpături ale scoarței. Larvele primei generații se hrănesc cu sâmburii fructelor verzi, care, în urma atacului nu se mai dezvoltă și cad. Larvele celei de-a II-a generație se hrănesc cu fructele aflate în faza de coacere, în care sapă galerii în jurul sâmburilor în care lasă resturi de hrană și excremente brun – negricioase. Picăturile de gomă (clei), prezente pe fructe, sunt caracteristice atacului acestui dăunător. A doua generație poate produce pierderi de până la 80%.

Combatere:

• În jurul copacilor se vor instala brâie capcană pentru capturarea larvelor;
• Fructele atacate vor fi adunate și distruse;
• Se pot executa tratamente chimice cu:Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Karate Zeon 50 CS, Insecticid Fastac 10 EC , Insecticid Lamdex 5 EC, Insecticid Insegar 25 WG.

9. Omida păroasă a dudului – Hyphantria cunea

Dăunător cu 2 generații pe an, iernează în stadiul de pupă, în numeroase locuri (crăpături ale scoarței, pe garduri, pereți, sau în stratul superficial al solului). Adulții apar primăvara, au un zbor crepuscular, nocturn iar ziua stau ascunși. Își depun ouăle pe partea inferioară, iar în stadii incipiente, larvele consumă epiderma inferioasă și parenchimul, iar pe măsură ce se dezvoltă se mută pe ramuri, distrugând în totalitate frunzele. Dacă atacul se repetă 2 – 3 ani consecutiv, pomii se debilitează și se usucă.

Combatere:

• Se pot executa tratamente chimice cu:  Insecticid Aqua K-Othrine , Insecticid Decis Mega 50 EW , insecticid Karate Zeon 50 CS , Insecticid Fastac 10 EC, Insecticid Novadim Progress, Insecticid Laser 240 SC.

10. Gărgărița mugurilor – Sciaphobus squalidus

Dăunatorul prezintă o generație la 2 ani. Iernează în stadiul de adult, în sol. Adulții își încep activitatea primăvara, când temperaturile depășesc pragul de 10ºC, urcă în coroana pomilor și se hrănește cu muguri, boboci florali, flori, frunze, ramuri tinere, provocând pagube însemnate. Larvele acestei specii nu sunt dăunătoare, întrucât se hrănesc în sol, cu rădăcinile plantelor erbacee spontane.

Combatere:

• Se recomandă mobilizarea solului din plantație, în toamna;
• Executarea de tratamente chimice cu: Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Calypso 480 SC,  Insecticid Actara 25 WG, Insecticid Reldan 22 EC etc.

12. Afidele – Aphis spp. se pot combate cu: Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Confidor Energy, Insecticid Mospilan 20 SG, Insecticid Actara 25 WG etc.

La alegerea insecticidelor țineți seama, în mod obligatoriu, de remanența fiecărui produs!!

PRINCIPALELE BOLI ALE MĂRULUI SUNT:

VIROZE:

1. Mozaicul mărului (Apple mosaic virus)

În majoritatea cazurilor, simptomele atacului acestui agent patogen apar la nivelul frunzelor și sunt reprezentate de pete de culoare verde deschis până la galben, galben – auriu, uneori crem. Existența în cultură a unui sortiment foarte variat de soiuri face să existe o multitudine de simptome și de efecte, astfel că petele pot fi inelare, în linii drepte sau sinuoase sau dispuse de-a dreptul nervurilor. Uneori îngălbenirea se poate produce la nivelul nervurilor frunzelor. În cele mai multe cazuri, atacul se manifestă numai pe frunzele mature. Vremea caldă și însorită poate determina apariția de pete necrotice care atrag după sine căderea prematură a frunzelor. Virusul se transmite prin altoire iar simptomele pot aparea uneori după 3 săptămâni, alteori abia în anul următor. Mai poate fi transmis prin semințe sau polen.

Prevenire:

• Se recomandă folosirea de material săditor sănătos și rezistent, la înființarea plantațiilor;
• În cazul altoirii, se vor folosi doar altoi și portaltoi sănătoși;
• Pomii contaminați trebuie eliminați din plantație;

2. Pătarea clorotică a mărului (Apple chlorotic leaf spot virus)

Manifestarea bolii diferă în funcție de soiul atacat și factorii climatici, astfel că pe frunzele soiurilor sensibile pot apărea pete clorotice sub formă de benzi, inele neregulate, linii verzi deschis sau galben – verzui iar în cazul tulpinilor mai virulente pot apărea pete necrotice cenușii sau negre. Unele soiuri pot prezenta formațiuni inelare sau benzi înguste de culoare verde – deschis sau brun, la nivelul fructelor. Soiurile mai rezistente pot prezenta o ușoară marmorare a frunzelor, care dispare în timpul verii. Simptomele pot fi accentuate de temperaturi ridicate și umiditate scăzută. Pomii infectați prezintă sensibilitate la temperaturile scăzute. La unele soiuri, virusul nu produce simptome evidente, dar atrage după sine scăderea producției.

Prevenire:

• Se recomandă folosirea de material săditor sănătos și rezistent, la înființarea plantațiilor;
• Pomii contaminați trebuie eliminați din plantație;
• În cazul altoirii, se vor folosi doar altoi și portaltoi sănătoși;

MICOPLASMOZE:

3. Proliferarea mărului (Apple proliferation)

Pomii tineri suferă o dereglare a proceselor vitale, ceea ce afectează toate organele tinere ale plantei. Plantele atacate pornesc mai repede în vegetație, însă au o creștere și o înălțime mai redusă decât cea a pomilor sănătoși. Pomii capătă un aspect de tufă iar creșterea lăstarilor este aproape verticală. Frunzele pomilor infectați au dimensiuni reduse, prezintă o ușoară clorozare iar nervurile pot căpăta nuanțe de verde deschis, galben sau roșu. Pomii tineri infectați au scoarța lucioasă, maronie și lipsită de pubescență.

Prevenire:

• Se vor folosi altoi și portaltoi sănătoși;
• Puieții se vor verifica înainte de plantare;
• Fertilizarea se va face echilibrat iar irigarea rațional.

BACTERIOZE:

4. Arsura comună a mărului (Produsă de bacteria Pseudomonas syringae pv. syringae)

Boala se manifestă la nivelul tuturor organelor aeriene ale plantei. Înnegrirea nervurilor este primul simptom și este urmat de o brunificare a zonelor dintre nervuri. Aceste simptome se extind treptat și cuprind întreaga suprafață foliară producând uscarea frunzelor, care însă nu cad. Florile afectate se brunifică și se ofilesc. Atacul se poate manifesta și la nivelul lăstarilor pe care apar striuri brune, care frecvent încercuiesc lăstarul, aceștia prezentând o delimitare clară între zona bolnavă și cea sănătoasă. Fructele pot fi atacate în toate stadiile, iar atacul se manifestă prin apariția de pete negricioase, umede, ce  conțin picături de exudat. Atacate timpuriu, fructele cad; atacate târziu fructele se depreciază dar rămân în pom, uneori chiar și pe timpul iernii. Boala poate fi întâlnită și sub denumirea de: arsura frunzelor, arsura ramurilor, a mugurilor, în funcție de organul, atacat. De la un an la altul, bacteria se transmite prin intermediul ramurilor bolnave, a frunzelor căzute și a fructelor rămase în pom. În timpul vegetației, insectele și picăturile de apă răspândesc boala.

Prevenire și combatere:

• Ramurile atacate se vor tăia și se vor distruge prin ardere, iar rănile rezultate în urma tăierilor se vor dezinfecta cu o soluție de Bouille Bordelaise 4 – 5% iar apoi se vor acoperi cu mastic cicatrizant;
• Frunzele și fructele cazute pe sol sau rămase în pom vor fi adunate și distruse prin ardere;
• Tratamente chimice se pot executa cu: Fungicid Champ 77 WG, Fungicid Melody Compact 49 WG, Fungicid Funguran OH 50 WP, Fungicid Dithane M 45, Fungicid Bouillie Bordelaise.

5. Focul bacterian al rozaceelor (Produs de bacteria Erwinia amylovora). Primele simptome apar primavara, devreme, la nivelul florilor, care treptat se ofilesc, se brunifică și într-un final se înnegresc. Inflorescențele atacate pot cădea sau pot rămâne în pom. Boala progresează rapid la nivelul frunzelor care se veștejesc se brunifică, dar rămân în pom. Lăstarii și frunzele afectate se prezintă ca și cum ar fi arse de foc. Boala poate afecta doar fructele verzi. Uneori, boala poate încercui ramura în întregime, provocând uscarea părții superioare a acesteia, iar în cazul în care boala atacă trunchiul, întregul copac se usucă. Uscăciunea și razele solare nu afectează bacteria. Peste iarnă, bacteria supraviețuiește în muguri, ramuri și fructe bolnave. Ploile însoțite de vânt reprezintă principala modalitate de transmitere a bacteriei.

Prevenire și combatere:

• Se recomandă defrișarea și distrugerea prin ardere a pomilor puternic atacați sau adunarea ramurilor atacate în cazul pomilor cu un grad mai redus de atac;
• În apropierea livezilor afectate nu se vor plasa stupi, întrucât polenul reprezintă o modalitate de transmitere a bacteriei;
• Combatere chimică se poate executa cu Fungicid Zeamă Bordeleză – 0.5%, Fungicid Funguran OH 50 WP – 0.2%, Fungicid Kocide – 0.2%, înainte de înflorire, Fungicid Alliette 80 WG, la înflorire și Fungicid Funguran OH 50 WP – 0.2%, Fungicid Kocide – 0.2%, după înflorire.

6. Flexibilitatea patologică a lemnului la măr – Apple rubbery wood

Boala este produsă de o bacterie din grupul rickettsiilor. Simptomul principal îl constituie flexibilitatea neobișnuit de mare a lăstarilor la 1-2 ani și uneori a ramurilor și tulpinilor pomilor mai în vârstăÎn cazul soiurilor sensibile, pomii capătă aspectul unor sălcii, în special când sunt plini de fructe, frecvent, sub greutatea fructelor, ramurile se rup. Frunzele pomilor afectați au un conținut de clorofilă mai scăzut ceea ce determină îngălbenirea frunzelor. Transmiterea bacteriei se face prin altoire, marcote și butași infectați. Temperaturile cuprinse între 38 – 46°C, stânjenesc activitatea bacteriei.

Prevenire și combatere:

• Se recomandă folosirea de altoi și portaltoi sănătoși;
• Aplicarea termoterapiei, în cazul materialului săditor – menținerea acestuia la temperatura de 38º C timp de 2-3 săptămâni.

MICOZE:

7. Putregaiul fructelor și coletului (fitoftorioza) – Phytophthora cactorum

Simptomele bolii se manifestă la nivelul fructelor (pete circulare, brune, care se extind și pătrund în profunzimea pulpei) și la baza tulpinii. Atacul poate fi confundat cu cel al ciupercii care produce Monilioza. Uneori atacul poate fi observat și la nivelul frunzelor de la baza tulpinii. Fructele afectate cad prematur. Boala poate evolua și după depozitarea fructelor. Atacul în zona coletului, produce brunificarea urmată de necrozarea totală și în final, pomii pierd în primul sau în al doilea an de infecție. De la un an la altul, ciuperca rezistă în țesuturile atacate.

Prevenire și combatere:

• Nu se recomandă înființarea plantațiilor pe terenuri grele, joase, predispuse băltirii (condiții favorabile atacului);
• Se recomandă executarea cu atenție a lucrărilor de întreținere, pentru a nu provoca răni (infecția se produce numai prin răni);
• Se vor efectua stropiri preventive, la baza trunchiului, toamna și primăvara, cu produse cuprice (ex: Fungicid Bouillie Bordelaise).

8.Făinarea mărului – Podosphaera leucotricha

Boala se manifestă în toată perioada de vegetație (de primăvara până toamna), la nivelul frunzelor, lăstarilor, ramurilor, florilor și mai rar la nivelul fructelor. Primele simptome apar pe frunze, sub forma unui puf albicios, atât pe partea inferioară cât și pe partea superioară. Frunzele atacate se îndoaie ușor spre partea superioară, sunt mai rigide și se usucă devreme. Lăstarii atacați rămân mici, se brunifică și se usucă. La nivelul florilor, se produce deformare, decolorarea și frecvent îngroșarea petalelor și a sepalelor, urmate de uscarea acestora. De la un an la altul, ciuperca se răspândește prin solzii mugurilor.

Prevenire și combatere:

• La plantare se vor utiliza soiuri de măr care sunt mai puțin expuse atacului (Granny Smith, Florina, Golden Delicious etc.);
• Tratamente chimice se pot executa la avertizare cu următoarele produse: Fungicid Thiovit Jet 80 WG – 0.3%, Fungicid Bumper 250 CE – 0.03%, Fungicid Orius 25 EW – 0.05%, Fungicid Score 250 EC – 0.01%.

9. Rapănul merilor – Venturia inaequalis

Frecvent simptomele bolii sunt întâlnite pe fructe și frunze, dar ciuperca poate ataca toate organele aeriene verzi. Pe frunzele tinere se pot observa pete cenușii, aproximativ circulare, cu dimensiuni cuprinse în intervalul 3 – 10 mm, ce prezintă un punct central de culoare mai închisă. Treptat petele capătă o culoare brun – negricioasă sau verde – măsliniu și un aspect catifelat. În cazul unui atac mai puternic, petele confluează, ocupă o suprafață mai mare a limbului, iar frunzele se usucă și cad prematur. Atacul pe fructe se poate manifesta în toate fazele de dezvoltare, prin  apariția de pete brun negricioase, izolate sau nu, cu diametrul de 4 – 5 mm. Fructele afectate se dezvoltă asimetric. Pe lăstarii tineri pot apărea pete asemănătoare celor de pe frunze. Ciuperca iernează în frunzele atacate, rămase pe sol.

Prevenire și combatere:

• Pentru combaterea acestui agent patogen există sortiment variat de produse fungicide: Fungicid Dithane M45, Fungicid Captan 50 WP, Fungicid Merpan 80 WDG, Fungicid Folpan 80 WDG, Fungicid Alcupral 50 PU, Fungicid Bouillie Bordelaise.

10. Monilioza sau putregaiul brun și mumifierea fructelor – Monilinia fructigena

Atacul acestei ciuperci poate fi întalnit pe flori, lăstari, ramuri și fructe. În anii ploioși și răcoroși, ciuperca infectează toate organele inflorescenței, astfel că, petalele tinere se ofilesc, se brunifică și se usucă. Atacul de la nivelul florilor se aseamănă cu efectul produs de înghețurile târzii. Florile și fructele atacate rămân în pom tot timpul anului. În urma atacului, fructele foarte tinere se brunifică și putrezesc în întregime, iar fructele mature se mumifică și rămân în pom, asigurând transmiterea ciupercii de la un an la altul.

Prevenire și combatere: 

• Se adună pe cât posibil, toate fructele atacate (din pom și de pe sol);
• Ramurile distruse de atacul ciupercii se vor amputa si se vor distruge prin ardere;
• Tratamente chimice se pot executa cu: Fungicid Dithane M 45, Fungicid Merpan 80 WDG, Fungicid Topsin 500 SC. (înainte de recoltare, țineți cont de remanența produsului).

11. Putregaiul amar al fructelor –  Glomerella cingulata

Boala se manifestă la nivelul fructelor (atât cele din pom cât și cele depozitate), ramurilor și uneori pe frunze. Fructele atacate prezintă pete mici, brun deschis la început iar culoarea se accentuează. Treptat petele se măresc, iar sub coaja, țesutul se brunifică și se adâncește în pulpă, luând forma unui con. Simptomele acestui atac se deosebesc de cele ale moniliozei prin faptul că suprafața afectată este cufundată în fruct în cazul de față și netedă în cazul moniliozei. Pe ramuri pot apărea pete necrotice, ovale,  în dreptul cărora scoarța este negricioasă și moartă. De la un an la altul, ciuperca se transmite prin fructele și ramurile atacate. Temperaturile de 15 – 25ºC și vremea umedă, favorizează dezvoltarea ciupercii.

Prevenire și combatere:

• Se recomandă aplicarea măsurilor de igienă culturală (strângerea fructelor atacate care rămân în pomi iarna, tăierea și arderea ramurilor atacate);
• Tratamentele executate împotriva rapănului și a moniliozei sunt eficiente și în cazul acestei boli;
• Fructele se vor depozita la o temperatura de 3 – 4ºC, după o sortare prealabilă.

12. Rugina mărului – Gymnosporangium juniperinum

Simptomele de la nivelul frunzelor sunt reprezentate de pete mici, gălbui la început, apoi tind să se înroșească iar pe partea inferioară apar, în dreptul petelor, formațiuni tuberculiforme, care devin proeminente și ajung la o înălțime de 2 mm. Atacurile puternice determină căderea prematură a frunzelor. Atacul la nivelul scoarței ramurilor produce hipertrofierea țesuturilor și apariția unor gale, care pe timp umed se acoperă cu o masă gelatinoasă.

Prevenire și combatere:

• Se recomandă plantarea de puieți sănătoși;
• Se vor distruge arbuștii spontani din livadă;
• Tratamente chimice se pot executa cu: Fungicid Score 250 EC, Fungicid Folicur Solo 250 EW, Systhane Plus 24 E, Fungicid Antracol 70 WP, Fungicid Polyram DF;

13. Cancerul negru al ramurilor – Physalospora cydoniae

Toate organele aeriene pot fi afectate de această boală. Pe ramurile tinere, boala le poate cuprinde de jur împrejur, provocând uscarea părții situată deasupra locului atacului. La suprafața ramurilor și a tulpinilor, la punctul de inserție a ramurilor pe tulpină apar pete ovale, delimitate, ușor adâncime, de culoare roșu – brun. În dreptul țesuturilor atacate, scoarța se înnegrește, crapă și se exfoliază. Acest tip de cancer nu pătrunde adânc în lemn, dar poate totuși conduce la uscarea ramurilor atacate. Pe frunze apar pete mici, circulare, cu diametrul de 3 – 5 mm, de culoare roșu – violaceu, înconjurate de o bordură brună, treptat se măresc, devin brun – gălbui, sau brun – roșiatice, cu partea centrală cenușie. Atacul de la nivelul florilor conduce la uscarea acestora. Ciuperca se transmite de la un an la altul prin intermediul ramurilor atacate. Atacul este favorizat de umiditatea ridicată din timpul primăverii și de temperaturi de 15 – 20°C.

Prevenire și combatere:

• Se vor aduna fructele atacate (atât cele căzute cât și cele rămase în pom);
• Ramurile atacate se vor tăia și se vor distruge, iar rănile rezultate în urma tăierii se vor dezinfecta;
• Pentru combaterea acestui agent patogen există sortiment variat de produse fungicide: Fungicid Dithane M45, Fungicid Merpan 80 WDG, Fungicid Folpan 80 WDG, Fungicid Alcupral 50 PU, Fungicid Bouillie Bordelaise.

14. Cancerul bacterian – produs de Agrobacterium radiobacter pv. tumefaciens

Boala se manifestă la nivelul rădăcinilor și a tulpinilor, pe care se dezvoltă tumori, la început mici și moi, de dimensiuni și forme diferite care mai târziu se lignifică. Tumorile pot genera formațiuni asemănătoare cu frunzele, mugurii sau lăstarii. Tumorile sunt alcătuite din celule mari și deformate. Bacteria poate pătrunde în pomi prin rănile produse de nematozi, lucrări de îngrijire, grindină. Temperaturile cuprinse între 22 și 30°C și umiditatea atmosferică mai mare de 80% sunt factori favorizanți.

Prevenire și combatere:

• Se recomandă sortarea puieților înainte de plantare;
• În cazul lucrărilor de îngrijire, la trecerea de la un pom la altul, foarfecele și uneltele se vor dezinfecta;
• Ramurile afectate se amputează până la zona sănătoasă și se aplică un tratament cu un produs cupric (ex: Zeama Bordeleză), apoi rana se acoperă cu mastic cicatrizant;
• Înainte de plantare, rădăcinile puieților se vor îmbăia într-o soluție de Fungicid Zeamă Bordeleză – 1% sau Fungicid Topas 100 EC 0.025%;
• În timpul vegetației se pot executa tratamente cu produse pe bază de cupru precum: Fungicid Melody Compact 49 WG, Fungicid Champ 77 WG, sau Fungicid Bouillie Bordelaise.

PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI MĂRULUI SUNT:

1. Păduchele din San Jose – Quadraspidiotus perniciosus 

Daunatorul prezinta 2 generatii pe an. Irneaza in stadiul de larva de varsta I, sub scut, pe scoarta pomilor. Larvele isi incep activitatea la inceputul lunii aprilie, urmand ca adultii sa apara spre sfarsitul lunii aprilie – inceputul lunii mai. Ataca peste 200 de specii de arbori si arbusti. In urma atacului, tesutul se inroseste si se necrozeaza. In cazul ramurilor inrosirea cuprinde toata scoarta si o parte din lemn, pe frunze se localizeaza in jurul nervurilor iar pe fructe apar pete rosii sub forma unor aureole. Pomii atacati au frunzele ingalbenite iar dezvoltarea acestora este intarziata. Plantele atacate se usuca de la baza spre varf.

Combatere: 

• Se va folosi material plantator sanatos;
• Nu se vor recolta ramuri altoi din livezile unde a fost semnalata prezenta daunatorului;
• In timpul iernii se vor executa 1 – 2 tratamente cu Insecticid Confidor Oil SC 004;
• In vegetatie se pot executa tratamente cu Insecticid Calypso 480 SC, Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Actara 25 WG, Insecticid Mospilan 20 SG, Insecticid Movento 100 SC etc.

2.Păduchele lânos al mărului – Eriosoma lanigerum

Insecta iernează în stadiul de larvă de vârstele a I-a și a II-a, pe rănile canceroase de la nivelul ramurilor, tulpinilor sau ale rădăcinilor. Atacă preferențial mărul și rareori părul și alte specii pomicole. Dăunătorul se localizează pe tulpini, ramuri, lăstari, pedunculii fructelor și pe rădăcina în apropierea coletului. Datorită filamentelor ceroase albe, coloniile sunt ușor de recunoscut. Pe lăstarii tineri, păduchele se fixează la baza, iar pe ramuri și tulpini, în special în crăpăturile scoarței. În urma înțepării și sugerii sevei, țesuturile se hipertrofiază și apar umflături, care treptat se măresc și formează tumori cu aspect canceros. Pomii atacați sunt sensibili la ger, iar la atacuri puternice și repetate se usucă treptat.

Combatere:

• Măsuri preventive: respectarea măsurilor de carantină fitosanitară, tăierea ramurilor și lăstarilor atacați, eliminarea puieților atacați, folosirea la înființare, de material săditor sănătos;
• Tratamentele aplicate in timpul iernii, cu produsul Insecticid Confidor Oil SC 004 – 1,5%, distrug larvele hibernante.
• Pentru tratamente de vară se recomandă tratamente cu Insecticid Actara 25 WG (1.5 g/ 15 l apa), Insecticid Movento 100 SC (7.5 ml/ 10 l apa), Mospilan 20 SG (1.5 gr in 5 l apa), etc.

3.Păduchele verde al mărului – Aphis pomi

Dăunătorul dezvoltă 8 – 12 generații pe an. Iernează în stadiul de ou, depus pe ramurile subțiri ale pomilor. Primăvara, se localizează în vărful lăstarilor și pe frunzele tinere, pe care le înțeapă și le sug sucul celular, provocând o răsucire de la margini spre nervura principală și se la vârf spre pețiol. Treptat, frunzele se îngălbenesc și se usucă. Organele atacate rămân acoperite de dejecțiile dăunătorului, favorizând dezvoltarea Fumaginei (Capnodium salicium).

Combatere:

• Se vor executa tratamente chimice cu: Insecticid Fastac 10 EC, Insecticid Karate Zeon 50 CS, Insecticid Calypso 480 SC, Insecticid Mavrik 2 F, Insecticid Novadim Progress.

4.Puricele melifer – Psylla mali

În condițiile țării noastre, dăunătorul prezintă o singură generație pe an. Iernează în stadiul de ou, pe scoarța copacilor. Parazitează în special mărul dar poate fi întâlnit și pe păr sau scoruș. Livezile de meri din zonele cu precipitații bogate sunt cele mai expuse atacului acestui dăunător. Adulții și larvele colonizează, la începutul primăverii mugurii vegetativi și floriferi apoi se mută pe frunze și fructe tinere. Frunzele și lăstarii tineri se deformează în urma atacului, butonii florali avortează, se usucă și rămân atârnați pe ramuri. În cazul invaziilor puternice, lăstarii și frunzele se acoperă cu dejecțiile larvelor, ceea ce favorizează dezvoltarea ciupercii Capnodium salicinum.

Combatere:

• Se vor executa tratamente chimice cu: Insecticid Fastac 10 EC, Insecticid Karate Zeon 50 CS, Insecticid Calypso 480 SC, Insecticid Mavrik 2 F, Insecticid Novadim Progress sau Insecticid Juvinal 10 EC (acțiune strict aficidă, fiind slab toxic pentru entomofauna utilă).

5.Gărgărița mugurilor – Sciaphobus squalidus

Dăunatorul prezintă o generație la 2 ani. Iernează în stadiul de adult, în sol. Adulții își încep activitatea primăvara, când temperaturile depășesc pragul de 10ºC, urcă în coroana pomilor și se hrănește cu muguri, boboci florali, flori, frunze, ramuri tinere, provocând pagube însemnate. Larvele acestei specii nu sunt dăunătoare, întrucât se hrănesc în sol, cu rădăcinile plantelor erbacee spontane.

Combatere:

• Se recomandă mobilizarea solului din plantație, în toamna;
• Executarea de tratamente chimice cu: Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Calypso 480 SC,  Insecticid Actara 25 WG, Insecticid Reldan 22 EC etc.

6.Gărgărița florilor de măr – Anthonomus pomorum

Iernează în stadiul de adult, în scoarța exfoliată a pomilor, pe sub frunze căzute sau în stratul superficial al solului și are o singură generație pe an. Își începe activitatea la sfârșitul lunii martie, începutul lunii aprilie. Se hrănesc cu muguri de măr cultivat sau sălbatic, uneori, dăunătorul poate fi întâlnit pe păr sau păducel. Mugurii floriferi atacați dezvoltă flori sterile. Larvele produc cele mai mari pagube, deoarece se dezvoltă în interiorul bobocilor florari și se hrănesc cu petalaul, staminele și părtile interioare ale petalelor. Bobocii atacați nu se mai dezvoltă, se brunifică și rămân pe pom. Intensitatea atacului produce, în unii ani, pierderi de 80 – 90%.

Combatere:

• Se recomandă tăierea ramurilor atacate, răzuirea tulpinilor mai groase și distrugerea prin ardere a resturilor în care se pot găsi adulți hibernanți;
• Se recomandă aplicarea tratamentelor chimice în perioada de hrănire a dăunătorului cu unul dintre produsele: Insecticid Pyrinex Quick, Insecticid Novadim Progress, Insecticid Reldan 22 EC.

7.Molia orientală a fructelor –  Cydia molesta

Dăunătorul iernează în stadiul de larvă în interiorul unui cocon mătăsos și crăpături ale scoarței și dezvoltă până la 4 generații pe an. Molia atacă lăstarii și frunzele dar preferă în mod special fructele cu interiorul cărora se hrănesc larvele primelor generații producând pagube semnificative în pepiniere și în livezile tinere. Cea de-a III-a și cea de-a IV-a generație de larve pătrund în fruct prin zona codiței și rod galerii neregulate în jurul sâmburelui, provocând stagnarea creșterii fructelor, putrezirea și în final căderea acestora.

Combatere:

• Se recomandă tăierea și distrugerea fructelor și a lăstarilor atacați;
• Se pot utiliza capcane atractante;
• Tratamente chimice se pot aplica în perioada de zbor masiv cu: Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Affirm, Insecticid Mospilan 20 SG, Insecticid Calypso 480 SC, Insecticid Coragen 20 SC.

8.Molia vărgată a piersicului – Anarsia lineatella

Este un dăunător caracteristic piersicului, dar poate ataca și caisul. Dezvoltă 3 generații pe an și iernează în stadiul de larvă sub scoarța exfoliată a ramurilor. Părăsesc locul de iernarea primăvara, la apariția mugurilor din care se hrănesc. Larvele rod orificii de pătrundere în lăstarii tineri. Femelele depun ouăle pe muguri, iar larvele pătrund în fructele soiurilor timpurii. Larvele generațiilor următoare pătrund în fructele aflate în faza de coacere, unde sapă galerii adânci.

Combatere:

• Tăierea și distrugerea ramurilor și a lăstarilor afectați;
• Executarea de tratamente chimice cu: Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Karate Zeon 50 CS, Insecticid Affirm, Insecticid Mospilan 20 SG, Insecticid Laser 240 SC.

9.Molia pieliței fructelor – Adoxophyes orana

Este o specie polifagă ale cărei larve se hrănesc cu pulpa fructelor, în care sapă galerii superficiale. Atacă peste 47 de specii de plante erbacee și lemnoase. Rănile realizate sunt porți de intrare a ciupercilor din genul Monilinia.

Combatere:

• Se pot executa tratamente chimice cu: Insecticid Nurelle D, Insecticid Affirm, Insecticid Bactospeine DF.

10.Molia frunzelor de măr – Yponomeuta maliella

Prezintă o generație pe an, iernează sub un scut format dintr-o secreție care în contact cu aerul devine rigidă. Se hrănesc cu frunze tinere, distrug țesutul dintre cele 2 epiderme, provocând brunificarea și veștejirea acestora. După atacul de la nivelul frunzelor, larvele, părăsesc galeriile și își formează cuiburi acoperite de fire de mătase, la adăpostul cărora scheletuiesc frunzele putând provoca desfrunzirea pomilor. Este o specie monofagă.

Combatere:

• În cazul suprafețelor mici, sau a pomilor cu talie mică, există posibilitatea strângerii și distrugerii cuiburilor de larve, la începutul formării acestora;
• În timpul iernii se pot executa tratamente cu Insecticid Confidor Oil SC 004;
• În vegetație se pot aplica tratamente cu Insecticid Actara 25 WG, Insecticid Reldan 22 EC, Insecticid Laser 240 SC, Insecticid Coragen 20 SC, Insecticid Kaiso Sorbie 5 WG.

11.Viermele merelor – Cydia pomonella

Dăunătorul dezvoltă 1 – 3 generații pe an. Iernează în stadiul de larvă în interiorul unui cocon mătăsos, în crăpăturile scoarței, pe sub frunzele căzute. Larvele sapă galerii în pulpa fructelor și în zona centrală, unde se găsesc semințele, provocând căderea fructelor. În aceste galerii se instalează diverse microorganisme (ciuperci, bacterii) care determină putrezirea acestora. Pagubele se ridică uneori până la 60 – 80%.

Combatere:

• În timpul iernii și primăvara devreme, se vor răzui mușchii, lichenii și scoarța groasă de pe  trunchiurile și ramurile copacilor, se vor aduna și se vor distruge prin ardere;
• Se vor așeza brâie capcană pentru capturarea larvelor care se retrag pentru împupare, capcane care ulterior vor fi distruse;
• Chimic, acest dăunător poate fi combătut cu: Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Fastac 10 EC, Insecticid Karate Zeon 50 CS, Insecticid Calypso 480 SC, Insecticid Avaunt 150 SC

12.Minierul marmorat – Phyllonorycter blancardella

Dăunătorul atacă o serie de arbuști ornamentali și pomi fructiferi, printre care și mărul. Larvele se hrănesc cu țesuturile aflate între epiderma superioară și cea inferioară a frunzelor. Un atac masiv poate reduce puternic capacitatea de fotosinteză, ceea ce atrage după sine o scădere semnificativă a producției.

Combatere:

• Frunzele căzute pe sol vor fi adunate și distruse prin ardere;
• Chimic, dăunătorul poate fi combatut cu: Insecticid Actara 25 WG, Insecticid Reldan 22 EC, Insecticid Laser 240 SC, Insecticid Coragen 20 SC, Insecticid Kaiso Sorbie 5 WG

13.Fluturele cu abdomenul auriu – Euproctis Chrysorrhoea

Este un dăunător polifag ce atacă o serie de arbori și pomi fructiferi. Dezvoltă o singură generație pe an și iernează în stadiul de larvă într-un cocon poziționat în vârful lăstarilor. Este necesară examinarea atentă a pomilor pentru detectarea acestui dăunător.

Combatere:

• Se vor elimina ramurile pe care sunt prezente larve;
• Chimic, dăunatorul poate fi combătut cu:  insecticid Karate Zeon 50 CS , Insecticid Fastac 10 EC, Insecticid Laser 240 SC,  Insecticid Affirm, Insecticid Calypso 480 SC.

14.Omida păroasă a dudului – Hyphantria cunea

Dăunător cu 2 generații pe an, iernează în stadiul de pupă, în numeroase locuri (crăpături ale scoarței, pe garduri, pereți, sau în stratul superficial al solului). Adulții apar primăvara, au un zbor crepuscular, nocturn iar ziua stau ascunși. Își depun ouăle pe partea inferioară, iar în stadii incipiente, larvele consumă epiderma inferioasă și parenchimul, iar pe măsură ce se dezvoltă se mută pe ramuri, distrugând în totalitate frunzele. Dacă atacul se repetă 2 – 3 ani consecutiv, pomii se debilitează și se usucă.

Combatere:

• Se pot executa tratamente chimice cu:  Insecticid Aqua K-Othrine , Insecticid Decis Mega 50 EW , insecticid Karate Zeon 50 CS , Insecticid Fastac 10 EC, Insecticid Novadim Progress, Insecticid Laser 240 SC.

15.Nălbarul (albilița) – Aporia crataegi 

Dăunătorul iernează în stadiul de larvă, în cuiburi formate din frunze uscate, răsucite și unite între ele prin fire de mătase. Larvele părăsesc adăposturile primăvara și se hrănesc cu muguri, apoi cu frunze. Frunzele atacate se răsucesc în jurul nervurii principale. Este o specie polifagă, frecvent atacă mărul, părul, prunul, ulmul și păducelul. În cazul unor invazii puternice, pomii pot fi defoliați complet.

Combatere: 

• Cuiburile de larve se vor distruge, în timpul iernii;
• Se pot executa tratamente chimice cu:  Insecticid Aqua K-Othrine , Insecticid Decis Mega 50 EW , insecticid Karate Zeon 50 CS , Insecticid Fastac 10 EC, Insecticid Novadim Progress, Insecticid Laser 240 SC.

16.Sfedelitorul tulpinilor – Cossus cossus

Dăunătorul prezintă o generație la 2 ani și iernează în stadiul de larvă, în scoarța pomilor din care se hrănesc. Se dezvoltă în trunchiul multor specii (măr, păr, prun, cais, cireș, plop, ulm, frasin, tei etc.), dar preferă pomii debilitați și cu lemnul moale, în care rod galerii largi prin care pot pătrunde microorganisme ce provoacă putrezirea lemnului. Frunzele pomilor atacați sunt îngălbenite, recoltele acestora sunt mici și în timp se usucă.

Combatere:

• Se recomandă curățirea scoarței și tăierea ramurilor uscate;
• Trunchiurile și coroana pomilor pot fi tratate cu Insecticid Novadim Progress.

17.Sfredelitorul ramurilor – Zeuzera pyrina

Dăunătorul iernează în stadiul de larvă în galeriile pe care le roade în tulpini și ramuri. Este o specie polifagă dar provoacă pagube în special merilor și perilor din pepiniere și plantații tinere.  Poate fi întalnit și pe specii silvice precum frasin, mesteacăn, tei, liliac, arțar, castan etc. Depunerea de excremente la baza pomilor, este un simptom caracteristic atacului acestei insecte. Pomii atacați prezintă semne de debilitare, iar în cazul atacurilor puternice ramurile afectate de galerii se rup, iar pomii se usucă.

Combaterea  se execută ca și în cazul Sfredelitorului tulpinilor, detaliat anterior.

18.Viespea cu fierăstrău a merelor – Hoplocampa testudinea

Prezintă doar o generație pe an și iernează în sol la 5 – 15 cm adâncime, într-un cocon, în stadiul de larvă. Femelele depun, în caliciul florilor  ouă, din care, în decursul lunii mai apar larvele ce pătrund în fructele abia formate și rod galerii sub epiderma acestora până la nivelul semințelor, provocând căderea lor prematură. Fructele atacate superficial rămân în pom, ajung la maturitate dar nu mai au aspect comercial.

Combatere:

• Toamna se va săpa solul din livezi, pentru distrugerea rezervei de larve;
• Se recomandă efectuarea unui tratamente cu Insecticid Novadim Progress sau Insecticid Calypso 480 SC, la scuturarea petalelor, pentru combaterea adulților înaintea depunerii ouălor.

19.Cicada gheboasă – Cerasa bubalus

Dăunătorul prezintă o generație pe an. Iernează în crăpăturile din scoarța pomilor, în stadiul de ou. Daunele produse de acest dăunător sunt indirecte, sursa principală de hrană este reprezentată de plante ierboase (trifoi, lucernă), de la care se hrănește cu sucul celular. Femelele depun ouăle pe ramurile de măr, într-o incizie făcută cu ovipozitorul. În zona respectivă, scoarța crapă, iar circulația sevei este oprită. Ramurile atacate nu mai fructifică normal, iar în caz de atacuri puternice se usucă. Rănile produse reprezintă căi de acces pentru agenții patogeni. Pagube ridicate se înregistrează în cazul puieților, care în urma atacului se usucă.

Combatere:

Combaterea dăunătorului este dificilă, astfel că se va pune accent pe măsurile preventive:

• Se va controla atent materialul săditor;
• Ramurile afectate se vor aduna și se vor distruge prin ardere;
• Plantele ierboase din livadă vor fi distruse;
• Tratamente chimice se pot executa în perioada de repaus cu Insecticid Confidor Oil SC 004.

20.Cicada meliferă – Metcalfa  pruinosa

Este o specie polifagă, consumatoare de viță de vie, arbori și arbuști ornametali și pomi fructiferi. Dezvoltă o generație pe an și iernează în stadiul de ou în ramurile planelor atacate. Adulții și larvele consumă sucul celular al plantelor împiedicând creșterea și răspândind numeroase viroze. Combaterea este dificilă din cauza stratului de ceară ce acoperă corpul insectelor.

Combatere:

•  Se pot executa tratamente chimice cu: Insecticid Mospilan 20 SG, Insecticid Faster 10 CE, Insecticid Confidor Energy, Insecticid Actara 25 WG, Insecticid Actellic 50 EC.

21. Acarienii (păianjenii plantelor)– pot fi combătuți cu: Acaricid Nissorun 10 WP, Acaricid Milbeknock EC, Acaricid Envidor 240 SC, Acaricid Vertimec 1.8 EC.

Importanta:

   Boabele sunt folosite în alimentaţia omului în diferite preparate, la fabricarea unor sortimente de salam şi ciocolată. Făina de linte se poate adăuga în proporţie de 10 – 12% în faina de grâu la prepararea pâinii. Boabele se pot  folosi şi în hrana animalelor, uruite sau întregi (lintea mărunţită se dă la păsări). Paiele şi pleava sunt mai fine ca Ia mazăre şi
conţin 9 – 12% proteină, fiind consumate integral de animale.

Particularitati biologice:

Lintea germinează la 4 – 5°C, având răsărire hipogeic.

   Rădăcina este de tipul II, dar mai puţin dezvoltată decât la mazăre.

   Tulpina este scundă (30 – 60 cm), ramificată, striată şi firavă.

   Frunzele sunt paripenate, terminate cu cârcei, având 3-7 perechi de foliole lungi de l – 2 cm, înguste, iar stipelele înguste şi mici.

   Florile sunt grupate câte 2 – 4 în raceme, sunt de culoare albă, cu stindardul albăstrui, înflorirea începe la circa 50 de zile de la răsărire (2/3 din perioada de vegetaţie), polenizarea este autogamă, alogamia nefiind exclusă.

   Păstaia este rombică sau ovală (10 – 15 mm lungime; 5-10 mm lăţime) şi conţine l – 3 seminţe. Unele păstăi sunt dehiscente sau se desprind uşor de pe plantă, producând pierderi.

   Sămânţa are forma unei lentile biconvexe, mărimea este în funcţie de subspecie (MMB 25 – 70 g) şi are culori diferite. Pe plan mondial mai răspândită este ssp. macrosperma – var. numularia, din care s-au obţinut diverse soiuri.

Cerinte fata de clima si sol:

    Nefiind pretenţioasă la căldură, arealul ei este până la 60° latitudine nordică. Deşi germinează la 4 – 5°C, răsărirea normală se petrece la 7 – 10°C. Plantele suportă -6°C. La înflorire şi fructificare temperatura medie zilnică trebuie să nu depăşească 20°C. Suma de grade este de 1.500 – 1.800°C, din care jumătate pană în faza de înflorire.
Excesul de umiditate duce la creşterea buruienilor cu care lintea nu poate lupta, precum şi la favorizarea bolilor (rugini, făinări etc.)- Ssp. macrosperma are cerinţe mai ridicate la umiditate decât ssp. microsperma.

Tehnologia de cultivare:

Rotaţie
Deoarece în toate ţările (mai puţin India, Turcia), ocupă suprafeţe mici, lintea nu intră în rotaţii. Preferă plantele prăsitoare din zona ei de cultură, care lasă terenul curat de buruieni. Ca succesoare sunt cerealele păioase, în special grâul de toamnă, deoarece lintea eliberează terenul devreme. Lintea nu se autosuportă, însă după ea poate urma orice altă plantă de cultură.

Fertilizare
Pentru fiecare chintal de boabe, plus paiele respective, lintea extrage din sol 6,3 kg azot, 1,0 kg fosfor şi 1,5 kg potasiu. Dacă azotul şi-1 procură în cea mai mare parte pe cale simbiotică, nefiind necesară fertilizarea cu acest element, în schimb fosforul dă sporuri de producţie. Se recomandă aplicarea a 30 – 100 kg P2O5, în funcţie de gradul de aprovizionare a solului în fosfor.

Lucrările solului
Sunt ca cele de la mazăre, urmărindu-se în mod deosebit combaterea buruienilor.

Sămânţa şi semănatul
Sămânţa de linte trebuie să aibă peste 97% puritate, iar germinaţia să fie peste 85%. Inocularea cu bacterii fixatoare de azot aduce sporuri de producţie. Semănatul se face în prima urgenţă, întârzierea semănatului face ca răsărirea plantelor să fie neuniformă, cultura se îmburuienează, iar seceta din vară diminuează legatul. Semănatul cu 10 zile întârziere a micşorat producţia cu 400 -500 kg/ha.
Densitatea la semănat este cuprinsă între 180 – 220 boabe germinabile pe m2 pentru lintea mare (ssp. macrosperma) şi 250 – 300 boabe/m2 pentru lintea măruntă (ssp. microsperma).
Distanţa între rânduri este de 12,5 cm, iar adâncimea de semănat este de 3 – 5cm.
Cantitatea de sămânţă la hectar este de circa 100 kg/ha la lintea mare şi 80 kg/ha la lintea mica.

Lucrările de îngrijire
După semănat se face tăvălugitul, iar după răsărire, când plantele au 6 – 8 cm, se trece cu grapa cu colţi reglabili, care distruge crusta şi buruienile în curs de răsărire. Buruienile se pot combate cu erbicidele folosite la mazăre.
Plivitul biologic se face pentru a înlătura „lintoiul” (Vicia saliva var. lensisperma), care în lan se deosebeşte de linte având un habitus mai mare, foliole mai mari şi mucronate, iar florile colorate , în loturile semincere plivitul biologic este obligatoriu.

Recoltarea
Deşi păstăile se coc treptat, având inflorescenţe mai puţine, eşalonarea coacerii este mai redusă decât la mazăre. Lintea se recoltează când păstăile din treimea de jos a plantei sunt galbene-brune, au seminţe tari, păstăile de mijloc sunt galbene, iar cele superioare încă verzi. De aceea, recoltatul se face în două faze: se taie plantele (cu coasa sau cositori mecanice) şi rămân pentru uscare în brazde sau se adună în poloage; după uscare se treieră direct în câmp cu combina sau se transportă la batoze reglate ca şi pentru alte leguminoase. Lintea are capacitatea de producţie de l O – 15 q/ha. La noi în ţară producţiile au variat între 6-8 q/ha, fiind apropiate de media pe plan mondial.

Importanta:

    Boabele de năut sunt folosite în alimentaţie sub diferite forme: fierte, prăjite, ca surogat de cafea etc. In hrana animalelor boabele (uruite) au utilizări mai restrânse la cabaline şi porcine. Produsele secundare (paiele) au o slabă valoare furajeră, deoarece se l i gn i fi că, iar frunzele se scutură. Planta verde nu se foloseşte în furajare, datorită conţinutului în acid oxalic şi malic. Boabele conţin circa: 20 – 25% proteine, 4 – 6% grăsimi, 53 – 63% substanţe extractive neazotate; 4 – 8% celuloză şi 3 – 5% cenuşă.

Particularitati biologice:

    Năutul  are răsărirea hipogeică. Rădăcina este de tipul II, având putere mare de absorbţie şi solubilizare. Tulpina are 30 – 60 cm înălţime, este muchiată, acoperită cu peri şi erectă până la maturitate. Frunzele sunt imparipenat compuse, cu 7 – 17 foliole dinţate, acoperite cu perişori ce secretă acid oxalic, acid malic etc.
Florile sunt dispuse solitar, având diferite culori şi înflorirea eşalonată (2-3 săptămâni) de la bază spre vârf, iar polenizarea este autogamă. Păstăile sunt scurte, ovale, galbene-deschis şi acoperite cu perişori, conţinând l – 3 seminţe. Seminţele au diferite forme, culori şi mărimi.

Cerinte fata de clima si sol:

    Năutul are cerinţe destul de mari la temperatură, suma de grade fiind de circa 2.000°C. Suportă cel mai uşor seceta dintre leguminoasele pentru boabe. La germinaţie temperatura minimă este 3 – 4°C. La 6 – 8°C răsare în mai puţin de 10 zile. Ca plantulă rezistă la -6°C, iar în perioada de vegetaţie cere temperaturi până la 20 – 21°C.
Solul cel mai potrivit pentru năut trebuie să aibă textura mijlocie, să fie bogat în calciu. Nu reuşeşte pe soluri grele, excesiv de umede, slab aerate. Valorifică, însă, bine solurile nisipoase şi uşor salinizate.

Tehnologia de cultivare:

Rotaţie

    La noi în ţară amplasarea năutului nu constituie o problemă, având în vedere suprafeţele mici cultivate. Se poate cultiva după orice plantă, însă nu se recomandă să revină după el şi alte leguminoase, în zona de cultură de la noi, năutul revine după cereale sau floarea-soarelui. El este o bună  premergătoare pentru grâul de toamnă.

Fertilizare

    La o producţie de 100 kg boabe, plus paiele ce revin, năutul consumă circa 5,5 kg azot, 1,8 kg fosfor şi 4,5 kg potasiu (similar cu mazărea). Prin aplicarea a 300 kg/ha superfosfat s-au obţinut sporuri de 7 – 8 q/ha boabe, faţă de cultura neîngrăşată, în anii secetoşi, care inhibă formarea nodozităţilor, s-a constatat efectul favorabil al azotului. Năutul se fertilizează cu 200 – 300 kg/ha superfosfat, toamna sub arătură, iar la pregătirea patului
germinativ circa 100 kg azotat de amoniu.

Lucrările solului
Sunt cele prezentate la mazăre, dar diferenţiate în funcţie de planta premergătoare.

Sămânţa şi semănatul

Pentru semănat seminţele trebuie să aibă puritatea peste 96%, iar germinaţia peste 90%, Tratamentul cu nitragin are eficacitate bună în anii cu regim hidric favorabil. Prin scarificarea seminţelor de năut s-a redus procentul de seminţe tari de la 54% la 1%, iară a vătăma sămânţa, îmbunătăţind mult germinaţia. Semănatul se face în urgenţa întâi, când solul are circa 4°C. întârzierea semănatului în zona lui de cultură duce la uscarea solului, decalarea răsăririi şi fructificării, respectiv la scăderi de producţie.

   Densitatea de semănat la năut, este de circa 40 boabe germinabile la m2, în zone umede se recomandă 50 boabe/m2. Distanţa între rânduri influenţează mai puţin producţia, putându-se semăna în rânduri simple sau duble, la 60 – 70 cm, pentru a se putea prăşi, în cazul terenurilor curate de buruieni, sau dacă se folosesc erbicide cu selectivitate ridicată şi nu trebuie prăşit, se poate semăna la distanţe relativ apropiate (15 cm), caz în care, la aceeaşi densitate, plantele au o repartiţie mai judicioasă. Se poate semăna şi în benzi (60 – 70 cm între benzi şi 15 cm între rândurile benzii).
Adâncimea de semănat este de 5 – 7 cm, în funcţie de textura şi umiditatea solului. Cantitatea de sămânţă folosită la semănat este de 80 – 120 kg/ha, în funcţie de densitatea stabilită şi de MMB.

Lucrările de îngrijire

    Se face tăvălugitul după semănat, iar înainte de răsărire se execută o lucrare cu grapa care distruge buruienile şi crusta. Când plantele au 4 – 6 cm se face o lucrare cu sapa rotativă, în perioadele în care plantele pierd turgescenţa. La semănatul în rânduri rare se fac 2 – 3 prăşite. Pentru combaterea buruienilor se recomandă folosirea erbicidului
Treflan 24 EC (4-5 l/ha) aplicat la pregătirea terenului.

Recoltarea

Având coacere mai uniformă ca celelalte leguminoase pentru boabe (favorizat şi de temperatura zonei), portul erect şi păstăi indehiscente, năutul se pretează mai bine la recoltatul mecanic. Se recoltează când păstăile sunt galbene şi frunzele scuturate, în două etape sau direct cu combina, întârziind recoltatul rezultă seminţe tari, care fierb greu. La noi în ţară se obţin producţii de 10 – 15 q/ha. Capacitatea de producţie a năutului este, însă, mai mare: 25 q/ha.

Importanţă

Arahidele ocupă locul al 3-lea în producţia mondială de ulei, obţinându-se peste 3 milioane tone ulei anual, cultura situându-se după soia, floarea-soarelui şi înaintea bumbacului. Uleiul de arahide este folosit în alimentaţie, în industria conservelor, a margarinei, iar cel depreciat, la săpunuri etc. Uleiul de arahide are o bună valoare alimentară (are un conţinut bogat în vitamina B1 etc.), însă la o păstrare necorespunzătoare râncezeşte uşor. După extragerea uleiului şrotul şi turtele se folosesc în prepararea halvalei, ciocolatei etc., iar seminţele întregi se consumă prăjite sau în diferite preparate culinare. Ca furaj, se folosesc uneori turtele şi şroturile, fiind bogate în proteină. Tulpinile conţin circa 10% proteine, fiind folosite ca nutreţ grosier.

Răspândire

Pe glob, arahidele se cultivă pe 25,5 milioane ha („Production yearbook”, 2001), suprafaţa cea mai mare fiind în Asia (13,6 milioane ha, din care India 8,2 milioane ha, China 4,6 milioane ha) şi Africa (8,8 milioane ha). Mare exportatoare de ulei de arahide este Senegalul, urmat de Nigeria,  Sudan etc. Europa cultivă circa 11 mii ha, în ţările sudice. La noi în ţară se cultivă pe suprafeţe restrânse în sudul ţării, de-a lungul Dunării.

Particularităţi biologice

Arahidele  sunt plante anuale, cu rădăcină pivotantă de tipul U, tulpină erectă sau culcată, frunze paripenate cu 2 perechi de foliole.

Florile apar la 25 – 30 zile de la răsărire, sunt mici, galbene sau portocalii, solitare sau grupate câte 2 -4 în inflorescenţe. Planta are două  tipuri de flori: unele ce se deschid, cu corola vizibilă la polenizare şi altele ce
nu se deschid, dispuse la baza tulpinii şi pe porţiunea subterană, la care polenizarea se face cu floarea închisă.
Fecundaţia este autogamă. După fecundaţie baza ovarului are o creştere rapidă (5 – 20 cm), formând o prelungire – organ numit ginofor. Acesta poartă ovarul şi pătrunde în sol (circa 10 cm), unde se dezvolta fructul. La florile situate în partea superioarǎ a tulpinii, la care ginoforul nu ajunge cu ovarul până la sol, fructul nu se dezvoltă. Fructul (format în sol) se acoperă cu o micoriză ecototrofǎ, care-l protejează de uscăciune.

Fructul este o păstaie indehiscentă, de forma unei gogoşi de vierme de mătase, cu l – 5 seminţe (reprezentând 65 – 75% din masa fructului). O plantă formează, în condiţiile ţării noastre, până la 250 de flori şi 25 – 30 de fructe (care reprezintă 5 – 15% din numărul florilor); în zonele favorabile de  cultură, poate forma până la 500 – 700 fructe pe plantă.

Cerinţe faţă de climă şi sol

Arahidele au cerinţe foarte ridicate faţă de căldură. Temperatura minimă de germinaţie în sol este de 12 – 13°C. înfloresc Ia 20°C, iar pe perioada de vegetaţie suportă temperaturi de 35 – 40°C. La o temperatură medie zilnică de 12°C încetează depunerea substanţelor în bob. În perioada de vegetaţie (120 zile soiurile extratimpurii şi 200 zile cele târzii), suma de grade este de 3.000 -4.000°C sau chiar mai mult. Cerinţele la umiditate sunt mai mari până la înflorit, în zona subtropicală, cu evaporaţie intensă, se obţin producţii bune numai dacă în primele trei luni de vegetaţie cad circa 500 mm precipitaţii, în condiţiile ţării noastre, cu evaporare mai redusă în mai-iunie, sunt suficiente 250 mm. Ploile abundente reduc regimul termic, scad producţia şi întârzie maturizarea fructelor.
Solurile uşoare sau chiar nisipoase, care permit pătrunderea ginoforilor şi dezvoltarea fructelor, cu reacţie neutră spre alcalină (pH 6,5 – 7,5), sunt cele mai favorabile pentru această plantă. Arahidele se cultivă în zonele tropicale şi subtropicale, însă prin ameliorare s-au creat soiuri timpurii care se maturizează până aproape de paralela 44° latitudine nordică. Mai la nord sau mai la sud de zona tropicală fructele rămân mai mici şi mai sărace în ulei. în ţara noastră arahidele se pot cultiva numai în zonele sudice, cu condiţiile termice cele mai ridicate (Zimnicea, Turnu Măgurele) şi pe nisipurile din Oltenia (în condiţii de irigare).

Tehnologia de cultivare a arahidelor

Rotaţie

Arahidele se pot cultiva după orice plantă, iar ele sunt bune premergătoare pentru culturile (cerealele) de primăvară. Se pot cultiva pe acelaşi teren după 2-3 ani.

Fertilizare

    Se face cu 10 – 15 tone/ha gunoi de grajd (bine descompus), la care se adaugă îngrăşămintele fosfatice şi, eventual, potasice. Se poate face şi fertilizarea numai cu îngrăşăminte minerale, în ţara noastră, se recomandă doze de N50P50 anual.

Lucrările solului

Toamna se face arătura adâncă, iar primăvara pregătirea patului germinativ ca şi pentru alte plante semănate târziu. Ultima lucrare trebuie să nu se facă mai adânc de 8 – 10 cm, pentru ca ginoforii să nu pătrundă la adâncime prea mare, fapt care ar întârzia maturizarea şi ar reduce numărul fructelor formate.

Sămânţa şi semănatul

Se folosesc seminţe din anul precedent, descojite (sau fructe rupte în două), cu 2 – 3 zile înainte de semănat. Semănatul se face când temperatura solului ajunge la 14 – 15°C. Densitatea optimă este de 8 – 12 plante/m2, iar distanţa între rânduri de 50 – 60 cm, iar pe rând Ia 16 – 20 cm. Semănatul se face la adâncimea de 5 – 6 cm. Cantitatea de sămânţă este de 35 – 50 kg/ha laseminţele mici, 60 – 70 kg/ha la seminţele mari şi 100 – 120 kg/ha Ia păstăi.

Lucrările de îngrijire

Obişnuit se fac 3 – 4 prăşile, când se execută rărirea şi 2 – 3 muşuroiri, pentru a favoriza pătrunderea ginoforului. Pentru combaterea buruienilor pe cale chimică se folosesc erbicidele Treflan (4 -5 l/ha) , încorporate în sol înainte de semănat, iar în perioada de vegetaţie Basagran (2-3 l/ha). Viermii albi, care pe nisipurile Olteniei produc pagube mari (consumă rădăcinile şi fructele).

Irigarea pe nisipurile din sudul Olteniei se face prin circa 8 udări cu 300 -350 m3/ha fiecare, iar pe cernoziomuri prin 3-5 udări cu norme de 400 – 500 m3/ha.

Recoltare

Se recoltează la maturitatea deplină, înainte de venirea brumelor, prin smulgere manuală, cu sapa şi prin procedeele folosite la recoltarea cartofilor. Urmează uscarea fructelor pe capre sau suporţi improvizaţi, apoi desprinderea fructelor cu mâna sau cu batoze speciale. În ţările mari cultivatoare se folosesc combine speciale de recoltat. Producţiile sunt foarte variabile, de la 4 – 5 q/ha la 30 – 40 q/ha în zone foarte favorabile. La noi s-au obţinut până la 10-20 q/ha. Păstrarea se face la 14% umiditate. La recoltare păstăile au un conţinut ridicat de apă (circa 40%), astfel că uscarea este obligatorie, la temperaturi de 50 – 60°C pentru arahidele de consum şi sub 50°C pentru cele de sămânţă.

Importanta:

    Apreciate ca şi alte leguminoase, prin conţinutul în proteină, seminţele acestei plante sunt folosite sub diferite forme în alimentaţia omului (supe, piureuri, surogat de cafea, în amestec în faina de grâu etc.) şi furajarea animalelor în anumite proporţii, în combinaţie cu alte nutreţuri. Se mai poate folosi planta întreagă ca nutreţ-siloz sau ca îngrăşământ verde.

    Compoziţia medie a boabelor, este următoarea: 14,4% apă; 25,2% proteine; 47,6% substanţe extractive neazotate; 1,6% grăsimi; 8,5% celuloză şi 2,7% cenuşă.

    Pe plan mondial bobul se cultivă pe 2,32 milioane ha („Production yearbook”, 2001), din care 0,99 milioane ha în Asia (0,9 milioane ha în China), în cele două Americi suprafaţa este de un sfert de milion ha. în Europa se cultivă pe 162 mii ha, din care în Italia 47 mii ha. La noi în ţară bobul a fost introdus de celţi şi slavi; în prezent, se cultivă pe suprafeţe reduse, prin grădini în jud. Suceava, iar în cultura de câmp pe circa 1.000 – 2.000 ha.

Particularitati biologice

Rădăcina este de tipul II, având pivotul principal bine dezvoltat şi multe ramificaţii. Nodozităţile se formează, în proporţie de peste 75%, până la adâncimea de 12 cm .
Tulpina este cu patru muchii, fistuloasă, înaltă de 100 – 150 cm, slab ramificată.
Frunzele sunt paripenate, cu 2 – 3 perechi de foliole mari, eliptice. Stipelele sunt ovoid-lanceolate, mari, adeseori cu secreţii nectarifere extraflorale, fiind căutate de afide.

Florile sunt grupate, gate 3 – 6, în raceme. Pe o plantă se formează 36 – 43 flori la var. minor şi 37 – 49 la var. aequina, dispuse pe primele şapte etaje (peste 70%), în special pe etajele 2-5. Procentul de legare este cuprins între 11 – 20%, fiind dependent, în special, de condiţiile climatice din perioada legării . Polenizarea este autogamă dar alogamia este frecventă mai ales în regiunile sudice.

Fructele (păstăile) sunt de 5 – 10 cm lungime, devenind negre la maturitate, datorită oxidării tirozinei existentă în pericarp. Din păstăile legate, doar 66 – 67% ajung la maturitate; celelalte cad după fecundare, în păstaie sunt:3 -5 seminţe de forme şi mărimi diferite.
Perioada de vegetaţie la bobul mijlociu este de circa 130 zile, din care 50 de zile de la semănat la apariţia florilor, apoi încă 20 zile până la formarea păstăilor şi circa 60 zile de la formarea păstăilor la maturitate, în anii mai secetoşi şi cu temperaturi mai ridicate, perioada de vegetaţie a bobului este mai scurtă.

Cerintele fata de clima si sol

    Bobul necesită un climat umed şi răcoros, suma de grade fiind, după unele date, de circa 1.800°C. Din cercetările de la Cluj-Napoca reiese că, pentru „bobuşor”, suma de grade a fost de 2.140 – 2.616°C, iar pentru bobul mijlociu 2.196 – 2.592°C, fiind variabilă de la an la an. Plantula suporta îngheţuri până Ia −5°C, iar pe parcursul perioadei de vegetaţie cere temperaturi moderate. La înflorire, temperatura optimă este de 15 – 20°C.

    Cerinţele faţă de apă sunt ridicate, bobul fiind sensibil la secetă, în special la înflorire (cad florile). Coeficientul de transpiraţie este de 400-1.100. În zonele secetoase intervine atacul mai accentuat al afidelor, ducând la scăderea simţitoare a producţiei. Solurile favorabile pentru bob sunt cele luto-argiloase, fertile, cu reacţie neutră sau uşor alcalină. La pH sub 6 planta şi sistemul simbiotic suferă, producţiile fiind mai mici. Solurile mai grele, argiloase şi mai umede sunt valorificate de bob dacă sunt structurate, iar pe solurile nisipoase se poate cultiva numai dacă apa freatică este la circa l m, sau într-un regim de ploi bogat.

Tehnologia de cultura:

Rotatia

Bobul se seamănă după orice cultură, cu excepţia leguminoaselor, în zona de cultură de la noi se poate semăna după cereale, in pentru fibre, sfeclă sau cartofi. După bob se pot cultiva toate plantele, cu excepţia leguminoaselor.

Fertilizare
Pentru fiecare chintal de seminţe, plus paiele ce revin, bobul consumă: 6 kg N, 1,5 kg P2O5, 4,4 kg K2O, 2,1 kg CaO etc. Ţinând cont de zona de cultură şi perioada de vegetaţie mai lungă, bobul reacţionează bine şi la aplicarea gunoiului de grajd. Gunoiul se aplică în doze moderate (15 – 20 tone/ha), pe soluri foarte sărace, podzolite. Obişnuit, gunoiul de grajd se aplică numai plantei premergătoare, bobul valorificând efectul îngrăşământului organic în anul al doilea de la aplicare. Prin aplicarea microelementelor (molibden, bor, cupru etc.), ca şi la alte leguminoase, se obţin sporuri de producţie pe soluri cu carenţe în aceste elemente.

Sămânţa şi semănatul

    Pentru semănat, puritatea seminţelor de bob trebuie sa fie peste 97%, iar germinaţia peste 85%. Este indicat să se facă tratamentul seminţelor cu Nitragin. Perioada de semănat este în prima urgenţă, când solul are 4 – 5°C. Astfel, pentru germinaţie se foloseşte mai bine umiditatea din zăpezi; plantele scapă de atacul afidelor şi ajung la maturitate mai devreme. Densitatea la semănat este de 40 – 60 plante pe m2. Distanţa dintre rânduri influenţează mai puţin producţia, putându-se semăna în rânduri apropiate (15 cm) în soluri neîmburuienate sau dacă se erbicidează, iar pe terenuri relativ îmburuienate se vor adopta rânduri simple la 50 – 60 cm sau benzi la 60/15 cm, pentru a se putea prăşi. Mai răspândit este semănatul în rânduri simple la 50 – 60 cm (uneori 70 cm), pentru a se putea prăşi. Adâncimea de semănat este de 6 – 8 cm, în funcţie de textura şi umiditatea solului. Cantitatea de sămânţă este de 180 – 220 kg/ha la bobuşor şi 250 – 300 kg/ha, sau mai mult, la bobul mare.

Lucrările de îngrijire

Constau în distrugerea crustei înainte şi după răsărire, combaterea buruienilor şi dăunătorilor. După ce plantele au 10 cm se fac 2-3 praşile mecanice completate cu praşile manuale.
Buruienile din cultura bobului se pot combate prin aplicarea erbicidelor antigramineice: Treflan (3-4 l/ha), încorporate în sol o dată cu pregătirea terenului.
Pentru combaterea gărgăriţei (Bruchus rufimanus) a păduchelui negru (Aphis fabae) şi a altor dăunători se fac tratamente în faza de ofilire a primelor inflorescenţe.

Recoltare
Maturizarea bobului fiind eşalonată, uneori în peste 20 de zile, recoltarea se face în două faze: când 2/3 din păstăi sunt mature (s-au înnegrit), se taie plantele cu coase sau cu secerători, iar după 2-4 zile (după uscare) se treieră. Recoltatul se poate face şi direct cu combina, când 90% din seminţe au ajuns la maturitate. La combină se fac adaptările necesare recoltării bobului.
La noi în ţară producţiile sunt variabile, în funcţie de condiţiile de cultură: în zonele favorabile se obţin producţii de peste 20 q/ha. Raportul seminţe-paie este de 1:1,5. La păstrare se iau aceleaşi măsuri ca şi la celelalte leguminoase.

Principalele boli sunt:

1. Magnaporthe grisea –  Arsura frunzelor

Simptome:

• Pe ambele feţe ale limbului, mai mult pe cea inferioară, apar pete, alungite în direcţia nervurilor, galbene-cenuşii, cu marginea brună, răspândite neregulat, izolate sau confluente.
• Frunzele puternic atacate se usucă începând de la vârf.
• Când atacul este puternic, boala se manifestă şi pe tulpini, prin brunificarea nodurilor în dreptul cărora paiul este sugrumat, se îndoaie şi se rupe cu uşurinţă.
• Dacă infecţia se produce după formarea boabelor, acestea rămân mici şi se şiştăvesc.
• Uneori pe ele apar pete brune.
• Pe suprafaţa ţesuturilor infectate se formează un puf cenuşiu, puţin dezvoltat, alcătuit din fructificaţiile ciupercii.

Masuri de prevenire si combatere:

•  rotatia culturii
• arderea miristei
• fertilizarea echilibrata
• tratarea semintei si tratamente in vegetatie cu DITHANE 2 kg/ha si TOPSIN 1 l/ha aplicate in faza de burduf.

2. Gibberella fujikuroi f.c. Fusarium moniliforme  -Fusarioza

Simptome:

• La plantule, rădăcinile şi coletul putrezesc, plantele fiind distruse scurt timp după răsărire.
• Plantele mature (după înflorire) de obicei se alungesc normal, se clorozează şi după un timp relativ scurt (circa 10 zile) mor.
• La plantele bolnave, ţesuturile tecilor frunzelor bazale se necrozează, iar pe timp umed sunt acoperite de un puf albicios, cu pernuţe roz, alcătuite din conidioforii şi conidiile ciupercii.
• Paiul de sub tecile bolnave prezintă dungi negre iar, în interior, miceliu bogat, îndeosebi în dreptul nodurilor. Rădăcinile şi coletul putrezesc.

Masuri de prevenire si combatere:

•  rotatia culturii
• arderea miristei
• fertilizarea echilibrata
• tratarea semintei si tratamente in vegetatie cu DITHANE 2 kg/ha si TOPSIN 1 l/ha aplicate in faza de burduf.

3. Cochliobolus miyabeanus  f.c. Drechslera oryzae (Breda de Haan)  – Helmintosporioza

Simptome:

• Sunt afectate toate organele aeriene ale plantelor, în toate fazele de dezvoltare.
• Plantulele se brunifică, pe suprafaţa lor se dezvoltă un înveliş brun şi mor.
• La plantele mature, boala se manifestă îndeosebi pe frunze, începând cu cele de la bază.
• Pe acestea apar pete, la început mici, circulare, de culoare verde-deschis, care cu timpul se extind de-a lungul limbului şi devin cenuşii-gălbui în centru şi brune sau negricioase la periferie, mărginite de o dungă gălbuie, ceea ce le diferenţiază de cele produse de Piricularia.
• În condiţii de umiditate, la suprafaţa petelor se dezvoltă o pulbere brună, alcătuită din conidiofori şi conidii.
• Pe ultimul internod al paiului şi pe ramurile paniculului, apar pete brune sau negricioase, cu un contur difuz, în dreptul cărora ţesuturile se necrozează, slăbesc ca rezistenţă, iar paniculele se frâng.
• Glumele afectate prezintă pete negricioase.

Masuri de prevenire si combatere:

•  rotatia culturii
• arderea miristei
• fertilizarea echilibrata
• tratarea semintei si tratamente in vegetatie cu DITHANE 2 kg/ha si TOPSIN 1 l/ha aplicate in faza de burduf.

4. Magnaporthe salvinii  f.c. Helminthosporium sigmoideum  – Pătarea tulpinilor

Simptome:

• În lunile iunie-septembrie, la baza plantelor, la nivelul tecilor, ţesuturile sunt invadate de o pâslă – miceliul ciupercii – în care apar numeroşi scleroţi.
• Paiul este infectat la nivelul nodurilor.
• Ţesuturile parenhimatice ale tecilor sunt distruse şi se sfâşie, ceea ce permite eliberarea a unui număr mare de scleroţi cenuşii sau negri, sferici sau elipsoidali, de 0,2-0,3 mm.
• Boala apare în vetre.

Masuri de prevenire si combatere:

•  rotatia culturii
• arderea miristei
• fertilizarea echilibrata
• tratarea semintei si tratamente in vegetatie cu DITHANE 2 kg/ha si TOPSIN 1 l/ha aplicate in faza de burduf.

Principalii daunatori ai orezului sunt: musculita orezului, atacul fiind pagubitor in stadiul de plantula. Daca este necesar se aplica un tratament cu insecticide din grupa piretroizilor de sinteza.

Importanta:

Este una din cele mai vechi plante cultivate, in vechime era cultivat in India, Egipt, sud-estul si sudul Europei, insa in climatele mai calde a fost inlocuit cu porumbul iar in climatele umede si racoroase de cartof.
Boabele decorticate pot fi prelucrate si folosite:

•  în alimentaţia omului, sub formă de crupe sau păsat şi pentru prepararea unei băuturi alcoolice (braga);mamaliga de mei este hranitoare dar mai greu de digerat.
•  în hrana animalelor se folseşte sub formă de furaj verde, fân sau semifân, în nutriţia vacilor cu lapte, a cailor, iar boabele constituie hrana de bază a multor păsări de ornament;
•  boabele de mei au o valoare nutritivă ridicată, cu un conţinut de 10-11% substanţe proteice, 3-4% grăsimi, 8-10% celuloză;
• paiele de mei sunt foarte apreciate în hrana animalelor, în comparaţie cu celelalte cereale, deoarece 1 kg de paie valorează 0,5 unităţi furajere;
• este o valoroasă plantă pentru conveierul verde furajer, mai ales în zonele secetoase, deoarece poate fi cultivată şi în cultură dublă, după cerealele de toamnă, având o perioadă scurtă de vegetaţie.

Particularitati biologice:

Rădăcina este fasciculată, puternic dezvoltat, ceea ce ii confera o mare rezistenta la seceta, meiul are cel mai mic consum de apa din toate cerealele, datorita rezistentei la seceta a fost numit si “graul deserturilor” de N. Saulescu, 1947.

Tulpina este erectă, de 80-120 cm înălţime, păroasă, plină cu măduvă, cu mare capacitate de lastarire.
Frunzele, aşezate altern, sunt liniare, cu limbul lat de 10-20 mm, acoperite cu perişori pe faţa superioară.
Inflorescenţa este un panicul lung, răsfirat, cu ramuri lungi, iar fructul este o pseudocariopsă, de culoare gălbuie.
Perioada de vegetaţie, este scurta, în funcţie de soi, este cuprinsă între 60-90 de zile.

Cerinte fata de factorii de vegetatie:

   Cerinţele faţă de temperatură sunt ridicate. Astfel, temperatura minimă de germinaţie a seminţelor este de 10-12ºC, iar cantitatea totală de temperaturi de peste 10ºC necesară în timpul vegetaţiei este de cca. 800ºC.
Nu are cerinţe ridicate faţă de umiditate, coeficientul de transpiraţie fiind de 200-220. Aceasta face ca meiul să suporte, timp îndelungat seceta de vară, perioadă în care plantele îşi încetează creşterea care, poate fi reluată imediat
ce condiţiile de umiditate se îmbunătăţesc. Rezistenţa la secetă este dată de sistemul radicular dezvoltat, de pubescenta mare a frunzelor şi tulpinilor şi de numărul redus de stomate în mezofilul frunzelor.

   Solurile cele mai indicate sunt cele cu textură mijlocie, bine aprovizionate în elemente fertilizante, cu reactie neutra.

Tehnologia de cultivare:

Rotaţia
Cele mai bune premergătoare sunt cele care se recoltează devreme: cerealele de toamnă, borceagurile de toamnă, rapiţa de toamnă, cartofii timpurii, leguminoasele anuale.
Fertilizarea.
Nu se efectuează o fertilizare directă cu îngrăşăminte fosfatice şi potasice, meiul valorifică efectul remanent al acestor îngrăşăminte aplicate culturilor premergătoare.
Înainte de semănat se face fertilizarea cu azot, în doză de N50-80.
Lucrările solului.
Terenurile îmburuienate sau cu resturi vegetale se ară, imediat după recoltarea plantei principale, la adâncimea de 20-22 cm, cu plugurile în agregat cu grapa stelată, iar pe cele curate se efectuează lucrări cu grapa cu discuri, în două direcţii. În ambele situaţii, patul germinativ se pregăteşte cu grapa cu discuri, în agregat cu grapa cu colţi reglabili.
Pentru meiul in cultura succesiva se efectueaza lucrari superficiale cu grapa cu discuri, ultima lucrare se face in agregat cu tavalugul inelar.

Sămânţa şi semănatul

Sămânţa de mei trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe minime: puritate de 97% şi germinaţia de 85%. Înainte de semănat, sămânţa se tratează împotriva tăciunelui cu Vitavax 200 2 kg/t de samanta.
În cultură principală, semănatul se face când temperatura în sol este de 10-
12ºC, intre 15-25 aprilie in zona de campie si 25-30 aprilie in zona colinara, iar în cultură succesivă cât mai devreme după eliberarea terenului şi efectuarea lucrărilor pentru pregătirea patului germinativ (până la 20 iulie în zonele de câmpie şi până la 10 iulie în zonele colinare). Norma de semănat este de 25-30 kg/ha, la distanţa de 12,5 cm între rânduri şi la adâncimea de 2-2,5 cm. Se poate semana si la 25 cm intre randuri, folosind o norma de samanta de 10-25 kg/ha. După semănat, în cazul culturilor succesive, se execută o uşoară tăvălugire a terenului.

Lucrările de întreţinere
La începutul perioadei de vegetaţie pericolul de îmburuienare este mare, deoarece după răsărire plantele au un ritm mai lent de creştere. Pentru combaterea buruienilor se pot aplica aceleaşi tipuri de erbicide ca şi în cazul celorlalte cereale păioase.
În zonele irigate se recomandă aplicarea a 1-2 udări cu 400-500 m3/ha apă.

Recoltarea şi conservarea

Meiul are o coacere neuniforma, existand pericolul scuturarii boabelor. Boabele se sparg usor la recoltare, de aceea turatia batatorului nu trebuie sa depaseasca 700-800 turatii/minut. Faza optima de recoltare este atunci cand boabele de la varful paniculului au capatat culoare caracteristica si 85-90 % din boabe s-au intarit.
Se recolteaza cu combina de cereale dintr-o singura trecere sau in anumite situatii se poate recolta divizat, in prima faza cand 70-75 % din boabe s-au intarit se taie plantele cu vindroverul la 15-20 cm inaltime si numai pe roua pentru a nu se scutura boabele, dupa 2-4 zile de la cosire se treiera cu combina, prevazuta cu ridicator de brazda. La mei paiul este plin cu maduva si urmare se usuca mai greu. Raportul boabe:paie este de 1:1,3 -1,5. Pe plan mondial productiile sunr cuprinse intre 450-2.000 kg boabe/ha, in tara noastra se obtin productii de 1000-2500 kgboabe/ha.
Pentru furaj meiul se recolteaza in faza de lapte-ceara (pentru insilozare) sau chiar mai devreme (pentru masa verde sau fan).