Ardeiul-Capsicum annuum ocupa un loc important dintre speciile legumicole cultivate in tara noastra, avand numeroase intrebuintari. Fructele de ardei se pot consuma in stare proaspata, ca atare, ceea ce prezinta mare importanta deoarece vitaminele sunt utilizate integral de catre organismul uman. Fructele de ardei se folosesc la preparea unei game foarte largi de mancaruri, se preteaza pentru a fi prelucrate in industria conservelor sau pentru prepararea boielei de ardei. Unele specii si varietati de ardei au o deosebita valoare decorativa si pot fi cultivate in ghiveci, in casa. Continutul in vitamina C depinde de gradul de maturitate, de culoarea si marimea fructelor . Conditiile de cultura influenteaza continutul in vitamina C, acestea fiind mai mare la culturile din camp, comparativ cu cele din sere.

Culturile de ardei, gogosarii sunt atacate frecvent de viroze, bacterioze, micoze.

MICOZE:

1. Virusul mozaicului tutunului la ardei -Tobacco mosaic virus in pepper.

Boala este prezenta pe toate continentele in culturile de ardei din spatii protejate si camp. Este mai pagubitoare la ardeiul cultivat in spatiile protejate si gradinile din intravilan ale populatiei.

Simptome:

• Tulpina pepper produve pe frunze, in conditiile de sera, pete galbui in spatiile internervuriene.
• Pe fructele formate in momentul infectiei apar pete neregulate sau circulare, maronii, iar cele aparute dupa infectie sunt mici si deformate.
• In cazuri mai grave de atac, virusul produce  mozaicarea frunzelor tinere, marmorarea frunzelor, pete nectrotice pe frunze si tulpini, necroza varfului plantei si a varfului radacinii, simptome csre pot duce la moartea plantei.

Epidemiologie: virusul rezista de la un an la altul, in samanta, in sol, sau in intervalul de lucru. In cursul vegetatiei se raspandeste prin contactul direct dintre plantele  bolnave si cele sanatoase.

   Tulpina tomato este cea mai frecventa , tomatele fiind de altfel principala sursa de virus pentru ardei.

   Tulpina pepper se intalneste rar in conditii de camp, dar mai frecvent in conditii de sera, datorita utilizarii timp indelungat a cultivarelor cu rezistenta monogenica.

Prevenire si combatere:

– Cea mai sigura cale de prevenire si combatere este cultivarea de soiuri/hibrizi rezistenti la viroza.

– Se va evita aducerea pentru rasadnita de pamant, care sa provina din solele unde au fost cultivate solanacee.

– Este foarte importanta sa se elimine de la plantare rasadul cu simptome de viroze si sa se evite amplasarea ardeiului langa tomate si cartof.

2. Virusul mozaicului castravetilor la ardei ( piticirea si indesirea ardriului) -Cucumber Mosaic Virus in pepper

Boala este frecventa mai ales la culturile de ardei din camp.

Simptome:

• Frunzele formate inainte de infectie, au forma si marimea aproape normale, pe suprafata acestora aparand uneori pete mari, neregulate, cloritice sau necrotice.
• Frunzele formate dupa infectie, sunt reduse ca dimensiuni, avand limbul fin mozaicat.
• Pe tulpini pot aparea pete necrotice brune sau cenusii.

Epidemiologie:  virusul rezista de la un an la altul, iar sursele frecvente de infectie pentru ardei sunt cucurbitaceele cultivate ( castravetii si pepenii galbeni sunt afectati frecvent) si uneori cele perene spontane ( Bryonia sp.)

Prevenire si combatere:

– Se recomanda obtinerea rasadului cat mai protejat de atacul afidelor vectore, prin tratamente cu insecticide sistemice ( Calypso, Confidor, Mospilan ).

– Prioritatea ramane utilizarea de cultivare (soiuri si hibrizi) rezistente sau tolerante.

BACTERIOZE

1. Patarea frunzelor si basicarea fructelor de ardei (Xanthomonas campestris pv. vesicatoria)

Boala a fost semnalata prima data in SUA in 1922, iar la noi in tara, pentru prima data, a fost semnalat atacul acestei bacterii in 1971.

Simptome:

• Pe frunze apar pete nectrotice circulare de aproximativ 1 mm. Frunzele puternic atacate se usuca, se faramiteaza si cad.
• Pe tulpina pot aparea pete brune, adancite si alungite de 1-5 mm.
• Pe fructe pot aparea pete necrotice , uneori crateriforme, asemanatoare cu cele care apar pe fructele de tomate.

Epidemiologie: – Bacteria se poate transmite de la un an la altul prin seminte si resturi vegetale.

– In timpul vegetatiei bacteria se raspandeste prin precipitatii si vant. Temperatura de 23-28ºC si umiditatea atmosferica  mai mare de 85 % favorizeaza foarte mult aparitia si evolutia bolii.

Prevenire si combatere:

– Cea mai sigura cale de prevenire este, cultivarea de soiuri/hibrizi toleranti sau rezistenti.

– Deosebit de eficiente se dovedesc produsele fungicide care contin in formulare atat Cupru cat si mancozeb cum ar fi Curzate Manos- 0,25%.

– Rotatia culturilor, irigarea prin picurare sunt masuri deosebit de eficiente pentru prevenirea acestei boli.

MICOZE:

1. Putrezirea radacinii, tulpinii si fructelor (mana)- Phytophthora capsici

Atacul apare mai ales la culturile de camp, unde in conditii favorabile poate provoca atacuri ce pot depasi 40%.

Simptome:

• pe frunze para pete mari cu aspect „oparit”.
• pe tulpina si ramificatii, atacul poate aparea la orice nivel al acestora, mai frecvent la baza sub forma unui inel verde inchis la inceput, apoi cafeniu-brun.
• pe fructe, incepand de la peduncul, apar pete apoase, izolate, verzi inchis care mai tarziu devin galbene.

Epidemiologie:

– Ciuperca se transmite de la un an la altul prin semintele extrase din fructele atacate si prin oosporii formati in tesuturile atacate din resturile vegetale.

– Ciuperca este polifaga, putand ataca in afara ardeiului si alte specii legumicole din diferite familii botanice: prprnii verzi si galbeni, castravetii, dovleceii, tomatele, vinetele.

Prevenire si combatere:

• se va evita cultivarea ardeiului dupa alte specii solanacee sau dupa celelalte specii, care pot fi plante gazda pentru ciuperca.
• tratamente chimice cu Bravo 500 SC, Acrobat MZ 90-600 WP, Ridomil Gold MZ 68, Equation PRO, Dithane M 45.
• evitarea irigarii prin aspersiune;
• evitarea terenurilor pe care stagneaza apa.

2. Ofilirea fuzariana- Fusarium oxysporium

Simptome:

• Atacul se manifesta in perioada inflorire- fructificare, In primele faze, apare o vestejire si o cadere a frunzelor bazale. Frunzele ofilite prezinta cloroze slabe, atat marginale cat si intre nervuri.
• Pe tulpini, la baza, apar zone brune, usor cufundate, care pot inconjura tulpina.
• In sectiuni longitudinale, prin portiunea bzala a tulpinii, se poate observa o brunificare intensa, mai ales in portiunea coletului.

Epidemiologie:

• Ciuperca poate trai saprofit in sol, supravituind multi ani. In timpul vegetatiei, ciuperca se raspandeste usor prin conidii. Patrunde in planta fie prin perisorii nezelati, fie prin ranile mici de pe radacini, cauzate la transplatare.
• Boala este favorizata foarte mult de temperaturile cuprinse intre 17-37ºC, insotite de ploi scurte, torentiale, urmate de baltiri si apoi craparea solului.

Prevenire si combatere:

• Se recomanda evitarea terenurilor mai grele, cu depresiuni, favorabile baltirii.
• tratamente chimice cu Topsin 70 WDG si Topsin 500 SC. Se prepara o solutie de 0.05 – 0.1 % (5 sau 10 g la 10 l de apa) si se stropeste fiecare planta cu 0.5 l (din solutia respectiva);

PRINCIPALII DAUNATORI :

Tripsul este un daunator polifag care ataca cele mai diverse specii de legume, pagube importante producand in culturile de tomate si ardei. Larvele colonizeaza partea inferioara a frunzei si impreuna cu adultii se hranesc cu sucul celular, prin intepare si sugere. Atacul se poate recunoaste dupa urmele lasate pe fructe si frunze. Datorita atacului pe frunze si fructe apar pete decolorate, care cu timpul devin argintii si chiar brune. Din cauza atacurilor de trips, se obtin productii reduse si de slaba calitate.

O actiune extrem de periculoasa este faptul ca tripsul este principalul vector de transmitere a virusului petelor de bronz (TSWV). Tripsii infectati isi mentin capacitatea de infectie pe toata perioada vietii.

Combatere:

• tratamente cu Actara 25 WG, Mavrik 2 F, Karate Zeon 50 CS, Decis Mega 50 EW.

2. Musca miniera (Liriomyza trifolii).

Ca urmare a hranirii adultilor pe frunze apar puncte mici clorhidrice. Semnele vizibile usor sunt cele provocate de larve. Acestea dupa eclozare patrund in interiorul frunzei, formand galerii miniere transparente. Treptat lungimea acestor galerii se mareste , ceea ce face ca suprafata frunzei pe care se face fotosinteza sa se micsoreze. In acest mod se micsoreaza ritmul de crestere a plantelor.

Combatere:

• tratamente chimice cu: Nuprid AL 200 SC, Vertimec 1.8 EC, Laser 240 SC, Actara 25 WG, Decis Mega 50 EW;

3. Musculita alba de sera (Trialeurodes vaporariorum)

 Adultii si larvele se aseaza pe frunze, lastari si fructe din care sug seva. Frunzele atacate se pateaza, cad si treptat intreaga planta se ofileste. Musculita alba este un vector de transmitere important pentru mai multe virusuri ale plantelor, iar dejectiile ei, care contin multe glucide, favorizeaza aparitia unor ciuperci patogene precum Alternaria sau Fusarium. Cele mai mari daune se produc in timpul verii (cand temperaturile sunt ridicate) atat in sere, solarii cat si  camp.

Combatere:

• dezinsectia serelor si solariilor inainte de infiintarea unei noi culturi;
• tratamente cu Decis Mega 50 EC (0.25 l/ ha), Actara 25 WG ( 0.2 kg/ha), Confidor Energy (1.3 l/ha), Mospilan 20 SG (1.5 gr/ 6 l apa), Movento 100 SC;

 Importanta culturii.

Ardeiul ocupa un loc important dintre speciile legumicole cultivate in tara noastra, avand numeroase intrebuintari. Fructele de ardei se pot consuma in stare proaspata, ca atare, ceea ce prezinta mare importanta deoarece vitaminele sunt utilizate integral de catre organismul uman. Fructele de ardei se folosesc la preparea unei game foarte largi de mancaruri, se preteaza pentru a fi prelucrate in industria conservelor sau pentru prepararea boielei de ardei. Unele specii si varietati de ardei au o deosebita valoare decorativa si pot fi cultivate in ghiveci, in casa.

Continutul in vitamina C depinde de gradul de maturitate, de culoarea si marimea fructelor . Conditiile de cultura influenteaza continutul in vitamina C, acestea fiind mai mare la culturile din camp, comparativ cu cele din sere.

Ardeiul iute, datorita continutului in capscina, are intrebuintari si in industria farmaceutica. Astfel, tinctura capsici este folosita la prepararea vatei termogene si a unor alifii utile in tratarea bolilor reumatice (Beresiu, 1997). Din fructele de ardei se pot extrage coloranti alimentari, foarte solicitati de industri(Pochard, 1987).

Datorita numeroaselor varietati, ardeiul prezinta importanta deosebita pentru imbunatatirea consumului de legume si asigurarea unei nutritii corespunzatoare.

Particularitati botanice si biologice. In conditiile din tara noastra ardeiul este o planta anuala. In regiunile de origine se poate comporta ca planta perena.

Radacina principala este pivotanta. Cu ocazia repicarii radacina se poate rupe, dar se dezvolta numeroase radacini laterale.

La culturile din camp neprotejat tulpina atinge inaltimi de 40-70 cm, in functie de varietate. In sere, mai ales in ciclul prelungit, plantele ating inaltimi de peste 2 m, necesitand sustinerea.

Daca plantele sunt taiate la 1-4 cm deasupra coletului si asezate in conditii favorabile de mediu, se formeaza noi lastari din mugurii laterali care infloresc si fructifica. Ramificatiile tulpinii sunt foarte fragile, de aceea lucrarile de ingrijire si de recoltare trebuie facute cu multa atentie.

Frunzele sunt simple, petiolate, cu limbul cordiform sau lanceolat, colorat in verde de diferite nuante.

Florile sunt hermafrodite, alcatuite pe tipul 5, solitare sau dispuse cate doua la locul de ramificare a tulpinii. Se pot intalni flori cu 6 sau 7 petale. Numarul staminelor este cuprin intre 5 si 8.

Polenizarea la ardei este in general autogama, totusi se semnaleaza si cazuri de polenizare straina, care pot ajunge pana la 75% la soiurile cu fructe mici. Pe o planta se formeaza mai mult de 100 de flori. Legarea florilor depinde de numarul de fructe formate pe planta . Avortarea florilor este frecventa la ardei, fiind dependenta de nivelul temperaturii, intensitatea luminii, dereglarile ce apar in sinteza, distribuirea si acumularea substantelor organice in planta, dereglarile la nivelul sintezei si distribuirii energiei.

Fructul de ardei este o baca de forme si dimensiuni foarte diferite, in functie de varietate si soi. Pozitia fructelor pe tufa poate fi erecta sau pendula.

Fructele se formeaza mai intai pe tulpina principala si apoi pe ramurile laterale.

Existente ecologice. Ardeiul este o planta pretentioasa fata de factorii de vegetatie.

Temperatura minima de germinare a semintelor este de 14-15 grade Celsius, iar cea optima de 25-28 grade Celsius. La temperatura minima, germinarea are loc dupa 18-20 de zile si chiar mai mult, iar la cea optima in 9-11 zile.

Cerintele ardeiului fata de apa sunt ridicate. Insuficienta apei duce la avortarea unui numar mare de flori, fructele in aceste conditii cresc incet, sunt diforme si lipsite de turgescenta. Consumul de apa al plantelor difera in functie de faza de vegetatie.  Acesta se poate aprecia dupa valoarea coeficientului de transpiratie, care este de 500 in primele faze, 550 in timpul infloririi si de 750 la fructificare. Plafonul de umiditate din sol trebuie sa fie de 65-71% din capacitatea de camp la inceputul vegetatiei si de 80-90 % in perioada fructificarii.

Productia cea mai mare se obtine atunci cand in sol se mentine o umiditate de 65% din capacitatea de camp pentru apa a solului.

Temperatura apei de udare este foarte importanta, mai ales la cultura in sere, unde productia cea mai mare s-a obtinut atunci cand apa de udare a avut temperatura de 25-27 grade Celsius.

Asigurarea hranei este importanta pentru obtinerea de productii ridicate de ardei. Pentru o tona de fructe ardeiul consuma 5,3 Kg N, 1,4 Kg P2O5 si 7,0 Kg K2O. Consumul de substante nutritive depinde de natura solului, faza de vegetatie, soiul cultivat si sistemul de cultura practicat. Reactioneaza foarte bine la fertilizarea cu ingrasaminte organice, aplicate atat la ingrasarea de baza, cat si in cursul perioadei de vegetatie. Necesita o buna aprovizionare a solului cu potasiu, deoarece acesta influenteaza pozitiv calitatea recoltei.

Continutul plantelor in azot, fosfor si potasiu este diferit.

Azotul se gaseste cel mai mult in frunze, mai putin in tulpina.

Solurile cele mai potrivite pentru ardei sunt cele mai usoare, nisipo-lutoase, aluviale, cu reactie neutra sau usor acida(pH=6,8).

Ardeiul are pretentii ridicate fata de aer, in mod deosebit in sere, in perioada fructificarii, cand plantele cer aer proaspat. Este sensibil la curentii reci de aer.

Marirea concentratie de CO2 in sere de la 0,03% la 0,1-0,15 %, corelata cu nivelul temperaturii si al luminii, a condus la obtinerea unor sporuri importante de productie (pana la 35%, Vijverberg, 1976) si la marirea precocitatii(Zatyko, 1973).

Cultivare

In cultura se gasesc numeroase soiuri si hibrizi, in functie de varietate si sistemul tehnologic practicat.

Dupa Heiser si Smith (1953), Filov (1956), exista patru specii de ardei cultivat: C. annuum; C. futescens; C.pendulum; C. pubescens. Primele doua specii sunt mai raspandite.

Dupa Tergo(1965), varietatile de ardei apartin la trei convarietati; convar. anuum; convar. longum; convar. grossum.

Plantarea se incepe cand in sol se realizeaza temperaturi de 15 grade Celsius. Data calendaristica se stabileste in functie de conditiile climatice concrete ale anului respectiv. Se planteaza mai intai ardeiul gras timpuriu, in perioada 25 IV-5 V, apoi ardeiul gras, gogosar si lung in perioada 5-20 V.

 Lucrarile de ingrijire urmaresc realizarea unei culturi incheiate si crearea conditiilor pentru cresterea viguroasa a plantelor.

La 4-5 zile de la plantare se face completarea golurilor, se aplica 3-4 prasile mecanice intre randuri si 2 prasile manuale pe rand. Cu ocazia prasilelor mecanice se poate face si un usor musuroit.

Udarea  se face dupa plantare pentru asigurarea prinderii. Dupa aceea nu se mai uda circa 2 saptamani pentru a favoriza o inradacinare mai profunda. Apoi pana la fructificare se uda la interval de 7-10 zile cu norme de 250-300 m3/ha. In timpul aparitie masive a fructelor, cand plantele de ardei au cea mai mare nevoie de apa, udarile se fac mai des, la intervale de 5-6 zile cu norme de 80-85 % din capacitatea de camp. Se evita pe cat posibil udarea in timpul inflorii masive. In mod obisnuit se aplica 10-12 udari, norma de irigare ajungand la 3500-4200 m3/ha.

In cursul perioadei de vegetatie se pot aplica 2-3 fertilizari cu ingrasaminte chimice sau 4-5 fertilizari, alternandu-le pe cele facute cu ingrasaminte minerale, cu cele cu ingrasaminte organice.

Prima ingrasare se aplica la 12-15 zile de la plantare, cu 80-100 Kg/ha azotat de amoniu, 100 Kg/ha superfosfat si 50 Kg/ha sare potasica. Ingrasarea a doua si a patra se fac cu gunoi de grajd, 4000-5000 Kg, administrat odata cu apa de irigat. Ingrasarea a treia se realizeaza cu 100-150 Kg/ha superfosfat si 70-80 Kg/ha sare potasica(in perioada de inflorire maxima), iar a cincea cu 100 Kg/ha azotat de amoniu, 250 Kg/ha superfosfat si 70 Kg/ha sare potasica( in perioada de crestere maxima a fructelor).

Cultura ardeiului prin semanat direct in camp s-a incercat in Ungaria si in tara noastra la I.C.L.F. Vidra. Sistemul acesta de cultura, desi permite eliminarea fazei de rasad(cotisitoare), nu a capatat extindere.

Cultura prin semanat direct prezinta o serie de avantaje; se face economie de fora de munca cu producerea rasadului si plantarea, radacinile patrund mai adanc, plantele folosesc mai bine apa si elementele nutritive, cheltuielile sunt mai mici, posibilitatile de mecanizre sunt mai mari, densitatea poate fi mult mai mare(Zatyko, 1979). Ca dezavantaje, mentionam obtinerea unor recolte mai tarzii si mai reduse.

Amplasarea culturii se face pe terenuri cu textura nisipo-lutoasa, care sa nu formeze crusta. Inainte de semanat este necesara tavalugirea terenului.

Semanatul se face cand in sol temperatura se mentine la 13-14 grade Celsius, adica in jurul datei de 10 mai in sudul tarii. Sunt necesare 2-3,5 Kg samanta la hectar.

Calitatea semanatului este foarte importanta. Inainte de semanat samanta se dezinfecteaza ca la producerea rasadurilor. Se prefera semintele drajate, deoarece nu toate semintele germineaza (uneori doar 60%) si ca la un ha se asteapta sa rasara 400.000-500.000 plante.

Se seamana doua randuri pe stratul inaltat la 70 cm, folosind SPC-6 sau semanatoarea Nisen, la adancimea de 1,5-2 cm. Este bine ca samanta de ardei sa se amestece cu samanta de salata, 50 g/l  Kg, ca planta indicator, pentru a permite efectuarea de „prasile oarbe”. Se recomanda aplicarea de ingrasamant Stuber, respectiv superfosfat 100-150 Kg/ha.

Lucrari de ingrijire

Dupa semanat cultura se uda prin aspersiune cu jet fin cu 150 m3/ha, pentru a asigura rasarirea.

Atunci cand plantele au 2-3 frunze normale se face raritul manual, la 13-15 cm pe rand la ardeiul lung, 15-20 cm la ardeiul gras si 20-25 cm la gogosar.

Cultura ardeiului in solarii

In solarii, in mod obisnuit se cultiva ardeiul gras, dar se pot obtine rezultate economice bune si din cultura ardeiului lung si iute.

Plantarea rasadurilor se face atunci cand temperatura solului se mentine pe adancimea de 10 cm, la nivelul de 14-15 grade Celsius, calendaristic intre 1si 10 aprilie.

Lucrarile de ingrijire in solarii sunt mai complexe decat in camp.

Dupa plantare, se uda local la fiecare planta, cu 0,5-1 l apa pentru a nu raci solul. In timpul vegetatiei, numarul udarilor atinge 18-20.

Se face completarea golurilor si se mentine solul afanat prin 4-5 prasile.

Cultura ardeiului in sere

Obisnuit in sere se cultiva ardeiul gras si ardeiul iute. Acest sistem de cultura asigura productiile cele mai timpurii si valorificarea la preturi ridicate.

Rasadurile se produc in sere inmultitor dupa tehnologia specifica. La plantare rasadurile trebuie sa aiba bobocii florali bine formati, acest lucru realizandu-se intr-un timp variabil, in functie de intensitatea luminii din perioada de producere.

 Lucrarile de ingrijire au o complexitate mai mare. Completarea golurilor se poate face pe o perioada mai lunga de timp, pentru a realiza culturi incheiate.

Solul se mentine afanat, prin aplicarea a 2-3 prasile intre randuri. La 40-50 zile de la plantare, dupa ultimul prasit, se poate face muleirea cu paie sau cu folie din material plastic.

Temperatura se mentine constanta la nivel de 22-24 grade Celsius, timp de 8-10 zile de la plantare, in vederea unei bune inradacinari in functie de  luminozitate si faza de vegetatie. Noaptea temperatura aerului se reduce la 17-18 grade Celsius, in zilele cu nor la 18-20 grade Celsius, iar in zilele insorite la 20-24 grade Celsius.