Descriere. Adultul genului Agriotes are lungimea corpului între 7 si 12 mm. Forma corpului este alungită si îngustată spre partea anterioară. Capul este mic si globulos, prevăzut cu antene serate, compuse din 11 articole. Pronotul este aproximativ tot atât de lung cât si de lat., usor bombat dorsal, prevăzut cu prelungiri latero – posterioare, fiind mobil în plan vertical. Elitrele sunt prevăzute cu 4 dungi. Caracteristic  genului este dispozitivul de sărit, situat la punctul dintre prostern si mezostern. Adultii acestor trei specii mai imprortante, prezintă unele particcularităti:

• Agriotes lineatus L. are culolarea corpului brună – roscat. Elitrele sunt de o nuantă mai deschisă decât restul corpului. Interstriile elitrelor sunt mai late si prevăzute cu o pubescentă deasă. Lungimea corpului variază
  între 7,5 si 10 mm.
• Agriotes ustulatus Schall. are culoarea corpului brună – închis sau negricios, cu elitrele mai deschise decât restul corpului. Antenele si picioarele sunt galbene brunii, iar lungimea corpului este cuprinsă între 9 si 12 mm.
•  Agriotes obscurus L. are corpul brun închis, capul galben, pronotul mai  lat decât lung. Elitrele sunt pubescente, cu numeroase puncte, dispuse în linii longitudinale. Lungimea corpului este de 7 – 10 mm.

Oul la toate cele trei specii mentionate este aproape ovoid, de aproximativ 0,5 1, 5 mm lungime, fiind prevăzute cu un chorion alb, rezistent.

Larva, denumită popular ,,vierme sârmă’’, este oligopodă, de tip elaterid, având lungimea corpului de 20 – 23 mm. Corpul este cilindric, acoperit cu un tegument chitinizat. Picioarele sunt scurte. La toate cele 3 specii, ultimul segment abdominal are o formă conică, fiind putin mai lung decât restul segmentelor, acesta fiind prevăzut cu 2 santuri întunecate. Din vârsta a doua, culoarea corpului este galbenă – portocalie, lucioasă, iar capul este brun.

Biologie si ecologie. Ciclul evolutiv al celor trei specii este asemănător. Prezintă o generatie la 3 – 5 ani. Iernează în sol ca larve de diferite vârste si ca adult. Adultii hibernanti, apar la suprafata solului în intervalul aprilie – mai si de regulă duc o viată nocturnă. Zborul maxim al acestora are loc la sfârsitul lunii mai si începutul lunii iunie. Adultii se hrănesc cu polenul diferitelor specii de umbelifere, dar si cu polenul de porumb. Adultii nu suportă temperaturi de peste 25 Co. În zielele călduroase acestia se ascund pe sub bulgări, plante etc. Împerecherea începe în a doua jumătate a lunii mai si începutul lunii iunie, după care are loc ponta.. Pentru ponta, femelele preferă solurile acoperite de vegetatie cum ar fi păsuni, fânete, leguminoase perene, în general soluri, care retin umiditatea mai mult timp. În anii cu precipitatii abundente, ouăle sunt depuse si în culturile de cereale păioase. Ouăle sunt depuse în crăpăturile solului. 

În luna iunie larvele îsi construiesc la adâncimi ce pot atinge 40 cm o lojă în care are loc împuparea. Stadiul de pupă durează aproximativ o lună. Adultii rămân în lojele în care sau format, până în primăvara următoare (anul al 5 –lea). În anii bogati în precipitatii, larvele si pupele sunt puternic infectate de unele specii de ciuperci (Beauveria, Entomophtora).

Plante atacte si mod de daunare. Adultii nu provoacă daune, având un regim de hrană mixt. Cosumă diferite insecte mici, râme boabe de cereale. Larvele sunt deosebit de dăunătoare, având un regim de hrană polifag. Se hrănesc cu părtile subterane ale multor specii cultivate din familii botanice foarte diferite: porumb, grâu, orz, floarea soarelui, cartof, numeroase specii legumicole (solanacee cucurbitacee, rădăcinoase etc). specii care intră în componenta floristică a pajiistilor etc. provoacă de asemenea daune puietilor din pepinierele de pomi si vită de vie. Cerealele sunt roase sub nivelul coletului. În tuberculi, rădăcini, sapă galerii. Răsadurile unor specii legumicole (tomate, ardei, vinete) sunt atacate imediat după plantare, mai ales în primăverile secetoase si calde, datorită udării de plantare, care umectează solul atrăgând larvele. Unele specii de plante sunt mai putin atacate de viermii sârmă, asa cum sunt: rapita, mustarul, legumele din grupa verzei, inul, coriandrul, fasolea, mazărea etc.

Masuri de prevenire si combatere.

• efectuarea arăturilor de vară si de toamnă imediat după recoltarea culturilor;
• aplicarea de îngrăsăminte chimice cu azot si fosfor, acestea având o actiune nocivă asupra larvelor
• aplicarea de amendamente cu calciu pe solurile cu reactie acidă
• drenarea terenurilor cu nivelul apei freatice la suprafată
• cultivarea pe terenurile infestate a unor specii mai putin preferate de dăunător.
• tratamente chimice cu Insecticid Force 1.5 inainte de plantare

Danunatorul prezinta 1 – 3 generatii pe an, in functie de regiune. Ierneaza in stadiul de larva complet dezvoltata, intr-un cocon matasos, alb, cu pereti grosi, in crapaturile scoartei, pe sub frunzele cazute. Primii adulti apar in prima jumatate a lunii mai. Larvele ataca in special fructele de mar si par, mai rar pe cele de gutui, cais, nuc, prun si alte specii; sapa galerii in pulpa fructelor si in zona centrala unde se gasesc semintele, actiune ce determina caderea in masa a fructelor. In galerii se instaleaza diferite microorganisme (bacterii, ciuperci) care determina putrezirea acestora. Pagubele produse pot ajunge pana la 60 – 80%.

Combatere:

Din cauza esalonarii pe termen lung a generatiilor, viermele merelor este un daunator greu de combatut. Impotriva daunatorului trebuiesc aplicate masuri mecanice si chimice.

• Masuri mecanice: In timpul iernii si primavara de vreme, de pe trunchiurile si ramurile copacilor se vor razui muschii, lichenii si scoarta groasa vor fi adunate si arse. Pe trunchiul pomilor, vor fi asezate braie capcana, pentru capturarea larvelor atunci cand se retrag pentru impupare, ulterior aceste capcane vor fi distruse;
• Masuri chimice: In prezent, pentru combaterea viermelui merelor sunt omologate urmatoarele produse insecticide: Decis Mega (0.0125%), Fastac 10 CE (0.015%), Karate Zeon (0.01%), Calypso 480 SC (0.02%), Avaunt 150 SC (0.03%).

2. Viermele perelor – Cydia pyrivora

Prezinta o singura generatie pe an. Ierneaza in stadiul de larva complet dezvoltata, in coconi pergamentosi, in sol, pana la 5 cm adancime. Adultii apar in a doua jumatate a lunii iunie. Ataca doar parul, fiind considerat unul dintre cei mai periculosi daunatori pentru plantatiile de par din zona de stepa. Larvele rod galerii in pulpa fructelor, consuma semintele, provocand caderea si putrezirea fructelor.

Combatere:

• Efectuarea araturilor la adancimi de peste 10 cm si saparea solului in jurul pomilor pentru reducerea rezervei biologice de forme hibernante;
• Tratamente chimice se vor efectua la avertizare cu: Decis Mega (0.0125%), Fastac 10 CE (0.015%), Karate Zeon (0.01%), Calypso 480 SC (0.02%), Avaunt 150 SC (0.03%).

3. Viermele prunelor – Cydia funebrana

Daunatorul prezinta 2 generatii pe an. Ierneaza in stadiul de larva, intr-un cocon matasos, sub scoarta exfoliata a pomilor sau pe sub frunzele cazute, de la baza pomilor. Ataca prunul si corcodusul. Uneori poate fi intalnit si pe cais, piersic, cires si visin. Larvele primei generatii ataca samburii fructelor verzi, care nu se mai dezvolta si cad, iar larvele celei de-a doua generatii ataca fructele aflate in faza de coacere, sapand galerii in jurul samburilor, in care se gasesc resturi de hrana si excremente brun – negricioase. Fructele atacate se recunosc dupa prezenta picaturilor de goma. Pierderile cele mai mari sunt produse de cea de-a doua generatie (50 – 80%).

Combatere:

• Instalare de braie – capcana in jurul trunchiului pomilor, pentru capturarea larvelor in timpul deplasarii acestora;
• Strangerea fructelor atacate;
• Executarea de tratamente chimice cu produse insecticide precum: Calypso 480 SC (200 ml/ha), Decis Mega (0.15 l/ha), Fastac 10 EC (0.015%), Insegar 25 WG (0.3 kg/ha), Karate Zeon (0.15 l/ha), Lamdex 5 EC (0.15 l/ha).

4. Musca (viermele) cireselor – Rhagoletis cerasi

Prezinta o singura generatie pe an. Ierneaza in stadiul de pupa, in sol, la 2 – 5 cm adancime. Pentru aparitia primilor daunatori sunt necesare 31 – 48 de zile cu temperaturi mai mari de 10ºC. Ataca in special fructele de cires, mai rar fructele de visin. Fructele atacate prezinta pete de culoare bruna, care la apasare fac pulpa sa cedeze.

Combatere:

• Efectuarea araturilor adanci de toamna si saparea solului sub coroana pomilor distrug larvele hibernante;
• Tratamentele cu insecticide se executa la avertizare cu produse precum: Calypso 480 SC (200 ml/ha), Decis Mega (0.15 l/ha), Fastac 10 CE (0.015 %), Karate Zeon (0.015%), Laser 240 SC (0.06%), Novadim Progress (0.750 l/ha).

Nematodul galicol prezinta de la 4 pana la 8 generatii pe an, in functie de  conditiile de mediu. Ierneaza ca adult sau larva, in interiorul radacinilor diferitelor plante sau in sol. Este o specie polifaga, ataca peste 1300 de specii din peste 40 de familii botanice. In tara noastra produce pagube doar in sere, la tomate, vinete si castraveti. Plantele sunt infestate imediat dupa plantare, dar primele gale apar abia dupa 4 saptamani.Forma si marimea galelor difera in functie de planta gazda, conditii de mediu si densitatea populatiei. Prezenta galelor determina intreruperea circulatiei sevei si uscarea treptata a plantei. Leziunile provocate de acest daunator favorizeaza atacul unor agenti patogeni de sol, din genul Fusarium.

Combatere: 

• Cultivarea de soiuri rezistente si efectuarea de tratamente cu produse nematocide;
• Controlul rasadurilor, dezinfectarea uneltelor, distrugerea resturilor vegetale dupa recoltare;
• Se dezinfecteaza uneletele, solul cu Nemathorin (15 kg/ha).

2. Viermii sarma (Gandacii pocnitori) – Agriotes spp. (Agriotes lineatus, Agriotes ustulatus, Agriotes obscurus)

Ciclul evolutiv al celor 3 specii este asemanator: prezinta o generatie la 3 – 5 ani. Ierneaza in sol ca larve de diferite varste si ca adulti. Adultii nu provoaca daune, intrucat au un regim de hrana mixt, in schimb larvele sunt deosebit de pagubitoare; se hranesc cu partile subterane ale multor specii: porumb, grau, orz, cartof, etc. Cerealele sunt roase sub nivelul coletului iar in tuberculi si radacini sapa galerii. Rasadurile unor specii legumicole sunt atacate imediat dupa plantare, datorita umiditatii, care atrage larvele.

Combatere: 

• Efectuarea araturilor de vara si de toamna imediat dupa recoltarea culturilor si aplicarea ingrasamintelor chimice cu azot are o actiune nociva asupra larvelor;
• Aplicarea de amendamente cu calciu pe solurile cu reactie acida;
• Drenarea terenurilor cu nivelul apei freatice la suprafata;
• Cultivarea pe terenurile infestate a unor specii mai putin preferate de daunator (mazare, fasole, linte, bob, rapita, mustar, coriandru, etc.);
• Se pot efectua tratamente cu Nemathorin.

3. Viermele vestic al radacinilor de porumb – Diabrotica virgifera virgifera

Daunatorul are o generatie pe an. Ierneaza in stadiul de ou in diapauza timp de 10 luni. Larvele apar la sfarsitul lunii mai si  sunt active pana la inceputul lunii august.  Cele mai mari pagube sunt provocate de larve. Adultii se hranesc pe frunze, cu polen si matase de porumb, determinand o polenizare anormala care poate duce la diminuarea productiei. Larvele sfredelesc parenchimul cortical al radacinilor si construiesc tunele in tesutul vascular central, afectand rezistenta plantelor la ploi si vant. Plantele atacate prezinta tulpina curata si manifesta un simptom caracteristic denumit „gat de lebada”. Daca sunt roase peste 50% din radacini, plantele se usuca, iar la peste 50% plante atacate, productia este compromisa.

Combatere:

• Daunatorul se dezvolta numai in conditii de monocultura, deci rotatia este o masura agrotehnica deosebit de importanta;
• Cultivarea de hibrizi cu sistem radicular mai dezvoltat;
• Pentru combaterea chimica se pot executa tratamente cu produse insecticide precum: Decis Mega (0.25 l/ha), Calypso 480 SC (150 ml/ha), Fury 10 EC (0.2 l/ha), Kaiso Sorbie 5 WG (0.25 kg/ha), Karate Zeon (0.25 l/ha) etc.

]]> ../../../../informatii-despre-viermii-radacinilor-scapa-de-viermii-radacinilor/feed/index.bin 0