Genul Carnegia include o singura specie- Carnegia gigantea Britton, originara din arealele desertice din SUA si Mexic. Planta, inalta de pana la 20 m, are crestere columnara, cu 2-12 ramificatii in partea superioara. Atat tulpina cat si ramificatiile sunt costale longitudinal, cu 12-24 coaste strabatute de areole inconjurate de spini puternici, cenusii sau bruni. La inceputul verii plantele formeaza flori solitare, cu diametrul de pana la 12 cm, albe. Suporta bine soarele direct din timpul verii. Temperatura optima iarna este de 10-12 grade Celsius ziua si 6-8 grade Celsius noaptea.

   Blossfeldia este un gen cu o singura specie- Blossfeldia liliputana Werdem, originara din regiunile semidesertice inalte din Argentina si Bolivia. Planta formeaza mai multe tulpini sferic-turtite, cu diametrul de pana la 2 cm, verzi inchis, cu areolele dispuse in randuri concentrice, acoperite de perisori lanosi, alb-cenusii. Florile, tubuloase, au diametrul de circa 1 cm, sunt alb-galbui si infloresc vara. Are nevoie de multa lumina dar nu suporta soarele direct din timpul amiezelor de vara. Iarna plantele se tin in spatii bine luminate, la o temperatura de 15-17 grade Celsius si ziua si 10-12 grade Celsius noaptea.

   Genul Aporocactus include 2 specii originare din sudul Mexicului si America Centrala, dintre acestea cea mai raspandita fiind specia Aporocactus flageliformis Lem. Planta are portul pendent, cu tulpinile cilindrice, usor costate longitudinal, cu 10-14 coaste; au lungimea de pana la 1,5 m si sunt verzi, cu tepi mici si densi, brun-roscati. Florile sunt tubuloase, cu diametrul de circa 8 cm, cu petalele rosii-purpurii si stamine numeroase, crem; infloresc primavara-vara.

   Desi sunt iubitoare de lumina plantele de Aporocactus se feresc de arsita puternica din timpul zilelor de vara. Iarna prefera de 7-10 grade Celsius si 4-5 grade Celsius noaptea. In timpul sezonului cald se fertilizeaza lunar cu solutii de ingrasaminte minerale complexe cu concentratia de 0,1 %, avand raportul in favoarea potasiului.

   Genul Adiantum reuneste circa 250 specii originare in marea lor majoritate din zonele tropicale si subtropicale ale Americii, Asiei si Australiei. Cele mai cunoscute specii sunt: Adiantum formosum Br. si Adiantum raddianum Stutt.

   Adiantum formosum. Planta formeaza o tufa de frunze cu inaltimea de pana la 150 cm. Frunzele sunt dublu penat-sectate,  cu petiolul negru si foliolele triunghiular-rotunjite, lungi de circa 1 cm, colorate in verde-pal la inceput si verde-inchis mai tarziu.

   Adiantum raddianum. Se deosebeste de specia anterioara prin vigoarea mai mica si forma foliolelor care sunt invers triunghiulare, cu marginea superioara fin dentata.

   Speciile de Adiantum sunt plante de sera calda, avand nevoie in timpul iernii de minim 14-15 grade Celsius. Nu suporta soarele direct, avand nevoie de semiumbra in sezonul cald. Solicita substraturi afanate, acide, bogate in humus, foarte bine drenate.

   Genul Asplenium include circa 700 specii originare din habitate foarte diferite de pe intreg globul. Dintre acestea, cea mai cultivata ca planta de apartament este Asplenium nidus L. Planta are frunzele ovat-lanceolate, intregi, lungi de pana la 1,5 m in zonele de origine si 20-40 cm in conditii de apartament; sunt colorate in verde stralucitor, dispuse foarte dens, asemenea unui cornet, de unde si numele de feriga cuib de pasare.

   Este o planta de sera calda avand nevoie in timpul iernii de minim 15 grade Celsius. In raport cu lumina este o planta de semiumbra. Solicita substraturi foarte afanate, bogate in humus, acide, bine drenate.

   Genul Nephrolepis reuneste circa 30 specii epifite sau terestre, originare din arealele tropicale si subtropicale de pe intreg globul. Dintre acestea, cele mai cultivate ca plante de interior sunt speciile terestre: Nephrolepis cordifolia L. si Nephrolepis exaltata Schott.

   Nephrolepis cordifolia. Planta formeaza o tufa bogata de frunze cu inaltimea de pana la 80 cm si diametrul de pana la 150 cm. Frunzele sunt penate, foarte frumos arcuite, cu foliolele oblong-lanceolate, cu marginile intregi sau fin dintate, colorate in verde intens si dispuse dens, intr-un singur plan.

   Nephrolepis exaltata. Se deosebeste de specia anterioara prin vigoarea mai mare, frunzele atingand in conditii de mediu optime chiar si 2 m lungime. Foliolele sunt, de asemenea, mai mari, unite intre ele la baza, cu marginea mai mult sau mai putin ondulata sau franjurata.

   Speciile de Nephrolepis sunt plante de sera temperata, multumindu-se in timpul iernii cu temperaturi medii de 8-10 grade Celsius. Vara plantele prefera expozitiile semiumbrite. Solicita substraturi usoare,  fertile, foarte bine drenate, cu pH usor acid.

   Genul Platycerium reuneste circa 15 specii epifite originare din padurile tropicale ale Asiei, Americii de Sud, Africii si Australiei. Dintre acestea, cea mai frecvent intalnita in cultura este specia: Platycerium alcicorne Desv. Planta formeaza la baza frunze sterile mari, reniform-rotunjite, cu lungimea de 15-40 cm, verzi deschis la inceput si brune la maturitate; ele sunt dispuse asemenea unor solzi de peste, acoperind partial sau total substratul. Frunzele fertile, lungi de pana la 60 cm, sunt invers-triunghiulare, mult ingustate la baza, cu partea superioara divizata de 2-3 ori in lobi lineari; sunt colorate in verde intens, acoperite cu o pubescenta fina, densa, albicioasa.

   Speciile de Platycerium sunt plante de sera calda si umeda, avand nevoie de minim 15 grade Celsius in timpul iernii si o umiditate atmosferica ridicata, de 80-85 %. Data fiind insa pubescenta densa de pe frunze se va evita ca apa sa vina in contact direct cu frunzele intrucat aceasta favorizeaza aparitia bolilor foliare. Vara plantele solicita lumina difuza in timp ce iarna prefera expozitiile insorite. Ca orice specie epifita au nevoie de substraturi foarte bine drenate, afanate, bogate in turba, cu pH acid.

   De asemenea, vasele de cultura trebuie sa permita o foarte buna aerisire la nivelul radacinilor, ideale fiind vasele realizate din impletituri de rachita.

   Genul Pteris include circa 280 specii terestre, originare din arealele tropicale si subtropicale.Dintre acestea, cele mai cunoscute ca plante de interior sunt speciile: Pteris cretica L. si Pteris tricolor Lind.

   Pteris cretica. Planta formeaza o tufa cu inaltimea de pana la 75 cm si diametrul de circa 60 cm. Frunzele sunt penate, cu foliolele lungi, linear-sagitate, dispuse opus, lax, la distante de 1-2 cm intre ele; sunt colorate in verde pal.

   Pteris tricolor. Frunzele sunt dublu penat-sectate, lungi de pana la 60 cm, cu foliolele oblong-ovate, colorate in rosu-purpuriu la inceput si verde intens la maturitate; petiolul si nervurile au coloritul constant, rosu-violaceu.

   Speciile de Pteris sunt plante de sera rece, multumindu-se iarna cu temperaturi de 10-12 grade Celsius. Prefera semiumbra dar tolereaza bine si umbra. Solicita substraturi usoare, cu fertilitate moderata, bine drenate, usor acide.

   Genul Rumohra reuneste circa 50 specii epifite sau terestre, originare din arealele care inconjoara padurile tropicale din emisfera nordica; dintre acestea, cea mai cunoscuta este specia Rumohra adiantiformis Forst. Planta formeaza o tufa bogata de frunze cu inaltimea variind intre 50 si 150 cm si diametrul de pana la 100 cm. Frunzele sunt dublu penat-sectate, cu foliolele ovat-triunghiulare, fin dentate pe margini, colorate in verde intens, stralucitor. Este o planta de sera temperata, avand nevoie in timpul iernii de temperaturi medii de 12-14 grade Celsius. Suporta bine soarele direct dar in zilele de vara cu arsita puternica plantele se umbresc. Solicita substraturi usoare, cu fertilitate moderata, bogate in humus, cu pH acid.

    Genul Mammillaria reuneste peste 150 specii pitice originare din sudul SUA si jumatatea nordica a Americii de Sud. Cea mai cunoscuta este specia Mammillaria prolifera Haw. Tulpinile sunt sferice, dispuse dens, ca si boabele de struguri intr-un ciorchine, fiecare dintre ele cu mamile mici purtatoare de areole cu spini subtiri, numerosi, alb-galbui. Florile mici, galbene cu striuri rosietice, infloresc primavara-vara si sunt urmate de fructe obovoide, roz-rosietice, comestibile.

   Toate speciile de Mammillaria se caracterizeaza prin exigente ridicate fata de lumina insa vara, in zilele cu arsita puternica, plantele se vor feri de expunerea directa la soare. Temperatura optima din sezonul de iarna este 8-10 grade Celsius ziua si 5-6 grade Celsius noaptea.

    Genul Parodia include circa 50 specii cu tulpini sferice sau cilindrice, solitare sau grupate, originare din platourile desertice inalte ale Americii de Sud. Cea mai cunoscuta este specia Parodia chrysacanthion Backeb. Planta formeaza o singura tulpina, sferica, cu diametrul de 10-12 cm, verde-pal, avand suprafata usor costata, cu 20-24 coaste slab conturate. Areolele sunt proeminente, alb-galbui, lanoase, fiecare dintre ele formand 30-40 de spini foarte subtiri, lungi, rigizi, galben-crem.

   Florile sunt in forma de palnie, cu lungimea de pana la 2 cm, galbene; infloresc primavara. Vara in zilele cu arsita puternica plantele se vor umbri usor. In timpul iernii plantele se mentin la temperaturi de 10-12 grade Celsius ziua si 6-8 grade Celsius noaptea.

   Genul Schlumbergera reuneste 6 specii epifite, cu tulpinile aplatizate si foarte ramificate, originare din padurile tropicale ale Braziliei.Specia cea mai raspandita in cultura este Schlumbergera truncata Haw., cunoscuta sub numele popular de craciunel. Aceasta prezinta tulpian cilindrica la baza, puternic ramificata, cu segmentele tulpinale aplatizate, oblonge, cu marginile fin dentate, lungi de 4-6 cm, colorate in verde intens. Florile tubuloase, cu diametrul de pana la 8 cm, apar din areolele situate in varful segmentelor tulpinale si au petalele mai mult sau mai putin rasfrante, colorate in nuante diferite de alb, roz, rosu sau galben. Infloresc sporadic de la sfarsitul toamnei insa inflorirea maxima se desfasoara in perioada decembrie-ianuarie. Craciunelul are nevoie de zile scurte pentru inductia florala si inflorire. Solicita o intensitate luminoasa ridicata insa vara plantele se umbresc. In perioada de iarna, pentru ca inflorirea sa fie de durata iar coloritul florilor mai viu, plantele se mentin la temperaturi de 12-14 grade Celsius ziua si 10-12 grade Celsius noaptea.