Importanta:

    Apreciate ca şi alte leguminoase, prin conţinutul în proteină, seminţele acestei plante sunt folosite sub diferite forme în alimentaţia omului (supe, piureuri, surogat de cafea, în amestec în faina de grâu etc.) şi furajarea animalelor în anumite proporţii, în combinaţie cu alte nutreţuri. Se mai poate folosi planta întreagă ca nutreţ-siloz sau ca îngrăşământ verde.

    Compoziţia medie a boabelor, este următoarea: 14,4% apă; 25,2% proteine; 47,6% substanţe extractive neazotate; 1,6% grăsimi; 8,5% celuloză şi 2,7% cenuşă.

    Pe plan mondial bobul se cultivă pe 2,32 milioane ha („Production yearbook”, 2001), din care 0,99 milioane ha în Asia (0,9 milioane ha în China), în cele două Americi suprafaţa este de un sfert de milion ha. în Europa se cultivă pe 162 mii ha, din care în Italia 47 mii ha. La noi în ţară bobul a fost introdus de celţi şi slavi; în prezent, se cultivă pe suprafeţe reduse, prin grădini în jud. Suceava, iar în cultura de câmp pe circa 1.000 – 2.000 ha.

Particularitati biologice

Rădăcina este de tipul II, având pivotul principal bine dezvoltat şi multe ramificaţii. Nodozităţile se formează, în proporţie de peste 75%, până la adâncimea de 12 cm .
Tulpina este cu patru muchii, fistuloasă, înaltă de 100 – 150 cm, slab ramificată.
Frunzele sunt paripenate, cu 2 – 3 perechi de foliole mari, eliptice. Stipelele sunt ovoid-lanceolate, mari, adeseori cu secreţii nectarifere extraflorale, fiind căutate de afide.

Florile sunt grupate, gate 3 – 6, în raceme. Pe o plantă se formează 36 – 43 flori la var. minor şi 37 – 49 la var. aequina, dispuse pe primele şapte etaje (peste 70%), în special pe etajele 2-5. Procentul de legare este cuprins între 11 – 20%, fiind dependent, în special, de condiţiile climatice din perioada legării . Polenizarea este autogamă dar alogamia este frecventă mai ales în regiunile sudice.

Fructele (păstăile) sunt de 5 – 10 cm lungime, devenind negre la maturitate, datorită oxidării tirozinei existentă în pericarp. Din păstăile legate, doar 66 – 67% ajung la maturitate; celelalte cad după fecundare, în păstaie sunt:3 -5 seminţe de forme şi mărimi diferite.
Perioada de vegetaţie la bobul mijlociu este de circa 130 zile, din care 50 de zile de la semănat la apariţia florilor, apoi încă 20 zile până la formarea păstăilor şi circa 60 zile de la formarea păstăilor la maturitate, în anii mai secetoşi şi cu temperaturi mai ridicate, perioada de vegetaţie a bobului este mai scurtă.

Cerintele fata de clima si sol

    Bobul necesită un climat umed şi răcoros, suma de grade fiind, după unele date, de circa 1.800°C. Din cercetările de la Cluj-Napoca reiese că, pentru „bobuşor”, suma de grade a fost de 2.140 – 2.616°C, iar pentru bobul mijlociu 2.196 – 2.592°C, fiind variabilă de la an la an. Plantula suporta îngheţuri până Ia −5°C, iar pe parcursul perioadei de vegetaţie cere temperaturi moderate. La înflorire, temperatura optimă este de 15 – 20°C.

    Cerinţele faţă de apă sunt ridicate, bobul fiind sensibil la secetă, în special la înflorire (cad florile). Coeficientul de transpiraţie este de 400-1.100. În zonele secetoase intervine atacul mai accentuat al afidelor, ducând la scăderea simţitoare a producţiei. Solurile favorabile pentru bob sunt cele luto-argiloase, fertile, cu reacţie neutră sau uşor alcalină. La pH sub 6 planta şi sistemul simbiotic suferă, producţiile fiind mai mici. Solurile mai grele, argiloase şi mai umede sunt valorificate de bob dacă sunt structurate, iar pe solurile nisipoase se poate cultiva numai dacă apa freatică este la circa l m, sau într-un regim de ploi bogat.

Tehnologia de cultura:

Rotatia

Bobul se seamănă după orice cultură, cu excepţia leguminoaselor, în zona de cultură de la noi se poate semăna după cereale, in pentru fibre, sfeclă sau cartofi. După bob se pot cultiva toate plantele, cu excepţia leguminoaselor.

Fertilizare
Pentru fiecare chintal de seminţe, plus paiele ce revin, bobul consumă: 6 kg N, 1,5 kg P2O5, 4,4 kg K2O, 2,1 kg CaO etc. Ţinând cont de zona de cultură şi perioada de vegetaţie mai lungă, bobul reacţionează bine şi la aplicarea gunoiului de grajd. Gunoiul se aplică în doze moderate (15 – 20 tone/ha), pe soluri foarte sărace, podzolite. Obişnuit, gunoiul de grajd se aplică numai plantei premergătoare, bobul valorificând efectul îngrăşământului organic în anul al doilea de la aplicare. Prin aplicarea microelementelor (molibden, bor, cupru etc.), ca şi la alte leguminoase, se obţin sporuri de producţie pe soluri cu carenţe în aceste elemente.

Sămânţa şi semănatul

    Pentru semănat, puritatea seminţelor de bob trebuie sa fie peste 97%, iar germinaţia peste 85%. Este indicat să se facă tratamentul seminţelor cu Nitragin. Perioada de semănat este în prima urgenţă, când solul are 4 – 5°C. Astfel, pentru germinaţie se foloseşte mai bine umiditatea din zăpezi; plantele scapă de atacul afidelor şi ajung la maturitate mai devreme. Densitatea la semănat este de 40 – 60 plante pe m2. Distanţa dintre rânduri influenţează mai puţin producţia, putându-se semăna în rânduri apropiate (15 cm) în soluri neîmburuienate sau dacă se erbicidează, iar pe terenuri relativ îmburuienate se vor adopta rânduri simple la 50 – 60 cm sau benzi la 60/15 cm, pentru a se putea prăşi. Mai răspândit este semănatul în rânduri simple la 50 – 60 cm (uneori 70 cm), pentru a se putea prăşi. Adâncimea de semănat este de 6 – 8 cm, în funcţie de textura şi umiditatea solului. Cantitatea de sămânţă este de 180 – 220 kg/ha la bobuşor şi 250 – 300 kg/ha, sau mai mult, la bobul mare.

Lucrările de îngrijire

Constau în distrugerea crustei înainte şi după răsărire, combaterea buruienilor şi dăunătorilor. După ce plantele au 10 cm se fac 2-3 praşile mecanice completate cu praşile manuale.
Buruienile din cultura bobului se pot combate prin aplicarea erbicidelor antigramineice: Treflan (3-4 l/ha), încorporate în sol o dată cu pregătirea terenului.
Pentru combaterea gărgăriţei (Bruchus rufimanus) a păduchelui negru (Aphis fabae) şi a altor dăunători se fac tratamente în faza de ofilire a primelor inflorescenţe.

Recoltare
Maturizarea bobului fiind eşalonată, uneori în peste 20 de zile, recoltarea se face în două faze: când 2/3 din păstăi sunt mature (s-au înnegrit), se taie plantele cu coase sau cu secerători, iar după 2-4 zile (după uscare) se treieră. Recoltatul se poate face şi direct cu combina, când 90% din seminţe au ajuns la maturitate. La combină se fac adaptările necesare recoltării bobului.
La noi în ţară producţiile sunt variabile, în funcţie de condiţiile de cultură: în zonele favorabile se obţin producţii de peste 20 q/ha. Raportul seminţe-paie este de 1:1,5. La păstrare se iau aceleaşi măsuri ca şi la celelalte leguminoase.