Dovleacul comestibil-Cucurbita maxima

Importanta

 Se cultiva pentru fructele sale care se consuma la matuiritatea fiziologica sub diferite forme: coapte, fierte, zahariste, jeleuri si se folosesc la prepararea de placinte, prajituri, sucuri etc.

Fructele de dovleac au un rol benefic in alimentatia persoanelor cu tulburari digestive, folosindu-se sub forma de sucuri, piureuri, compoturi.

Semintele ajunse la maturitatea fiziologica contin 35-50 % ulei. Usor prajite au un gust placut, sunt hranitoare si au efect vermifug, fara a irita mucoasele intestinale. Uleiul poate fi folosit in alimentatie, in industria lubrefiantilor si la prepararea sapunului.

Particularitati botanice si biologice. Este o planta anuala cu o perioada de vegetatie, de la semanat la maturitate deplina, de 145-155 zile.

Radacina principala ajunge uneori chiar la 2-3 m adancime in sol, cu multe ramificcatii secundare la 50 cm, exploatand o masa mare de sol, ceea ce ii confera o rezistenta deosebita la seceta.

La soiurile cultivate, tulpina este bine dezvoltata, taratoare, avand si posibilitati de agatare, are lungimi de 3-5 m, este goala in interior si acoperita cu perisori. Emite cu usurinta radacini adventive la nivelul nodurilor, cu care se fixeaza in sol, avandu-se grija sa nu fie deranjate prin lucrarile de prasit.

Frunzele sunt mari, cu diametrul de 15-40 cm, poligonale, cu lobii rotunjiti, lung petiolate si acoperite cu perisori desi si aspri, ceea ce-i confera caracter xerofit.

Dovleacul este o planta unisexuata monoica, cu flori foarte mari (corola poate ajunge la unele soiuri la 20 cm in diametru), de culoare galbena, polenizare alogama entomofila si care infloresc dupa 65-70 zile de la semanat. Florile mascule sunt lung pedunculate si grupate cate 1-3 la subsuoara frunzelor, iar cele femele au pedunculul mai scurt. Cele mascule se gasesc in numar mai mare pe planta si se deschid, de obicei, inaintea celor femele, asigurand cantitati suficiente de polen.

Fructul este de tip melonida, cu peduncul scurt si ingrosat, are dimensiuni mari si foarte mari, ajungand chiar la 45-70 Kg/bucata, de forma rotunda sau rotund-turtita, cu epicarpul tare, suprafata neteda sau costata si de culori diferite.

Semintele sunt mari (5-8 buc/g) elipsoidale, plate, lat-ovate, cu un tegument scleros de culoare alba sau alb-galbuie. Se intalnesc doua forme: una cu seminte albe, matasoase si alta cu seminte ce au tegumentul mai gros, cu marginea alba-galbuie, iar fetele galbene-cafenii, netede si lucioase.

Semintele reprezinta 1,2-2 % din greutatea fructului. Facultatea germinativa a semintelor este de 75-95 % si se pastreaza 5-8 ani. In conditii de camp germineaza in 6-8 zile.

Existente ecologice. Dovleacul comestibil este o specie termofila, dar mai putin pretentioasa fata de caldura in comparatie cu celelalte cucurbitacee. Samanta germineaza la 12-13 grade Celsius, dar plantele sunt distruse uneori la 0 grade Celsius.

Consumul de apa este ridicat din cauza suprafetei foliare mari, dar planta rezista la seceta datorita sistemului radicular bine dezvoltata. Aportul de apa prin 3-4 udari determina sporuri substantiale de productie.

Este o planta foarte mare consumatoare de elemente nutritive, care foloseste pentru o tona de produs 6,4 Kg N, 3-10 Kg P2O5, 16,1 Kg K2O si 2 Kg MgO.

Dovleacul necesita soluri bogate in humus (6-8 %), cu pH-ul de 6,8-7,4 panza de apa freatica la 1,5-2 m. Sunt indicate soluri cernoziomice, brun-deschise si cenusii de stepa, lipsite de buruieni.

Cultivare

La noi in tara se cultiva soiurile: Alb mare, Pink Banana, dar in alte tari sortimentul mai cuprinde si soiurile: Rosu d’Etampes, Galben Mare, Cenusiu de Boulogne, Verde de Spania, Mamouth si altele.

Tehnologia de cultura

Plante premergatoare foarte bune pentru cultura dovleacului comestibil sunt lucerna si trifoiul in primul an dupa destelenire, mazarea si fasolea, bune sunt radacinoasele si bulboasele, corespunzatoare sunt varza si cartoful.

Alegerea terenului si pregatirea solului se fac ca si la celelalte cucurbitacee. Toamna se fertilizeaza cu 50 t/ha gunoi de grajd descompus, 80-90 Kg s.a/ha P2O5 si 60-80 Kg s.a/ha K2O din sulfat de potasiu, completandu-se primavara cu 30-40 Kg s.a/ha N.

Se cultiva prin semanat direct, ce are loc intre 20 si 30.IV, la adancime de 3-4 cm, folosind o cantitate de 8-10 Kg samanta/ha.

Pe suprafete mici se seamana manual in cuiburi, cu 2-3 seminte la cuib, iar pe suprafete mari cu SPC-6, in ambele cazuri la distante de 150-200 x 100 cm.

Lucrarile de intretinere sunt asemanatoare celorlalte specii din grupa, iar prin rarit se lasa 1-2 plante la cuib.

Recoltarea are loc cand fructele au ajuns la maturitatea fiziologica, coaja s-a intarit si a devenit lucioasa, pedunculul este zbarcit si lignificat, fructele au culoare specifica, iar calendaristic, in a doua decada a lunii septembrie. Datorita faptului ca fructele au capacitate mare de pastrare, fiind consumate toamna tarziu si iarna, recoltarea se face in masa dupa caderea primelor brume.

Productiile obtinute sunt in medie de 30-35 t/ha, putand atinge 50-60 t/ha in conditii de fertilizare puternica si de asigurare a umiditatii corespunzatoare cerintelor.

Producerea semintelor se face ca la dovlecel. Semintele se extrag la aproximativ doua saptamani dupa recoltare, apoi se usuca in strat subtire de 2-3 cm, realizandu-se o productie de 200-300 Kg/ha.

 Se cultiva pentru fructele sale care se consuma la matuiritatea fiziologica sub diferite forme: coapte, fierte, zahariste, jeleuri si se folosesc la prepararea de placinte, prajituri, sucuri etc.

Fructele de dovleac au un rol benefic in alimentatia persoanelor cu tulburari digestive, folosindu-se sub forma de sucuri, piureuri, compoturi.

Semintele ajunse la maturitatea fiziologica contin 35-50 % ulei. Usor prajite au un gust placut, sunt hranitoare si au efect vermifug, fara a irita mucoasele intestinale. Uleiul poate fi folosit in alimentatie, in industria lubrefiantilor si la prepararea sapunului.

Principalele boli sunt:

1.Mana cucurbitaceelor – Pseudoperonospora cubensis

Simptome:

• Mana ataca numai frunzele, sub forma unor pete verzi deschis pe fata superioara, pete de forma colturoasa, bine delimitate de nervurile frunzelor.
• Culoarea petelor se schimba în galben, apoi în brun, iar pe fata inferioara, apare un puf cenuiu-violaceu sau bej.
• Infectiile se produc pe vreme umeda
•  Atacul se manifesta foarte rar pe fructe, acestea raman mici, nu mai ajung la maturitate si au gust fad.

Metode de prevenire si combatere:

• Arderea resturilor de plante atacate sau îngroparea lor în profunzime.
• În asolamentul legumicol, bostanoasele vor reveni dupa cel putin 4 ani pe aceeai sola.
• În câmp, irigarea se va face numai prin brazde pentru a nu raspândi sporii.
• În spatii protejate, se va asigura o buna aerisire a culturii, iar în cazul declanarii atacului se va reduce umiditatea.
• Tratamente chimice cu Aliette 80 WG ( 20 gr/ 10 l apa), Bravo 500 SC (20 ml/ 10 l apa), Zeama bordeleza WDG (50 g/ 10 l apa), Shavit F 72 (20 g/10 l apa).

2 Fainarea cucurbitaceelor – Erysiphe cichoracearum si Sphaerotheca fuliginea

Simptome: 

• Pe suprafata tulpinilor, frunzelor, chiar si fuctelor apare un miceliu alb, fainos, sub forma unor pâsle mai mult sau mai putin extinse.
• Pe limbul frunzelor, petele se pot uni si acopera suprafete mari de limb care, în scurt timp se vor usca. Sub acest miceliu tesuturile se îngalbenesc si se brunifica.
• Aparitia ciupercii este favorizata de temperaturi de peste 24º C si vreme uscata.

Metode de prevenire si combatere:

• Se recomanda cultivarea de soiuri rezistente, respectarea asolamentului si distrugerea plantelor gazda din flora
  spontana pentru diminuarea presiunii de infectie.
• Adunarea si distrugerea resturilor vegetale in toamna
• Tratamente chimice cu Topas 100 EC, Bravo 500 SC, Thiovit Jet, Ortiva 250 SC

3. Antracnoza dovleacul, este produsa de bacteria Pseudomonas syringae pv. lachrymans.

Simptome:

• Pe foliaj si pe tulpini, atacul apare sub forma unor pete uleioase apoi brune, în dreptul carora tesuturile se adâncesc.
•  Pe fructe apar pete mari, circulare (1-2 cm în diametru), galbene, apoi brune, în dreptul carora tesuturile se scufunda si se acopera cu un mucegai roz, reprezentat de fructificatiile ciupercii ce apar în cercuri concentrice
• Tesuturile în curs de descompunere vor fi invadate de ciuperci saprofite care, vor continua deprecierea fructelor, mai ales daca umiditatea atmosferica se mentine ridicata.

Metode de prevenire si combatere:

• Se recomanda strângerea si arderea resturilor vegetale,
• Rotatii de 3-4 ani a culturilor de cucurbitacee, precum si amplasarea lor în terenuri ce nu retin apa, în sole ce vor fi irigate prin brazde.
• Înfiintarea culturilor se va face cu samânta sanatoasa, dezinfectata termic sau chimic
• Tratamente chimice in perioada de vegetatie cu Champ 77 WG, Zeama Bordeleza, Dithane M45, Verita.

Principalii daunatori: 

1. Paduchele verde

Se vor face tratamente chimice cu :Decis Mega 50 EC (0.2 l/ha), Faster 10 CE (2 ml in 6.6 l apa), Confidor Energy (0.6 l/ha), Mospilan 20 SG (1.5 gr/ 12 l apa).

2. Tripsul comun: 

Atacul se poate recunoaste dupa urmele lasate pe fructe si frunze. Datorita atacului pe frunze si fructe apar pete decolorate, care cu timpul devin argintii si chiar brune. Din cauza atacurilor de trips, se obtin productii reduse si de slaba calitate.

Combatere:  tratamente cu Mospilan 20 SG (1.5 gr/ 6 l apa), Actara 25 WG (0.2 kg/ha), Confidor Energy (1.3 l/ha), Faster 10 CE (2 ml in 6.6 l apa), Karate Zeon 50 CS.