Importanta:

   Boabele sunt folosite în alimentaţia omului în diferite preparate, la fabricarea unor sortimente de salam şi ciocolată. Făina de linte se poate adăuga în proporţie de 10 – 12% în faina de grâu la prepararea pâinii. Boabele se pot  folosi şi în hrana animalelor, uruite sau întregi (lintea mărunţită se dă la păsări). Paiele şi pleava sunt mai fine ca Ia mazăre şi
conţin 9 – 12% proteină, fiind consumate integral de animale.

Particularitati biologice:

Lintea germinează la 4 – 5°C, având răsărire hipogeic.

   Rădăcina este de tipul II, dar mai puţin dezvoltată decât la mazăre.

   Tulpina este scundă (30 – 60 cm), ramificată, striată şi firavă.

   Frunzele sunt paripenate, terminate cu cârcei, având 3-7 perechi de foliole lungi de l – 2 cm, înguste, iar stipelele înguste şi mici.

   Florile sunt grupate câte 2 – 4 în raceme, sunt de culoare albă, cu stindardul albăstrui, înflorirea începe la circa 50 de zile de la răsărire (2/3 din perioada de vegetaţie), polenizarea este autogamă, alogamia nefiind exclusă.

   Păstaia este rombică sau ovală (10 – 15 mm lungime; 5-10 mm lăţime) şi conţine l – 3 seminţe. Unele păstăi sunt dehiscente sau se desprind uşor de pe plantă, producând pierderi.

   Sămânţa are forma unei lentile biconvexe, mărimea este în funcţie de subspecie (MMB 25 – 70 g) şi are culori diferite. Pe plan mondial mai răspândită este ssp. macrosperma – var. numularia, din care s-au obţinut diverse soiuri.

Cerinte fata de clima si sol:

    Nefiind pretenţioasă la căldură, arealul ei este până la 60° latitudine nordică. Deşi germinează la 4 – 5°C, răsărirea normală se petrece la 7 – 10°C. Plantele suportă -6°C. La înflorire şi fructificare temperatura medie zilnică trebuie să nu depăşească 20°C. Suma de grade este de 1.500 – 1.800°C, din care jumătate pană în faza de înflorire.
Excesul de umiditate duce la creşterea buruienilor cu care lintea nu poate lupta, precum şi la favorizarea bolilor (rugini, făinări etc.)- Ssp. macrosperma are cerinţe mai ridicate la umiditate decât ssp. microsperma.

Tehnologia de cultivare:

Rotaţie
Deoarece în toate ţările (mai puţin India, Turcia), ocupă suprafeţe mici, lintea nu intră în rotaţii. Preferă plantele prăsitoare din zona ei de cultură, care lasă terenul curat de buruieni. Ca succesoare sunt cerealele păioase, în special grâul de toamnă, deoarece lintea eliberează terenul devreme. Lintea nu se autosuportă, însă după ea poate urma orice altă plantă de cultură.

Fertilizare
Pentru fiecare chintal de boabe, plus paiele respective, lintea extrage din sol 6,3 kg azot, 1,0 kg fosfor şi 1,5 kg potasiu. Dacă azotul şi-1 procură în cea mai mare parte pe cale simbiotică, nefiind necesară fertilizarea cu acest element, în schimb fosforul dă sporuri de producţie. Se recomandă aplicarea a 30 – 100 kg P2O5, în funcţie de gradul de aprovizionare a solului în fosfor.

Lucrările solului
Sunt ca cele de la mazăre, urmărindu-se în mod deosebit combaterea buruienilor.

Sămânţa şi semănatul
Sămânţa de linte trebuie să aibă peste 97% puritate, iar germinaţia să fie peste 85%. Inocularea cu bacterii fixatoare de azot aduce sporuri de producţie. Semănatul se face în prima urgenţă, întârzierea semănatului face ca răsărirea plantelor să fie neuniformă, cultura se îmburuienează, iar seceta din vară diminuează legatul. Semănatul cu 10 zile întârziere a micşorat producţia cu 400 -500 kg/ha.
Densitatea la semănat este cuprinsă între 180 – 220 boabe germinabile pe m2 pentru lintea mare (ssp. macrosperma) şi 250 – 300 boabe/m2 pentru lintea măruntă (ssp. microsperma).
Distanţa între rânduri este de 12,5 cm, iar adâncimea de semănat este de 3 – 5cm.
Cantitatea de sămânţă la hectar este de circa 100 kg/ha la lintea mare şi 80 kg/ha la lintea mica.

Lucrările de îngrijire
După semănat se face tăvălugitul, iar după răsărire, când plantele au 6 – 8 cm, se trece cu grapa cu colţi reglabili, care distruge crusta şi buruienile în curs de răsărire. Buruienile se pot combate cu erbicidele folosite la mazăre.
Plivitul biologic se face pentru a înlătura „lintoiul” (Vicia saliva var. lensisperma), care în lan se deosebeşte de linte având un habitus mai mare, foliole mai mari şi mucronate, iar florile colorate , în loturile semincere plivitul biologic este obligatoriu.

Recoltarea
Deşi păstăile se coc treptat, având inflorescenţe mai puţine, eşalonarea coacerii este mai redusă decât la mazăre. Lintea se recoltează când păstăile din treimea de jos a plantei sunt galbene-brune, au seminţe tari, păstăile de mijloc sunt galbene, iar cele superioare încă verzi. De aceea, recoltatul se face în două faze: se taie plantele (cu coasa sau cositori mecanice) şi rămân pentru uscare în brazde sau se adună în poloage; după uscare se treieră direct în câmp cu combina sau se transportă la batoze reglate ca şi pentru alte leguminoase. Lintea are capacitatea de producţie de l O – 15 q/ha. La noi în ţară producţiile au variat între 6-8 q/ha, fiind apropiate de media pe plan mondial.