Origine si raspandire

Magheranul este o planta veche in cultura, originara din nordul Africii, zonele sudice ale litoralului Marii Mediterane, de unde s-a raspandit pe tot globul. In tara noastra se cultiva mult in judetul Neamt, dar si in alte judete unde gaseste conditii ecologice prielnice.

Importanta culturii

• Se intrebuinteaza in prepararea unor sosuri picante, la aromatizarea unor preparate din carne si a unor muraturi;
• Aroma specifica este deterimnata de continutul mare in ulei volatil (1%), care face ca planta sa fie folosita in industria parfumeriei si cosmetica;
• Are intrebuintari medicale precum tratarea colicilor gastrointestinale, insomniei, stimularea poftei de mancare;
• Este o planta melifera dar si ornamentala.

Sfaturi pentru cultivare si ingrijire

Magheranul este o planta termofila, care necesita temperaturi ridicate de-a lungul intregii perioade de vegetatie si este foarte sensibil la ingheturi si brume de primavara.

Necesita o umiditate moderata, dar permanent asigurata in sol, aceste conditii influentand direct si proportional marimea productiei.

Datorita acestor pretentii si a inradacinarii superficiale, prefera solurile usoare, afanate, permeabile si bine structurate, calde, bogate in humus si calciu.

Magheranul se cultiva prin semanat direct in camp, sau prin rasad.

Pregatirea terenului  incepe din toamna anului precedent si se continua primavara, prin grapari repetate pana la infiintarea culturii, in vederea mentinerii terenului curat de buruieni.

Cultura se infiinteaza dupa trecerea pericolului de inghet sau brume, in perioada aprilie – mai.

Semanatul direct se face in randuri, la distante de 15 – 25 cm, folosind 4 – 5 kg samanta/ha. Se seamana la adancimea de 0,5 – 1 cm, iar dupa rasarire, plantele se raresc pe rand, la 10 – 15 cm. In gospodariile individuale se seamana in ghivece.

Plantarea rasadurilor produse in prealabil in rasadnite sau solarii reci se face dupa aceeasi schema ca si la semanatul direct.

Lucrarile de ingrijire constau in: mentinerea terenuui curat de buruieni prin prasile sau plivit (la culturile prin semanat direct); irigarea frecventa pentru a mentine valoarea umiditatii la 65 – 80% din I.U.A (indicele umiditatii active) si fertilizarea faziala, daca este cazul.

Recoltarea se face inainte de inflorire, in faza de formare a butonilor florali, prin taierea tufelor la 5 – 7 cm deasupra solului. In acest fel, pana toamna, plantele pot sa lastareasca din nou si se realizeaza a doua productie intr-un an. La recoltarea din toamna, plantele se smulg din pamant.

Dupa recoltare, ramurile adunate in legaturi, sau plantele smulse se usuca la umbra, sub soproane sau in uscatoare special amenajate cu ventilatie naturala sau fortata.

Productia la hectar este de circa 10 – 12 t frunze verzi, iar raportul productie proaspata – material uscat este de 4 – 5 : 1, astfel incat se pot obtine 2 – 3 t frunze uscate, in functie de nivelul tehnologiei aplicate.