Dintre mustele cerealelor, musca de Hessa este considerată ca fiind cea mai dăunătoare în unele tări din Europa si în SUA. În tara noastră această insectă este citată ca dăunătoare încă din anul 1889, fiind răspândită mai ales în regiunile de stepă si în regiunea pădurilor de stejar.

Descriere. Adultii acestei specii prezintă un dimorfism sexual accentuat. Femela este de culoare neagră, exceptie făcând părtile laterale ale abdomenului si o dungă dorsală care sunt roscate. Lungimea este 3,5 – 4 mm. corpul este acoperit cu peri fini de culoare neagră. Antenele sunt sesile păroase fiind formate din 17 articole. Picioarele sunt lungi, cu tarsele formate din cinci articole, pretarsul având o pereche de gheare. Aripile sunt transparente, la vârf lătite, cu nervuri simple si cu peri fini pe margini. Abdomenul se termină cu un ovipozitor lung, telescopic. Masculul are corpul de 2,0 – 2,5 mm lungime si este de culoare neagră. Articolele antenale sunt pedunculate. Perii de cap sunt negri la femele si roscati la masculi.

Oul este alungit, de culoare roz – închis, cu diametrul longitudinal de 0,6 mm, iar cel transversal de 0,1 mm.
Larva neonată are corpul alungit si turtit, cu lungimea de 0,6 – 0,7 mm. În ultimul stadiu are corpul lătit si de culoare verde palid, capul fiind aproape complet invaginat în torace, lungimea corpului fiind de 4 – 5 mm.
Pupa este de culoare roz – palid si prezintă în regiunea frontală un corn cu vârful ascutit. Aceasta se găseste într-un puparium brun – închis, de formă ovală, care seamănă foarte bine cu o frunză de in.

Biologie si ecologie. Musca de Hessa poate avea în tara noastră, în functie de zona geografică si de conditiile climatice, 2 – 3 generatii pe an. Iernează în stadiul de pupă, în plantele infestate din semănăturile de cereale sau din pajisti. În cursul lunii aprilie, din pupele hibernante apar adultii primei generatii; generatia de primăvară.
Acestia, în timpul zilelor călduroase, zboară sub formă de roiuri deasupra culturilor de cereale. Longevitatea adultilor acestei prime generatii este foarte scurtă (2 – 5 zile), copulatia si ponta având loc imediat după aparitie. Adultii nu se hrănesc. Perioada de incubatie durează 5 – 20 de zile, în functie de conditiile climatice. După ecloziune, larvele migrează pe limbul frunzei în jos, spre nodul de înfrătire. Stadiul de pupă al generatiei de primăvară durează 10 – 15 zile si coincide cu perioada coacerii cerealelor.

Plante atacate si mod de dăunare. Planta preferată de dăunător este grâul, unde produce cele mai mari daune, după care urmează orzul si secara. Musca de Hessa nu se înmulteste pe ovăz. Dintre speciile de graminee spontane sunt atacate mai ales speciile de Agropyrum, Phleum si Elymus. Atacul larvelor este caracteristic. Acestea subtiază 4 – 5 straturi de celule, cu ajutorul secretiei salivare, deasupra primul nod al plantei si seva care se scurge este absorbită prin osmoză. Atacul produce o alterare si slăbire a tesuturilor, formându – se în locurile de atac pete de culoare brună – închis. Plantele atacate se îngălbenesc si treptat se usucă. În cazul plantelor mai dezvoltate se produce o îngrosare a bazei tulpinii si uneori o înfrătire exagerată. Pagubele cele mai mari sunt produse de generatia de toamnă, până când aceasta îsi încheie dezvoltarea. Se consideră că plantele care nu pier în urma atacului, au
productia afectată atât cantitativ cât si calitativ în proportie de 25 – 30 %. În boabele plantelor atacate au loc transformări chimice depreciază calitatea făinii. În culturile irigate desi atacul este mai puternic, găsindu – se până la 1 – 35 insecte/m², deoarece plantele înfrătesc mai bine productivitatea acestora nu se reduce.

Măsuri de prevenire si combatere.

Împotriva acestui dăunător se folosesc mai ales metode agrofitotehnice cum ar fi:

• executarea arăturii imediat după recoltarea cerealelor păioase;
• distrugerea samulastrei, pe care se dezvoltă generatia de vară, prin lucrări cu grapa cu discuri;
• respectarea epocii optime de semănat, în funcŃie de zona pedoclimatică;
• folosirea de soiuri rezistente.
• În cazul unor atacuri puternice se pot folosi si măsuri chimice, cum ar fi executarea de tratamente cu unele produse organofosforice (Acaricid Novadim Proges – 1,5 l/ha).

Musca suedeză sau musca neagră a cerealelor este răspândită în toată Europa, Siberia, S.U.A. etc. În tara noastră se întâlneste în toate regiunile, dar mai ales în Transilvania si Moldova, afectând culturile de cereale si graminee frujare.

Descriere. Adultul are corpul de culoare neagră – lucioasă, cu exceptia părtii ventrale a abdomenului care este galbenă. Lungimea corpului este de 1,5 – 2 mm. Ochii sunt mari, de culoare rosie-cărămizie. Toracele este prevăzut cu o punctuatie fină si cu peri de asemenea fini. Abdomenul este acoperit cu o pubescentă puternică. Aripile sunt
transparente, usor fumurii, cu reflexe metalice. Picioarele sunt negre cu exceptia tarselor care sunt galbene. Primul articol tarsal al femelei, este mult mai lung decât la mascul.

Oul este alungit, (aproape1 mm lungime) de culoare albă – lucioasă fiind prevăzut pe toată suprafata cu striuri fine, longitudinale.

Larva are corpul cilindric, usor turtit, mai subtire la capete, la început transparent, mai târziu alb-gălbui. La ecloziune corpul are lungimea de 1 – 1,5 mm, iar după terminarea dezvoltării 4 – 5 mm. Aparatul bucal este prevăzut cu două cârlige chitinoase, în formă de seceră. Fiecare cârlig mandibular, posedă câte 2 dinti dezvoltati de –a lungul marginii externe si câte 3 dinti mai redusi pe marginea internă. Segmentul anal este prevăzut cu 2 apendici la vârful cărora se găsesc stigmele.

Pupa este fusiformă si prevăzută la capătul anterior cu 4 formatiuni chitinoase, iar la capătul posterior cu 2 apendici similari cu apendicii larvelor. Lungimea pupei este 3 – 4 mm.

Biologie si ecologie. În conditiile din tara noastră musca suedeză are 2 – 3 generatii. Prima generatie se dezvoltă în lunile mai – iunie, a doua în iulie – august, iar a treia în septembrie – mai. Iernează în stadiul de pupă, mai rar în stadiul de larvă. Adultii generatiei de primăvară (care provin din pupele/larvele hibernante), apar în la noi la sfârsitul lunii aprilie, începutul lunii mai.

Evolutia larvară a generatiei de vară este de scurtă durată. Transformarea larvei în pupă se face în spiculete. La începutul lunii iulie are loc transformarea în pupe, iar în august apar noii adulti, care formează generatia a treia.
Zborul acestora se prelungeste uneori până în luna octombrie. Acesti adulti, depun ouăle pe cerealele de toamnă sau pe diferite graminee spontane. Larvele si pupele acestei generatii vor rezista peste iarnă. În regiunile mai nordice ale tării noastre (nordul Moldovei, nordul Transilvaniei), dăunătorul are numai două generatii, de primăvară si de toamnă.

Plante atacate si mod de dăunare. Musca suedeză atacă cerealele de toamnă si de primăvară (grâu, orz, secară, ovăz, porumb etc), precum si diferite specii de graminee spotane (Agropyrum, Poa, Lolium etc.). Daunele diferă după faza de vegetatie si faza de dezvoltare a plantei, cele mai mari fiind provocate de generatia de primăvară, la culturile
de ovăz si orz. Astfel, când plantele sunt în primele faze de vegetatie, larva abia apărută alunecă pe frunze, spre regiunea centrală, până la mugurele terminal.

Larvele generatiei de vară se pot dezvolta atât la baza tulpinii, deasupra ultimului internod, iar la ovăz chiar în panicule. La atacuri puternice, productia de cereale păioase si de porumb poate scădea cu 25 – 40 %, iar plantele atacate sunt mai sensibile la tăciuni (Ustilago sp.) si fuzarioză (Fusarium sp.).

Măsuri de prevenire si combatere.

• Împotriva mustei suedeze se recomandă în general aceleasi măsuri care sunt indicate si în cazul mustei de Hessa.
• Se recomandă ca cerealele de primăvară să fie semănate cât mai de timpuriu, astfel încât la aparitia adultilor generatiei hibernante, plantele să aibă dezvoltate mai mult de 4 – 5 frunze. La cerealele de primăvară se recomandă  folosirea de soiuri mai precoce, care sunt mai rezistente la atacul dăunătorului.
• De asemenea, respectarea asolamentelor, efectuarea la timp a arăturilor de vară si aplicarea îngrăsămintelor, contribuie la reducerea atacului mustei suedeze.
• În timpul zborului adultilor se pot aplica tratamente cu produse organofosforice.

]]> ../../../../informatii-despre-musca-suedeza-scapa-de-oscinella-frit/feed/index.bin 0 ../../../../informatii-despre-musca-cepei-scapa-de-delia-antiqua/index.html ../../../../informatii-despre-musca-cepei-scapa-de-delia-antiqua/index.html#respond Tue, 15 Nov 2016 06:42:33 +0000 http://www.petala.ro/?p=7609 Musca cepei – Delia antiqua

Este răspândită în toată Europa şi America de Nord. În ţara noastră apare în unii ani, mai ales în regiunile din nordul Moldovei şi Munteniei.

Descriere. Adultul are 6,0–7,0 mm lungime; corpul este de culoare cenuşie-gălbuie, cu pete şi dungi negricioase. Pronotul este gălbui, cu o dungă mediană mai închisă. Aripile sunt gălbui, iar picioarele negre şi prevăzute pe marginea internă a tibiilor posterioare cu numeroşi perişori scurţi.

Larva matură are 5,0 – 8,0 mm lungime, este de culoare albgălbuie. Regiunea posterioară a abdomenului este prevăzută cu 12 mameloane digitiforme şi cu numeroşi spiculi.

Biologie si ecologie. Iernează în stadiul de pupă în sol, la o adâncime de 10 – 20 cm. Prezintă 2 – 3 generaţii pe an. Primăvara, în lunile aprilie, mai apar adulţii care se hrănesc cu nectar şi secreţii dulci de la salcie, plop, etc., după care migrează în culturile de ceapă unde au loc copulaţia şi ponta. Ouăle sunt depuse izolat sau în grupe mici pe sol, în apropierea coletului. Larvele care apar se dezvoltă în bulbi, după care se retrag în sol, unde are loc transformarea în pupă. Noii adulţi apar în prima jumătate a lunii iunie.

Plante atacate şi mod de dăunare. Produce pagube în culturile de ceapă, usturoi, praz şi alte liliacee. Larvele din prima generaţie atacă frunzele, iar mai târziu pătrund în bulbii care încep să se formeze, în care sapă galerii.

Larvele din generaţia a II-a şi a III-a atacă numai bulbii, în care rod galerii. În aceste galerii pătrund bacterii şi ciuperci, care duc la putrezirea bulbilor. Plantele atacate au frunzele îngălbenite, care se vestejesc şi se usucă. În galeriile formate în bulbi se grefează microorganisme (bacterii, ciuperci) care duc la putrezirea acestora în câmp sau în depozite. Pagubele pot ajunge la 20-30%.

Metode de prevenire si combatere.

• Strângerea după recoltare a tuturor resturilor vegetale şi distrugerea lor prin ardere sau îngropare.
• Însămânţarea sau plantarea arpagicului să se facă cât mai timpuriu, în terenuri bine pregătite, asigurându-se în acest fel o dezvoltare mai viguroasă a plantelor.
• În zonele de invazii, unii autori recomandă plantarea de benzi curse din arpagic pentru atragerea adulţilor în timpul pontei; după depunerea ouălor, benzile se distrug.
• Culturile de ceapă vor fi controlate periodic, iar plantele atacate vor fi scoase şi distruse prin ardere sau îngropate.
• Se recomnda produsul Insecticid Confidor Energy (imidacloprid 75g/l + deltametrin 10 g/l) in concentratie de 0,12%.

Descriere. Femele de musca miniera  fac cu ajutorul ovipozitorului o mica cavitate in parenchimul frunzelor, iar in aceasta cavitate depune un ou. Ouale mai pot fi depuse si in orificii de hranire sapate de adulti in frunze. Femelele sunt prolifice, o femela poate depune pana la 400-600 oua.

Biologie si ecologie.Musca miniera are mai multe stadii de dezvoltare (6), cele mai periculoase fiind larvele care distrug frunzele si fructele. Durata unui ciclu de dezvoltare este functie de temperatura intre 8 si 14 zile. Temperatura optima de dezvoltare este de 25-28ºC si umiditate relativa de 75-80 %. Pe parcursul iernii adultii se adapostesc in sol.

Plante atacte si mod de daunare:  Musca miniera apare in sere si solarii si ataca in special culturile de tomate, dar si culturile de vinete, castraveti, ardei, salata, pepene galben, pepene verde, pastarnac, varza, broccoli etc. . Este daunator in stadiul de larva si se dezvolta in interiorul frunzelor distrugand tesuturile dintre epiderme. Atacurile produse au un caracter generalizat, evidentiat pe frunze prin prezenta a numeroase galerii inguste si ramificate, cu aspect sidefiu.

Cand numarul de galerii depaseste 50 % din suprafata de asimilatie a frunzelor, acestea se usuca si cad. Musca miniera este un daunator specific culturilor de tomate din spatii protejate, dar ataca si in camp. Principala sursa de infestare este reprezentata de rasadurile provenite din serele inmultitor.

Metode de prevenire si combatere:

• Resturile de plante ramase la desfiintarea culturii se vor arde.
• Tratamente chimice cu Insecticid Confidor Energy, Insecticid Mospilan, Insecticid Actara, Insecticid Laser 240 SC, Insecticid Decis Mega EW 50

]]> ../../../../informatii-despre-musca-miniera-scapa-de-liriomyza-trifolii/feed/index.bin 0 ../../../../informatii-despre-musca-morcovului-scapa-de-psila-rosae/index.html ../../../../informatii-despre-musca-morcovului-scapa-de-psila-rosae/index.html#respond Tue, 15 Nov 2016 06:36:46 +0000 http://www.petala.ro/?p=7627 Musca morcovului – Psila rosae

Descriere. Adultii au lungimea de 4-5 mm, au toracele si abdomenul de culoare neagra, picioareleau culoare galbena si capul maro-inchis. Femelele au abdomenul alungit si subtire, iar aripile sunt transparente, lungi cu nervurile galbene.

Larvele sunt alungite (in forma de trabuc), lungi de 6-9 cm, lucioase de culoare alb-galbuie, iar stadiul de larva dureaza pana la 1 luna.

Pupele sunt cilindrice  si au culoare maro. Stadiul de pupa dureaza 20-25 zile pentru generatia I-a. Oul este foarte mic-abia vizibil, de culoare alb-laptoasa, de forma ovala, ascuns in sol si depus solitar sau in grupuri. Sunt necesare 10-12 zile pentru incubatie.

Biologie si ecologie. Musca morcovului hibernează în sol sub formă de pupă. Primele insecte ajunse lamaturitate îşi fac apariţia la mijlocul lui aprilie, căutând loc de adăpost (de exemplu, înrândurile de gard-viu sau în tufişuri) unde să se hrănească şi să se împerecheze. Musca poate acoperi distanţe mari. După-amiaza târziu, femelele îşi părăsesc adăposturile pentrua-şi depune ouăle pe sau în solul din jurul plantei. Ouăle sunt lăsate spre a fi purtate de vânt sau ploaie în sol sau alt mediu favorabil pentru dezvoltarea ulterioară.După aproximativ opt zile, larvele ies din ouă şi încep să se hrănească pe rădăcinilefine laterale. Mai târziu vor ataca şi vor pătrunde în întreaga rădăcină. În timpul creşterii,larvele îşi vor lepăda învelişul de două ori. De fiecare dată, mai înainte ies din interiorul morcovului. După aceasta, ele vor săpa din nou galerii în acelaşi morcov sau în alţii dinapropiere. Fiecare larvă poate ataca mai multe plante. Odată ce larva este matură pe deplin,va părăsi morcovul pentru a intra în sol în starea de pupă. Morcovii care sunt semănaţi timpuriu pot fi atacaţi într-o fază iniţială şi la mijlocullunii mai. Musca morcovului poate fi prezentă în câmp de la mijlocul lui aprilie până înoctombrie. În timpul acestei perioade, poate depune ouă în câmp. Aşadar, cultura trebuie să fie continuu protejată împotriva larvelor. 

Plante atacte si mod de daunare. Musca morcovului este una dintre cele mai comune dăunătoare a morcovului.Larva, de culoare albă, sapă galerii în morcov, în special la suprafaţa acestuia. Acestegalerii capătă culoare ruginie şi determină slăbirea plantelor, infecţiile timpurii putând ducela pierderea răsadurilor. Larvele mai bătrâne pătrund în rădăcina principală, sapă înspre jumătatea inferioară a morcovului, cauzându-i bifurcarea, o dezvoltare anormală şi unaspect fibros.

Masuri de prevenire si combatere.

• Folosirea de  seminţe tratate cu insecticid. Aceasta oferă o bună protecţie faţă de primageneraţie a muştei morcovului şi se recomandă pentru semănare începând din aprilie.
• Irigarea din timpul perioadelor secetoase poate accelera eclozarea ouălor şi stimulaactivitatea larvelor.
• Curăţând cât de mult posibil câmpul de resturile lăsate după recoltarea morcovilor, se reduce numărul de larve rămase în câmp. Aceasta are ca rezultat o populaţie redusă a muştei morcovului în primăvara următoare.
• Recoltarea culturii la timp.
• Odată ce morcovii prezintă pete mici ruginii pe rădăcina principală, trebuie scoşi din pământ în timp de şapte sau zece zile.
• Tratamente chimice cu  Insecticid Decis 50 EW – 0,05 %,  Insecticid Fastac 10 CE – 0,02 %, Insecticid Karate Zeon – 0,4 l / ha,Insecticid Mospilan 20 SP – 0,0125 %, Sinoratox 35 EC – 0,15 %, Insecticid Sumi Alfa 5 EC – 0,03 % .

Este răspândită în Europa, America de Nord, etc. În ţara noastră este frecventă în zonele cultivatoare de legume.

Descriere. Adulţii au corpul de 5-7 mm lungime şi prezintă dimorfism sexual. Masculul este cenuşiu, pubescent, cu trei dungi negre pe pronot şi una dorsală pe abdomen. Femela este mai mare, mai deschisă la culoare şi slab pubescentă. Antenele şi picioarele sunt de culoare neagră.

Oul are 0,8-1,1 mm lungime, prezintă formă de butoiaş şi este de culoare albă-lucioasă.
Larva are 7-8 mm lungime, corpul este fusiform, alb-gălbui. Regiunea posterioară a abdomenului este trunchiată oblic şi prezintă 6 perechi de formaţiuni digitiforme, dintre care cele două mediane sunt mai dezvoltate.
Pupa are 6-7 mm lungime, corpul este eliptic, de culoare castanie. În regiunea posterioară are 1-2 formaţiuni digitiforme.

Biologie si ecologie. Insecta prezintă 2-3 generaţii pe an. Iernează în stadiul de pupă în sol, la adâncimi de 5-10 cm, mai rar în cotoarele de varză şi conopidă. Adulţii apar primăvara, la sfârşitul lunii aprilie, când se plantează în câmp răsadurile de varză. După 2-3 zile de la apariţie, au loc împerecherea şi ponta. Ouăle sunt depuse izolat sau
grupat, în zona coletului. Incubaţia durează 7-10 zile. În luna iunie, are loc transformarea larvelor în pupe. Stadiul de pupă durează 1-3 săptămâni, uneori şi mai mult. Adulţii apar în a doua jumătate a lunii iunie. Femelele, după împerechere, depun ouăle pe plantele de varză de toamnă sau pe seminceri. În zona de câmpie sau colinară, acest dăunător are trei generaţii pe an : G1 în aprilie-iunie ; G2 în iunie-august şi G3 în august-aprilie anul următor. În zona de dealuri, specia este bivoltină cu evoluţia generaţiilor astfel : G1 în aprilie-iunie şi G2 iunie-aprilie anul următor.

Plante atacate şi mod de dăunare. Musca atacă cruciferele cultivate şi spontane, varza, conopida, rapiţa, muştarul, etc. Larvele apărute pătrund în colet şi în rădăcini, unde formează galerii longitudinale. Plantele atacate au frunzele verde-închis, lăsate pe sol. Acestea stagnează în creştere, rămân pipernicite, se îngălbenesc, se usucă şi se smulg uşor. Larvele transmit şi unele bacterii (Erwinia carotovora), care determină putrezirea rădăcinilor. Producţia poate fi diminuată în unii ani cu până la 60 %.

Masuri de prevenire si combatere: 

• Adunarea şi distrugerea resturilor vegetale după recoltare; însămânţarea şi plantarea cepei mult mai timpriu.
• În zonele infestate, culturile se vor amplasa pe soluri cu pH mai ridicat.
• Pentru colectarea pontelor se vor folosi benzi capcană din arpagic semănat de timpuriu.
• Se vor face controale periodice, iar plantele atacate se vor smulge şi distruge.
• În perioada pontei sau la apariţia larvelor, se vor face tratamente cu : Acaricid Novadim Progress, insecticid Confidor Energy, Insecticid Karate Zeon.