Porumbul aparține familiei Poaceae. Are tulpina înaltă și groasă, neramificată, care se numește popular: „cocean”, cu frunze lungi și ascuțite la vârf, aspre. Pe aceeași plantă se găsesc flori feminine și flori masculine pe aceeași tulpina. Florile masculine se găsesc în vârful tulpinii. Inflorescența este sub forma unui spic sau panicul. Florile feminine se găsesc la subsoara frunzelor.

Principalele boli sunt:

VIROZE:

1. Mozaicul european – European maize mosaic virus

Simptome:

• Boala apare când plantele au 50-60 cm înălţime, sub forma unor pete mici, punctiforme, de culoare verde-deschis, situate în spaţiile dintre nervurile frunzelor tinere.
• Petele se unesc ceva mai târziu şi formează dungi late de decolorare sau chiar benzi verzi-deschis sau gălbui ce cuprind zone mari din suprafaţa frunzelor.
• Înălţimea plantelor virotice este redusă cu 40 % iar producţia scade cu 43-44 %.
• La sorg simptomele sunt asemănătoare, iar la unele soiuri striurile se colorează în roşu-ruginiu datorită arsurilor.
• Costreiul virozat are pe limbul frunzelor dungi decolorate, paralele cu nervurile, însoţite de înroşiri uşoare sau de arsuri.
• În natură virusul se răspândeşte prin afidele care iau virusul în 1-2 minute de hrănire şi apoi acesta persistă timp de 2-6 ore în corpul lor.

Masuri de prevenire si combatere:

• Distrugerea prin măsuri agrotehnice şi erbicidare a buruienii gazdă (costrei) de pe tarlalele unde urmează
  să semănăm porumbul sau sorgul şi de pe marginea drumurilor sau de pe taluzurile canalelor de irigaţie.
• Însămânţarea timpurie a porumbului reduce posibilităţile de infecţie cu acest virus, datorită numărului mic de afide prezent la începutul primăverii.

BACTERIOZE:

1. Putregaiul moale al tulpinilor de porumb -Erwinia chrysanthemi pv. zeae

Simptome:

• Primele simptome apar pe partea însorită a plantelor unde, sub teaca frunzelor, tulpinile prezintă pete verzi închis cu aspect umed, de 10-20 cm lungime.
• Tulpinile se înmoaie, se distrug ţesuturile şi plantele se frâng.
• Frunzele situate deasupra zonei bolnave,se veştejesc şi se usucă în perioada premergătoare înfloritului.
• Rădăcinile sunt înroşite şi devin sfărâmicioase iar ca urmare plantele nu formează ştiuleţi.
• Bacteria nu se transmite prin seminţe, dar ea se păstrează în resturile vegetale de pe câmp 27-36 săptămâni iar dacă acestea sunt îngropate în sol, bacteria îşi păstrează viabilitatea 2-7 săptămâni în funcţie de umiditate şi de temperatura solului.

Masuri de prevenire si combatere:

• Se recomandă rotaţia culturilor
• Semănarea de porumb din loturile semincere, unde boala nu s-a manifestat pentru că, s-ar putea ca seminţele să fie infestate la recoltare.
• tratamente imediat dupa aparitia bolii cu Zeama bordeleza, Fungicid Bravo 500 SC

MICOZE:

1. Înflorirea albă a boabelor – Gibberella fujikuroi

Simptome:

• Boala se poate manifesta în toate fazele de vegetaţie a porumbului, pagubele fiind cu atât mai mari cu cât infecţiile au loc mai devreme.
• Plantele infectate de timpuriu putrezesc în timpul răsăririi, sau chiar înainte de răsărire datorită faptului că ciupercă încetineşte creşterea rădăcinilor.
• La plantele mai dezvoltate, atacul este localizat la baza tulpinii şi pe rădăcini unde se observă un mucegai roz, sub care ţesuturile putrezesc.
• Atacul caracteristic este cel de pe ştiuleţi unde în urma atacului boabele sunt acoperite de un miceliu fin alb sau uşor roz, iar tegumentul crapă, „boabele înfloresc”, conţinutul lor devenind evident ca şi în cazul floricelelor de porumb.
• Boabele crăpate sunt mai uşoare şi au o capacitate germinativă scăzută.

Masuri de prevenire si combatere:

• semănarea la epoca optimă, pentru a se asigura o răsărire rapidă a plantelor
• evitarea rănilor mecanice şi a celor produse de dăunători care oferă “porţi de intrare” pentru ciupercă.
• combaterea moliei porumbului, a sfredelitorului precum şi aplicarea îngrăşămintelor cu fosfor, limitează atacul.

2. Putregaiul tulpinilor şi ştiuleţilor – Gibberella zeae

Simptome:

• Seminţele de porumb introduse în sol fără a fi tratate, formează plantule ce pot fi invadate de miceliul din sol, sau de miceliul provenit din germinaţia sporilor ce se găsesc pe boabe.
• Tinerele plantule mor înainte de răsărire şi în culturi se observă scăderea desimii normale.
• În perioada mătăsiriifecundării, boala se observă pe rădăcini şi pe partea bazală a tulpinii.
• Rădăcinile infectate se înroşesc, putrezesc şi plantele se pot smulge uşor din sol.
• Partea bazală  tulpinii atacate se decolorează, apoi devine brună iar în interior măduva este de culoare roz-roşiatică.
• În dreptul nodurilor se observă pâsla miceliană albă sau roz deschis, care produce putrezirea ţesuturilor iar ca urmare plantele se frâng.
• Ştiuleţii aproape maturi care sunt atacaţi, se acoperă cu miceliu roz-rubiniu iar ca urmare boabele învelite în miceliu îşi pierd facultatea germinativă şi chiar devin toxice.
• Atacul se observă pe ştiuleţii care nu sunt bine înveliţi în pănuşi sau pe cei atacaţi de sfredelitorul porumbului.
• Întrucât între pănuşi şi ştiulete se dezvoltă o masă miceliană bogată, pănuşile rămân lipite de ştiulete.
• Boala evoluează şi la ştiuleţii depozitaţi dacă nu există o aeraţie corespunzătoare în depozite şi dacă molia cerealelor duce sporii.

Masuri de prevenire si combatere:

• Ccultivarea de hibrizi rezistenţi
• Distrugerea moliei şi sfredelitorului şi semănarea de sămânţă sănătoasă.
• Se recomandă asolamente în care porumbul să nu revină după el însuşi şi nici după cereale păioase care sunt şi ele atacate de acest agent patogen.

3. Tăciunele comun – Ustilago maydis

Simptome:

• Ciuperca produce infecţii localizate în diferite zone ale organelor aeriene unde apar tumori de mărimi variabile (de la câţiva mm până la câţiva cm în diametru);
• Tumorile sunt la început albe şi strălucitoare, din cauza membranei aflate la exterior.
• Spre toamnă tumorile capătă o culoare cenuşie-negricioasă, membrana se rupe şi sunt puşi în libertate sporii ciupercii.
• Sporii de rezistenţă formaţi în tumori rămân în sol, au o perioadă de repaus şi după germinare formează spori care produc infecţii locale prin răni, mai rar prin stomate sau prin străpungerea epidermei.
• Pentru germinarea sporilor este nevoie de o temperatură de 8-36ºC (optima 26-30ºC) şi de o umiditate ridicată.
• Fertilizarea cu gunoi de grajd proaspăt sau cu îngrăşăminte pe bază de azot, sensibilizează plantele la atacul de tăciune.
• Atacul larvelor sfredelitorului porumbului sau grindina, provoacă răni prin care ciuperca pătrunde  şi produce infecţii.

Masuri de prevenire si combatere:

• rotaţie corespunzătoare
• fertilizare echilibrată
• combaterea dăunătorilor
• recoltarea prin scoaterea plantelor întregi din lan şi cultivarea de hibrizi rezistenţi.
• tratamente chimice ale porumbului, inainte de semanat cu fungicid Vitavax 2000 (2.5 l/t)

4. Tăciunele ştiuleţilor şi paniculelor-Sorosporium holci-sorghi f. zeae

Simptome:

• Plantele atacate sunt ceva mai mici decât cele sănătoase şi par a ajunge la maturitate mai târziu.
• Inflorescenţele plantelor sunt parţial sau total transformate într-o masă neagră de spori.
• Paniculele sunt deformate, florile sunt mai dezvoltate iar ştiuleţii au o formă globuloasă sau conică având pănuşile intacte.
• Ştiuletele este însă distrus, transformat într-o masă neagră de spori printre care se mai observă resturi din rahis (ciocălău) – fascicule de vase conducătoare.
• Ciuperca rezistă în sol sub formă de spori de rezistenţă care îşi păstrează viabilitatea chiar şi 7-8 ani.
• Infecţiile sunt foarte puternice la porumbul semănat târziu, deoarece temperaturile de peste 15ºC şi uscăciunea solului sub 50 % din capacitatea de câmp pentru apă, constituie factori favorizanţi ai atacului.

Masuri de prevenire si combatere:

• Se recomandă un asolament de lungă durată, pentru ca să se piardă viabilitatea sporilor din sol
• cultivarea de  hibrizi rezistenţi
• tratamentele la samânţă sau la sol cu: Tiradin 500 SC-3 l/t săm.; Tiradin 70 PUS-3 kg/t săm.; Altiram 80 PUS-
  3 kg/ha/tratament

5. Rugina porumbului – Puccinia sorghi

Simptome:

• Agentul patogen atacă spre sfârşitul perioadei de vegetaţie, când pe frunze apar pete gălbui, între nervuri, vizibile pe ambele feţe.
• În dreptul petelor, subepidermic, se formează lagăre de spori de vară, eliptice, de 1 mm lungime, de culoare brună-deschis.
• Ceva mai târziu apar lagărele cu spori de rezistenţă, brune-negricioase care pot produce în frunză crăpături pline cu un praf negru.
• În ţara noastră, această ciupercă ce are ca plantă gazdă măcrişul iepurelui (Oxalis).

Masuri de prevenire si combatere:

• se recomandă distrugerea resturilor vegetale  infectate, sau măcar îndepărtarea acestora de pe viitoarele tarlale de porumb
• cultivarea de hibrizi cu perioadă mai scurtă de vegetaţie în zonele unde boala se manifestă an de an
• practicarea unor arături adânci care să bage în sol resturile vegetale infectate.

6. Putregaiul uscat al ştiuleţilor – Nigrospora oryzae

Simptome:

• Ciuperca atacă în câmp, ştiuleţii care nu sunt bine înveliţi în pănuşi în faza de maturare a acestora, sau pe cei dezveliţi de către ciori.
• Ştiuleţii atacaţi prezintă un putregai uscat al rahisului (ciocălăului) ceea ce îi face să fie sfărâmicioşi.
• Boabele de pe ştiulete „joacă” în alveole, nu pot fi separate mecanic, iar la baza lor şi în rahis se observă o coloraţie cenuşie produsă de spori negri, care sunt în număr foarte mare.
• Ciuperca este dusă din depozite în câmp şi din câmp în depozite, de către molia cerealelor (Sitotroga cerealella).
• Aceasta depune sporii care s-au prins de franjurile aripilor, pe ştiuleţii dezgoliţi de către păsări, sau pe cei care nu sunt bine înveliţi.
• Sporii pot rezista în natură până la doi ani şi germinează numai în condiţii de umiditate mare şi temperatură între 10-30ºC.

Masuri de prevenire si combatere:

• distrugerea moliilor care duc sporii
• dezinfectarea depozitelor şi distrugerea resturilor de plante pe care se pot găsi spori.

7. Pătarea cenuşie a frunzelor – Drechslera turcica

Simptome:

• Pe frunzele bazale apar pete galbene-cenuşii, mărginite de un chenar brun.
• Petele la început sunt mici, de 1-2 cm, ovale apoi devin eliptice, mari de 15-20 cm lungime şi 2-4 cm lăţime.
• Pe timp umed, pe faţa inferioară a frunzei, în dreptul petelor apare un puf fin cenuşiu de miceliu cu spori.
• Datorită sporilor ce dau infecţii repetate, apar mai târziu pete şi pe frunzele din etajele superioare.
• Frunzele atacate se sfâşie în dreptul petelor, ca urmare producţia scade iar boabele de pe ştiuleţi sunt şiştave.
• Lanurile puternic atacate par a fi bătute de grindină, prezentând porţiuni mari de frunze uscate, sfâşiate.
• Ciuperca se răspândeşte în timpul vegetaţiei prin spori.
• La temperaturi optime de 25-30ºC şi în condiţii de umiditate mare sporii germinează, dau infecţii secundare şi după 7-9 zile de la pătrunderea miceliului, apare o nouă generaţie de spori.

Masuri de prevenire si combatere:

• rotaţia culturilor
• înglobarea resturilor infectate în sol
• cultivarea de hibrizi rezistenţi

8. Pătarea frunzelor şi putrezirea cărbunoasă – Helminthosporium (Drechslera) carbonum

Simptome:

• Pe frunze şi pănuşi apar pete alungite cafenii-deschis de formă neregulată.
• La plantele mature petele sunt ovale de 2-5 x 0,5 cm, cafenii-deschis sau brune-ciocolatii cu cercuri concentrice.
• Pe ştiuleţii atacaţi, se observă o culoare neagră-cărbunoasă, uneori apărând chiar distrugerea totală a acestora.
• Ciuperca se transmite în perioada de vegetaţie prin sporii duşi de vânt, iar de la un an la altul, transmiterea este asigurată prin seminţele infectate şi prin sporii ce rămân pe resturile vegetale.

Masuri de prevenire si combatere:

• măsurile de carantină, care prevăd controlul fitosanitar al seminţelor importate, seminţe care trebuie să fie însoţite de certificatul care să ateste provenienţa lor din zone unde nu este răspândită această boală.

9. Putregaiul uscat al tulpinilor şi ştiuleţilor – Diplodia zeae

Simptome:

• Boala apare pe tulpini, unde se observă o coloraţie verde-gălbuie a internodurilor inferioare care, în scurt timp se brunifică şi devin spongioase, sfărâmicioase.
• Măduva tulpinilor este decolorată, se descompune şi rămân evidente numai vasele conducătoare.
• Frunzele plantelor bolnave au o culoare verde-cenuşie, iar pe tecile frunzelor apar pete roşii-purpurii sau brune închis.
• Tulpinile se frâng cu uşurinţă.
• Ştiuleţii infectaţi au pănuşile decolorate, albicioase iar în cazul infecţiilor timpurii ştiuleţii rămân mici, au pănuşile lipite unele de altele şi capătă o culoare brună-cenuşie.
• Pe plantele infectate mai târziu se observă doar un miceliu albicios, slab dezvoltat, care pătrunde în rahisul (ciocălău) ştiuleţilor.

Masuri de prevenire si combatere:

• respectarea  măsurile de carantină

Principalii daunatori sunt:

1. OSTRINIA NUBILALIS HB. – SFREDELITORUL PORUMBULUI

     Este un dăunător polifag, ce atacă numeroase specii de plante cultivate (porumb, cânepă, sorg, hamei, floarea-soarelui etc.) şi spontane (Echinochloa crusgali, Arthemisia vulgaris etc.). Pagubele cele mai mari se înregistrează la
culturile de porumb. Larvele neonate rod organele florale ale inflorescenţelor mascule şi una din epiderme şi parenchimul frunzelor. Într-un stadiu mai avansat omizile perforează tulpinile deasupra unui nod şi pătrund în interior, unde consumă măduva dintre noduri, stânjenind dezvoltarea plantelor, care rămân mici şi se frâng uşor la
vânt. Larvele se pot localiza şi în peduncul sau în ştiuleţi .

Metode de combatere:

• tratamente cu Insecticid Decis Mega 50 EW (0.25 l/ ha).

2. HELICOVERPA ARMIGERA HB.- OMIDA FRUCTIFICAŢIILOR

Omida fructelor este un dăunător polifag, care atacă peste 120 de specii de plante cultivate si spontane: porumbul, soia, bumbacul, ricinul, tomatele, ardeiul, vinetele, fasolea, mazărea, năutul, bobul, bamele etc. Produce pagube mari la tomate, ardei, fasole si porumb. În primele vârste, omizile rod epiderma si parenchimul frunzelor producând perforatii.

Începând cu vârsta a III-a, larvele pătrund în fructe, unde rod galerii mari. În galeriile formate se instalează diferite microorganisme (bacterii, ciuperci) care provoacă putrezirea fructelor. În unii ani, a produs pagube si la tomatele cultivate în spatii protejate. La porumb, stiuletii atacati de acest dăunător sunt puternic depreciati, datorită instalării în răni, a unor ciuperci (fuzarioza – Giberella zeae (Swei.) Petch., tăciunele comun – Ustilago maydis (D.C.) Corda), mai ales în anii, când vremea este umedă la sfârsitul verii si începutul toamnei.

Metode de combatere:

• Tratamentele chimice, se vor executa la avertizare. Acestea sunt eficiente dacă se aplică înainte de pătrunderea larvelor în fructe. Se pot aplica diferite produse cum ar fi:  Insecticid Decis 2,5 EC – 0,05 %, Insecticid Calypso 480 SC – 0,02 %,  Insecticid Mospilan 20 SP – 0,02 %.
• Rezultate foarte bune se obtin prin aplicarea unor produse sistemice/translaminare (Calypso, Mospilan) în amestec cu produse de contact din grupa piretroizilor (Decis etc).

3. Dociostaurus maroccanus – Lacusta marocana

 Prezinta 1 generatie pe an. Ierneaza in sol in stadiul de ou. Larvele apar la sfarsitul lunii aprilie, esalonat, pe o perioada de 20 – 35 de zile (in functie de factorii climatici). Daunatorul prezinta polifagism, atacand in principal culturile cerealiere, dar pot ataca toate culturile agricole. In anii de invazie pot ataca, incusiv, speciile silvice.

Metode de combatere:

• In cazul in care daunatorul depaseste densitatea de 4 – 5 larve/m², sunt necesare tratamente cu produse pe baza de deltametrin (Insecticid Decis Mega 50 EW , Insecticid Aqua K-othrine 20 EW).

4. TANYMECUS DILATICOLLIS GYLL. – GĂRGĂRIŢA FRUNZELOR DE PORUMB

Insecta este polifagă, atacând peste 30 de specii de plante cultivate şi spontane. Dintre plantele cultivate, dăunează cu predilecţie culturile de porumb, floare soarelui, sfeclă de zahăr, sorg, grâu, orz, soia, lucernă, tutun. În cultura de porumb gărgăriţele retează plantele tinere când acestea au 1-3 frunzuliţe. Într-un stadiu mai avansat al vegetaţiei insectele rod frunzele pe margine, sub formă de trepte. Larvele rod rădăcinile plantelor, fără să provoace însă daune
însemnate.

Metode de combatere:

• rotaţia culturilor
•  arătura adâncă de toamnă pentru distrugerea larvelor
• adunarea şi distrugerea prin ardere a tuturor resturilor după recoltare
• cultivarea de soiuri şi hibrizi rezistenţi.
• tratamentul semintelor cu produse precum: Gaucho 600 FS (8 kg/ t samanta), Midash 600 FS (10 l/t samanta), Reldan 22 EC (22 ml/ t samanta), etc.

5. DIABROTICA VIRGIFERA VIRGIFERA – LE CONTE – VIERMELE VESTIC AL RĂDĂCINILOR DE PORUMB

Principalele daune sunt produse de larve, care prin hrănire produc canale în rădăcini, în urma unor atacuri masive putând distruge total rădăcina. În urma unor atacuri puternice se poate ajunge chiar la distrugerea totală a plantelor deoarece acestea având sistemul radicular redus, pot fi uşor dislocate de vânt şi ploaie.

În condiţii favorabile de mediu, plantele care au fost culcate la pământ ca urmare a atacului produs de larve, prin formarea rădăcinilor adventive îşi pot reface sistemul radicular, dar tija este curbată, manifestându-se astfel simptomul cunoscut sub
denumirea de “gât de lebadă”. Adulţii se hrănesc cu frunze,mătase, boabe în faza de lapte ceea ce poate duce la o polenizare anormală şi o reducere a producţiei de boabe.

Metode de combatere:

• Daunatorul se dezvolta numai in conditii de monocultura, deci rotatia este o masura agrotehnica deosebit de importanta;
• Cultivarea de hibrizi cu sistem radicular mai dezvoltat;
• Pentru combaterea chimica se pot executa tratamente cu produse insecticide precum: Decis Mega (0.25 l/ha), Calypso 480 SC (150 ml/ha), Fury 10 EC (0.2 l/ha), Kaiso Sorbie 5 WG(0.25 kg/ha), Karate Zeon (0.25 l/ha) etc.

6. Rhopalosiphum maidis (Aphis maidis) – Paduchele verde al porumbului

Specie polifaga, formeaza colonii pe organele de crestere ale plantelor de porumb, sorg, orz si alte graminee. Organele atacate (verticiliul frunzei centrale, tecile frunzelor, paniculele, matasea, panusile) acumuleaza roua de miere si fumagina. Atacul afecteaza poleninzarea si formarea normala a stiuletilor. Provoaca pagube indirecte, influentand aparitia unor boli virotice precum: European maize mosaic virus, pe care-l transmite de la graminee perene (costrei) la porumb, sorg etc.

Metode de combatere:

• tratamente chimice cu : Insecticid Actara (0.07 kg/ha), Insecticid Kaiso Sorbie 5 WG (0.15 kg/ha), Insecticid Mavrik 2 F (0.2 l/ha).

7. BUHA SEMĂNĂTURILOR – SCOTIA (AGROSTIS) SEGETUM

Este un dăunător polifag, ce atacă peste 80 specii de plante. Cele mai mari pagube se înregistrează la culturile de cereale: porumb, grâu, orz etc., la sfecla de zahăr, floarea soarelui, tutun, rapiţă de toamnă, castraveţi, ceapă, varză etc. Produce pagube în pepinierele pomicole şi viticole. Larvele rod boabele în germinaţie, retează plantele de la colet, rod frunzele de la exterior spre interior. Atacă şi părţile subterane ale plantelor, făcând galerii superficiale şi neregulate. Plantele atacate se îngălbenesc şi se usucă.

Metode de combatere:

• arătura adâncă de toamnă
• praşile repetate în cursul vegetaţiei.

]]> ../../../tratamentele-la-porumb-impotriva-prinipalelor-boli-si-daunatori-ai-acestor-cereale/feed/index.bin 0 ../../../informatii-despre-porumb-sfaturi-pentru-infiintarea-culturilor-si-ingrijirea-acestor-cereale-paioase/index.html ../../../informatii-despre-porumb-sfaturi-pentru-infiintarea-culturilor-si-ingrijirea-acestor-cereale-paioase/index.html#respond Mon, 08 Aug 2016 08:48:02 +0000 http://www.petala.ro/?p=3151 Porumbul(Zea mays)

   Importanta

   Porumbul oupa al treilea loc, ca importanta, intre plantele cultivate pe glob.

   Aceasta pozitie, din punct de vedere agricol, este motivata printr-o serie de particularitati, astfel:

-prezinta o mare capacitate de productie, cu circa 50% mai ridicata fata de celelalte cereale;

-are o mare plasticitate ecologica, care ii permite o larga arie de raspandire, dand recolte mari si relativ constante, mai putin influentate de abaterile climatice;

-este o planta prasitoare, buna premergatoare pentru majoritatea culturilor;

-suporta monocultura mai multi ani;

-are un coeficient mare de inmultire;

-avand o insamantare mai tarzie in primavara, permite o mai buna esalonare a lucrarilor agricole;

-cultura este mecanizabila 100%;

-recoltarea se face fara pericol de scuturare;

-valorifica foarte bine ingrasamintele organice si minerale, cat si apa de irigatie.

   Raspandire

   Porumbul ocupa al treilea loc intre plantele cultivate pe glob, totalizand, dupa datele statistice din 2005, suprafata de 147 mil ha, cu 3587 Kg/ha.

   Particularitati biologice

   Sistemul radicular temporar, care asigura planta cu apa si hrana in primele 2-3 saptamani, este format dintr-o singura radacina embrionara si 3-7 radacini seminale care pornesc din mezocotilul embrionului. Numarul de noduri subterane variaza, in functie de perioada de vegetatie, intre 6-10. Din fiecare nod se formeaza 8-16 si chiar 20 de radacini adventive permanente. Din nodurile 2-7 supraterestre, se pot forma radacini adventive cu dublu rol: de ancorare si absorbtie.

   Adancimea de patrundere a sistemului radicular la porumb este de pana la 2,5 m, iar lateral de 60-75 cm, astfel ca o planta de porumb „exploreaza” circa 6 m3 de sol. Suprafata de absorbtie a sistemului radicular nu se coreleaza cu volumul de sol explorat, totusi apa o valorifica din volumul total. Aproximativ 60 % din masa totala a radacinilor se gaseste in stratul de sol pana la 30 cm.

   Inflorescentele. Porumbul este o planta unisexuat-monoica. Florile mascule sunt grupate, intr-o inflorescenta terminala de tip panicul, iar cele femele sunt grupate in inflorescente de tip spadice, protejate de frunzele modificate situate la subsuoara frunzelor.

   Porumbul este o planta protandra, polenul putand aparea cu 5-7 zile inaintea maturarii ovulelor. In conditii de seceta decalajul poate sa depaseasca chiar 10 zile, determinand cresterea procentului de plante sterile.

   Polenizarea este alogama anemofila, graunciorii de polen putand fi purtati de vant pana la 1 km distanta.

   Fructul este o cariopsa la care pericarpul reprezinta 7-10 %; endospermul 80-87 %, iar embrionul 10-12 %. MMb variaza intre 40-1100 g, frecvent 200-400 g, iar MH este de 72-88 kg.

   Cerintele fata de temperatura. Semintele germineaza la 8-10 grade Celsius. La temperaturi mai scazute in sol are loc putrezirea boabelor, datorita atacului ciupercilor saprofite, instalarea lor fiind favorizata si de procesul de exosmoza a produselor de hidroliza a amidonului.

   Cerintele fata de umiditate. Porumbul rezista foarte bine la seceta, mai ales in prima parte a perioadei de vegetatie, datorita sistemului radicular puternic dezvoltat, consumului specific redus, caracterului xerofitic al partii aeriene si lucrarilor de intretinere repetate.

   Evapotranspiratia creste mult in lunile de vara, astfel ca un lan de porumb poate evapora zilnic, in lunile iulie si august, pana la 18 l/m2 de apa, iar o planta de porumb pana la 2-4 l.

   Perioada critica se situeaza intre 10-20 iunie si 10-20 august adica inaintea aparitiei paniculelor si pana la maturitatea in lapte, cand consumul de apa se ridica la 68-74 % din totalul necesar pentru intreaga vegetatie. In aceasta perioada solul trebuie sa aiba 60-80 % apa din capacitatea de camp.

   Cerintele fata de sol. Porumbul asigura recolte pe soluri foarte variate, insa rezultatele cele mai bune se obtin pe soluri adanci, fertile, luto-nisipoase, care permit dezvoltarea unui sistem radicular puternic, capabil sa asigure apa si elementele nutritive.

    Cele mai bune rezultate se obtin pe solurile lutoase si luto-nisipoase, cu 3-5 % humus, peste 8 mg P2O5, Al peste 20 mg K2OAl/ 100 kg sol, gradul de saturatie 75-90 % si pH=6,5-7,5.

   Pe solurile cu pH sub 5,8 este obligatorie aplicarea amendamentelor cu calciu, pentru corectarea reactiei acide.

   Cele mai bune rezultate se obtin pe solurile aluviale, fertile, pe cernoziomuri, soluri balane si pe cele brun-roscate si brune de padure.

   Pe solurile nisipoase, prin fertilizare si irigare, se pot obtine recolte ridicate. Mai putin favorabile sunt solurile argiloase, care mentin mai multa umiditate, se incalzesc incet primavara, iar vara crapa, rupandu-se radacinile plantelor. Rezultatele modeste se obtin pe solurile tasate si compacte, cat si pe cele cu hardpan, care necesita lucrari de afanare adanca.

   Rotatia

   Porumbul este mai putin pretentios fata de planta premergatoare. Rezultatele cele mai bune se obtin dupa leguminoasele anuale pentru boabe si furaje, dupa care urmeaza, cereale paioase de toamna, inul, canepa, cartoful, sfecla si floarea-soarelui.

   Lucerna, dintre leguminoasele perene, desi asigura importante cantitati de azot (120-160 kg/ha) si contribuie la refacerea structurii, datorita consumului mare de apa, nu este considerata o premergatoare potrivita pentru porumb in zonele mai secetoase, fara conditii de irigare.

   Rotatia grau-porumb este obligatorie, din cauza ponderii de circa 60 % a celor doua culturi. In aceasta rotatie porumbul este favorizat, fiind cultivat dupa o premergatoare timpurie. In culturile atacate de fuzarioza, boala comuna ambelor specii, aceasta rotatie se intrerupe dupa 4-5 ani.

   Porumbul nu se poate cultiva dupa sorg si iarba de Sudan.

   Monocultura, de porumb in tara noastra s-a extins pe solurile fertile, mai joase, cu apa freatica la mica adancime, supuse in primaverile mai ploioase excesului temporar de umiditate-terenuri pe care graul nu le valorifica in aceeasi masura ca porumbul.

   Lucrarile solului

   Acestea incep imediat dupa eliberarea terenului de planta premergatoare si vizeaza, pe langa mobilizarea solului, incorporarea resturilor vegetale, maruntirea, nivelarea si realizarea in rezerve cat mai mari de apa in sol.

   Dupa premergatoare timpurii se executa aratura de baza la 20-25 cm adancime pe terenurile mai usoare si la 25-30 cm pe terenurile mijlocii si grele, cu plugul in agregat cu grapa stelata.

   Pana in toamna terenul se mentine afanat si curat de buruieni, prin lucrari cu grapele cu discuri.

   Efectuarea a doua araturi, vara la 20 cm adancime, si toamna la 30 cm, nu se justifica prin sporurile de productie obtinute. Dupa plantele recoltate tarziu se executa aratura de toamna la acelasi adancimi ca si aratura de vara, cu plugul in agregat cu grapa stelata.

   Samanta. Materialul seminal trebuie sa aiba puritatea minima de 98% si germinatia minima de 90%.

   Perioada de semanat. Semanatul porumbului se realizeaza atunci cand, la ora 7, la 10 cm adancime temperatura este de 8 grade Celsius si vremea este in curs de incalzire.

   Calendaristic, cele mai bune rezultate se obtin in zona de campie, cand se seamana intre 1-20 aprilie si intre 15-30 aprilie, in celelalte zone.

   Semanatul timpuriu, de obicei, asigura umiditatea necesara germinarii, iar incoltirea si rasarirea se produc in timp scurt. Pentru fiecare zi castigata la rasarire se grabeste cu doua zile aparitia paniculelor si a stigmatelor; se reduce deci, perioada de vegetatie. Daca semanatul se face prea timpuriu, se prelungeste durata rasaririi, ceea ce are drept consecinta o stagnare in crestere, existand si pericolul putrezirii boabelor in sol. La fel de mari sunt pagubele si prin intarzierea semanatului, cand se reduce umiditatea solului.

   Recoltarea mecanizata a porumbului sub forma de stiuleti. Incepe cand umiditatea boabelor ajunge la 30-32% si se incheie cand aceasta este cuprinsa intre 24-26%. Mai tarziu „recoltarea in stiuleti” se executa manual, pentru a preveni scuturarea boabelor.