Genul Hemerocallis cuprinde circa 20 specii erbacee, perene, cu radacini carnoase, originare din Europa si Asia Centrala. Speciile mai des intalnite sunt: Hemerocallis flava L.,  Hemerocallis fulva L., Hemerocallis thunbergii Bak. si Hemerocallis hybridus Hort.-crin galben.

    Particularitati biologice 

    Hemerocallis flava. Planta creste sub forma de tufa de frunze foarte bogata si prezinta in pamant radacini numeroase, carnoase, suculente, fragile. Frunzele sunt lineare, canaliculate, frumos arcuite, glabre, colorate in verde deschis. Florile sunt mari, colorate in galben deschis, placut parfumate si grupate in inflorescente corimbiforme sustinute de tije florale cu inaltime de 70-100 cm. Inflorirea are loc in iunie-iulie.

    Hemerocallis fulva. Se deosebeste de specia precedenta prin frunzele mai late, colorate in verde mai intens, florile mai mari, colorate in portocaliu sau caramiziu, lipsite de parfum. Inflorirea are loc din iunie pana in august.

    Hemerocallis thunbergii. Talia plantei variaza intre 60 si 80 cm, frunzele fiind mult mai late comparativ cu speciile precedente, groase, puternic canaliculate si curbate. Inflorescentele sunt mai bogate iar florile sunt mari, colorate cel mai adesea in galben-portocaliu. Inflorirea se esaloneaza din iunie pana in august.

    Hemerocallis hybridus. Este o specie horticola obtinuta prin incrucisarea  succesiva a speciilor prezentate mai sus si se caracterizeaza printr-o talie de 60-80 cm, frunzele canaliculate, mai mult sau mai putin arcuite si coloritul foarte variat al florilor, in functie de soi. Inflorirea are loc in iunie-august.

    Exigente ecologice. Desi sunt putin pretentioase, speciile de Hemerocallis prefera solurile profunde, usoare, fertile, potrivit de umede si insorite.

    Inmultirea si cultura. Divizarea tufei este metoda cea mai folosita pentru inmultirea plantelor de Hemerocallis, inmultirea prin seminte aplicandu-se doar in lucrarile de ameliorare. epoca optima pentru divizarea tufei este toamna, in septembrie sau primavara, in martie-aprilie, inainte de pornirea plantelor in vegetatie. Pot fi supuse procesului de divizare a tufei doar plantele in varsta de minim 3-4 ani, diviziunile de plante rezultate plantandu-se direct la locul de decor, la distantele de 50-60 cm. Intrucat radacinile plantelor-carnoase si suculente-sunt foarte sensibile la rupere si deshidratare se va avea grija ca la divizarea tufei sa se pastreze suficient de mult pamant pe radacinile diviziunilor de plante rezultate.

    Solul in care se planteaza diviziunile de plante va fi foarte bine maruntit in prealabil iar in gropile in care se vor planta diviziunile de plante este bine sa se adauge 1 kg de mranita foarte bine descompusa.

    Adancimea de plantare va fi aceeasi cu adancimea la care au fost plantele mama. Udatul individual si abundent al fiecarei diviziuni de plante imediat dupa plantare este absolut necesar pentru asigurarea restabilirii rapide a plantelor.

    Lucrarile de ingrijire aplicate plantelor au in vedere udatul la nevoie, afanarea solului, combaterea buruienilor si 1-2 fertilizari faziale cu ingrasaminte minerale complexe, mranita bine descompusa sau must de balegar in dilutie de 1 la 10 (1-2 l/mp).