PRINCIPALELE BOLI ALE PIERSICULUI SUNT:

VIROZE:

1.Mozaicul în formă de benzi al frunzelor sâmburoase – Plum line pattern virus

Simptomele acestei viroze se manifestă, primăvara devreme, la nivelul frunzelor, prin apariția de pete, inele, benzi sau desene gălbui repartizate aproape simetric pe cele două jumătăți ale limbului, iar în unele cazuri poate apărea o clorozare a rețelei de nervuri. Atacul determină căderea prematură a frunzelor, dar nu afectează forma și dimensiunea frunzelor. Pomii atacați vegetează mai slab iar fructele acestora stagnează în creștere, se coc mai devreme și sunt mai sărace în zaharuri. Virusul se transmite prin altoire.

Prevenire:

• Se recomandă utilizarea de portaltoi și altoi sănătoși;
• Puieții se vor verifica înainte de plantare;
• Virusul poate fi eliminat prin menținerea pomilor infectați la temperatura de 37°C, timp de 3 – 4 săptămâni, procedeu urmat de altoirea mugurilor pe portaltoi liber de virus.

2.Pătarea inelară a frunzelor de piersic – Peach necrotic ring spot virus

Atacul se manifestă prin apariția unor pete inelare, mici, de 1 – 3 mm diametru, de culoare verde – gălbui, la nivelul frunzelor, dispuse neregulat în spațiile dintre nervuri, izolat sau confluente, putând acoperi, în unele cazuri, întreg limbul frunzei. În prima perioadă a atacului, simptomele pot fi observate doar pe unele ramuri, apoi treptat, în doi ani, întregul pom va fi infectat. Virusul se poate transmite prin altoire, sămânță și polen.

Prevenire:

• Utilizarea de material săditor liber de virus;
• Virusul poate fi inactivat prin termoterapie (menținerea pomilor infectați la 38°C, timp de 3 săptămâni).

BACTERIOZE:

3.Cancerul bacterian –  Agrobacterium radiobacter pv. tumefaciens

Boala se manifestă la nivelul rădăcinilor și a tulpinilor, pe care se dezvoltă tumori, la început mici și moi, de dimensiuni și forme diferite care mai târziu se lignifică. Tumorile pot genera formațiuni asemănătoare cu frunzele, mugurii sau lăstarii. Tumorile sunt alcătuite din celule mari și deformate. Bacteria poate pătrunde în pomi prin rănile produse de nematozi, lucrări de îngrijire, grindină. Temperaturile cuprinse între 22 și 30°C și umiditatea atmosferică mai mare de 80% sunt factori favorizanți.

Combatere:

• Se recomandă sortarea puieților înainte de plantare;
• În cazul lucrărilor de îngrijire, la trecerea de la un pom la altul, foarfecele și uneltele se vor dezinfecta;
• Ramurile afectate se amputează până la zona sănătoasă și se aplică un tratament cu un produs cupric (ex: Zeama Bordeleză), apoi rana se acoperă cu mastic cicatrizant;
• Înainte de plantare, rădăcinile puieților se vor îmbăia într-o soluție de Zeamă Bordeleză 1% sau Fungicid Topas 100 EC;
• În timpul vegetației se pot executa tratamente cu produse pe bază de cupru precum: Fungicid Melody Compact 49 WG, Fungicid Champ 77 WG, sau  Fungicid Bouillie Bordelaise.

4.Ulcerația și ciuruirea bacteriană a pomilor sâmburoși – Pseudomonas syringae pv. mors-prunorum

Boala se manifestă la nivelul frunzelor, fructelor și lăstarilor tineri, nelignificați. Atacul poate fi uneori confundat cu fenomene de fitotoxicitate cauzate de aplicarea irațională a pesticidelor. Primele simptome sunt vizibile la nivelul frunzelor tinere și sunt reprezentate de pete mici, gălbui, vizibile în transparență. Concomitent cu dezvoltarea fructelor, petele se măresc, se brunifică și formează pete necrotice de 2 – 3 mm, adesea înconjurate de un halou galben – verzui. Ulterior, aceste pete necrotice se detașează și cad iar frunzele capătă un aspect ciuruit. Mugurii afectați se umflă se veștejesc și nu se mai desfac, iar în cazul în care se desfac formează frunze mici, cu tendințe de ofilire.

Combatere:

• Ramurile bolnave se vor tăia (preferabil vara când activitatea bacteriilor este mai redusă) și se vor distruge prin ardere;
• La dezmugurire se vor efectua tratamente chimice cu: Fungicid Zeama Bordeleză, Fungicid Dithane M-45, Fungicid Melody Compact 49 WG, Fungicid Funguran OH 50 WP, Fungicid Champ 77 WG.

MICOZE:

5.Bășicarea frunzelor de piersic – Taphrina deformans

Atacul ciupercii se manifestă la nivelul frunzelor, lăstarilor și într-o măsură mai mică a florilor și a fructelor. Primele simptome sunt vizibile la nivelul frunzelor, sub forma unor umflături neregulate sau a unor bășicări, cărora pe partea inferioară le corespund adâncituri. Treptat, frunzele atacate capătă o colorație galben – brună, apoi brună și cad de timpuriu. În general, după căderea frunzelor, pomul formează altele noi, sănătoase, dar fructele rămân insuficient maturizate. În cazul atacului pe lăstari, aceștia se îngroașă, rămân scurți, se înconvoaie iar frunzele de pe ei sunt îngrămădite. La nivelul fructelor, atacul se manifestă mai rar, prin apariția de pete neregulate, alb – gălbui sau roșu – violacee, cu margini neregulate, care se brunifică și crapă pe măsură ce petele se dezvoltă. De la un an la altul, ciuperca se transmite prin forme de rezistență pe care le dezvoltă în scoarța pomilor atacați. Temperaturile de 15°C și precipitații reprezintă condiții favorabile dezvoltării ciupercii.

Combatere:

• Primăvara, la dezmugurire, se poate executa un tratament cu Fungicid Captan 80 WDG;
• În perioada de vegetație se pot executa 2 – 3 tratamente cu: Fungicid Merpan 80 WDG, Fungicid Dithane M45, Fungicid Folpan 80 WDG.

6.Făinarea – Podosphaera oxyacanthae ( Podosphaera tridactylla)

Atacul se manifestă la nivelul frunzelor pe care se observă o pâslă albicioasă, fină, cu aspect pulverulent. Frunzele atacate se colorează în galben – brun, apoi se ofilesc și cad. La nivelul lăstarilor verzi, apar pete asemănătoare celor de pe frunze, care capătă aspectul unui manșon pâslos. De la un an la altul, ciuperca se transmite prin formele de rezistență pe care le formează în interiorul organelor atacate.

Combatere:

• Se poate face prin tratemente chimice cu unul din următoarele produse: Fungicid Kumulus DF, Fungicid Bumper 250 EC.

7.Ciuruirea frunzelor – Stigmina carpophila

Este o boala des întâlnită în livezile neîngrijite. Se manifestă la nivelul frunzelor, fructelor și lăstarilor, pe care apar, în urma atacului, pete circulare, regulate, brune, cu margine roșie sau violacee. În dreptul petelor de la nivelul frunzelor, țesuturile se desprind dând un aspect ciuruit. Frunzele perforate cad prematur, iar în cazul atacurilor repetate, pomii intră în declin prea devreme. Pe fructe, apar în general pete roșiatice, mici, care în condiții favorabile confluează, devin brune, iar pulpa din dreptul acestora se usucă până la sâmbure. Pe scoarța atacată apar picături de gomă (clei).

Combatere:

• Ramurile atacate vor fi adunate și distruse prin ardere;
• Rănile rezultate în urma tăierilor ramurilor afectate se vor dezinfecta cu o soluție de  Fungicid Zeamă Bordeleză  4 – 5% și se vor acoperi cu mastic cicatrizant;
• În vegetație se pot aplica tratamente cu: Fungicid Score 250 EC, Fungicid Folpan WDG, Fungicid Rovral 500 SC.

8.Monilioza sau putregaiul fructelor –  Monilinia laxa

Boala se manifestă la nivelul tuturor organelor aeriene, ale pomilor de orice vârstă, în general primăvara. În faza de buton floral, ciuperca atacă florile, urmând ca atacul să crească foarte mult în intensitate în timpul înfloritului, provocând o brunificare a florilor, care ulterior se ofiliesc și se usucă, dar rămân prinse pe ramuri, uneori până în primăvara următoare. Infecțiile pot trece din flori în ramuri. Frunzele afectate se ofilesc, se răsucesc și se usucă. Lăstarii se veștejesc, se usucă și se înconvoaie spre vârf. Fructele pot fi atacate la formare iar intensitatea atacului crește rapid, in special la intrarea în pârgă. Simptomele se manifestă prin apariția de pete mici, rotunde, brun – cafenii în dreptul cărora țesuturile sunt puțin adâncite. Petele cresc rapid provocând înmuierea și putrezirea pulpei. Ciuperca iernează în scoarța ramurilor atacate și în fructele mumificate și produce pagube însemnate în anii reci și ploioși.

Combatere:

• Se recomandă strângerea și distrugerea fructelor atacate;
• Ramurile atacate se vor tăia până la zona sănătoasă, se dezinfecta cu o soluție de Fungicid Zeamă Bordeleză 4 – 5% și se vor acoperi cu mastic cicatrizant;
• În perioada de repaus vegetativ se pot aplica tratamente chimice cu produse pe bază de cupru (Ex: Fungicid Zeamă Bordeleză) și tratamente preventive aplicate în vegetație cu Fungicid Switch 62.5 WG, Fungicid Score, 250 EC, Fungicid Topsin 500 SC.

9.Uscarea cenușie a ramurilor – Fusicoccum amygdali

Ramurile de un an, care sunt atacate, se usucă primăvara, la puțin timp dupa dezmugurire. Primele simptome se manifestă sub forma unor pete eliptice, brune, în jurul mugurilor. Boala poate apărea și pe frunze, sub formă de necroze apicale sau marginale sau pe fructe, care putrezesc. Ramurile atacatese usucă rapid, având o culoare cenușiu – argintie. Este un patogen tipic de rană și pătrunde în plantă prin leziuni rezultate de tăieri, grindină sau atac de insecte.

Combatere:

• Se recomandă tăierea și distrugerea prin ardere a ramurilor atacate;
• Se pot aplica tratamente chimice, după recoltare, după căderea frunzelor, la dezmugurit cu unul din următoarele produse: Fungicid Zeama Bordeleză, Fungicid Folpan 80 WDG, Fungicid Captan 80 WDG.

PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI PIERSICULUI SUNT:

1.Viermele merelor – Cydia pomonella

Dăunătorul dezvoltă 1 – 3 generații pe an. Iernează în stadiul de larvă în interiorul unui cocon mătăsos, în crăpăturile scoarței, pe sub frunzele căzute. Larvele sapă galerii în pulpa fructelor și în zona centrală, unde se găsesc semințele, provocând căderea fructelor. În aceste galerii se instalează diverse microorganisme (ciuperci, bacterii) care determină putrezirea acestora. Pagubele se ridică uneori până la 60 – 80%.

Combatere:

• În timpul iernii și primăvara devreme, se vor răzui mușchii, lichenii și scoarța groasă de pe  trunchiurile și ramurile copacilor, se vor aduna și se vor distruge prin ardere;
• Se vor așeza brâie capcană pentru capturarea larvelor care se retrag pentru împupare, capcane care ulterior vor fi distruse;
• Chimic, acest dăunător poate fi combătut cu: Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Fastac 10 EC, Insecticid Karate Zeon 50 CS, Insecticid Calypso 480 SC, Insecticid Avaunt 150 SC

2.Fluturele cu abdomenul auriu – Euproctis Chrysorrhoea

Este un dăunător polifag ce atacă o serie de arbori și pomi fructiferi. Dezvoltă o singură generație pe an și iernează în stadiul de larvă într-un cocon poziționat în vârful lăstarilor. Este necesară examinarea atentă a pomilor pentru detectarea acestui dăunător.

Combatere:

• Se vor elimina ramurile pe care sunt prezente larve;
• Chimic, dăunatorul poate fi combătut cu:  insecticid Karate Zeon 50 CS , Insecticid Fastac 10 EC, Insecticid Laser 240 SC,  Insecticid Affirm, Insecticid Calypso 480 SC.

3.Omida păroasă a dudului – Hyphantria cunea

Dăunător cu 2 generații pe an, iernează în stadiul de pupă, în numeroase locuri (crăpături ale scoarței, pe garduri, pereți, sau în stratul superficial al solului). Adulții apar primăvara, au un zbor crepuscular, nocturn iar ziua stau ascunși. Își depun ouăle pe partea inferioară, iar în stadii incipiente, larvele consumă epiderma inferioasă și parenchimul, iar pe măsură ce se dezvoltă se mută pe ramuri, distrugând în totalitate frunzele. Dacă atacul se repetă 2 – 3 ani consecutiv, pomii se debilitează și se usucă.

Combatere:

• Se pot executa tratamente chimice cu:  Insecticid Aqua K-Othrine , Insecticid Decis Mega 50 EW , insecticid Karate Zeon 50 CS , Insecticid Fastac 10 EC, Insecticid Novadim Progress, Insecticid Laser 240 SC.

4.Molia vărgată a piersicului – Anarsia lineatella

Este un dăunător caracteristic piersicului, dar poate ataca și caisul. Dezvoltă 3 generații pe an și iernează în stadiul de larvă sub scoarța exfoliată a ramurilor. Părăsesc locul de iernarea primăvara, la apariția mugurilor din care se hrănesc. Larvele rod orificii de pătrundere în lăstarii tineri. Femelele depun ouăle pe muguri, iar larvele pătrund în fructele soiurilor timpurii. Larvele generațiilor următoare pătrund în fructele aflate în faza de coacere, unde sapă galerii adânci.

Combatere:

• Tăierea și distrugerea ramurilor și a lăstarilor afectați;
• Executarea de tratamente chimice cu: Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Karate Zeon 50 CS, Insecticid Affirm, Insecticid Mospilan 20 SG, Insecticid Laser 240 SC.

5.Molia orientală a fructelor –  Cydia molesta

Dăunătorul iernează în stadiul de larvă în interiorul unui cocon mătăsos și crăpături ale scoarței și dezvoltă până la 4 generații pe an. Molia atacă lăstarii și frunzele dar preferă în mod special fructele cu interiorul cărora se hrănesc larvele primelor generații producând pagube semnificative în pepiniere și în livezile tinere. Cea de-a III-a și cea de-a IV-a generație de larve pătrund în fruct prin zona codiței și rod galerii neregulate în jurul sâmburelui, provocând stagnarea creșterii fructelor, putrezirea și în final căderea acestora.

Combatere:

• Se recomandă tăierea și distrugerea fructelor și a lăstarilor atacați;
• Se pot utiliza capcane atractante;
• Tratamente chimice se pot aplica în perioada de zbor masiv cu: Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Affirm, Insecticid Mospilan 20 SG, Insecticid Calypso 480 SC, Insecticid Coragen 20 SC.

6.Păduchele din San Jose – Quadraspidiotus perniciosus 

Daunatorul prezinta 2 generatii pe an. Irneaza in stadiul de larva de varsta I, sub scut, pe scoarta pomilor. Larvele isi incep activitatea la inceputul lunii aprilie, urmand ca adultii sa apara spre sfarsitul lunii aprilie – inceputul lunii mai. Ataca peste 200 de specii de arbori si arbusti. In urma atacului, tesutul se inroseste si se necrozeaza. In cazul ramurilor inrosirea cuprinde toata scoarta si o parte din lemn, pe frunze se localizeaza in jurul nervurilor iar pe fructe apar pete rosii sub forma unor aureole. Pomii atacati au frunzele ingalbenite iar dezvoltarea acestora este intarziata. Plantele atacate se usuca de la baza spre varf.

Combatere: 

• Se va folosi material plantator sanatos;
• Nu se vor recolta ramuri altoi din livezile unde a fost semnalata prezenta daunatorului;
• In timpul iernii se vor executa 1 – 2 tratamente cu Insecticid Confidor Oil SC 004;
• In vegetatie se pot executa tratamente cu Insecticid Calypso 480 SC, Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Actara 25 WG, Insecticid Mospilan 20 SG, Insecticid Movento 100 SC etc.

7.Gărgărița mugurilor – Sciaphobus squalidus

Dăunatorul prezintă o generație la 2 ani. Iernează în stadiul de adult, în sol. Adulții își încep activitatea primăvara, când temperaturile depășesc pragul de 10ºC, urcă în coroana pomilor și se hrănește cu muguri, boboci florali, flori, frunze, ramuri tinere, provocând pagube însemnate. Larvele acestei specii nu sunt dăunătoare, întrucât se hrănesc în sol, cu rădăcinile plantelor erbacee spontane.

Combatere:

• Se recomandă mobilizarea solului din plantație, în toamna;
• Executarea de tratamente chimice cu: Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Calypso 480 SC,  Insecticid Actara 25 WG, Insecticid Reldan 22 EC etc.

8.Gărgărița florilor de măr – Anthonomus pomorum

Iernează în stadiul de adult, în scoarța exfoliată a pomilor, pe sub frunze căzute sau în stratul superficial al solului și are o singură generație pe an. Își începe activitatea la sfârșitul lunii martie, începutul lunii aprilie. Se hrănesc cu muguri de măr cultivat sau sălbatic, uneori, dăunătorul poate fi întâlnit pe păr sau păducel. Mugurii floriferi atacați dezvoltă flori sterile. Larvele produc cele mai mari pagube, deoarece se dezvoltă în interiorul bobocilor florari și se hrănesc cu petalaul, staminele și părtile interioare ale petalelor. Bobocii atacați nu se mai dezvoltă, se brunifică și rămân pe pom. Intensitatea atacului produce, în unii ani, pierderi de 80 – 90%.

Combatere:

• Se recomandă tăierea ramurilor atacate, răzuirea tulpinilor mai groase și distrugerea prin ardere a resturilor în care se pot găsi adulți hibernanți;
• Se recomandă aplicarea tratamentelor chimice în perioada de hrănire a dăunătorului cu unul dintre produsele: Insecticid Pyrinex Quick, Insecticid Novadim Progress, Insecticid Reldan 22 EC.

9.Viermele prunelor – Cydia funebrana

Dăunătorul prezintă 2 generații pe an și iernează în stadiul de larvă, în interiorul unui cocon mătăsos, la baza pomilor, pe sub frunzele căzute sau în crăpături ale scoarței. Larvele primei generații se hrănesc cu sâmburii fructelor verzi, care, în urma atacului nu se mai dezvoltă și cad. Larvele celei de-a II-a generație se hrănesc cu fructele aflate în faza de coacere, în care sapă galerii în jurul sâmburilor în care lasă resturi de hrană și excremente brun – negricioase. Picăturile de gomă (clei), prezente pe fructe, sunt caracteristice atacului acestui dăunător. A doua generație poate produce pierderi de până la 80%.

Combatere:

• În jurul copacilor se vor instala brâie capcană pentru capturarea larvelor;
• Fructele atacate vor fi adunate și distruse;
• Se pot executa tratamente chimice cu:Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Karate Zeon 50 CS, Insecticid Fastac 10 EC , Insecticid Lamdex 5 EC, Insecticid Insegar 25 WG.

10.Gândacul arămiu al puieților (Perotis lugubris) și Gândacul negru al puieților (Capnodis tenebrionis). Dăunătorii atacă diferite specii de arbori și pomi fructiferi, dar în special piersicul și caisul. Adulții consumă mugurii, frunzele și lăstarii puieților, iar larvele se hrănesc cu țesuturile din zona coletului și a rădăcinii. Pomii atacați se usucă. Cele mai înregistrate pagube sunt în pepiniere.

Combatere:

• Se execută tratamente chimice cu: Insecticid Actara 25 WG, Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Fury 10 EC, Insecticid Kaiso Sorbie 5 WG, Insecticid Laser 240 EC.

11.Acarienii (păianjenii plantelor)– pot fi combătuți cu: Acaricid Nissorun 10 WP, Acaricid Milbeknock EC, Acaricid Envidor 240 SC, Acaricid Vertimec 1.8 EC.

12.Afidele – Aphis spp. se pot combate cu: Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Confidor Energy, Insecticid Mospilan 20 SG, Insecticid Actara 25 WG etc.

La alegerea insecticidelor țineți seama, în mod obligatoriu, de remanența fiecărui produs!!

   Importanta

Piersicul, cat si mutatia sa naturala, constituie specia pomicola cea mai raspandita, dupa mar, in zonele cu climat temperat. Piersicile se preteaza, pe langa consum in stare proaspata, la o gama larga de produse procesate.

Suprafata ocupata de piersic in Romania la inceputul anului 1990 era de cca. 11000 ha livezi, dar a scazut dramatic ulterior. Ca si in cazul altor specii pomicole se impune reabilitarea piersicului prin programe de dezvoltare in timp, bine gandite.

Cerintele fata de factorii de mediu

Referitor la cerintele fata de caldura, piersicul nu este depasit decat de migdal si eventual de cais. Reuseste bine in zonele cu temperatura medie anuala de 10-11,5 grade Celsius. Temperaturile orare optime ale speciei se situeaza intre 20 si 33 grade Celsius, iar cele absolute minime sunt de 7 grade Celsius si maxime de 35 grade Celsius. Si rezistenta la ger este mica, limita fiind de -25 grade Celsius, iar necesarul de ore de frig din sezonul de repaus, este relativ redus si oscileaza in functie de soi intre 600 si 800.

Necesita soluri profunde si bine drenate, nesuportand inundarea terenului. Altoit pe franc, incepand de la 6-7 % calcar activ in sol apar si simptomele clorozei. Exista insa, mari diferente intre portaltoi: piersicul franc solicita mai putin de 3 % carbonat de calciu in sol pentru o favorabilitate maxima, corocodusul sub 5 %, iar migdalul sub 8 %. In general la peste 7-12 % favorabilitatea este slaba. Cloroza apare la un pH peste 7,5. Cele mai favorabile terenuri sunt cele cu o reactie slab acida pana la neutra (pH de 6,4-7,4). In regim de irigare piersicul valorifica bine si solurile nisipoase. Panza de apa freatica trebuie sa se gaseasca sub 2,5 m adancime.

Particularitati privind organizarea si pregatirea terenului

Piersicul este o specie cu mare precocitate de rodire dar, ca si in cazul pomilor de mar altoiti pe portaltoi pitici care rodesc bine inca din primii ani de dupa plantare in livada, durata de exploatare economica este scurta, iar la piersic nu depaseste 16-18 ani, indiferent de tipul plantatiei. Datorita recoltelor mari ce se obtin inca din primii ani de dupa plantare, pomii sunt supusi unui efort mare si cu toate masurile agrotehnice care se iau, se epuizeaza si imbatranesc mai rapid fata de cei ai speciilor unde rodirea deplina se produce dupa anul 5-6 de la infiintarea livezii sau chiar mai tarziu.

Din punct de vedere al solului exista o oarecare plasticitate in alegerea lui datorita portaltoilor dar, cele mai bune soluri pentru piersic sunt cele mijlocii, lutoase sau luto-argiloase, aluvionale, adanci, afanate, calde si suficient de umede. Solurile reci, grele, argiloase, compacte, impermeabile si umede, conduc la o crestere greoaie a pomilor, pH-ul optim se situeaza intre 6-7,2.

Precocitatea naturala a piersicului este recunoscuta. Pomii pot produce eficient inca din anul 3 de la infiintarea livezii, indeosebi in livezile de foarte mare densitate, de care nu pot fi exploatate mai mult de 8-10 ani.

De aceea este bine ca plantatiile de piersic sa fie amplasate in zone unde factorii legati de clima si sol intrunesc parametri optimi.

In cazul replantarii pe locul unei livezi anterioare de piersic unde soiurile au fost altoite pe portaltoi de piersic, cu o plantatie noua in care pomii sunt altoiti tot pe radacini de piersic, pentru reusita este nevoie de o perioada de repaus de 18-20 de ani intre plantari. In caz contrar vor exista multe goluri dupa plantare iar pomii prinsi se vor dezvolta foarte incet. La fel se intampla si cand se planteaza piersic dupa cires, datorita fenomenului de oboseala a solului manifestat pregnat in cazul celor doua specii pomicole.

Plantatiile de piersic trebuie sa fie amplasate obligatoriu in apropierea unei surse de apa pentru irigare si sa existe drumuri de acces bune pentru preluarea productiei si spatii de depozitare cu temperatura controlata, pentru depozitari pe perioade delimitate de timp, pana la livrare.

Sisteme de cultura

Pentru plantatiile de piersic din tara noastra recomandam sistemul de cultura clasic cu 500 de pomi/ha si sistemul intensiv cu 1250 pomi/ha. In sistemul clasic nu este necesar sistemul de sustinere a pomilor, iar in sistemul intensiv poate fi necesar sau nu, in functie de forma de coroana ce urmeaza a fi realizata.

Sistemele de irigare potrivite pentru plantatiile de piersic sunt cele prin aspersiune, microaspersiune si picurare. Aspersiunea si microaspersiunea sunt preponderente in plantatiile cu intervalele inierbate. Irigarea prin brazde utilizata in trecut nu se mai foloseste din cauza consumului mare de apa.

Sistemele de aspersiune fixe, avand aspersorul deasupra nivelului coroanei pomului pot fi folosite si pentru combaterea ingheturilor de primavara ce survin in perioada infloritului.

In zonele cu caderi de grindina instalarea unui sistem de protectie antigrindina este benifica, iar in cazul formelor de conducere a pomilor in care este necesar spalier se poate realiza un sistem combinat pentru reducerea cheltuielilor de instalare.

Sisteme de intretinere a solului

In aproape toate plantatiile moderne, asigurate cu posibilitati de irigare sau fertirigare este omniprezenta inierbarea intervalelor dintre randuri. Adeptii ogorului negru au „pierdut terenul”, deoarece sistemul radicular al pomului este capabil sa asigure recolte mari in sistemul inierbat alaturi de protejarea mai buna a structurii solului, daca se asigura hrana si apa la nivelul necesar.

Tocarea ierbii de 3-4 ori in cursul perioadei de vegetatie asigura cantitati importante de materie organica pentru sol care cumulate in timp au acelasi efect cu introducerea in livada la un interval de 3-4 ani a unei cantitati de 40-60 t de gunoi de grajd.

Tehnica irigarii plantatiilor

Piersicul este o specie rezistenta la seceta, dar pentru productii mari si de calitate apa devine factor limitativ. Deoarece in zona de cultura a piersicului pentru Romania, precipitatiile medii multianuale nu depasesc 500-600 mm, iar evapotranspiratia este mai intensa, cultura performanta a piersicului nu este posibila fara irigare.

Avand in vedere sensibilitatea fructelor inainte de coacere la unele ciuperci fitopatogene, nu se recomanda irigarea deasupra coroanei pomilor, cel putin in aceasta perioada.

Daca se aplica irigarea prin microaspersiune, instalatia fixa de distributie a apei sub fiecare rand de pomi, poate fi direct pe sol, sau la nivelul primei sarme a spalierilor daca plantatia are sustinere. Furtunurile de udare de sub fiecare rand pot avea diametre de 30-35 mm, iar debitele microaspersoarelor pot fi de 30-35 l/ha.

La irigarea prin picurare se pot utiliza furtunuri de diametru 18-20 mm, cu picuratoare cu debite de 4-8 l/ha, montate la distante corelate cu conditiile de sol si planta ale culturii respective.

Adancimea in sol unde se va pastra un regim de apa corespunzator este cuprins intre 20-40 cm pentru portaltoi vegetativi interspecifici de vigoare mica, pana la 40-50 cm pentru portaltoi de vigoare mai mare.

Recoltarea fructelor

Fructele se recolteaza cand au atins marimea specifica soiului si maturitatea specifica de recoltare. Exista diverse practici de apreciere a momentului de recoltare, printre care cel mai des folosita consta in determinarea gradului de maturare pe baza numarului de zile scurse de la inflorirea in masa a pomilor si momentul recoltarii, dar numarul real de zile poate fi mai mic sau mai mare decat cel apreciat. Fructele recoltate mai devreme pierd apa mai usor decat cele recoltate la momentul optim, au un continut mai sarac in glucide si arome si mai bogat in amidon si acizi. Cele recoltate in stadiul de supramaturare au o durata scurta de valorificare pe piata. In conditii de depozitare, fructele se pastreaza bine cand nivelul temperaturii se mentine in jur de minus 0,6 si 0 grade Celsius iar umiditatea relativa a aerului nu trebuie sa fie mai mare de 95 %.