Floarea-soarelui isi are originea pe continentul american, unde este cunoscuta din era precolumbiana. A fost adusa in Europa de catre spanioli, in anul 1510. In Romania si in alte tari central europene a fost adaptata in cultura la sfarsitul secolului al XIX-lea. In ultimii ani, in Romania, suprafata cultivata cu floarea-soarelui a depasit 1 mil ha. Din productia interna se realizeaza intregul necesar de ulei alimentar, ramanand disponibilitati si pentru export. Romania este una din cele mai mari producatoare de ulei de floarea-soarelui din lume.

Floarea-soarelui este una din cele mai importante surse de ulei vegetale (33-56) care se utilizeaza in alimentatia umana (rafinat), datorita valorii alimentare data de: proportia mare a acizilor grasi nesaturati; continutul ridicat in vitamine liposolubile A, B, E, F; valoare energetica mare; gradul mare de stabilitate si conservabilitate.

Principalele boli sunt:

MICOZE:

1. Mana florii soarelui – Plasmopara helianthi

Simptome:

• Primele simptome se observă la plantele tinere, ce apar din seminţele infectate. Aceste plante rămân pitice (moşnegi), au înălţimea de cel mult 25-30 cm, cu internodii scurte, frunze mici, decolorate, încreţite şi prezintă
  rădăcini slab dezvoltate.
• Aceste plante au pe faţa superioară a frunzelor, zone mari galbene, în dreptul cărora pe faţa inferioară începând de la coada frunzei, de-a lungul nervurilor principale şi între nervuri, se formează o pâslă albă, deasă de miceliu.
• Plantele pot forma pălării mici, de 1-5 cm în diametru, dar nu înfloresc şi nu dau seminţe.
• Plantele mature infectate mai târziu, prezintă pe frunze pete galbene-undelemnii lângă nervuri, zone care se brunifică în scurt timp. În dreptul lor, pe faţa inferioară, apare un puf alb de miceliu.
• Plantele infectate mai târziu, formează pălării mai mici, înfloresc înaintea plantelor sănătoase şi uneori pot fructifica dar, seminţele sunt infectate fără să prezinte la exteriorul lor simptome.
• În ţesuturile necrozate, pe frunzele mature, apar spori sferici de rezistenţă, galben-aurii, prevăzuţi cu o membrană groasă.
• Ciuperca se transmite de la un an la altul prin miceliul parazit din semintele infectate şi prin sporii rămaşi în sol în resturile vegetale.

Masuri de prevenire si combatere:

• Pe terenurile unde s-a constatat prezenţa agentului patogen nu se va reveni cu floarea soarelui decât după 7-8 ani.
• Loturile semincere vor fi corect erbicidate, izolate spaţial la cel puţin 500 m de alte lanuri de floarea soarelui şi vor fi urmărite sub aspectul semnalării manei până la recoltare.
• Recoltarea florii soarelui se va face la momentul optim, pentru a se evita scuturarea semintelor şi deci apariţia samulastrei în anul următor, care ar putea fi o sursă de infecţii primare.
• Cea mai eficientă metodă este însă cultivarea de soiuri rezistente.
• Tratamente chimice cu Fungicid Rovral 500 SC (2 l/ha).

2. Putregaiul alb al florii soarelui – Sclerotinia sclerotiorum

Simptome:

• Boala afectează rădăcinile, tulpinile, pălăriile şi seminţele, fiind favorizată de cantitatea mare de precipitaţii din toamnă, deşi pot fi atacate şi plantele abia răsărite.
• Primele simptome se observă pe tulpina tânără, unde apar pete galben-brune ce pot înconjura tulpina şi în acest caz tânăra plantulă putrezită cade şi piere.
• O a doua fază de atac se observă când plantele au 90-100 cm înălţime şi încep să formeze pălării.
• Pe aceste plante, la bază, apare o zonă sau un inel de mucegai de înălţime variabilă, sub care ţesuturile sunt putrezite, vasele conducătoare invadate de miceliu, iar planta suferă o ofilire totală şi se usucă.
• În cazul în care atacul este numai parţial şi intervine o vreme secetoasă, ciuperca va evolua numai în interiorul tulpinii, distruge măduva, o putrezeşte şi produce în final fracturarea plantei.
• După formarea pălăriilor, boala poate afecta curbura tulpinii când, datorită putrezirii acesteia, palariile vor cădea în întregime pe sol.
• La soiurile la care după ce pălăria se apleacă, în cavitatea ce apare, se adună apă din precipitaţii şi în acest fel apar condiţii optime pentru infectarea pălăriilor prin partea lor inferioară.
• La început apar pete de decolorare, apoi acestea se măresc, devin brune, iar ţesuturile pălăriilor putrezesc umed şi între rândurile de seminţe apare un mucegai alb care prin uscare va forma scleroţi în formă de reţea.
• Seminţele de pe pălăriile infectate au coaja decolorată, pătată, lipsită de luciu, se crapă foarte uşor, iar miezul este brun, acoperit de miceliu şi cu un gust rânced.
• Aceste seminţe au capacitatea germinativă scăzută.
• După căderea semintelor şi a lăcaşelor lor, din fosta pălărie rămân doar fasciculele de vase conducătoare, lemnoase, alcătuind un aspect parazitar numit “mătură”.

Masuri de prevenire si combatere:

• cultivarea de soiuri si hibrizi rezistenti
• rotatia culturii
• Tratamente chimice cu Fungicid Rovral 500 SC (2 l/ha).

3. Pătarea brună şi frângerea tulpinilor de floarea soarelui – Diaporthe helianthi

Simptome:

• Boala se manifestă pe frunze şi tulpini, rareori pe palarii.
• Atacul pe frunze începe de la vârful lor printr-o decolorare ce se extinde spre codiţa frunzei şi spre marginile frunzei.
• Zona atacată se brunifică, datorită ţesuturilor arse, iar ciuperca rămâne viabilă în zona mare de decolorare, ce
  înconjură petele brune.
• Pe tulpini apar pete brune, ce se extind în cercuri concentrice până acoperă tulpina de jur împrejur.
• În dreptul petelor sunt distruse toate ţesuturile, aşa încât la cea mai mică adiere de vânt şi sub greutatea pălăriilor plantele se frâng.
• Transmiterea ciupercii în cultură este asigurată de sporii care sunt duşi de apa de ploaie şi de vânt.

Masuri de prevenire si combatere:

• cultivarea de soiuri si hibrizi resistenti
• tratamente cu zeama bordeleza 1%.

4. Rugina florii soarelui – Puccinia helianthi

Simptome:

• Boala apare primăvara, pe frunzele tinere sub formă de pete mici, circulare, gălbui.
• În acest stadiu pagubele sunt mici şi de cele mai multe ori boala trece neobservată.
• În cursul verii şi spre toamnă, pe frunzele mature apar puncte de decolorare, în dreptul cărora pe faţa inferioară apar puncte prăfoase brune sau negre.
• Aceste puncte pot fi întâlnite chiar şi pe frunzuliţele din jurul pălăriilor.
• Transmiterea ciupercii de la un an la altul este asigurată de sporii de pe seminţe sau din sol, care sunt foarte rezistenţi la temperaturi scăzute.
• În cursul anului agricol, în prima parte, răspândirea ciupercii este asigurată de sporii formaţi pe primele plante atacate.

Masuri de prevenire si combatere:

• stangerea si distrugerea resturilor vegetale
• cultivarea de soiuri si hibrizi sanatosi.

5. Putregaiul cenuşiu al florii soarelui – Botrytis cinerea

Simptome:

• Ciuperca parazitează numai pălăriile începând cu partea lor inferioară, unde produce pete brune ce se pot confunda cu cele produse de boala cu scleroţi ,dar sunt mai bine delimitate;în dreptul petelor, pe ţesuturile moi şi putrede, apare un praf cenuşiu .
• Boala poate să cuprindă întreaga pălărie şi chiar la suprafaţa semintelor apare o culoare cenuşie-verzuie, iar între seminte apar scleroţi mici, negri.
• Seminţele au suprafaţa pătată, fără luciul caracteristic şi cad uşor din încăperile lor.
• Miezul seminţei este şiştav, amar, iar seminţele îşi pierd parţial capacitatea de germinaţie.

Masuri de prevenire si combatere:

• respectarea verigilor tehnologice
• evitarea terenurilor joase
• aplicarea rationala a ingrasamintelor organice care se dau in general la planta premergatoare
• rotatia culturilor evitind ca planta sa revina pe acelasi teren decit dupa 5-6 ani.

6. Alternarioza – Alternaria zinniae şi A. helianthi

Simptome:

• Aceste două ciuperci produc pe organele aeriene (frunze, tulpini, pălării) pete negre în dreptul cărora ţesuturile putrezesc şi în condiţii deosebit de favorabile, ciupercile pot produce chiar frângerea tulpinilor.
• Pe primele frunze apar pete brune, mai întâi pe margini apoi şi spre centru.
• Frunzele atacate au pete negre, cu un uşor inel de decolorare, pete de diferite dimensiuni care se pot uni şi în acest caz ocupă suprafeţe mari din frunză şi se acoperă pe vreme umedă cu un puf negru.
• Pe tulpini, iniţial apar pete negre ce prin unire dau naştere la dungi brune-negre de-a lungul tulpinii.
• Pălăriile infectate şi frunzuliţele de pe marginea lor, au la început pete de decolorare, apoi brune, iar în
  final brune-negricioase, adâncite în ţesuturi.
• Ciuperca A. helianthi produce pete mai mari şi mai alungite.

Masuri de prevenire si combatere:

• fertilizarea raţională fără exces de azot
• respectarea densitatii optime
• folosirea de soiuri şi hibrizi cu rezistenţă genetică

7. Pătarea frunzelor de floarea soarelui – Septoria helianthi

Simptome:

• Ciuperca atacă numai frunzele.
• Primele simptome de atac se observă pe frunzele de la bază unde apar pete bine conturate galben-brune cu suprafaţa încreţită.
• Pe frunzele inferioare (mai întâi) apar pete de decolorare, circulare sau colţuroase, delimitate de nervuri, de 1-1,5 cm în diametru.
• După uscarea parţială a frunzişului, boala se extinde şi pe frunzele din etajele superioare.
• Pe faţa inferioară a frunzelor în dreptul petelor, în ţesuturile uscate se observă câteva puncte mici, negre .
• Ciuperca se transmite de la un an la altul prin sporii ce rămân în fructificaţiile ciupercii din resturile vegetale rămase pe sol, sau prin sporii de pe suprafaţa sămânţei.

Masuri de prevenire si combatere:

• Măsurile recomandate de tehnologia de luptă integrată (tratarea seminţelor, asolament, tratamente în vegetaţie, arderea resturilor vegetale).

8. Pătarea neagră a florii soarelui – Phoma oleracea var. helianthi

Simptome:

• Ciuperca atacă toate părţile aeriene ale florii soarelui începând cu zonele tulpinii din apropierea prinderii frunzelor.
• La locul de prindere a cozii frunzei, în acea mică adâncitură unde pe vreme umedă se acumulează apă, apare o pată brună, ţesuturile crapă şi se usucă.
• Pe pălării în dreptul petelor, ţesuturile se înmoaie şi putrezesc, aşa încât întreaga inflorescenţă este sfărâmicioasă, cu puţine seminte seci şi şiştave.
• Transmiterea ciupercii de la un an la altul se face prin sporii rămaşi în fructificaţiile ciupercii din resturile vegetale.

Masuri de prevenire si combatere:

• Carantina fitosanitara recomanda respectarea normelor ce prevad un regim fitosanitar corect, control riguros al parcelelor semincere pentru a se evita raspandirea agentului.

9. Putrezirea rădăcinilor şi tulpinilor de floarea soarelui – Macrophomina phaseoli – forma sclerotială Sclerotium bataticola

Simptome:

• Boala se observă sporadic în lanuri unde apar plante ce se veştejesc parţial sau total şi prezintă zone albicioase la baza tulpinii şi pe rădăcini.
• În interiorul tulpinii apar ţesuturi spongioase (cu aspect de burete) în care pe vreme umedă apar gome.
• Pe toate ţesuturile atacate şi în măduva tulpinii apare un praf gri, alcătuit din mici scleroţi negri.
• Transmiterea ciupercii de la un an la altul se face numai prin microscleroţi, care în anul următor pot da naştere la micelii de infecţii pe plantele din cultura următoare.

Masuri de prevenire si combatere:

• Carantina fitosanitară internă şi externă prevede măsuri drastice de depistare şi localizare a focarului de infecţie.

10. Lupoaia (verigelul) – Orobanche sp.

Simptome:

• Plantele de floarea soarelui parazitate se dezvoltă mult mai încet, au înălţime mai mică şi prezintă tulpini subţiri fără pălării sau cu pălării mici, cu seminţe seci, sărace sub aspectul procentului de ulei.
• Seminţele plantei din sol dau la germinare un filament subţire care vine în contact cu rădăcinile de floarea soarelui, se îngroaşă ca un bulb cu proeminenţe (conuri de pătrundere), ce intră şi stabilesc contactul cu vasele conducătoare.
• La partea superioară a bulbului apare un mugure din care iese la suprafaţă tulpina floriferă, pe care se găsesc rudimente de frunză sub formă de solzi.
• Până la ieşirea la suprafaţă timpul de parazitare este destul de lung (2 luni), timp în care planta parazitată nu poate fi depistată.
• Tulpinile ei sunt drepte, de 40 cm înălţime, 2,5 cm în diametru la bază, neramificate, de culoare gălbuie cu reflexe violacei, acoperite cu perişori.
• Florile fără codiţe au culoare gălbuie sau albăstruie cu nuanţe violacei şi se deschid în lunile iunie-iulie.
• Fructul este o capsulă ce conţine 1200-1500 seminţe foarte mici, ovoidalungite, cenuşii închis la culoare, aspre şi aripate (au pe margini o membrană).
• Floarea soarelui poate fi parazitată uneori şi de Orobanche ramosa L., (lupoaia cu tulpină ramificată) plantă ce are înălţime mai mică, 10-40 cm şi tulpina ramificată, de culoare gălbuie.

Masuri de prevenire si combatere:

• Tarlalele infestate cu seminţe de Orobanche vor fi cultivate cu cereale sau leguminoase şi abia după 4-6 ani se va putea cultiva floarea soarelui.
• Alegerea de soiuri şi hibrizi rezistenţi la această plantă parazită.

Principalii daunatori sunt:

1. Gărgăriţa frunzelor de porumb – Tanymecus dilaticollis

Daunatorul prezinta o singura generatie pe an. Ierneaza in stadiul de adult, in sol, la adancimi de 40 – 100 cm. La sfarsitul lunii februarie incep sa migreze spre suprafata solului, urmand sa-si inceapa activitatea cand conditiile devin favorabile (temperatura atinge 9ºC). Este o specie polifaga, ataca aproximativ 70 se specii cultivate sau spontane (porumb, floarea soarelui, sfecla, sorg, etc.), preferand cu preponderenta porumbul. Atacul incepe la rasarire si dureaza pana la formarea a 3 – 4 frunze, cand adultii migreaza pe alte specii. Insecta nu se dezvolta in culturile de mazare.

Metode de combatere:

• Nu se va cultiva porumb in monocultura si nici dupa alte specii preferate de daunator;
• Semanatul cat mai timpuriu, in limitele epocii optime;
• Cea mai eficienta metoda de combatere ramane insa cea chimica; se recomanda tratamentul semintelor cu produse precum: Gaucho 600 FS (8 kg/ t samanta), Midash 600 FS (10 l/t samanta), Reldan 22 EC (22 ml/ t samanta).

2. Gândacul pământiu – Opatrum sabulosum

Gândacul pământiu are o singură generaţie pe an, iernează ca adult în sol, de unde apare primăvara timpuriu, sfârşitul lunii martie şi începutul lunii aprilie. Femelele depun ouă în sol la căţiva cm. adâncime. Perioada larvară durează până în iulie-august, când se transformă în pupe. Adulţii apar în august-septembrie şi rămân în sol până în primăvară. În culturile de floarea-soarelui pot fi întîlnite şi alte specii de falşi viermi sârmă: Gonocephalum pusillum, Pedinus fesmoralis.

Metode de combatere:

• Tratamente cu Insecticid Karate Zeon 50CS (0,15 l/10000 mp)

3. Molia florii-soarelui – Homoeosoma nebulella

Larvele preferă floarea-soarelui, dar se pot hrăni şi pe alte planate cultivate şi spontane din familia Compositae. Ele se hrănesc cu polen sau cu organele florale în primele două vârste şi apoi perforează coaja seminţelor şi pătrund în interior, hrănindu-se cu miezul lor. Pot ataca de asemeni şi bracteele de la capitule sau măduva, în care sapă numeroase galerii. Atacul se recunoaşte uşor, în special când larvele ajung la vârsta a treia şi rod seminţele şi capitulele, în această perioadă larvele produc un bogat păienjeniş cu care înfăşoară capitulul. În galeriile larvare pătrunde cu uşurinţă apa, care favorizează dezvoltarea diferitelor microorganisme ce provoacă putrezirea capitulelor şi a seminţelor.

Metode de combatere:

• utilizarea de soiuri sau hibrizi de floarea soarelui rezistenti
• araturile de toamna(care distrug larvele si pupele)
• distrugerea buruienilor composite(pe care se dezvolta larvele primei generatii a daunatorului)

4. Viermii sârmă – Agriotes spp

Prezintă o generatie la 3 – 5 ani. Iernează în sol ca larve de diferite vârste si ca adult. Adultii hibernanti, apar la suprafata solului în intervalul aprilie – mai si de regulă duc o viată nocturnă.  Adultii nu provoacă daune, având un regim de hrană mixt. Cosumă diferite insecte mici, râme boabe de cereale. Larvele sunt deosebit de dăunătoare, având un regim de hrană polifag. Se hrănesc cu părtile subterane ale multor specii cultivate din familii botanice foarte diferite: porumb, grâu, orz, floarea soarelui, cartof, numeroase specii legumicole (solanacee cucurbitacee, rădăcinoase etc). specii care intră în componenta floristică a pajiistilor etc. provoacă de asemenea daune puietilor din pepinierele de pomi si vită de vie. Cerealele sunt roase sub nivelul coletului.

Metode de combatere:

   Importanta

   Floarea-soarelui este una din cele mai importante surse de ulei vegetale (33-56) care se utilizeaza in alimentatia umana (rafinat), datorita valorii alimentare data de:

-proportia mare a acizilor grasi nesaturati;

-continutul ridicat in vitamine liposolubile A, B, E, F;

-valoare energetica mare;

-gradul mare de stabilitate si conservabilitate.

   Uleiul de floarea-soarelui se foloseste si in paine, produsele de patiserie, mezeluri, la obtinerea ciocolatei.

   Raspandire 

   Floarea-soarelui isi are originea pe continentul american, unde este cunoscuta din era precolumbiana.

   A fost adusa in Europa de catre spanioli, in anul 1510.

   In Romania si in alte tari central europene a fost adaptata in cultura la sfarsitul secolului al XIX-lea.

   In ultimii ani, in Romania, suprafata cultivata cu floarea-soarelui a depasit 1 mil ha. Din productia interna se realizeaza intregul necesar de ulei alimentar, ramanand disponibilitati si pentru export. Romania este una din cele mai mari producatoare de ulei de floarea-soarelui din lume.

   Particularitatile morfologice

   Floarea-soarelui este o planta anuala, cu perioada de vegetatie de 80-180 de zile.

   Radacina, pivotanta, patrunde in sol pana la 2-2,5 m, avand ramificatii laterale cu o dezvoltare de cca 70 de cm in jurul plantelor.

Dezvoltarea sistemului radicular este dependenta de umiditatea din sol.

   Radacina are o capacitate mare de valorificare a apei din franjul capilar, de solubilizare a compusilor mai greu solubili din sol si de extragere a elementelor nutritive necesare.

   Tulpina, erecta, este inalta de 1-2 m la hibrizii pentru ulei si 3-5 cm la formele pentru furaj si ornamentale. Este neramificata la formele pentru ulei si acoperita cu perisori. Are in interior un tesut medular foarte bine dezvoltat, care inmagazineaza o cantitate mare de apa, valorificata in conditii de seceta si arsita atmosferica.

   Frunzele sunt petiolate, cu limbul cordiform-triunghiular, dintat pe margini, cu nervuri evidente si paroase.

Frunzele reprezinta 35% din masa totala a plantei. In perioadele de seceta si arsita atmosferica, frunzele de la baza plantei cad, fara ca productia sa fie afectata.

   Cerintele privitoare la apa

   Floarea-soarelui este o mare consumatoare de apa. Este in acelasi timp, o planta cu rezistenta mare la seceta, datorita:

-sistemului radicular bine dezvoltata;

-prezentei perisorilor protectori pe frunze si tulpini;

-maduvei din interiorul tulpinii, care inmagazineaza anumite cantitati de apa;

-reducerii suprafetei foliare in perioadele de seceta si arsita atmosferica prin autoeliminarea frunzelor din partea bazala a tulpinii.

   La incoltire, semintele au nevoie de 70-100 % apa din greutatea lor. In perioada de vegetatie, o planta de floarea-soarelui in cursul perioadei de vegetatie survine in intervalul de 45-60 de zile cuprins intre 5-10 iunie si 25 iulie-5 august.

   Lipsa apei la nivel optim, in prima decada de dupa ofilirea florilor ligulate, influenteaza negativ atat productia de seminte, cat si continutul de ulei al acestora.

   Pentru floarea-soarelui sunt determinate rezerva de apa acumulata in perioada 1 octombrie-1 aprilie si precipitatiile din timpul vegetatiei. Excesul de umiditate si temperaturile mai scazute din timpul infloritului reduc rezistenta plantelor la boli si impiedica zborul insectelor polenizatoare, cu consecinte negative asupra productiei si a continutului de ulei.

   Cerintele privitoare la sol

   Floarea-soarelui se incadreaza in grupa plantelor de cultura cu cerinte ridicate in ce priveste solul. Cele mai bune rezultate se obtin pe solurile cu textura mijlocie, lutoase si luto-nisipoase, fertile, bine aprovizionate cu nitrati, fosfor mobil, potasiu mobil, cu capacitate mare de inmagazinae a apei si cu pH de 6,4-8.

   Nu se cultiva pe solurile nisipoase, pe cele cu continut de argila mai mare de 35 % pe terenurile in panta, erodate, grele, compacte, reci si umede.

   Floarea-soarelui prezinta o anumita toleranta la salinitate, care reduce talia plantelor, dar care nu afecteaza productia si continutul de ulei.

   Amplasarea

   Floarea-soarelui se cultiva obligatoriu in asolamente de lunga durata in care predomina cerealele paioase (graul) si porumbul.

   Avand in vedere particularitatile florii-soarelui, in majoritatea lor cercetarile recomanda cultivarea florii-soarelui in asolament de 4 pana la 10 ani.

   Floarea-soarelui se poate amplasa in diverse tipuri de asolament, luandu-se in calcul si toleranta sau rezistenta hibrizilor la atacul unor boli sau la lupoaie. Daca se cultiva hibrizi cu rezistenta la mana si lupoaie, intervalul de revenire pe acelasi sol se reduce de la 6 ani la 4-5 ani sau chiar la 3-4 ani.

   Rotatia

   In asolament, floarea-soarelui urmeaza dupa: cereale paioase, porumb, mazare, cartofi, in pentru ulei, diverse plante furajere, porumb, siloz sau masa verde.

   Nu se cultiva dupa:

-sfecla pentru zahar, deoarece aceasta are un consum mare de apa, elemente nutritive si are daunatori comuni cu ai florii-soarelui.

-sorg, iarba de Sudan si lucerna, care consuma cantitati mari de apa din straturile mai profunde ale solului;

-canepa si tutun, care sunt sensibile la atacul de lupoaie;

-fasole, soia, rapita, mustar, din cauza atacului de putregai alb;

-in monoculturi in care productia este grav afectata de atacul bolilor (mana, putregai alb, patarea bruna a tulpinilor etc.)

   Fertilizarea

   La floarea-soarelui nu se pot obtine productii economice fara o fertilizare corespunzatoare.

   Stabilirea sistemului de fertilizare a florii-soarelui se face in functie de mai multi factori:

-productia estimata a se obtine;

-consumul specific (pentru o productie de 3000 Kg de seminte si 9000 Kg de tulpini, frunze si calatidii se consuma: 170 Kg N; 80 de Kg P2O5 si 260 de Kg K2O);

-fertilitatea naturala a solului;

-planta premergatoare;

-rezerva de apa in primavara, la inceputul vegetatiei.

   In nutritia florii-soarelui, perioada critica o reprezinta faza de rasarire, formarea primei perechi de frunze adevarate si inflorirea.

   Floarea-soarelui are cerinte mari in ce priveste fosforul, solul pe care se amplaseaza cultura trebuind sa contina minim 50 ppm.

Pentru majoritatea zonelor de cultura a florii-soarelui din Romania, dozele recomandate variaza intre 60 si 100 Kg/ha P2O5.

   Lucrarile solului

   Floarea-soarelui este o planta cu cerinte ridicate in ce priveste lucrarile solului. Pentru semanat, solul trebuie sa fie:

-afanat in profunzime, fara hardpan si fara bulgari la suprafata;

-structurat, cu o porozitate buna, fara buruieni;

-bine aprovizionat cu apa in stratul superficial.

   Pregatirea terenului in vederea semanatului se realizeaza printr-un complex de lucrari ale solului in cadrul unui asolament bine organizat. Floarea-soarelui se cultiva dupa culturi pentru care s-au facut lucrari superficiale ale solului.

   Samanta si semanatul

   Pentru infiintarea culturilor de floarea-soarelui, se utilizeaza numai samanta certificata F-1, din hibridul zonat. Samanta trebuie sa aiba:

-puritate de minim 98 %;

-facultatea germinativa de minim 85 %;

-uniformitate ca marime si greutate.

   Pentru suprafete mici, samanta neuniforma se poate alege la masa. Prin aceasta lucrare se mareste precizia de semanat si se realizeaza o densitate cat mai apropiata de densitatea optima, fara a se mai face lucrarea de rarit.

   Perioada de semanat este atunci cand in sol, la adancimea de 5-7 cm, se realizeaza, mai multe zile consecutiv, temperatura de 7-8 grade Celsius.

   Intarzierea semanatului duce, de cele mai multe ori, la pierderi de productie, ca urmare a reducerii densitatii plantelor si a conditiilor mai putin favorabile pentru perioada de inflorit.

   Lucrarile de ingrijire

   In cultura de floarea-soarelui, lucrarile de ingrijire incep inca inainte de rasarirea plantelor, si anume:

-grapatul culturii dupa semanat pentru nivelarea terenului;

-combaterea crustei si a buruienilor in curs de rasarire, inainte de rasarit, prin grapatul culturii, perpendicular pe directia randurilor, cu grapa cu colti reglabili sau cu sapa rotativa.

   Recoltarea

   Recoltarea este o lucrare de mare importanta la cultura de floarea-soarelui. Momentul declansarii recoltatului este legat de maturitatea calatidiului si umiditatea semintelor.

   Umplerea semintelor s-a incheiat atunci cand umiditatea acestora este de 38-40 %, iar depunerea substantelor de rezerva a incetat.

   Productiile realizate la floarea-soarelui in conditiile tarii noastre variaza intre 1500 si 4500 Kg/ha.

]]> ../../../informatii-despre-floarea-soarelui-sfaturi-pentru-infiintarea-culturilor-si-ingrijirea-acestor-plante-tehnice/feed/index.bin 0