Genul Paeonia (bujor) reuneste circa 33 specii perene, erbacee sau suffrutescente, originare din Asia, America si Europa. Dintre speciile erbacee, cea mai frecvent intalnita este specia Paeonia lactiflora Pall. In privinta speciilor arbustive, cea mai cultivata este Paeonia suffruticosa Andr.

    Particularitati biologice

   Paeonia lactiflora. Este originara din China. Planta creste sub forma de tufa bogata cu inaltimea si diametrul de 60-100 cm. Tulpinile sunt ramificate in treimea superioara si poarta in varf mai multi boboci florali. Frunzele sunt penat-sectate, cu foliolele lanceolate. Florile sunt mari, simple sau duble, parfumate, colorate in nuante diferite de roz, rosu sau alb; Infloresc in mai-inceput de iunie.

    Paeonia suffruticosa. Este originara din nord-vestul Chinei. Planta este arbustiva, ramificata in treimea mijlocie si superioara, cu inaltimea de 60-150 cm si diametrul de 50-100 cm. Frunzele sunt bipenat-sectate, cu foliolele ovate sau oblonge, tri sau pentalobate, verzi. Florile sunt foarte mari, cu diametrul de pana la 30 cm, solitare, simple sau duble, colorate in diferite nuante de rosu, roz sau alb. Inflorirea are loc la sfarsitul lunii aprilie-prima jumatate a lunii mai.

      Exigente ecologice. Bujorul solicita soluri profunde, bogate in humus si elemente fertilizante, bine drenate, cu umiditate moderata dar constanta si pH-ul de 6-7, insorite. Poate tolera si semiumbra daca aceasta nu este prezenta in tot timpul zilei. In timpul inductiei florale, care are loc la sfarsitul verii, solicita temperaturi moderate dupa care sunt necesare temperaturi mai scazute pentru ca planta sa infloreasca frumos in primavara. Aceasta succesiune de temperaturi se asigura in mod natural in conditiile din zonele temperate. De asemenea, in timpul perioadei de inductie florala planta trebuie sa dispuna de apa multa pentru formarea mugurilor floriferi.

    Inmultirea si cultura. Producerea plantelor. Speciile erbacee de bujor se inmultesc prin divizarea tufei, operatie care se face la plante mature, in varsta de minim 4-5 ani. Epoca optima pentru divizarea tufei este in prima jumatate a lunii august, diviziunile de plante plantandu-se direct la locul de decor, la distantele de 70-100 cm.

    Plantele mama se scot cu grija din sol evitandu-se pe cat posibil ranirea radacinilor.Dupa indepartarea a o parte din pamantul de pe radacini plantele mama se fragmenteaza cu un briceag foarte bine ascutit sau cu mana libera in 3-6 diviziuni, in functie de marimea plantei mama. Fiecare diviziune trebuie sa cuprinda minim 3-4 lastari cu radacinile aferente pe care este bine sa se pastreze o parte din pamant. dupa divizare, lastarii se scurteaza la 2-3 frunze.

    Inaintea operatiei de scoatere si divizare a plantelor mama solul pe care se vor planta diviziunile de plante se va pregati in mod corespunzator, avand in vedere pretentiile deosebite ale plantelor  in raport cu factorul edafic. Astfel, desfundatul la 40 cm adancimea si fertilizarea substantiala cu 30 t/ha gunoi de grajd semifermentat si 200-300 kg/ha ingrasaminte complexe sunt obligatorii. In continuare, se fixeaza pichetii la distantele de 70-100 cm, distante la care se vor planta diviziunile de plante. In jurul pichetilor se vor face gropile de plantare dimensionate la 30-40/30-40/30-40 cm. Inainte de plantare pe fundul fiecarei gropi se adauga 1-2 kg de mranita bine descompusa. In momentul plantarii solul trebuie sa fie reavan. Diviziunile de plante se vor aseza in gropile de plantare astfel incat zona coletului sa fie acoperita cu 2-3 cm de pamant. O plantare mai adanca antreneaza intarzierea si diminuarea infloririi sau chiar compromiterea acesteia in urmatorii 2-3 ani de la plantare. Pamantul se va strange bine in jurul radacinilor fara a se tasa insa dupa care fiecare planta se va uda abundent, folosind 1-2 galeti de apa la planta. Dupa udare plantele se vor musuroi pentru a se asigura o mai buna protectie a mugurilor si a se evita formarea crustei.

    Bujorul lemnos se inmulteste prin altoire pe radacini de Paeonia officinalis sau Paeonia sinensis, folosind ca metoda de altoire triangulatia sau despicatura. Epoca optima pentru altoire este luna august. Cel mai bine este ca portaltoii sa fie cultivati pe brazde in pepiniera dar nu este exclusa nici altoirea pe portaltoi aflati la locul de decor. In acest ultim caz este bine ca plantele sa fie imprejmuite pentru o mai buna protectie impotriva eventualelor accidente. Indiferent la locul unde se afla portaltoiul, dupa altoire plantele se protejeaza cu clopote speciale de sticla pentru a se crea un microclimat cald si umed, favorabil surdurii dintre cei doi parteneri.

    Ingrijirea plantelor. Ca si producerea plantelor, ingrijirea acestora este mai particulara comparativ cu speciile prezentate anterior.

    Astfel, udatul se va face direct pe sol sau daca este posibil cu picatura, evitandu-se stropirea frunzelor si mai ales a florilor cu apa, data fiind sensibilitatea acestora fata de boli. Solul trebuie sa fie permanent reavan fara a se exagera intrucat excesul de apa este la fel de daunator ca si seceta.

   Momentele cele mai critice in privinta aprovizionarii plantelor cu apa sunt: la sfarsitul verii si primavara in timpul cresterii vegetative incipiente si a infloririi. Afanarea solului si distrugerea buruienilor se executa in tot sezonul cald, mulcirea solului cu mranita bine descompusa sau frunze semidescompuse fiind foarte benefica pentru suplinirea acestor lucrari.

   In zonele cu ierni aspre, musuroirea plantelor toamna si mulcirea solului cu frunze sau paie, asigura o protejare mai buna a mugurilor floriferi impotriva gerului, lucrarea fiind recomandata mai ales la bujorul lemnos, care este mai sensibil la frig. Primavara, odata cu indepartarea resturilor vegetale uscate se desfac si musuroaiele de pamant si se elimina frunzele si paiele folosite la protejarea plantelor.

    Culturile de bujor erbaceu se reintineresc odata la 8-10 ani, cand tufele devin prea dense iar plantele nu mai au suficient spatiu de nutritie la lumina.