Acest dăunător se întâlneşte în toate regiunile globului. În zonele calde se dezvoltă în câmp, iar în cele temperate numai în sere, fiind o specie iubitoare de căldură. Este considerat cel mai păgubitor dăunător al culturilor din sere.

Descriere. Prezintă un dimorfism sexual accentuat. Femela are corpul de 0,47 mm lungime şi 0,32 mm lăţime.
Corpul este de culoare albă, în formă de pară, cu gâtul alungit. În interiorul corpului se pot observa prin transparenţă, grupe de ouă, în diferite faze de dezvoltare. În jurul orificiului anal prezintă striaţiuni circulare, caracteristice . Masculul are corpul cilindric (viermiform), de 1,2 – 2,0 mm lungime, acoperit cu o cuticulă inelată transversal. Lateral prezintă 4 incizii, ce se întind aproape pe toată lungimea corpului. În jurul orificiului genital se găsesc 2 spiculi chitinoşi, sub formă de cârlige.

Oul este elipsoidal, de culoare albă, acoperit cu o cuticulă netedă. Larva are corpul viermiform de 0,36 – 0,44 mm lungime, acoperit cu o cuticulă subţire, fin inelată.

Biologiesi ecologie. Iernează ca femelă sau larvă în inteiorul rădăcinilor diferitelor plante sau în sol. Poate avea 4 – 8 generaţii pe an. Durata unei generaţii variază în limite foarte largi, între 25 şi 90 zile, în funcţie de temperatura şi umiditatea solului, hrană, etc. Ouăle sunt depuse într-o ootecă alcătuită dintr-o masă mucilaginoasă ataşată de corpul femelei. Larvele părăsesc ouăle în stadiul doi de dezvoltare, cînd se răspândesc în sol în căutarea rădăcinii plantei, perforând ţesuturile în zona vârfului de creştere.

După o perioadă de hrănire, larvele devin imobile şi rămân în acelaşi loc până la sfârşitul evoluţiei.
Odată cu hrănirea, larvele secretă enzime care determină hipertrofierea celulelor sub forma unor gale (umflături caracteristice). După ultima năpârlire, are loc diferenţierea sexelor, larvele mascule devin viermiforme iar cele femele devin piriforme.

Plante atacate şi mod de dăunare. Este un dăunător polifag, ce atacă peste 1300 specii, aparţinând la peste 40 familii botanice. În ţara noastră, nematodul produce pagube numai în sere, îndeosebi la tomate şi pătlăgele vinete, mai puţin la castraveţi, salată etc. Infestarea plantelor se face imediat după plantarea răsadului, iar prezenţa galelor pe rădăcini se semnalează abia după 3 – 4 săptămâni. Forma şi mărimea galelor variază după planta gazdă, densitatea populaţiei şi condiţiile de mediu. În dreptul galelor se produce astuparea vaselor libero-lemnoase şi circulaţia sevei se întrerupe, ceea ce determină putrezirea şi pieirea plantei. Pe rădăcinile atacate se instalează diferite ciuperci din genurile Fusarium, Verticillium, etc., care grăbesc procesul de pieire a plantelor. Din cauza atacului, plantele nu se mai dezvoltă, se îngălbenesc şi se usucă, de la vârf la bază.

Metode de prevenire si combatere:

• În serele neinfestate se va da o atenţie deosebită măsurilor profilactice, privind împiedicarea pătrunderii nematozilor.
• În acest scop se va supune unui control riguros tot materialul care se introduce în sere (răsaduri, pământ, ghivece cu flori), ca să nu fie infestate cu nematozi.
• În serele infestate, prin toate lucrările care se aplică solului trebuie să se urmărească să nu se favorizeze diseminarea nematozilor.
• La defrişarea culturilor, se recomandă ca scoaterea plantelor să se facă cu ajutorul cazmalei şi toate resturile vegetale cu particule de pământ, să fie scoase din sere în saci de polietilenă, împiedicându-se astfel împrăştierea particulelor de sol infestate.
• După efectuarea lucrărilor de defrişare şi mobilizare, se recomandă ca solul să fie menţinut în stare umedă timp de 2 – 3 săptămâni, pentru putrezirea rădăcinilor cu gale.
• Cultivarea soiurilor şi hibrizilor de tomate rezistenţi la atacul nematozilor.
• Tratamente la sol cu Insecticid Force 1.5 G sau Basamid granule

Decriere. Acest dăunător, vierme alb, de grosimea unei ațe de cusut și lung de 3 – 5 mm este și un important vector pentru unele virusuri.

Biologie si ecologie. Ciclul biologic are loc în interiorul ţesuturilor organului vegetal atacat, unde femela depune 200-500 de ouă la temperaturi de 13-18ºC. Ecloziunea larvelor se petrece după puţin timp, stadiul evoluand prin 5 varste, prima năparlire petrecându-se în ou. Dezvoltarea şi reproducerea speciei au loc în spaţiile intercelulare ale parenchimului ţesuturilor diferitelor organe ale gazdei (bulbi, tuberculi, tulpini etc.), unde, la anumite intervale, se succed cateva generaţii. În caz de atac puternic (plante-gazdă ofilite sau chiar uscate), nematodul pătrunde în sol, unde supravietuieşte 12-18 luni, iar în stare de anabioză chiar 2-5 ani. Longevitatea adulţilor în interiorul plantei-gazdă durează 45-73 de zile, în funcţie, mai ales, de temperatura mediului.

Plante atacate si mod de daunare. În urma atacului, plantele nu mai cresc, frunzele se decolorează şi apar distorsiuni şi malformaţii (umflături, gale etc.), ca urmare a enzimelor toxice secretate de nematozi şi a perturbărilor survenite în creşterea plantelor (la păioase, printr-o infrăţire puternică). Atacul în câmp şi depozite asupra legumelor bulboase (ceapă, usturoi, praz etc.) apare sub forme grave, ce conduc la pierderi apreciabile de recoltă şi chiar la compromiterea culturii, atac favorizat de materialul săditor (bulbi etc.) infestat şi cu insuşirile caracteristice (stagnare în creştere, decolorări şi distorsiuni etc.). La noi în ţară, daune mari s-au inregistrat la usturoi, ceapă, cartofi (in asociere cu Ditylenchus destructor), lucernă, căpşuni, plante floricole (narcise, zambile, lalele etc.).

Masuri de prevenire si combatere.

• Combaterea se asigură prin măsuri agrotehnice, fizice şi chimice. Dintre măsurile agrotehnice se recomandă igiena culturală, asolamentul şi cultivarea de soiuri mai rezistente, iar dintre cele fizice, tratamente termice (intre 43 şi 51ºC, timp de 30 sau 60 de minute), aplicate la plantare pentru dezinfectarea usturoiului de sămanţă, care se poate combina cu cele chimice.
• Tratamente la sol cu insecticid Force 1.5 G (15 kg/ha) sau Basamid Granule