Pittosporum este un gen cu circa 150 specii originare din regiunile tropicale si subtropicale ale Africii, Asiei si Australiei, dintre acestea cea mai cultivata fiind specia Pittosporum tobira

   Particularitati biologice

   Planta ramifica foarte bine in mod natural si creste ca un arbust cu inaltimea de pana la 1-1,5 m. Atat tulpina cat si lastarii au epiderma foarte neteda, lucioasa, colorata in crem deschis.Frunzele sunt invers ovate, pieloase, scurt petiolate, colorate in verde intens sau verde patat cu alb-crem, in functie de varietate. Florile sunt mici, stelate, colorate in alb-crem, placut si discret parfumate; sunt reunite in inflorescente umbeliforme situate in varful lastarilor si infloresc la sfarsitul primaverii-vara.

   Exigente ecologice

   Desi manifesta pretentii moderate fata de temperatura se adapteaza foarte bine la temperaturi mai ridicate. Iarna insa plantele se trec printr-o perioada de repaus relativ, mentinandu-se in spatii racoroase, cu temperatura de 8-10 grade Celsius. Prefera spatiile bine luminate si suporta bine soarele direct dar tolereaza bine si semiumbra. Pretentiile fata de apa sunt moderate in timpul sezonului cald si foarte reduse in timpul sezonului rece. Solicita substraturi mijlocii ca textura, fertile, bine drenate, cu pH neutru. Tolereaza si un pH usor alcalin, de pana la 7,2.

   Producerea plantelor

   Plantele noi se produc din butasi de varf de lastari semilemnificati, primavara sau la sfarsitul verii. Inradacinarea butasilor este destul de dificila si, de aceea, se recomanda tratarea acestora cu un stimulent rizogen inainte de plantarea in substratul de inradacinare. Substratul optim pentru inradacinarea butasilor este amestecul realizat din 2 parti turba + 1 parte perlit. Conditiile optime care asigura inradacinarea butasilor in 40-50 de zile sunt: 20-22 grade Celsius in atmosfera, 23-25 grade Celsius in substrat, 85-90% umiditate relativa.

   Ingrijirea plantelor

   Butasii inradacinati se planteaza pentru inceput in ghivece cu diametrul de 8-10 cm, urmand ca pe masura cresterii plantele sa fie transportate in ghivece de dimensiuni mai mari in fiecare an, primavara devreme se inlocuieste pamantul de la suprafata cu un amestec bogat in mranita bine descompusa iar odata la 2-4 ani se face transplantarea totala in amestec de pamant proaspat.