Genul Canna reuneste circa 50 specii cu rizomi puternici, carnosi, originare din zonele tropicale si subtropicale ale Americii, specia cea mai cultivata fiind Canna indica L.-canna.

    Particularitati biologice. Este specia cea mai raspandita. Planta prezinta in pamant rizomi foarte puternici, carnosi, suculenti, din care pornesc mai multe tulpini florale neramificate, inalte de pana la 2,2 m, suculente dar foarte ferme. Frunzele sunt foarte mari, lungi de pana la 50 cm, cu o teaca puternica, cilindrica si limbul oval-lanceolat, colorate in nuante diferite de verde sau rosietic.

    Florile au forma de palnie cu diametrul 5-7 cm, colorate in roz, rosu, galben sau portocaliu, unicolore, bicolore sau pestrite; sunt dispuse solitar sau grupate cate doua la subsoara unei bractei in spice terminale erecte. Inflorirea are loc din mai-iunie pana toamna tarziu, la caderea brumelor. Este o geophyta semirustica, cu repausul iarna.

    Exigente ecologice. Solicita soluri profunde, fertile, bogate in humus, bine drenate, insorite. Desi pH-ul optim este in jur de 6, tolereaza foarte bine reactia acida cat si cea bazica. Are nevoie de multa apa iar fertilizarile cu ingrasaminte organice contribuie la o crestere si inflorire foarte bogata. Nu rezista la frigul din timpul iernii, necesitand scoaterea rizomilor toamna si pastrarea peste iarna in spatii inchise, la temperatura de 4-6 grade Celsius si umiditatea relativa de 50-60 %.

    Inmultirea si cultura. Canna se inmulteste frecvent vegetativ, prin divizarea rizomilor si numai ocazional, in lucrarile de ameliorare, prin seminte. Divizarea rizomilor se face primavara, la sfarsitul repausului. Fragmentele de rizomi se pot planta fie direct la locul de decor, in luna mai, fie se planteaza mai devreme, in martie-aprilie, in ghivece mari, in sere, urmand ca in luna mai sa se planteze afara plante aflate in plina vegetatie. Pentru divizarea rizomilor, tufele de plante mama se curata bine de pamantul de pe rizomi si de resturile vegetale uscate dupa care se fragmenteaza in segmente cu 2-3 muguri vizibili, vigurosi.

    In vederea plantarii terenul se pregateste conform schemei cunoscute pentru speciile perene de gradina, adancimea de mobilizare a solului la desfundatul din toamna fiind de 35-40 cm.

    Toamna, in octombrie, dupa caderea primelor brume, plantele se scot din sol, se scurteaza organele vegetative aeriene la 10-15 cm, pastrandu-se cea mai mare parte a pamantului de pe rizomi intrucat acestia sunt foarte sensibili la deshidratare. Astfel pregatiti, rizomii se introduc pe un singur nivel in spatii inchise cu temperatura de 4-6 grade Celsius si umiditatea relativa a aerului de 50-60 % unde se pastreaza peste iarna pentru parcurgerea perioadei de repaus.

    Primavara rizomii se scot de la pastrare, se fragmenteaza si se replanteaza, fie direct la locul de decor, fie mai intai in ghivece.