Descriere. Viespile sunt de culoare neagra avand parca un strat de lac pe tot corpul ,atat sunt de lucioase .ochii si antenele si mandibulele sunt castaniu-roscat iar picioarele anterioare si mijlocii au culoarea neagra iar picioarele din spate sunt caramiziu inchis spre negru. Tibiile si tarsele picioarelor sunt de culoare galbena . Segmentele toracice sunt bine definite si au perisori  iar abdomenul estecomplet lipsit de par.

Aripile anterioare sunt transparente cu textura membranoasa si nervuri galbene-caramizii avand nervura cos¬tala mai lunga decit cea radiala . Viespea poate ajunge sa masoare cam 2,2-2,4 milimetri lungime. Larvele vispei sunt de culoare alb rozie si apode avand partea anterioara a corpului mai ascutita decat cea posterioara si dimensiuni de 2,2 – 2,4 milimetri lungime . Din larva rezulta nimfele de culoare tot alb-rozie si cu aceleasi dimensiuni ca larvele .

Biologie si ecologie.  Viespea semintelor de coriandru in tara noastra  ierneaza numai in stadiul de adult prin magazii unde s-a depo¬zitat samanta de coriandru ori in crapaturi ale tulpinilor, ramurilor sau  crapaturile zidurilor. Primavara la incalzirea vremii in luna mai cand timpul se incalzeste adultii ies din locurile de iernare si se imperecheaza iar apoi femela depune oua cand culturile de coriandru sunt in floare.  Femela depune oua in ovarele florilor de coriandru cu ajutorul terebrei. Ouale incubeaza in 7- 8 zile si isi fac aparitia larvele care incep imediat sa se hraneasca cu endospermul semintelor de coriandru.

Semintele de coriandru atacate se dezvolta si se coc inaintea celor neinfestate. La maturitate completa larvele se transforma in nimfa chiar in interiorul cotiledonului semintei in care a crescut. Adultii ies din seminte la vremea recoltarii sau cand recolta ajunge sa fie depozitata in magazii dupa recoltare. Pentru iesire viespile rod cu mandibu¬lele, peretii semintelor facand un orificiu mic cat grosimea corpului lor.

Plante atacate si mod de daunare. Viespea infesteaza semintele de coriandru pe care se pot observa orificii de iesire a viespiilor ,fiecare samanta avand un singur orificiu. In interiorul semintelor larva se hraneste cu endospermul semintei si lasa insa neatins pericarpul. Intr-un  cotiledon se gaseste o singura larva si de regula  substantele semintei sunt suficiente pentru dezvoltarea larvei in urma careia raman numai dejectiile larvei.

Masuri de combatere.

• 1-2 tratamente chimice, aplicate la infloritul in masa, utilizand produsele: Insecticid Decis 0,025%-0,05%.

Este răspândit în toate regiunile Europei, fiind mai frecvent în Europa Centrală. În ţara noastră, puricele cânepii este întâlnit mai ales în Transilvania.

Descriere. Adultul are 1,8 – 2,6 mm lungime; corpul este ovoid, de culoare verde sau bruniu, cu marginea posterioară şi extremitatea  roşcată. Fruntea este prevăzută cu două striuri în forma literei „X”, iar elitrele cu striuri longitudinale, pronunţate. Antenele sunt formate din 10 articole, de culoare galbenă-roşcată. Picioarele posterioare sunt adaptate pentru sărit . Oul este oval, de culoare galbenă-palid, de 0,4 – 0,5 mm lungime.

Larva are 3 – 4 mm lungime, are corpul cilindric-viermiform, de culoare alb-gălbuie, capul brun, iar picioarele negre. Dorsal, corpul este prevăzut cu numeroase macule de culoare închisă. Placa anală este brun-închis, cu marginea posterioară rotunjită şi prevăzută cu perişori.

Biologie si ecologie. Puricele cânepii are o singură generaţie anuală. Iernează ca adult sub bulgării de pământ, sub resturi vegetale (tulpini, frunze etc.) sau la o mică adâncime în sol. Adulţii părăsesc locurile de hibernare la sfârşitul lunii aprilie sau începutul lunii mai. După câteva zile de hrănire au loc copulaţia şi ponta. Depunerea ouălor începe în luna mai şi se continuă până la sfârşitul lunii iunie.

Ouăle sunt depuse în sol, de regulă, în apropierea rădăcinilor: o singură femelă depune până la 300 ouă. Incubaţia variază între 8 – 15 zile, în unele regiuni mai mult.
Larvele apărute se dezvoltă în rădăcini, săpând mici galerii superficiale. La completa dezvoltare ele părăsesc rădăcinile şi se retrag în pământ, unde în căsuţe pupale se transformă în pupe. Durata acestui stadiu este de 15 – 20 zile. Noii adulţi apar în luna iulie sau în august şi după o perioadă de hrănire se retrag pentru diapauza hiemală.

Plante atacate şi mod de dăunare. În afară de cânepă, atacă hameiul şi urzica. Primăvara devreme, la răsărirea plantelor, adulţii rod frunzele abia apărute, consumând epiderma şi parenchimul, lăsând intactă epiderma inferioară. În caz de invazii şi mai ales în anii cu primăveri secetoase, plantele stagnează în dezvoltare, rămân mici sau se usucă, diminuându-se producţia de fibre sau de sămânţă. Noii adulţi se hrănesc tot cu frunze, iar uneori atacă şi inflorescenţele de cânepă sau de hamei, producând daune mai mici.

Metode de combatere:

• Insecticid Nuprid AL 600FS (6l/tona de samanta)

Descriere.  Adultul ara aripile anterioare de culoare brună-cenuşiu, cu 4 linii albe-gălbui, arcuite, situate în jumătatea posterioară, care în repaus formează un desen caracteristic în formă de arc. Pe marginea anterioară a aripilor se află 8-10 benzi scurte cenuşii, orientate oblic,  popsterior. Aripile posterioare sunt brune-cenuşii, franjurate. Fluturii au lungimea de 5 -6 mm, iar anvergura aripilor este de 13-15 mm. Oul este oval, de culoare albă până la cenuşiu. Larvele au culoarea galbenă-roşiatică, până la roşu închis, la deplina dezvoltare au lungimea de aproximativ 11 mm . Pupa este castanie cu lungimea de 5,5-6 mm. În condiţiile ţării noastre molia cânepei are 2-3 generaţii pe an.

Planta atacate si mod de daunare. Larvele moliei atacă cu precădere cânepa, dar se întâlneşte şi pe hamei. Datorită atacului dăunătorului are loc îngroşarea, deformarea, apariţia de gale pe tulpinile de cânepă, iar în porţiunile vătămate se observă galerii de diferite lungimi. Se constată, de asemenea, perforarea seminţelor şi consumarea conţinutului lor. La plantele atacate, fibra este deteriorată sau complet compromisă.

Masuri de prevenire si combatere:

• Tratamente chimice cu :  Insecticid Actara 25WG (70-100 gr/10000mp), Insecticid Decis EW50 (0,15 l/300-400 L apa/10000 mp), Insecticid Fastac 10EC (0,075 l/10000 mp), Insecticid Karate Zeon 50CS (0,15 l/10000 mp), Insecticid Mospilan 20SG (250 gr/1000 L apa/10000 mp).

Descriere. Specia este frecvent întâlnită în toate zonele de cultură a tutunului, dar mai ales în sudul şi vestul ţării, atât în câmp, cât şi în seră şi răsadniţă, fiind considerată ca unul dintre cei mai periculoşi dăunători. Adultul are corpul de culoare galbenă-cenuşie sau galbenă deschis. Ambele perechi de aripi sunt prevăzute cu numeroşi peri. Lungimea corpului este de 0,8-1,1 mm. Larva are corpul de culoare galbenă-palid, cu capul şi toracele mai închise, având lungimea de cca. 1 mm. Tripsul traieşte şi se înmulţeşte atât în câmp, cât şi în seră şi răsadniţă. Se înmulţeşte
atât pe cale sexuată, cât şi partenogenetică.

Biologie si ecologie. Tripsul tutunului iernează în toate stadiile de dezvoltare, mai frecvent însă ca adult, pe sub diferite resturi vegetale sau în stratul superior al solului. În câmp, adulţii apar în mod obişnuit în cursul lunii aprilie, se împerechează, apoi femelele depun ouă pe frunzele diferitelor specii de solanacee spontane, iar în prima decadă a lunii mai pe răsadurile de tutun.

Larvele apărute trec de pe plantele gazdă spontane pe tutun, unde se localizează pe
partea inferioară a frunzelor sau la baza butonilor florali. Larvele mature coboară în sol, la 3-5 cm adâncime, unde se transformă în nimfe, din care apar noii adulţi, care însă de astă dată depun ouăle pe tutun. Dezvoltarea unei
generaţii necesită 18-20 zile, astfel că în ţara noastră, în condiţii de câmp se pot dezvolta 3-6 generaţii pe an.
Pe timp secetos şi cald, tripşii se înmulţesc în masă, dimpotrivă vremea ploioasă le este potrivnică, apa spălându-i de pe frunze, de unde cad pe sol şi pier.

Planta atacate si mod de daunare. Deşi tripsul tutunului este o specie polifagă, atacând numeroase plante cultivate şi sălbatice, pagubele cele mai mari le produce însă la tutun. Atacul începe în răsadniţe şi se continuă în câmp. Adulţii şi larvele infestează frunzele, lăstarii şi florile şi sug seva din ţesuturi. Este de menţionat că iniţial, respectiv în lunile mai-iunie, sunt atacate frunzele de la bază, urmează prin iulie-august cele de la mijloc şi în sfârşit în august- septembrie cele de la vârf. În urma atacului se formează pete galbene-cenuşii sau castanii închis, mai frecvent de-a luingul nervurii frunzelor.

Frunzele atacate îşi pierd elasticitatea, culoarea şi aroma. Sunt preferate frunzele cu epiderma subţire şi cu un număr redus de peri epidermici, adică frunzele soiurilor superioare. Cu timpul, organele atacate se usucă. La atacuri puternice, plantele tinere se pot usca în masă, iar plantele mai dezvoltate se debilitează şi dau recolte scăzute şi de calitate inferioară. Pagube mai mari se înregistrează în perioadele secetoase.
În afară de pagubele directe produse, tripşii sunt transmiţători ai diferiţilor virusuri care produc boli grave (viroze) la diferite plante şi, în deosebi, la tutun.

Masuri de prevenire si combatere.

• tratamente chimice cu:  Insecticid Laser 240 SC, Insecticid Nuprid 200 SC, Insecticid Mospilan.

Descriere. Adultul are aripile anterioare brune-cenuşii, cu pete caracteristice speciilor de Noctuidae (reniformă, orbiculară şi cuneiformă), mai deschise şi încercuite cu negru. Câmpul aripilor este străbătut de linii fine, brune, transversale, în zig-zag. Aripile posterioare sunt albe-sidefii la masculi şi cenuşii la femele. Nervurile şi marginile aripii sunt mai închise. Anvergura aripilor este de 35 – 45 mm.

Oul este sferic, uşor turtit în regiunea micropilului, cu diametrul de 0,4 – 0, 5 mm; chorionul este brăzdat de aproximativ 40 de creste, dispuse sub formă de raze. Culoarea este albă-sidefie la depunere şi rozgălbuie spre sfârşitul incubaţiei. Larva matură este de culoare cenuşie-verzuie, spre deosebire de prima vârstă, când are culoarea gălbuie. Capul este brun şi prevăzut cu 2 macule în formă de semilună. Pe partea dorsală a corpului prezintă 3 dungi brune, dintre care cea mediană este mai lată. Pe fiecare segment abdominal se găsesc 3 – 4 negi mici (sclerite) de culoare cenuşie-închisă. Lungimea corpului variază între 45 – 50 mm . Pupa este brună-roşcată, prevăzută apical, pe abdomen, cu 2 spini; lungimea corpului este de 18 – 20 mm.

Biologie si ecologie. Iernează ca larvă în ultimele vârste în sol şi are două generaţii pe an. Primăvara, în luna aprilie, larvele se transformă în pupe. Stadiul de pupă durează 2 – 3 săptămâni. Fluturii apar la începutul lunii mai, când temperaturile medii ale aerului sunt cuprinse între 14 – 16°C. Zborul fluturilor este nocturn şi durează până la sfârşitul lunii iulie. Copulaţia are loc imediat după apariţie iar ponta începe la 2 – 3 zile. Ouăle sunt depuse izolat, frecvent pe partea inferioară a frunzelor unor plante spontane ca pălămida, loboda, ştir, nalbă, patlagină şi mai
rar pe frunzele plantelor cultivate: sfeclă, porumb.

O femelă depune 500 – 2000 ouă, în funcţie de cantitatea şi calitatea hranei pe care s-au dezvoltat larvele. Perioada de incubaţie durează 4 – 5 zile. În primele trei vârste, larvele sunt diurne şi se hrănesc cu părţile aeriene ale plantelor. După a patra năpârlire, larvele se retrag în stratul superficial al solului. Dezvoltarea larvară durează 30 – 35 zile, ajungând la maturitate la începutul lunii iulie când se transformă în pupe. Stadiul de pupă durează 2 – 3 săptămâni, astfel că în iulie-august apar fluturii, care vor da naştere la generaţia a doua. Larvele acestei generaţii se dezvoltă până în octombrie, când intră în diapauză hiemală.

Ouăle de Scotia segetum sunt parazitate de viespea Trichogramma enanescens, iar larvele şi pupele sunt distruse de numeroşii duşmani naturali, dintre care 24 specii de himenoptere, 13 de diptere, 2 de nematozi şi 16 specii prădătoare. Mai frecvente sunt speciile parazite Apantheles congestus, Meteorus scutellator, Rhogas dimidiatus, Histor sp.

Plante atacate si mod de daunare. Este un dăunător polifag, ce atacă peste 80 specii de plante. Cele mai mari pagube se înregistrează la culturile de cereale: porumb, grâu, orz etc., la sfecla de zahăr, floarea soarelui, tutun, rapiţă de toamnă, castraveţi, ceapă, varză etc. Produce pagube în pepinierele pomicole şi viticole. Larvele rod boabele în germinaţie, retează plantele de la colet, rod frunzele de la exterior spre interior. Atacă şi părţile subterane ale plantelor, făcând galerii superficiale şi neregulate. Plantele atacate se îngălbenesc şi se usucă.

Masuri de prevenire si combatere.

• arături adânci de toamnă pentru distrugerea larvelor hibernante etc.;
• distrugerea buruienilor din culturi, ce constituie plante gazdă intermediare;

Descriere. Adultul are corpul alungit, uşor bombat dorsal, de culoare neagră, acoperit dorsal cu resturi de pământ, de unde şi denumirea populară de „pământiu”. Clipeul, anterior prezintă o adâncitură, iar pronotul mici tubercule. Elitrele sunt prevăzute cu interstrii intermitente, puţin convexe şi mărginite de tubercule lucioase, plate, aşezate longitudinal . Pronotul prezintă o punctuaţie deasă şi regulată. Lungimea corpului variază între 7 – 10 mm.

Oul este oval, albicios, de 0,9 mm lungime. Larva are corpul acoperit de un tegument puternic chitinizat (tare), de culoare castanieînchis, pe partea ventrală mai deschis (gălbuie). Ultimul segment abdominal are formă obtuză, cu vârful ascuţit şi prevăzut cu 16 – 22 peri . Larva matură are 15 – 17 mm lungime. În general, larva este foarte asemănătoare cu aceea de Agriotes, de unde şi numele de „vierme sârmă fals.

Biologie si ecologie. Iernează în stadiu de adult în sol şi are o generaţie pe an. Adulţii apar în luna aprilie şi se hrănesc pe plantele spontane sau cultivate; longevitatea lor poate să ajungă până la 2 ani. Ouăle sunt depuse în sol, fiind preferate terenurile uşoare, nisipoase. O femelă depune 100 – 150 ouă.

Larvele apar după 5 – 7 zile şi se dezvoltă în stratul superficial al solului, hrănindu-se cu părţile subterane ale diferitelor plante ierboase. Evoluţia larvară se desfăşoară aproape două luni. Larva ajunsă la maturitate la sfârşitul lunii iulie sau în august, se transformă în pupă într-o căsuţă din pământ. Durata acestui stadiu este de 14 – 16 zile. Adulţii care apar rămân în sol, unde iernează.

Plante atacte si mod de daunare. Este un dăunător polifag, ce atacă porumbul, orzul, sfecla, tutunul, lucerna şi alte plante cultivate, producând pagube mai mari la culturile de floarea soarelui. Adulţii atacă plantele în faza de răsărire, la care rod frunzele de-abia formate sau le retează, ceea ce duce la uscarea plantelor. Larvele atacă rădăcinile diferitelor specii de plante, provocând uneori aceleaşi daune ca şi viermii sârmă.

Masuri de prevenire si combatere.

• Distrugerea sistematică a buruienilor şi a resturilor vegetale.
• Mobilizarea repetată a solului în cursul perioadei de vegetaţie.
• Efectuarea arăturilor imediat după recoltare şi a arăturilor adânci de toamnă.
• Tratamente cu Insecticid Karate Zeon 50CS (0,15 l/10000 mp)

Descriere. Adultul are anvergura aripilor de 22 – 26 mm; aripile anterioare sunt de culoare galbenă-cenuşie, prezentând sub marginea anterioară o bandă albicioasă, iar în mijlocul câmpului patru puncte negre. Aripile posterioare sunt de culoare cenuşie, cu nervuri închise. Oul este oval-alungit, de culoare albă-lucitoare. Are 0,8 mm
lungime şi 0,4 mm lăţime. Larva matură are 14 – 16 mm lungime. Corpul este de culoare brun-gălbuie, cu protoracele galben-bruniu iar restul corpului cenuşiuverzui. Dorsal prezintă trei dungi longitudinale, de culoare purpurieviolacee; stigmele sunt negre. Pupa are 9 – 12 mm lungime şi este de culoare castanie.

Biologie si ecologie. Acest dăunător iernează ca larvă în ultima vârstă, în sol, într-un cocon albicios, acoperit cu particule de pământ. Împuparea are loc în primăvară şi acest stadiu durează 16 – 17 zile. Fluturii apar la sfârşitul lunii aprilie sau începutul lunii mai şi au zborul nocturn; în timpul zilei ei stau retraşi pe sub diferite plante. În general, apariţia lor corespunde fenologic cu începutul înfloririi florii soarelui. Ouăle sunt depuse în florile diferitelor plante composite, frecvent câte un ou în fiecare floare. Numărul total de ouă depus de o femelă variază între 200 – 300. Incubaţia durează 4 – 5 zile.

Larvele apărute se hrănesc la început cu organele florale, apoi cu seminţ, năpârlind în cursul evoluţiei lor de 3 ori. Ajunse în ultima vârstă larvele coboară de pe plante şi pătrund în sol. Aici ele îşi confecţionează câte un cocon din fire de mătase în care se transformă în pupe. Durata acestui stadiu variază între 13 – 16 zile. Fluturii apăruţi dau naştere la generaţia a doua, care evoluează în iulie-august până la recoltarea florii soarelui. O mare parte din larvele generaţiei I-a nu se transformă în pupe, ci rămân în interiorul coconilor, în diapauză estivală, care se continuă cu hibernarea. În acest caz, numărul fluturilor care formează a doua generaţie este foarte redus.

Plante atacate şi mod de dăunare. Se dezvoltă pe plante spontane sau cultivate din familia Compositae (Arctium, Arthemisia, Cirsium, Carduus, Carthamus, Tanacetum etc.)., producând pagube mai mari la floarea soarelui. Larvele din primele vârste se hrănesc cu polen sau cu organele florale, iar din vârsta a treia perforează peretele achenei şi pătrund în interior, hrănindu-se cu seminţele. Larvele pot ataca bracteele calatidiilor, în care sapă numeroase galerii. În aceste galerii pătrunde cu uşurinţă apa, care favorizează instalarea diferitelor microorganisme, ducând la putrezirea calatidiilor şi a achenelor.

Masuri de prevenire si combatere:

• utilizarea de soiuri sau hibrizi de floarea soarelui rezistenti
• araturile de toamna(care distrug larvele si pupele)
• distrugerea buruienilor composite(pe care se dezvolta larvele primei generatii a daunatorului).

Descriere. Fluturele are anvergura aripilor anterioare de 20 – 26 mm, aripile anterioare brune-gălbui, având câte o pată galbenăportocalie. Aripile posterioare sunt cenuşii, cu nervuri mai închise. Antenele sunt lungi . Larva complet dezvoltată este verde-cenuşie sau verde-roşcată, având pete negre pe protorace. Pe tot corpul prezintă peri inseraţi pe protuberanţe.

Biologie si ecologie. Ierneaă în stadiul de larvă matură într-un cocon mătăsos, în stratul superficial al solului. Prezintă două generaţii pe an, uneori şi a treia parţială. În luna mai larvele se transformă în pupe. Fluturii apar la sfârşitul lunii mai şi zboară până la sfârşitul lunii iunie. Zborul lor este nocturn. După împerechere, femela depune ouăle şi păstăile în formare ale diferitelor plante leguminoase, la baza florilor sau pe pedunculul floral. Pe o păstaie este fixat de obicei un singur ou.

O femelă depune în total până la 600 de ouă. Incubaţia durează 3 – 10 zile. Larvele apărute perforează peretele păstăii şi roade boabele. De regulă, larvele primei generaţii se dezvoltă în culturile de mazăre. Dezvoltarea larvară durează 30 – 40 de zile, în care perioadă năpârlesc de 4 ori. Larvele mature migrează în sol, unde într-un cocon mătăsos, se transformă în pupe. Apoi apar fluturii care dau naştere la generaţia a doua de larve, care se dezvoltă pe soia, lupin şi alte leguminoase. Dezvoltarea lor durează 20 – 25 de zile. Larvele mature se retrag în sol, unde îşi ţes câte un cocon mătăsos în care iernează.

Plante atacate şi mod de dăunare. Atacă peste 60 specii de leguminoase cultivate şi spontane (soia, mazărea, fasolea, lupinul, lintea, salcâmul ş.a.), rozând boabele. După distrugerea boabelor dintr-o păstaie larvele migrează în
altele alăturate. În anii de invazii se pot înregistra pagube până la 60 % la culturile de mazăre şi până la 80 % la cele de soia.

Masuri de prevenire si combatere:

• Tratamente chimice cu Insecticid Fury 10 EC, Insecticid Laser 240 SC, Insecticid Kaiso Sorbie 5 WG, Insecticid Decis Meg EW 50

Descriere. Este un dăunător polifag şi se întâlneşte în toate zonele ţării. Adultul este un fluture cu aripile anterioare brun-cenuşii, cu nuanţe aurii şi prezintă un desen de forma literei gamma. Larva are culoarea verde cu dungi gălbui. Insecta are două generaţii anuale. Prima generaţie se dezvoltă în perioada mai-iulie, iar cea de a doua în august-octombrie, larvele din această generaţie fiind hibernante.

Plante atacete si mod de daunare. Este atacată o gamă largă de plante, printre care, de preferinţă, leguminoasele (mazărea, soia, lucerna etc.). Omizile rod frunzele parţial sau în întregime, dar pot ataca şi bobocii florali, cauzând uneori mari pagube.

Metode de combatere:

• tratamente chimice cu insecticid Actara, insecticid Karate Zeon

Gărgăriţa sfeclei este răspândită în diferite regiuni din Europa Centrală şi Orientală şi în Peninsula Balcanică până în regiunile Asiei Mici. La noi răspândirea acestei gărgăriţe este limitată în general la sudestul ţării (Câmpia Română, Dobrogea) şi în unele regiuni din Banat.

Descriere. Adultul are corpul alungit, de culoare neagră, acoperit cu solzi cenuşii, trifizi la vârf. Rostrul prevăzut cu o carenă mediană longitudinală. Elitrele prezintă posterior câte o bandă transversală oblică, mediană, de culoare închisă şi câte un tubercul albicios, spre partea posterioară. Partea inferioară a segmentelor abdominale 2, 3 şi 4 este prevăzută cu pete negre-lucioase de unde şi denumirea de „punctiventris”. Lungimea corpului este de 12-16 mm.

Oul este oval sau rotund şi este de culoare albă sau alb-gălbuie. Larva este apodă şi eucefală, de tip curculionid, de culoare albăgălbuie. Larva matură are 12 mm lungime .

Biologie si ecologie. Iernează ca adult în sol, în căsuţe pupale, obişnuit la adâncimi cuprinse între 20 – 50 cm. Prezintă o generaţie pe an. Adulţii încep să părăsească locurile de hibernare primăvara devreme, când în stratul superficial al solului temperatura ajunge la 7 – 8° C; maximul apariţiei se înregistrează când temperatura solului depăşeşte 10 – 11° C. Fenologic, apariţia acestei gărgăriţe corespunde cu începutul înfloririi corcoduşului, caisului etc. Apariţia adulţilor are loc eşalonat, din luna martie până în luna mai. Gândacii apăruţi la început se deplasează în mers, iar la temperaturi de peste 25° C, deplasarea se face în zbor; distanţele până la care se pot răspândi ajung la 30 – 40 km. În timpul nopţii, când temperatura scade, gândacii se retrag la o mică adâncime în pământ şi nu apar decât dimineaţa, când solul începe să se încălzească. În această perioadă ei se hrănesc intens pentru maturarea organelor sexuale.
Copulaţia şi ponta încep după 4 – 5 săptămâni de la apariţie, de regulă în prima decadă a lunii mai şi se continuă până în luna iulie. Ponta durează în general 2 luni, numărul maxim de ouă fiind depus la temperaturi medii de peste 20° C. Pentru pontă sunt preferate solurile afânate, bine lucrate. Ouăle sunt depuse la o mică adâncime în sol (1 – 3
cm), obişnuit în jurul plantelor de hrană. În perioada ovipozitară, numărul de ouă depus variază între 200 – 300, câte 1 – 11 ouă pe zi (frecvent 2 – 5). Incubaţia durează între 5 şi 8 zile. Larvele apărute se hrănesc cu rădăcinile subţiri (secundare) ale diferitelor plante chenopodiacee (sfeclă, lobodă etc.), iar în ultimele vârste cu rădăcinile mai groase (rădăcina principală). În timpul dezvoltării, care durează 6 – 10 săptămâni, ele năpârlesc de 4 ori; obişnuit larvele ajung la maturitate în lunile iulie-august.

Transformarea în pupă are loc în sol, la adâncimi de 20 – 50 cm, într-o celulă de pământ, în apropierea plantelor gazdă. Durata stadiului de pupă este de 16 – 18 zile. În general, întregul ciclu evolutiv al acestei insecte de la ou, până la adult durează în medie 70 – 82 zile. Noii adulţi apar începând de la sfârşitul lunii iulie până în augustseptembrie, însă ei nu părăsesc căsuţele pupale decât în primăvara anului următor. La limitarea invaziilor acestei insecte contribuie şi o serie de duşmani naturali. Astfel, ca prădători se menţionează diferite specii de păsări (cioara neagră, potârnichea s.a.) şi insecte (Pterostichus melas Creutz., Ophonus griseus Panz., Hister bipunctulatus Schr. etc.), iar ca paraziţi mai importanţi unele muşte (Rondania cucullara R.D.) şi ciuperci (Beauveria bassiana Vuill.).

Plante atacate şi mod de dăunare. Gărgăriţa sfeclei atacă diferite specii din familia Chenopodiaceae (sfecla, loboda etc.) sau din familii apropiate (Amaranthaceae), preferând plantele de sfeclă, îndeosebi pe cele de-abia răsărite, care deseori sunt retezate de la colet. După unii autori o insectă poate distruge pe zi până la 10 – 12 plante tinere. Într-o fază mai înaintată de dezvoltare a sfeclei adulţii rod numai frunzele, parţial sau total , producând pagube mult mai mici. Larvele se hrănesc pe rădăcini, săpând galerii de diferite mărimi .

Masuri de prevenire si combatere:

• Arătura adâncă;
• semănatul la timp;
• întreţinerea în condiţii bune a culturilor;
• administrarea corespunzătoare a îngrăşămintelor
• tratamente cu insecticid Decis (0.5 l/ ha)

]]> ../../../informatii-despre-gargarita-cenusie-a-sfeclei-scapa-de-bothynoderes-punctiventris/feed/index.bin 0 ../../../informatii-despre-ratisoara-sfeclei-scapa-de-tanymecus-palliatus/index.html ../../../informatii-despre-ratisoara-sfeclei-scapa-de-tanymecus-palliatus/index.html#respond Mon, 12 Dec 2016 11:19:51 +0000 http://www.petala.ro/?p=8808 Ratisoara sfeclei – Tanymecus palliatus

Este răspândită mai ales în centrul şi estul Europei. În ţara noastră se întâlneşte în Câmpia Română, sudul Moldovei şi în Transilvania.

Descriere. Adultul are corpul alungit, de 8 – 12 mm lungime, de culoare neagră dorsal şi cenuşie ventral. Rostrul este scurt şi îngroşat, de forma unui cioc de raţă, iar antenele geniculate. Pronotul este mai lung decât lat, cu o ieşitură laterală slab concavă. Corpul adultului este acoperit cu solzi şi peri mici brun-cenuşii ce dau insectei un aspect pudrat. Elitrele sunt îngustate posterior şi prevăzute cu striaţiuni longitudinale formate din solzi cenuşii sau bruni. Aripile posterioare sunt atrofiate, astfel că adulţii nu pot zbura. Larva are 10 – 12 mm lungime, este apodă, de culoare albă, cu capul galben-bruniu.

Biologie si ecologie. Prezintă o generaţie la 2 ani; în primul an iernează ca larvă, iar în anul al doilea ca adult, în sol la 20 – 50 cm adâncime sau sub resturile vegetale din câmp. Adulţii apar primăvara la sfârşitul lunii aprilie sau începutul lunii mai, întâlnindu-se pe diferite plante spontane (pălămidă, susai, scaieţi etc.), iar apoi trec pe plantele cultivate (sfeclă, floarea soarelui, porumb. Adulţii sunt activi în zilele călduroase, când atacă plantele, hrănindu-se timp de 15 – 20 zile. Apoi adulţii se împerechează iar femelele depun ouăle în grupe de 20 – 30 bucăţi în sol, la o mică
adâncime, mai ales în jurul plantelor.

Ponta are loc în luna mai şi se prelungeşte până la începutul lunii iulie. O femelă poate să depună 250 – 300 ouă, după unii autori până la 700. Dezvoltarea embrionară durează 7 – 14 zile sau 18 – 25 zile, în funcţie de temperatura solului şi structura acestuia. Apariţia maximă a larvelor are loc de obicei către sfârşitul primei jumătăţi a lunii iunie. Larvele se hrănesc cu rădăcinile diferitelor plante spontane şi cultivate (volbură, lucernă, sparcetă etc.) până în toamnă, când coboară la 30 – 100 cm adâncime şi intră în diapauză hiemală. În primăvară, larvele îşi continuă dezvoltarea până la sfârşitul lunii iunie, când ajung mature. Dezvoltarea larvară durează 12 – 14 luni, timp în care ele
năpârlesc de 9 ori. Larvele mature se retrag în iulie sau august la o adâncime mai mare în sol şi în celule speciale se transformă în pupe, stadiu ce durează 2 – 3 săptămâni. Adulţii care apar rămân în aceleaşi locuri până în primăvara următoare.

Plante atacate şi mod de dăunare. Este un dăunător polifag ce atacă sfecla de zahăr şi furajeră, floarea soarelui, porumbul, tutunul, macul, leguminoasele, gramineele, etc. La plantele abia răsărite, adulţii rod complet frunzele sau retează plantele de la colet. La plantele mai dezvoltate (cu peste 3 – 4 frunze), adulţii rod frunzele pe margini, sub formă de trepte . Larvele se hrănesc cu rădăcinile diferitelor plante, fără a produce pagube importante.

Metode de combatere:

• tratamente cu insecticid Karate Zeon (3 kg/ ha)

Insecta este răspândită în Europa Centrală şi Meridională. În ţara noastră este mai frecventă în Câmpia Dunării şi în Moldova, producând pagube în anii cu primăveri secetoase, uneori soldându-se cu compromiterea culturilor.

Descriere. Adultul are corpul de 1,5 – 2,0 mm lungime, de culoare neagră-brunie, cu reflexe metalice. Capul, între inserţia antenelor, prezintă o carenă longitudinală. Fruntea are 8 – 10 puncte, care limitează o suprafaţă foarte fin sculptată. Antenele sunt formate din 11 articole, cele de la bază de culoare roşcată, iar cele de la vârf negricioase. Pronotul prezintă o punctuaţie deasă cu luciu mătăsos. Picioarele sunt roşcate, exceptând femurele, care sunt negre. Picioarele posterioare conformate pentru sărit. Partea dorsală a tibiilor posterioare şi mijlocii, postmedian, au o scobitură pubescentă terminată cu un dinte. Elitrele prezintă striuri longitudinale şi interstriuri lucioase, fin punctate. Larva oligopodă, are corpul de culoare albă, cu capsula cefalică, picioarele şi al nouălea segment abdominal galben-brunii.

Biologie si ecologie. Iernează în stadiul de adult sub frunzele uscate din culturile de sfeclă, în sol, sub ierburile din culturile de cereale, sub scoarţa arborilor, în livezile de pomi. Are o generaţie pe an. Prin luna aprilie insectele apar mai întâi pe diferite chenopodiacee spontane, apoi se concentrează pe culturile de sfeclă, hrănindu-se cu aparatul foliar al plantelor abia răsărite. Femelele depun ouăle la baza plantelor, în sol. Larvele eclozate se hrănesc cu rădăcinile plantelor tinere sau mai dezvoltate. La completa dezvoltare, în cămăruţe mici de sol, larvele se transformă în pupe şi apoi în insecte adulte. În mod obişnuit insectele apar la suprafaţa solului şi se hrănesc pe seama aparatului foliar al plantelor spontane, până în luna august. După o scurtă perioadă de hrănire, adulţii din această generaţie se retrag pentru hibernare.

Plante atacate şi mod de dăunare. Insectele rod epiderma superioară şi parenchimul frunzelor sub formă de scobituri mici, circulare; cu timpul, epiderma inferioară, rămasă intactă, se usucă, se rupe, cauzând ciuruirea frunzelor.

Metode de combatere:

• Distrugerea buruienilor din culturi prin lucrări de întreţinere.
• Cultivarea de benzi-capcană din sfeclă, însămânţate cu 2 – 3 săptămâni mai târziu; pe aceste fâşii se concentrează cea mai mare parte din insecte.
• tratamente cu  insecticid Fastac 10 EC – 0,1 l/ha