Origine si raspandire

Este o planta originara din sudul Europei, de unde s-a extins pe intreg globul. Se gaseste si azi in flora spontana din tarile mediteraneene si chiar in Siberia, fiind frecventa in regiunile de dealuri. In cultura, cimbrisorul este cunoscut din antichitate, cand simboliza curajul si servea la confectionarea coroanelor pentru jocurile olimpice. La inceput era folosit ca planta medicinala, intratarea depresiilor si a durerilor de cap, iar mai tarziu si ca planta condimentara. In Romania, cimbrisorul ocupa suprafete mici, gasind conditii optime de cultura in campiile din sudul si vestul tarii, mai ales pe terenurile irigabile.

Importanta culturii

• Se cultiva ca planta legumicola aromatica cat si ca planta medicinala;
• Frunzele si partea superioara a lastarilor tineri se folosesc la aromatizarea si condimentarea difertelor mancaruri (supe, ciorbe, fripturi, salate), a muraturilor, marinatelor si a conservelor din carne, peste si legume;
• Ca planta medicinala, cimbrisorul se administreaza intern in: astm bronsic, tuse convulsiva, dispepsii usoare, enterocolite. Se foloseste de asemenea, in cosmetica si in industria farmaceutica.
• Cimbrisorul prezinta si interes decorativ, se poate amplasa sub forma de borduri sau grupuri, in gradini, mai ales in cele de tip ”stancarii”.

Sfaturi pentru cultivare si ingrijire

Este o planta rustica, cu pretentii reduse fata de sol si conditiile de mediu. Fata de caldura pretentiile cimbrisorului sunt diferite, in functie de forma cultivata. Cimbrisorul de vara este sensibil la frig si in cultura este tratat ca planta anuala. Cimbrisorul de iarna, fiind mai rezistent la frig, se comporta ca planta perena si poate ramane in cultura 5 – 6 ani. Este o planta iubitoare de lumina. Plantele tinere nu suporta umbrirea si de aceea, cultura trebuie facuta pe terenuri insorite, cu expozitie sudica. Cerintele fata de umiditate sunt relativ reduse, suporta bine perioadele de seceta. Merge bine pe soluri usoare sau mijlocii, bogate in humus, permeabile, cu apa freatica la adancimi mai mari. In conditii de fertilizare, valorifica bine si solurile pitroase de lunca sau de pe coastele insorite, unde se obtin plante mai bogate in uleiuri eterice cu o aroma mai pronuntara.

In gradina de legume, cimbrisorul se cultiva in parcela rezervata plantelor perene sau ca planta de bordura. Bune premergatoare sunt culturile prasitoare care lasa terenul curat de buruieni, leguminoase pentru boabe si cerealele paioase.

Lucrarile de pregatirea solului pentru infiintarea culturii sunt urmatoarele: discuit, nivelarea de exploatare, administrarea ingrasamintelor organice si chimice, aratura adanca, discuit, modelarea terenului in straturi inaltate cu coronamentul de 104 cm.

Indeosebi, pe solurile sarace, fertilizarea contribuie foarte mult la sporirea productiei. Gunoiul de grajd se aplica in doze moderate (20 t/ha) si trebuie sa fie foarte bine fermentat, lipsit de seminte de buruieni si uniform imprastiat. Ingrasamintele chimice greu solubile cu fosfor si potasiu se aplica toamna, iar cele cu azot de primavara devreme si in timpul vegetatiei, mai ales dupa prima recoltare. Trebuie evitate dozele excesive de azot, care reduc aroma frunzelor.

Infiintarea culturii se face prin semanat direct in camp, prin plantarea rasadurilor sau prin despartirea tufelor batrane din culturile slab productive.

Semanatul direct in camp sau despartirea tufelor se face toamna tarziu. Nu se recomanda semanatul primavara, deoarece samanta este foarte mica, stratul superficial al solului se usuca repede si plantele nu rasar intotdeauna, fiind necesata reinsamantarea. Pe suprafete mari, se seamana mecanizat, cate trei randuri pe stratul inaltat, la adancimea de 1 – 1,5 cm, folosind circa 4 kg samanta la hectar. Se recomanda ca semanatura sa fie tavalugita imediat.

In cazul producerii rasadurilor, se seamana in luna martie sau iulie, la distanta de 12 – 15 cm intre randuri, folosind 6g samanta la m². Pentru producerea rasadurilor necesare infiintarii unui jectar de cultura este necesara o suprafata de 80 m² si 0,5 kg samanta, din care rezulta circa 300 mii rasaduri. Rasadurile nu se repica si se ingrijesc prin lucrarile obisnuite.

Plantarea in camp a rasadurilor se face in iulie pentru rasadul semanat in martie si in septembrie pentru cel semanat in iulie. Se planteaza manual sau mecanizat, trei randuri pe stratul inaltat cu latimea la coronament de 104 cm, la 18 – 19 cm intre plante pe rand. Pe teren nemodelat si pe suprafete mici, mai ales daca cimbrisorul este tratat ca planta anuala, distanta dintre randuri poate fi de 20 – 25 cm, iar densitatea plantelor poate sa creasca.

Lucrarile de ingrijire. Deoarece plantele cresc foarte incet, mai ales in cazul culturilor obtinute prin semanat direct in camp, ingrijirea culturii in primul an va fi deosebit de atenta.

Primavara devreme se lucreaza pe intervalele dintre randuri, pentru ca solul sa nu se usuce.

Pe toata durata culturii se efectueaza prasile mecanice pe intervale dintre randuri si plivirea buruienilor pe rand.

In primul an de vegetatie, la culturile infiintate prin semanat direct in camp, se face raritul plantelor, cand acestea au 4 – 5 perechi de frunze, la circa 18 – 19 cm distanta pe rand.

In conditii de seceta excesiva, pentru mentinerea in sol a unei umiditati de 70% din IUA (indicele umiditatii active), in timpul perioadei de vegetatie se uda de doua ori, cu o norma de 200 – 250 m³ apa la ha.

Dupa fiecare recoltare se praseste, se uda daca este nevoie, se fertilizeaza cu azot, iar toamna se executa o usoara bilonare. La nevoie se fac tratamente pentru combaterea bolilor si a daunatorilor.

Recoltarea consta in taierea ramurilor tinere, la inaltimea de 10 – 15 cm de la sol, fara a se taia partea lemnoasa. Lucrarea se face pe timp insorit, dupa ce s-a ridicat roua. Se poate recolta chiar si in primul an, fara insa a se intarzia aceasta operatiem astfel incat plantele sa fie fortificate la intrarea in iarna. Incepand din al doilea an, se recolteaza in doua reprize: prima data la sfarsitul lunii mai, iar a doua la sfarsitul lunii iulie sau in luna august si se usuca la umbra (sub soproane) sau in uscatorii amenajate, la 35˚C.

In vederea extragerii de uleiuri eterice, daca centrul de distilare este aproape, materia prima se poate preda si prelucra chiar in stare verde.

Productia este de 1,5 – 2,5 t lastari verzi la hectar in primul an de cultura si de la 3 – 10 t/ha in urmatorii 3 – 4 ani, dupa care incepe sa descreasca.