Insecta este răspândită în Europa Centrală şi Meridională. În ţara noastră este mai frecventă în Câmpia Dunării şi în Moldova, producând pagube în anii cu primăveri secetoase, uneori soldându-se cu compromiterea culturilor.

Descriere. Adultul are corpul de 1,5 – 2,0 mm lungime, de culoare neagră-brunie, cu reflexe metalice. Capul, între inserţia antenelor, prezintă o carenă longitudinală. Fruntea are 8 – 10 puncte, care limitează o suprafaţă foarte fin sculptată. Antenele sunt formate din 11 articole, cele de la bază de culoare roşcată, iar cele de la vârf negricioase. Pronotul prezintă o punctuaţie deasă cu luciu mătăsos. Picioarele sunt roşcate, exceptând femurele, care sunt negre. Picioarele posterioare conformate pentru sărit. Partea dorsală a tibiilor posterioare şi mijlocii, postmedian, au o scobitură pubescentă terminată cu un dinte. Elitrele prezintă striuri longitudinale şi interstriuri lucioase, fin punctate. Larva oligopodă, are corpul de culoare albă, cu capsula cefalică, picioarele şi al nouălea segment abdominal galben-brunii.

Biologie si ecologie. Iernează în stadiul de adult sub frunzele uscate din culturile de sfeclă, în sol, sub ierburile din culturile de cereale, sub scoarţa arborilor, în livezile de pomi. Are o generaţie pe an. Prin luna aprilie insectele apar mai întâi pe diferite chenopodiacee spontane, apoi se concentrează pe culturile de sfeclă, hrănindu-se cu aparatul foliar al plantelor abia răsărite. Femelele depun ouăle la baza plantelor, în sol. Larvele eclozate se hrănesc cu rădăcinile plantelor tinere sau mai dezvoltate. La completa dezvoltare, în cămăruţe mici de sol, larvele se transformă în pupe şi apoi în insecte adulte. În mod obişnuit insectele apar la suprafaţa solului şi se hrănesc pe seama aparatului foliar al plantelor spontane, până în luna august. După o scurtă perioadă de hrănire, adulţii din această generaţie se retrag pentru hibernare.

Plante atacate şi mod de dăunare. Insectele rod epiderma superioară şi parenchimul frunzelor sub formă de scobituri mici, circulare; cu timpul, epiderma inferioară, rămasă intactă, se usucă, se rupe, cauzând ciuruirea frunzelor.

Metode de combatere:

• Distrugerea buruienilor din culturi prin lucrări de întreţinere.
• Cultivarea de benzi-capcană din sfeclă, însămânţate cu 2 – 3 săptămâni mai târziu; pe aceste fâşii se concentrează cea mai mare parte din insecte.
• tratamente cu  insecticid Fastac 10 EC – 0,1 l/ha