Genul Calendula cuprinde circa 25 specii originare din bazinul mediteranean, cea mai cultivata fiind specia Calendula officinalis L.-galbenele.

   Particularitati biologice. Planta are tulpina ramificata in jumatatea superioara, atingand inaltimea de 30-35 cm. Ramificatiile poarta in varf inflorescente tip calatidiu, alcatuite din flori ligulate colorate in nuante diferite de galben si portocaliu si flori tubuloase colorate in galben-purpuriu. Frunzele sunt sesile, oblong-lanceolate, dispuse altern, colorate in verde intens si acoperite cu perisori glandulosi. Inflorirea are loc din mai pana in octombrie, calitatea florilor fiind superioara primavara si toamna.

   Exigente ecologice. Calendula este o planta putin pretentioasa si poate creste pe orice tip de sol, tolerand chiar si solurile cu salinitate medie. Prefera zonele cu temperaturi moderate si terenurile insorite.

   Inmultirea si cultura. Se inmulteste prin seminte, pentru obtinerea a 100 de plante fiind necesare 15-20 g seminte. Semanatul se face direct la locul de cultura in camp, in cuiburi distantate la 20-30 cm, cate 2-3 seminte la cuib, primavara devreme sau toamna tarziu. Temperatura optima pentru germinatia semintelor se situeaza in jurul valorii de 15 grade Celsius, plantele rasarind in circa 10-14 zile de la semanat. Dupa rasarire se face rarirea plantelor, lasandu-se o singura planta la cuib.

   Calendula se poate autoinsamanta de la un an la altul, mai ales in regiunile cu ierni blande. In aceste regiuni plantele pot chiar rezista in faza de rozeta peste iarna daca sunt usor protejate cu materiale organice (paie, frunze, rumegus).